Tardiness of appeal against compensation for land expropriation

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 20 februarie 2012 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta M.E. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., solicitând anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 44/78 din 10 octombrie 2011 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat de 2.853 mp, respectiv suma de 28.530 euro, raportat la valoarea de 10 euro pe mp.

Prin Sentința civilă nr. 189 din 23 ianuarie 2013, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M.E. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.100 RON, cu titlul de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 2.853 mp. A respins restul pretențiilor reclamantei.

Prin Decizia nr. 127 din 2 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta M.E. împotriva Sentinței civile nr. 189 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad. A fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 10.556,10 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlul de despăgubiri. A fost menținută în rest hotărârea atacată.

Prin aceeași decizie a fost respins apelul declarat de pârât împotriva Sentinței civile nr. 189 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.

Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității declarării recursului, prin prisma dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Astfel, potrivit textului de lege mai sus citat (art. 301 C. proc. civ.), termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. constituie, așadar, în afara unor excepții expres prevăzute de lege, termenul de drept comun, în materia recursului.

În speță, decizia pronunțată în apel a fost comunicată pârâtului la data de 4 noiembrie 2013, astfel cum rezultă din dovezile de primire și procesul-verbal de predare, iar recursul a fost depus la această instanță, la data de 25 noiembrie 2013, cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de lege.

Prin urmare, recursul fiind formulat de pârât cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziția legală menționată, urmează a fi respins ca tardiv.

Văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimatei M.E., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceasta, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 788 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 127 din 2 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurent la 788 RON cheltuieli de judecată către intimata M.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AZ