Negative Jurisdictional Conflict Resolved in Favor of Craiova District Court for Garnishment Authorization

Asupra conflictului de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 13 ianuarie 2014, Societatea civilă profesională de executori judecătorești "I.Ș.P.", prin executor judecătoresc I.M.D., a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire față de terțul poprit D.C., împotriva debitoarei I.C., la cererea creditoarei P.B.R. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit din data de 17 septembrie 2007.

Prin Încheierea nr. 167 din 15 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 748/215/2014, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 650 din noul C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

De asemenea, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 781 din noul C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit, acest text de lege instituind o excepție de la regula enunțată de art. 650 din noul C. proc. civ.

În aplicarea acestor prevederi legale, instanța a reținut că creditoarea P.B.R. SA a ales un executor judecătoresc din raza Curții de Apel București, unde se găsește și domiciliul debitorului principal, astfel că în mod greșit executorul judecătoresc a ales ca instanță de executare Judecătoria Craiova, considerând că este competentă instanța de la domiciliul terțului poprit.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 5 București, prin Sentința civilă nr. 1112 din 20 februarie 2014, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova, cu motivarea că, față de data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, respectiv 23 mai 2012, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, astfel că, potrivit art. 373 alin. (2) din acest cod, instanța de executare este aceea în raza căreia urmează să se facă executarea. S-a mai reținut că, în speță, s-a solicitat în mod expres încuviințarea executării silite prin poprire față de terțul poprit D.C., cu sediul în Craiova.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În speță, executarea a început la data de 23 mai 2012, prin cererea depusă de creditoarea P.B.R. SA la organul de executare, iar conform dispozițiilor legale menționate, încuviințarea executării silite se va efectua în baza C. proc. civ. de la 1865.

Obiectul cererii cu care a fost sesizată instanța de judecată constă în încuviințarea executării silite prin poprire, în condițiile în care domiciliul debitoarei se află în municipiul București, sector 5, iar al terțului poprit indicat în cererea de încuviințare a executării silite se află în localitatea Craiova, județul Dolj.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, iar potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este cea care încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu.

De asemenea, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit textului de lege enunțat mai sus, având în vedere că, prin cererea formulată s-a indicat în mod expres că executarea se va realiza prin poprire față de terțul poprit D.C., cu sediul în localitatea Craiova, județul Dolj, în speță, instanța de executare este cea în raza căreia se află sediul terțului poprit, respectiv Judecătoria Craiova.

În consecință, văzând textele procedurale anterior menționate, se va stabili că instanța competentă teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AZ