Fraud via unsupported checks: 1/3 penalty reduction under art. 3201 Crim. Proc. Code and recidivism under art. 37(1)(a)

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94 din 22 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea,

I. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea an. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul D.V.B, studii medii, administrator la SC G.C.G. SRL, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. c) și 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) și 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.V.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), și c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive, de la data de 07 martie 2006 la data de 15 august 2008, inclusiv.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus efectuarea înregistrării condamnării în Registrul Comerțului Vâlcea.

II. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N.O.,, administrator al SC C. SRL., cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 48 din Legea nr. 26/1990, cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.N.O., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive, de la data de 27 aprilie 2006 la data de 14 august 2008.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus efectuarea înregistrării condamnării în Registrul Comerțului Vâlcea.

III. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.F., din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

În temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.F., administrator la SC A. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 43 din Legea nr. 482/1991, cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul L.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive, de la data de 18 mai 2006 la data de 15 august 2008.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus efectuarea înregistrării condamnării în Registrul Comerțului Vâlcea.

IV. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c), rap. la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.T.B., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

V. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G., la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul de 1.099 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3250 din 12 august 2004 a Judecătoriei Craiova, definitivă, cu pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioada de 5 ani, aplicate în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplic, art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare din 30 august 2004, emis de către Judecătoria Craiova și emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a fost obligat I.P.J. Vâlcea să depună la C.E.C. pe numele inculpatului D.V.B., la dispoziția Tribunalului Vâlcea, suma de 5.000 lei, în vederea reparării prejudiciului.

În temeiul art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv facturile fiscale: din 01 septembrie 2005; din 02 septembrie 2005 și din 30 noiembrie 2005; chitanțele de încasare a sumelor din aceste facturi, contractul de prestări servicii încheiat între SC D. SRL și SC C.SRL, ordinul de deplasare din 07 martie 2006.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC G. SRL Veștem, județul Sibiu și a fost obligat inculpatul D.V.B., să plătească acesteia suma de 4.999 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC W. SRL, cu sediul în Santaul Mic, județul Bihor și a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL Băbeni și inculpatul L.F., să plătească părții civile suma de 74.252 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată în raport cu rata inflației de la data executării hotărârii.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL Craiova, cu sediul în Craiova, județul Dolj și a fost obligat inculpatul D.V.B. să plătească părții civile suma de 30.933 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SA Rm.Vâlcea, cu sediul în Rm .Vâlcea, județul Vâlcea și a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL, inculpatul T.G. și inculpatul L.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL Rm. Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea, județul Vâlcea, să plătească părții civile suma de 154.594 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. SRL Călimănești, cu sediul în Călimănești, județul Vâlcea și a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL și inculpatul T.G., să plătească părții civile suma de 57.385 lei despăgubiri civile și dobânda legală până la plata efectivă.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC M.M.T.B.I. SRL, cu sediul în Satu Mare, județul Satu Mare și a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL Băbeni și inculpatul L.F., să plătească părții civile suma de 13.339 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC W. SRL, Râmnicu Vâlcea cu sediul în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea.

Au fost obligați inculpații D.V.B., L.F. și C.N.O. și partea responsabilă civilmente SC C. SRL Băbeni, județul Vâlcea, să plătească părții civile suma de 37.963 lei cil titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC G.A. SRL Rm.Vâlcea, cu sediul în Rm.Vâlcea, județul Vâlcea și a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu I.T.B., C.N.O. și SC C. SRL Băbeni, să plătească părții civile suma de 5.223 lei despăgubiri civile, reactualizată în raport de rata inflației.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea și a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Băbeni, C.N.O. și partea responsabilă civilmente SC C. SRL Băbeni și inculpatul I.T.B. să plătească părții civile suma de 13.379 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC G.N.G.C. SRL Buzău, cu sediul în Buzău, județul Buzău și a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu inculpatul I.T.B. să plătească părții civile suma de 43. 482,6 lei, cu tidu de despăgubiri civile.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A.L. SRL București, sector 5, și a fost obligat inculpatul D.V.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C.G. SRL Băbeni și C.N.O., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Băbeni, să plătească părții civile suma de 109.205 lei, cu tidu de despăgubiri civile, reactualizată în raport de rata inflației.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R.G. SRL cu sediul în comuna Putineiu, județul Teleorman și a fost obligat inculpatul D.V.B. să plătească părții civile suma de 66.518 lei despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă.

S-a luat act că partea vătămată SC C.I. SRL Vințu de Jos, județul Alba, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC P. SA Pitești cu sediul în D.N. 65 Pitești, județul Argeș și a fost obligat inculpatul D.V.B. să plătească părții civile suma de 12.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F.București - D.G.F.P. Vâlcea, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea și a fost obligat inculpatul L.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, să plătească părții civile suma de 22.106 lei, (impozit pe profit și T.V.A.), plus dobânzile aferente până la data plății efective.

În temeiul art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen., au fost obligați inculpații D.V.B., L.F., C.N.O., în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G.C.G. SRL, SC A. SRL și SC C. SRL, să plătească statului suma de câte 2.000 lei, iar pe inculpații I.T.B. și T.G. la câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.N.O. în cuantum de 150 lei, s-a dispus a să fie plătit anticipat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada septembrie 2005 - martie 2006, inculpatul D.V.B., singur sau împreună cu inculpații C.N., L.F. și I.B. au indus în eroare, prin atribuirea de calități mincinoase, un număr de 14 societăți comerciale, atât din județul Vâlcea, cât și din alte județe, de la care au ridicat diferite mărfuri, iar pentru plata contravalorii acestora au emis file C.E.C. și bilete la ordin fără acoperire, prejudiciul total cauzat fiind de 670.037 lei.

Astfel, au fost preluate părțile sociale de la SC G.C.G. SRL și SC C. SRL, administratorii acestora devenind inculpații D.V. și C.N.

De asemenea, în aceeași perioadă, inculpatul D.V. și-a atribuit calitatea de administrator și la SC T. SRL Râmnicu Vâlcea și SC I. SRL Râmnicu Vâlcea, cu scopul de a induce în eroare societățile comerciale de la care achiziționa bunuri, în vedere obținerii de foloase necuvenite.

Prima instanță a mai reținut că inculpații au săvârșit următoarele infracțiuni, pentru care s-a dispus, de altfel și condamnarea.

La sfârșitul lunii mai 2005, inculpatul D.V.B. l-a contactat pe reprezentantul SC G. SRL Sibiu - G.I.M. în magazinul „A." din incinta Mall - C. din Râmnicu Vâlcea, pentru achiziționarea de la acesta a 1.000 de cozonaci.

Inculpatul s-a prezentat drept administrator al SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, afirmând că se numește M.C. și că intenționează să valorifice cozonacii în mediul rural, fiind distribuitor de astfel de produse.

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 8 iunie 2005, reprezentantul SC G. SRL Sibiu a acceptat să-i livreze marfa comandată, convenind ca produsele să fie plătite în baza facturilor emise de vânzător la data livrării produselor, cu bilet la ordin, scadent la 14 zile.

Inculpatul a completat un bilet la ordin, l-a ștampilat cu ștampila SC T. SRL, în valoare de 4.999 lei, înmânându-l reprezentantului părții civile.

La data scadentă, biletul la ordin fiind introdus în bancă, a fost refuzat la plată datorită contrafacerii semnăturii și ștampilei, iar inculpatul nu a mai putut fi contactat de reprezentanții societății păgubite.

Cozonacii au fost comercializări unor persoane necunoscute și întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, SC G. SRL Sibiu, constituindu-se parte civilă în cauză, a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 4.999 lei.

În luna iulie 2005, inculpatul D.V.B. l-a contactat pe martorul M.S., propunându-i ca acesta să-i cesioneze firma deținută,- respectiv SC G.C.G. SRL, cu scopul de a induce în eroare mai multe societăți comerciale, în scopul obținerii de foloase materiale.

Astfel, la data de 15 iulie 2005, martorul a întocmit procura prin care inculpatul a fost împuternicit să-i administreze firma, predandu-i acestuia atât carnetul cu file cec, ridicat anterior de la B.C.R. - Sucursala Vâlcea, cât și facturi, chitanțe și alte documente ale. societății, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal.

La data de 08 august 2005, inculpatul D.V.B., în calitate de administrator al SC G.C.G. SRL, a încheiat un contract de închiriere cu SC D. SRL, reprezentată de martorul S.C., pentru o parte din depozitul deținut de această firma în orașul Băbeni, județul Vâlcea, spațiu ce ulterior a devenit sediul social al SC G.C.G. SRL.

De la data de 15 iulie 2005 și până la intrarea în incidență bancară care s-a produs la 15 septembrie 2005, inculpatul D.V.B., singur sau împreună cu ceilalți coinculpați, a indus în eroare mai multe societăți comerciale, prin emiterea de file cec fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale.

Astfel, la începutul lunii august 2005, inculpatul D.V.B. a convenit cu inculpatul L.F. pe care îl cunoștea de mai mult timp, să achiziționeze utilaje agricole pe care le-au văzut expuse la un punct de lucru al SC W. SRL Bihor și pe care ulterior să le comercializeze, acesta din urmă, prin societatea la care era administrator, respectiv SC A. SRL.

În acest sens, inculpatul D.V.B. a discutat cu numitul C.P.D., distribuitor al SC W. SRL Bihor, solicitându-i achiziționarea a unui număr de 22 de utilaje agricole, în valoare totală de 84.252 lei, convenind ca plata să se facă în 15 zile de la livrarea acestora.

De asemenea, inculpatul D.V.B. și numitul B.C. au purtat mai multe discuții telefonice cu martorul C.P.D. și cu reprezentanții SC W. SRL Bihor, care, pentru creșterea încrederii, au prezentat SC G.C.G. SRL ca fiind o firmă serioasă, cu tranzacții importante și solvabilă financiar, aceste aspecte nefîind conforme cu în realitatea.

La data de 10 august 2005, după ce s-a încheiat o înțelegere verbală între părți, utilajele agricole au fost aduse la Râmnicu Vâlcea și, ulterior, transportate la depozitul din Băbeni, fiind recepționate de inculpatul D.V.B. și numitul B.C., iar cu această ocazie, inculpatul a înmânat martorului C.P.D. o filă cec în valoare de 84.252 lei.

Ulterior, conform înțelegerii prealabile, inculpatul L.F. a comercializat utilajele agricole către SC A. SRL Râmnicu Vâlcea, reprezentată de M.D. și SC C.T. SRL Râmnicu Vâlcea reprezentată de I.V., cu un preț de vânzare inferior prețului de achiziție.

Inculpatul L.F. le-a cerut celor doi cumpărători să cumpere toate utilajele și să-i plătească banii pe loc și în numerar, prețul mic de vânzare al acestora fiind valabil numai în aceste condiții.

Martorul I.V. a achitat în întregime marfa pe care ulterior a revândut-o.

Numitul M.D. a achitat o parte din contravaloarea utilajelor, pentru restul neachitat cedându-i inculpatului L.F. un autovehicul, rămânând să-i achite în timp restul de bani.

Pentru a garanta plata prețului, inculpatul L.F. i-a lăsat martorului în garanție și o filă cec în alb emisă de SC G.C.G. SRL, pe care ulterior a luat-o înapoi.

Inculpatul L.F. a întocmit facturile de vânzare a utilajelor agricole către cele două firme, precum și chitanțele de încasare a sumelor plătite, trecând în mod fictiv ca vânzător SC A. SRL, cu toate că utilajele fuseseră achiziționate de SC G.C.G. SRL, iar între cele două societăți nu s-au încheiat acte de vânzare-cumpărare.

Una din facturile fiscale este fictivă, trecându-se data de 08 august 2005 ca dată a livrării, în condițiile în care utilajele au fost aduse în Rm.Vâlcea la 10 august 2005.

În vederea justificării operațiunii comerciale efectuate, ulterior sesizării organelor de poliție, inculpatul L.F. le-a prezentat o factură fiscală fictivă, întocmită de o persoană necunoscut, între SC G.C.G. SRL și SC A. SRL., suma de bani obținută în urma vânzării utilajelor agricole, a fost împărțită între cei doi inculpați.

În momentul în care partea civilă a intenționat să introducă la plată fila cec, pentru ca societatea inculpatului D.V.B. să nu intre în incidență bancară, acest inculpat împreună cu B.C. i-au determinat pe reprezentanții acesteia, prin rugăminți și promisiuni repetate de achitare a unor sume de bani, în cele din urmă plătindu-le doar suma de 10.000 lei.

Ulterior, fila cec a fost introdusă în bancă în luna septembrie 2005, însă a fost refuzată la plata din cauza lipsei de disponibil în cont.

SC W. SRL Bihor s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 74.252 Iei, solicitând să fie actualizată în raport cu rata inflației la data executării hotărârii.

În aceeași perioadă, respectiv începutul lunii septembrie 2005, inculpatul D.V.B. a luat legătura cu numitul D.B., administrator la SC B. SRL care era distribuitor de ciment, importat din Ucraina și care avea relații de colaborare cu partea vătămată SC M.M.T.B.I. SRL Halmeu, județul Satu Mare, pentru achiziționarea de materiale de construcții.

Inculpatul D.V.B. s-a înțeles cu inculpatul L.F. să vândă marfa la SC D.C. SRL Băbeni.

Astfel, în zilele de 13-14 septembrie 2005, martorul D.B. a livrat către SC G.C.G. SRL mai mulți saci cu ciment, care, ulterior, au fost comercializați la un preț inferior celui de achiziție.

Pentru o parte din cantitatea de ciment achiziționată, inculpatul L.F. a întocmit o factură fiscală și chitanțe de încasare a banilor, în numele SC G.C.G. SRL.

De asemenea, pentru plata acestor produse, inculpatul D.V.B. a înmânat administratorului SC B. SRL o filă cec în valoare de 13.338,73 lei, pe care acesta, la rândul său, a girat-o către SC M.M.T.B.I. SRL Halmeu, căreia îi aparținea marfa.

Ca și în celelalte cazuri, inculpatul D.V.B. i-a rugat pe reprezentanții părții vătămate să nu introducă fila cec spre decontare, promițând că va achita contravaloarea materialelor de construcție.

În luna octombrie 2005, când fila cec a fost introdusă în bancă, s-a constatat că SC G.C.G. S.R.L. se afla deja în interdicție bancară încă din 15 septembrie 2005.

Partea vătămată SC M.M.T.B.I. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.338,73 lei.

După ce SC G.C.G. SRL a intrat în interdicție bancară, inculpații D.V.B. și L.F. l-au contactat pe inculpatul C.N.O., căruia i-au propus, ca acesta, să preia, pe numele său, o societate comercială pentru achiziționarea de mărfuri pe care să nu le plătească, urmând ca banii rezultați din valorificarea acestora să fie împărțiți.

Inculpatul C.N.O. a achiesat la propunerea celor doi, așa încât, la data de 04 noiembrie 2005 a preluat părțile sociale de la SC C. SRL Râmnicu Vâlcea, de la foștii asociați M.S. și P.A., devenind astfel unic asociat și administrator al acesteia.

Prin actul adițional întocmit s-a hotărât mutarea sediului social al societății din Râmnicu Vâlcea în orașul Băbeni, în același spațiu cu cel al SC G.C.G. SRL.

Pentru a înregistra aceste mențiuni la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpatul D.V.B. a falsificat contractul de închiriere cu SC D. SRL, în sensul că a copiat a doua pagină fără semnătura și ștampila SC G.C.G. SRL, după care inculpatul C.N.O. a semnat și a aplicat ștampila SC C. SRL.

La data de 08 noiembrie 2005, actul a fost depus de inculpatul C.N.O. la O.R.C., în vederea schimbării sediului social, împreună cu o declarație prin care a menționat că în acest spațiu nu mai are sediu social nicio altă societate.

În perioada 02 octombrie 2005 - 04 noiembrie 2005, inculpatul C.N.O. a primit de la martorul M.S. actele contabile ale SC C. SRL, filele cec necompletate, ridicate anterior de acesta de la bancă, precum și ștampila, inculpatul ocupându-se în această perioadă de desfășurarea activității firmei.

Pentru continuarea activității infracționale, inculpații au cooptat și pe inculpatul I.T.B. care avea obligația să găsească societăți comerciale de la care să se poată achiziționa bunuri în numele SC C. SRL, în vederea valorificării și obținerii de foloase materiale pentru toți participanții.

La începutul lunii octombrie 2005, inculpatul I.T.B. a discutat cu numitul M.M.D. administrator la SC E. SRL pe care îl cunoștea, în vederea achiziționării de cafea pe care să o comercializeze la diferite magazine din oraș, cumpărător fiind SC G.C.G. SRL și SC C. SRL.

Reprezentantul părții vătămate a fost de acord, convenind ca plata să se facă în numerar sau cu file cec, inculpatul I.T.B. garantând că cele două firme sunt serioase, că se ocupă cu comercializarea en-gros de diferite mărfuri și că vor plăti la termen.

Inculpatul Ispas T.B. a făcut două comenzi scrise din partea celor două societăți, iar la data de 11 octombrie 2005, a primit cafea în valoare de 586,61 lei pentru SC G.C.G. SRL și de 755,81 lei pentru SC C. SRL, urmând ca plata să se facă în termen de 30 zile de la livrare. Cafeaua a fost comercializată și achitată parțial, în numerar, de inculpatul I.T.B.

La data de 13 octombrie 2005, același inculpat a solicitat administratorului aceleiași părți vătămate o tonă de folie pentru SC C. SRL, garantând încă odată că plata produsului se va face cu filă cec.

După ce M.M.D. a verificat contul SC C. SRL deschis la B.R.D. și a constatat că nu sunt probleme, a fost de acord să livreze folia, primind de la inculpați o filă cec semnată și ștampilată de inculpatul C.N.O., plata urmând să se facă la 15 zile. înainte de expirarea acestui termen, inculpatul T.B. l-a sunat din nou pe reprezentantul părții vătămate, solicitându-i încă o tonă de folie pe care la data de 28 octombrie 2005, a primit-o, fila de cec fiind semnată și ștampilată de inculpatul C.N.O.

Marfa a fost vândută de inculpatul D.V.B. către SC G. SRL Budești și unor persoane necunoscute, banii rezultați fiind împărțiți între cei patru inculpați.

în momentul în care M.M.D. a constatat că filele cec au fost refuzate la plată de către bancă, a luat legătura cu învinuitul I.T.B., iar acesta i-a dat numărul de telefon al inculpatului C.N.O. care în urma discuțiilor, l-a determinat să retragă fila cec din bancă, primind în cele din urmă doar suma de 2000 lei numerar.

Ulterior, inculpații I.T.B. și C.N.O. nu au mai răspuns la telefonul dat administratorului părții vătămate SC E. SRL, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 13.378,92 lei.

Prima instanță a mai reținut că tot în prima parte a lunii octombrie 2005, la cererea inculpatului D.V.B., inculpatul I.T.B. l-a contactat printr-o cunoștință pe G.N., administrator al SC G.N.G.C. SRL Buzău, solicitându-i achiziționarea de combustibil lichid greu (C.L.U.).

În urma discuțiilor telefonice, cei doi inculpați s-au prezentat drept administratori ai SC G. SRL, asigurându-l pe administratorul părții vătămate că firma lor este o firmă serioasă, că vor plăti la timp bunurile pe care le vor cumpăra.

Părțile au convenit să achiziționeze 50 tone C.L.U., în valoare de 43.482,6 lei, pentru care inculpații să achite numerar 5.000 lei și restul cu filă cec.

La data de 18 octombrie 2005, produsul a fost livrat la Râmnicu Vâlcea, iar inculpatul D.V.B. l-a direcționat către Slatina, depozitându-l inițial la SC M. SRL, după care combustibilul a fost vândut acestei firme.

Administratorul părții vătămate SC G.N.G.C. SRL Buzău a primit de la inculpați două file cec emise în numele SC C. SRL, semnate și ștampilate atât pentru avansa, cât și pentru restul sumei, întrucât nu au avut bani numerar.

La data de 29 noiembrie 2005 când cele două file cec au fost introduse la plată, banca le-a refuzat din cauza lipsei totale de disponibil din contul SC C. SRL.

Inculpații D.V.B. și I.T.B. au întrerupt legătura telefonică cu administratorul părții vătămate SC G.N.G.C. SRL Buzău, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 43.482,6 lei.

În aceeași perioadă, începutul lunii octombrie 2005, inculpatul I.T.B. a fost trimis de inculpatul C.N.O. pentru achiziționarea de produse alimentare, plata urmând a se face cu filă cec emisă în numele SC G. SRL.

În acest scop, inculpatul I.T.B. a luat legătura cu martorul T.H. pe care-l cunoștea și care era agent de vânzări la SC G.A. SRL Râmnicu Vâlcea, prezentându-se drept angajat al SC C. SRL, solicitându-i făină, zahăr și ulei, afirmând că firma pe care o reprezintă are relații comerciale cu mai multe brutarii unde vor comercializa produsele și vor achita contravaloarea cu filă cec la 15 zile de la livrare.

Administratorul societății SC G.A. SRL Râmnicu Vâlcea, numitul A.N., înainte de efectuarea tranzacției, a verificat bonitatea SC C. SRL la B.R.D., Sucursala Vâlcea și, constatând că societatea nu are incidente de plată, a fost de acord cu livrarea produselor.

În momentul livrării produselor, inculpatul I.T.B. a mai cerut livrarea a 400 kg zahăr, pe lângă cele 50 kg zahăr comandate, susținând în mod nereal că agentul de vânzări nu înțelesese bine cantitatea cerută, astfel încât s-a livrat și aceasta cantitate.

Marfa a fost vândută de către inculpatul D.V.B., o parte martorului E.M., iar restul la persoane necunoscute, suma obținută, împărțindu-se între cei trei inculpați.

Inculpații I.T.B. și C.N.O. l-au sunat de mai multe ori pe administratorul firmei păgubite, solicitându-i să nu introducă fila de cec la plată, promițând achitarea în numerar a mărfii, ceea ce, în mod evident, ulterior, nu s-a întâmplat.

La data de 27 octombrie 2005, banca a refuzat fila de cec, întrucât semnătura trăgătorului nu era autorizată, la acea dată, specimenul de semnătură din bancă aparținea fostului administrator.

Partea civilă SC G.A. SRL a solicitat să fie despăgubită cu suma de 5.223 lei.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că tot în luna octombrie 2005, inculpatul I.T.B. a luat legătura cu V.D. pe care-l cunoștea de mai mult timp, pentru ca acesta să-l pună în legătură cu reprezentanții părții vătămate SC W. SRL Râmnicu Vâlcea, societate producătoare de țiglă și dale pentru pavaj, în vederea achiziționării de marfă.

Inculpatul Ispas T.B. s-a prezentat drept angajat al SC C. SRL și împreună cu inculpatul D.V.B. a discutat inițial, cu directorul fabricii de țiglă, numitul C.S.

La început, inculpații au solicitat dale stradale pentru care li s-a cerut comandă scrisă și copie de pe certificatul de înmatriculare al SC C. SRL.

Prima comandă a fost trimisă prin fax, dar la puțin timp, inculpatul D.V.B. a revenit asupra acesteia, solicitând țiglă, pentru care a întocmit comandă scrisă.

În urma discuțiilor referitoare la modalitatea de plată, ocazie cu care inculpatul D.V.B. a prezentat SC C. SRL ca fiind o firmă serioasă care își onorează obligațiile, administratorul SC W. SRL, P.L., a verificat la bancă bonitatea firmei, constatând că societatea funcționează și că nu are incidente de plată.

Părțile au convenit să se livreze 20.000 bucăți țiglă în 4 transporturi de câte 5.000 fiecare, transportul fiind efectuat cu autovehicule închiriate de inculpatul D.V.B.

La livrarea acestora s-au întocmit doar avize de expediție, urmând ca factura să fie întocmită după livrarea produselor, însă acest lucru nu a mai fost posibil, deoarece inculpatul D.V.B. nu s-a mai prezentat pentru încheierea facturilor.

Pentru plata mărfii, inculpatul D.V.B. a înmânat părții vătămate o filă cec în alb, semnată și ștampilată de inculpatul C.N.O. pentru suma de 38.000 lei, urmând ca plata să se efectueze conform înțelegerii, la 15 zile de la livrarea mărfii.

Inculpatul D.V.B. a vândut 5.000 bucăți țiglă la SC D.C. SRL Băbeni la un preț inferior celui de achiziție, întocmind o factură fiscală în numele SC G.C.G. SRL și chitanță de încasare a prețului. Restul de 15.000 bucăți țiglă a fost comercializată de inculpații D.N.O. și L.F. în municipiul Slatina, mai multor societăți comerciale, întocmindu-se facturi fiscale și chitanțe în numele SC G.C.G. SRL.

Suma de bani obținută din comercializarea țiglei a fost împărțită între cei patru inculpați.

Deoarece fila de cec nu a fost plătită, conform rugăminților și promisiunilor telefonice la data de 22 noiembrie 2005 a fost introdusă la plată și din suma de totală de 38.080 lei nu s-a putut deconta decât suma de 116,59 lei.

Inculpații D.V.B. și C.N.O. au trimis părții vătămate SC W. SRL un fax semnat de ultimul inculpat menționat, prin care solicitau retragerea filei cec de la plată, arătând că plata nu se justificată, datorită faptului că nu a fost emisă factură de livrare a mărfii. Ulterior, inculpații nu au mai putut fi contactați de reprezentanții părții civile, iar în momentul în care aceștia s-au deplasat la domiciliul inculpatului C.N.O. acesta a fugit de la domiciliu.

Partea vătămată SC W. SRL a solicitat să fie despăgubită de inculpați cu suma de 38.000 lei.

În luna noiembrie 2005, inculpatul D.V.B. a luat legătura cu reprezentanții SC C. SRL Craiova pentru achiziționarea unei cantități de bere, prezentându-se drept administrator la SC C. SRL, afirmând că firma sa se ocupă cu comercializarea băuturilor alcoolice și alte produse în mai multe județe, astfel că va achita la timp produsele cumpărate.

Inculpatul s-a înțeles cu martora T.M., reprezentanta părții vătămate pentru achiziționarea unei cantități mai mare de bere, urmând ca la 15 zile de la livrare să plătească cu filă cec și i-a prezentat acesteia certificatul de înmatriculare al SC C. SRL.

Conducătorul auto, G.M., care a încărcat transportul de bere, a înmânat reprezentanților SC C. SRL o filă cec în numele SC C. SRL, semnată și ștampilată de inculpatul C.N.O., în valoare de 30.933 lei. Berea a fost comercializată în Râmnicu Vâlcea, unor persoane necunoscute.

În momentul introducerii la plată a filei cec s-a constatat că aceasta este anulată, întrucât la data de 18 noiembrie 2005, când s-a instituit interdicția bancară pentru SC C. SRL, inculpatul C.N.O. s-a prezentat la bancă și a restituit filele cec necompletate, printre care și cea emisă în favoarea SC C. SRL și a declarat că au fost deja folosite către furnizori.

Partea vătămată SC C. SRL a solicitat să fie despăgubită cu suma de 30.933 lei.

Tot în luna noiembrie 2005, inculpații D.V.B. și C.N.O., au luat legătura cu reprezentanții SC Z.F. SRL Pitești, prin intermediul agentului de vânzări P.D., solicitând achiziționarea de pulpe pui și pește congelat, de la SC A.L. SRL Zimnicea, județul Teleorman, cu care prima societate avea relații de colaborare.

Inculpatul C.N.O. i-a comunicat reprezentantului firmei din Pitești că va veni să încheie contractul, asociatul său, inculpatul D.V.B.

Aceștia au prezentat SC C. SRL ca fiind o firmă solvabilă care se ocupă cu comercializarea diferitelor produse, urmând să achite plata mărfurilor cu filă cec în momentul livrării.

Inculpatul D.V.B. a încheiat contractul devânzare - cumpărare la data de 17 noiembrie 2005, iar până la data de 24 noiembrie 2005, partea vătămată a livrat pulpe de pui și pește congelat în valoare totală de 109.204,74 lei.

Inculpatul D.V.B. a vândut o parte din produse la SC A. SRL Pitești, întocmind facturi fiscale fictive în numele SC G.C. SRL, restul de marfă a fost vândută fără acte la persoane necunoscute.

Suma obținută a fost împărțită între cei doi inculpați. Pentru plata produselor, inculpatul D.V.B. a înmânat o filă cec emisă de SC C. SRL semnată și ștampilată de inculpatul C.N.O. și două bilete la ordin.

Instrumentele de plată, fiind introduse în bancă la data de 28 noiembrie și la data de 29 noiembrie și 2 decembrie 2005, au fost refuzate, datorită lipsei de disponibil în cont, fila cec fiind retrasă din circulație, încă din data de 18 noiembrie 2005.

Ulterior, inculpații au întrerupt orice legătură cu reprezentanții societății păgubite, iar în momentul în care aceștia în luna decembrie s-au deplasat la domiciliul inculpatului C.N.O., inculpatul a fugit printr-un iaz și nu a putut fi prins.

Partea vătămată SC A.L. SRL Zimnicea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 109.204,74 lei.

În luna decembrie 2005, inculpatul D.V.B. a luat legătura telefonic cu reprezentantul SC P. SA Pitești, numitul D.I., în vederea achiziționării a 20 tone de ulei alimentar.

Acesta din urmă i-a solicitat inculpatului să prezinte certificat de înmatriculare a societății și fila cec pentru achitarea contravalorii acesteia.

Inculpatul D.V.B. a procurat o ștampilă falsă a SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, precum și certificatul de înmatriculare al acestei societăți, prezentându-se la discuțiile cu directorul firmei din Pitești, ca fiind M.C., administrator la SC T. SRL.

În această calitate, inculpatul D.V.B. a solicitat cumpărarea a 20 tone ulei alimentar, afirmând că îi este necesară în termen scurt, pentru a fi valorificat prin compensare la SC O. SA Râmnicu Vâlcea, având în vedere că se apropiau sărbătorile de Crăciun.

Reprezentantul SC P. SA Pitești, verificând contul curent al SC T. SRL și constatând că firma desfășoară activitate și nu se află în interdicție bancară, a fost de acord cu livrarea produsului.

La data de 22 decembrie 2005 inculpatul D.V.B. l-a trimis pe conducătorul auto G.M. să încarce uleiul alimentar de la depozitul părții civile din Pitești, dându-i și o filă cec completată în numele SC T. SRL pentru a o înmâna vânzătorului.

Inculpatul D.V.B. a comercializat o parte din uleiul alimentar la SC A. SRL Pitești, întocmind 5 facturi fictive, trecând ca vânzător SC G.C. SRL, iar restul cantității a fost oferită spre vânzare la SC I. SRL Râmnicu Vâlcea.

Administratorul acestei societăți, observând că uleiul aparține SC P. SA Pitești, furnizor al său de produse alimentare și că prețul de vânzare era sub prețul de pe piață al unui astfel de produs, a luat legătura cu directorul de vânzări de la SC P. SA Pitești, căruia i-a relatat aspectele constatate.

În urma sesizării organelor de poliție, o parte din cantitatea de ulei a fost identificată atât la SC A. SRL Pitești, cât și în Tir-ul în care fusese încărcată, prejudiciul cauzat părții vătămate SC P. SA Pitești, este de 53.600 lei și a fost recuperat parțial prin restituire, societatea constituindu-se parte civilă în cauză cu diferența de 12.000 lei.

Prima instanță a mai reținut că la sfârșitul lunii ianuarie 2006, în aceeași modalitate, inculpatul D.V.B. a indus în eroare și pe partea vătămată SC R.I.G. SRL Teleorman, prezentându-se ca fiind M.C., administrator la SC T. SRL Râmnicu Vâlcea.

Inculpatul a luat legătura cu administratorul acestei firme, numitul R.I., despre care avea cunoștință că se ocupă cu comercializarea de îngrășăminte chimice (azotat de amoniu) solicitând achiziționarea unei cantități mai mari de asemenea produs.

Inculpatul a prezentat certificatul de înmatriculare al societății și a garantat că plata mărfurilor se va face cu file cec.

În acest mod, în perioada 27 ianuarie - 1 februarie 2006, partea vătămată a livrat inculpatului 2.080 de saci cu azotat de amoniu, în valoare totală de 66.000 lei.

Inculpatul a înmânat conducătorilor auto care i-au transportat marfa, trei file cec după ce discutase în prealabil cu administratorul societății.

Pentru a-i câștiga încrederea, după primul transport de marfa, inculpatul a plătit în numerar cel de al doilea T.I.R. cu îngrășăminte, determinându-l pe R.I. să-i livreze în continuare marfa pe care, ca și în celelalte cazuri, nu a mai achitat-o.

Inculpatul a vândut toată cantitatea de azotat de amoniu sub prețul de achiziție, martorului C.C. din Drăgășani care se ocupa cu comercializarea unor astfel de produse, întocmind mai multe facturi fiscale fictive în numele SC P. SRL Iași.

Prejudiciul cauzat părții vătămate nu a fost recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 66.000 lei.

La începutul lunii martie 2006, același inculpat D.V.B., s-a deplasat împreună cu numitul M.C. în localitatea Vințu de Jos, județul Alba, pentru achiziționarea de haine de piele de la SC C.I. SRL.

Conform înțelegerii dintre aceștia, la data de 06 martie 2006, M.C. s-a prezentat la sediul SC C.I. SRL, solicitând 300 haine de piele, afirmând că este patronul SC I. SRL Râmnicu Vâlcea, prezentând certificatul de înmatriculare al acestei firme.

Reprezentanții societății au fost de acord cu cererea, solicitând însă o comandă scrisă și filă cec pentru plata mărfurilor. în această situație, a doua zi, la data de 07 martie 2006, inculpatul D.V.B. s-a prezentat la SC C.I. SRL, susținând că este trimis de numitul M.C. și că este director la SC I. SRL, prezentând în acest sens o delegație și o comandă, ambele fictive, scrise de el și ștampilate cu ștampilă falsă a firmei SC I. SRL.

Realizând că ceva este în neregulă, reprezentanții SC C.I. SRL au anunțat organele de poliție care, deplasându-sc la fața locului, l-au identificat pe D.V.B. ce fusese dat deja în urmărire generală și l-au condus la Râmnicu Vâlcea unde a fost reținut.

În aceste condiții, fapta a rămas în faza de tentativă, întrucât, datorită intervenției poliției, executarea nu a fost dusă până la capăt.

SC C.I. SRL nu a suferit nici un prejudiciu și nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, Instanța de fond a mai reținut că la sfârșitul lunii august 2005, inculpatul D.V.B., administrator al SC G.C.G. SRL Râmnicu Vîlcea, societate preluată în scopul comiterii de infracțiuni, împreună cu inculpații L.F. și T.G. s-au înțeles să achiziționeze un autotractor și o semiremorcă, expuse spre vânzare la SC T. SA Râmnicu Vîlcea, bunuri pe care să nu le plătească și să le valorifice, sumele de bani urmând a fi împărțite între ei.

Astfel, inculpații D.V.B. și T.G. s-au deplasat la sediul respectivei societăți comerciale, unde au discutat cu directorul acesteia, numitul C.P., în legătură cu achiziționarea celor două bunuri.

Inculpatul D.V.B. a prezentat situația firmei în mod mincinos, în sensul că efectuează tranzacții comerciale de valoare foarte mare, ocupându-se cu transportul de mărfuri, iar T.G. s-a prezentat drept unchiul inculpatului D.V.B. și patron al unei firme importante de transport marfă, întărind afirmațiile celuilalt inculpat și confirmând derularea împreună a unor afaceri prospere cu materiale de construcții, pentru care erau necesare mijloacele de transport și garantând pentru plata bunurilor ce doreau să le achiziționeze.

În urma verificării contului curent al SC G.C.G. SRL Râmnicu Vâlcea, reprezentantul SC T. SRL a constatat că aceasta nu avea la acel moment incidente de plată și desfășura activitate, C.P. întâlnindu-se cu inculpatul D.V.B., chiar la sediul B.C.R., unde acesta din urmă efectua niște plăți, situație care i-a creat încredere în bonitatea firmei cumpărătoare.

Părțile s-au înțeles ca plata autotractorului și a semiremorcii, în valoare de 154.594 lei, să se facă cu 8 file cec la 15 zile de la livrare, în aceste condiții, la data de 01 septembrie 2005 întocmindu-se factura de vânzare, inculpatul D.V.B. lăsând două file C.E.C. pentru plata acestora.

Autovehiculul a fost transportat în aceeași zi în localitatea Băbeni, iar a doua zi, inculpatul L.F. l-a vândut numitului B.P.G., administrator la SG T.I. SRL Drobeta Turnu Severin, cu prețul de 75.000 lei, factura și chitanțele fiind întocmite de către inculpatul L.F. în mod fictiv, în sensul că vânzător apărea SC A. SRL, firma sa și fiind întocmite ulterior efectuării plății, ce a avut loc în aceeași zi, conform extrasului de cont al cumpărătorului.

În vederea primirii banilor, inculpatul L.F. s-a deplasat împreună cu cumpărătorul și cu inculpatul T.G. la Turnu Severin, banii fiind împărțiți și cu inculpatul D.V.B., o parte dintre ei fiind transferați de către inculpatul T.G. în contul SC G.C.G. SRL.

După achiziționarea bunurilor, atât D.V.B. cât și învinuitul T.G. au purtat mai multe discuții telefonice cu directorul SC T. SA, prin care solicitau întârzierea introducerii filelor cec la bancă, promițând în mod mincinos că vor achita banii. în cele din urmă nu a fost achitată nici o sumă de bani dinprețul autovehiculelor, iar la data de 15 septembrie 2005, filele C.E.C. au fost refuzate la plata pentru lipsă de disponibil, SC G.C.G. SRL intrând în incidență bancară.

Din acel moment, reprezentanții SC T. SA nu au mai putut lua legătura cu D.V.B. sau cu T.G., care nu au mai răspuns la telefon. Autotractorul și semiremorca au fost identificate în proprietatea SC T.I. SRL Drobeta Turnu Severin, unde se află și în prezent.

Prejudiciul cauzat SC T. SA Rm. Vâlcea este de 154.594 lei lei și nu a fost recuperat, astfel încât societatea se constituie parte civilă în cauză cu această sumă.

Tot la începutul lunii septembrie 2005, până la începerea perioadei de interdicție bancară, inculpatul D.V.B. s-a deplasat împreună cu învinuitul T.G. la sediul SC T. SRL Călimănești, unde au discutat cu administratorul firmei P.C. în legătură cu achiziționarea de ciment și alte materiale de construcții. T.G. a spus că este patron de firmă și se numește B.C., iar D.V.B. l-a prezentat drept „șeful" său de la Craiova. Aceștia au prezentat o situație neadevărată cu privire la firmele lor care au în derulare mai multe lucrări de construcție în județele Vâlcea și Dolj, materialele urmând a fi folosite la acele lucrări și că au disponibilități bănești suficiente pentru achitarea mărfurilor. De asemenea, cei doi l-au asigurat pe P.C. că vor achita în numerar contravaloarea mărfurilor, imediat după livrarea acestora, iar înv. T.G. a întărit spusele lui D.B., promițând că îl va ajuta cu bani, dacă acesta nu va putea plăti.

De fapt, pentru a câștiga încredere în efectuarea tranzacțiilor, anterior acestei fapte, cei doi au mai achiziționat la data de 18 august 2005 o anumită cantitate de tablă, tot în numele SC G.C.G. SRL, în valoare de 6.000 lei, care a fost achitată cu suma de bani trimisă de înv. T.G. de la Drobeta Turnu Severin și care provenea din vânzarea bunurilor luate de la SC T. SA Râmnicu Vâlcea.

În aceste condiții, la începutul lunii septembrie 2005, în urma discuțiilor purtate, s-a livrat ciment și fier beton în valoare totală de 57.384,70 lei, mărfurile fiind transportate direct de la furnizor la Drobeta Turnu Severin unde au fost preluate de cei doi și vândute. Deoarece mărfurile nu au fost achitate, după livrarea acestora, la data de 14 septembrie 2005, D.B. a emis către SC T. SRL 3 file cec, asigurând partea civilă că se vor deconta. Ulterior, au existat mai multe discuții purtate de către D.B. și T.G. cu administratorul SC T. SRL Călimănești, prin care solicitau amânarea introducerii la plată a filelor cec și promiteau că marfa se va achita cu numerar. În cele din urmă, partea civilă a introdus prima filă cec la bancă, dar a fost refuzată datorită lipsei disponibilului în contul SC G.C.G. SRL deoarece prima filă cec nu s-a decontat, celelalte două file cec nu au mai fost introduse la plată.

Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, astfel încât SG T. SRL Călimănești s-a constituit parte civilă cu suma de 57.384,70 lei.

Prima instanță a apreciat că, în drept, faptele inculpaților:

- D.V.B., întrunesc elemntele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu aplicarea art41 alin. (2) C. pen. și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C.N.O. întrunesc elemntele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- L.F., întrunesc elemntele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 482/1991;

- I.T.B. întrunesc elemntele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- T.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar în ceea ce-i privește pe inculpații D.V.B., C.N.O. și L.F. s-a reținut în favoarea acestora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere comportarea sinceră în cursul procesului, prezentarea lor cu regularitate în fața organului de urmărire penală și instanței de judecată.

De asemenea, în favoarea inculpatului I.T.B. s-a reținui atât circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., determinată de comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, cât și cea prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., fiind avută în vedere buna conduită înainte de săvârșirea infracțiunii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond i-a obligat pe inculpați la plata despăgubirilor civile către părțile civile prejudiciate, în. temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpații T.G., L.F., C.N.O., D.V.B., I.T.B. și partea civilă SC R.I.G. SRL, comuna Putineiu, județul Teleorman.

În apelul său, parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că:

- În mod greșit nu s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1.099 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani, aplicată inculpatului T.G., prin sentința penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova, deși infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în perioada liberării condiționate, astfel că după revocarea liberării și efectuarea contopirii se impunea aplicarea unui spor până la 5 ani;

- În mod greșit inculpatului I.T.B. i s-a interzis, ca pedeapsa accesorie, exercitarea dreptului electoral de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., în raport de circumstanțele cauzei;

- În mod greșit au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante menționate, instanța ignorând împrejurarea că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social accentuat, nefiind făcută o corectă individualizare judiciară a pedepsei, în raport de valorile sociale lezate, impunându-se aplicarea unor pedepse majorate.

Inculpații D.V.B., C.N.O., I.T.B. și T.G. au criticat sentința atacată pentru netemeinicie, susținând că pedepse aplicate sunt prea severe, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., nesocotite de instanță, care nu a avut în vedere faptul că au întreținere copii minori și își câștigă existența în mod onest.

Inculpatul I.T.B. a mai solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul L.F. a criticat, de asemenea sentința, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că:

- În mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., deoarece nu sunt îndeplinite cerințele referitoare la complicitate, atât timp cât activitatea sa s-a rezumat la a înlesni valorificarea bunurilor dobândite, chiar ilegal, de către ceilalți inculpați, astfel că încadrarea corectă era în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.;

- În mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, întrucât nu s-a făcut dovada că a refuzat să prezinte documente organelor competente spre a verifica financiar situația operațiunilor efectuate la firma sa;

- S-a făcut o încadrare juridică nelegală în infracțiunile prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991 a faptei constând în omisiunea înregistrării în actele contabile a operațiunilor comerciale aferente firmei SC A. SRL, ce a avut drept consecință diminuarea veniturilor și, implicit, la plata către stat a sumelor aferente; în raport de starea de fapt, corect reținută de instanță în sarcina sa, nu se putea reține decât infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen.

- Prejudiciul cauzat A.N.A.F.București nu a fost corect stabilit.

Partea civilă SC R.I.G. SRL, în motivle de apel formulate în scris, a criticat sentința atacată, pentru nelegalitate, susținând că instanța nu a dispus restituirea celor 300 saci de îngrășăminte chimice livrați prin cele 10 facturi fiscale.

Prin Decizia penală nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală, și sentința penală nr. 94 din 22 iunie 2010 a Tribunalului Vâlcea, secția penală, admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul L.F., împotriva sentinței penale nr. 94 din data de 22 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 1385/90/2008.

A fost desființată, în parte sentința, referitor la inculpații T.G. și L.F.

1. Pentru inculpatul T.G.

Au fost înlăturate aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 33 lit. b) și art. 39 alin. (2) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în pedepsele componente de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză și restul de pedeapsă de 1099 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentința penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova și în consecință:

În baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1099 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova și a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul T.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total urmând să execute 11 ani închisoare, în condiții privative de libertate, cu aplicarea art. 71 C. pen. și pedeapsa complemenatră a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

2. Pentru inculpatul L.F.:

Au fost descontopite pedepsele aplicate și s-a dispus înlăturarea dispoziției de condamnare pentru infrcațiunea ptrvpăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrea juruidică a faptei din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991, în infracțiunea prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. a doipsus condamnarea inculpatulu L.F. la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 și 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză și s-a dispus ca inculpatul L.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de partea civilă SC R.I.G. SRL și de inculpații C.N.O. și D.V.B., I.T.B. și T.G. împotriva aceleiași sentințe.

Au fost obligți inculpații C.N.O. și D.V.B., I.T.B. și T.G. la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, iar partea civilă la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând apelurile în cauză, instanța de ptim control judiciar a apreciat că sunt întemeiate doar cele formulate de Parchetul de pe lângă. Tribunalul Vâlcea și inculpatul L.F..

Cu privire la inculpatul T.G., s-a reținut că instanța de fond a omis să revoce liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1.099 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova, deși infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite până la împlinirea termenului de liberare condiționată iar revocarea era obligatorie.

Se impunea, astfel, atât revocarea liberării condiționate, cât și contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 61 C. pen. și nu conform art. 39 alin. (2) C. pen., cum greșit a dispus instanțade fond.

În ceea ce îl privește pe inculpatul L.F., instanța de apel a apreciat că prima instanță a făcut o greșită încadrare a faptei, ce constă în omisiunea de a înregistra în contabilitatea firmei SC A. SRL, al cărui administrator era, a actelor contabile referitoare la înstrăinarea unui autotractor, încadrând greșit fapta atât în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cât și în infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, deși o atare „omisiune" constituie doar elementul material al laturii obiective al infracțiunii complexe de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

S-a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, în infrcațiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Cu referire la starea de fapt, instanța de apel a apreciat că materialul probator administrat în cauză a confirmat săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost condamnați, cu excepția faptelor imputate inculpatului L.F. care, care au primit o încadrare juridică nelegală.

Privitor la apelul formulat de parchet, instanța de apel a apreciat că singura critică întemeiată pe vcare acesta a formulat-o este cea referitoare la omisiunea instanței de fond de a revoca liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1.099 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani, aplicată inculpatului T.G. prin sentința penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova.

S-a reținut că, din fișa de cazier judiciar a inculpatului T.G. rezultă că acesta a fost condamnat la 10 ani închisoare, prin sentința penală nr. 3250 din 12 august 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, pedeapsă din execuatareea căreia s-a liberat condiționat, deși mai rămăsese un rest de 1.099 zile.

Inculpatul T.G., chiar în perioada liberării condiționate, a comis infracțiunile din prezenta cauză, unele cu consecințe deosebit de grave, în sensul dispozițiilr at.61 alin. (2) C. pen., ceea ce impunea primei instanțe obligația revocării liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Instanța de apel a aprecita că celelalte motive de apel invocate de parchet sunt neîntemeiate.

Sub acest aspect a constatat că în ceea ce-l privește pe inculpatul I.T.B., în mod legal i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului electoral de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., atât timp cât faptele sale, constând în inducerea în eroare unui număr de patru părți vătămate și cauzarea unui prejudiciu total de 100.093 lei, îl face nedemn să-și mai exercite acest drept constituțional, nefiind încălcate în acest sens dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului - Protocolul Adițional nr. 1. Aceasta, deoarece instanța de judecată poate, în raport de gravitatea și de consecințele faptei să limiteze, în condițiile legii, exercitarea dreptului respectiv. Tot astfel, se constată că interdicția respectă și principiul proporționalitătii care apreciat individual, conduce la concluzia că se impunea interzicerea exercitării dreptului electoral.

De asemenea, s-a mai constatat că este neîntemeiată susținerea parchetului referitoare la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților.

În acest sens s-a reținut că prima instanță a aplicat inculpaților D.V.B., C.N., L.F. și I.T.B. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., constând în „comportarea sinceră în cursul procesului".

Instanța de apel a apreciat că așa cum rezultă din actele dosarului, acești inculpați au avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine sinceră, înlesnind instrumentarea cauzei și clarificarea raporturilor juridice de drept penal născute la momentul săvârșirii faptelor. Fără comportarea sinceră a acestor inculpați, activitatea organului de urmărire penală și a instanței de judecată ar fi fost mult îngreunată, astfel că se impunea reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

De asemenea, s-a mai reținut că, prima instanță a aplicat corect în favoarea inculpatului I.T.B. și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., justificată pe buna conduită pe care acesta a avut-o înainte de săvârșirea infracțiunii, în sensul acestui text de lege. Se constată, prin urmare, că inculpatul Ispas T.B. este la prima încălcare a legii penale, iar anterior și-a câștigat în mod onest mijloacele de existență, faptele săvârșite constituind un accident nedorit de acesta.

Cum reținerea circumstanțelor atenuante a influențat individualizarea judiciară a pedepselor, cu consecința reducerii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, instanța de apel a apreciat că este neîntemeiată și critica formulată de parchet, în sensul că se impunea aplicarea unor pedepse mai severe.

În acest sens, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, potrivit cărora la stabilirea și aplicarea acesteia se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Elementele de circumstanțiere care-și găsesc corespondent în probele administrate în cauză au îndreptățit prima instanță să aplice pedepse just proporționate și individualizate, atât ca durată cât și ca modalitate de executare.

În legătură cu apelurile formulate de inculpații T.G., D.V.B., C.N.O. și I.T.B. care au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, susținând că acestea sunt prea severe, inculpatul I.T.B. solicitând și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța de apel a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.

Sub acest aspect, instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a aplicat corect criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Cum pedepsele aplicate au fost just individualizate și proporționate, atât ca durată cât și ca modalitate de executare, susținerile inculpaților nu sunt întemeiate, deoarece, altfel, ar însemna ca prin diminuarea pedepselor, acestea să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Cu privire la apelul formulat de inculpatul L.F., s-a apreciat că acesta este întemeiat referitor la greșita încadrare juridică pe care prima instanță a dat-o faptei ce a constat în omisiunea de a înregistra în contabilitatea firmei SC A. SRL (al cărei administrator era) actele contabile privitoare la înstrăinarea unui autotractor, în mod greșit, prima instanță a încadrat juridic această faptă, atât în infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, privind evaziunea fiscală cât și în art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991.

Or, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, constând în „fapta de omisiune in tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care au avut la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive" este același cu elementul material al infracțiunii complexe de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ce constă în „omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a unor operațiuni comerciale efectuate sau a veniturilor nerealizate". Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, întrucât elementul material al acestei din urmă infracțiuni este cuprins în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

Instanța de apel a apreciat că nelegalitatea sentinței va fi astfel înlăturată, prin schimbarea încadrării juridice, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. din cele două infracțiuni într-una singură, respectiv cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Toodată, instanța de prim control judiciar a apreciat vă sunt neîntemeiate susținerile inculpatului L.F., referitoare la greșita sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, precum și greșita încadrare juridică dată faptei în complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

Cu privire la prima critică, inculpatul a susținut că nu s-a făcut dovada că a refuzat prezentarea pentru control a documentelor organelor financiare, acțiune ce ar fi avut drept consecință împiedicarea verificării financiare.

În legătură cu încadrarea juridică dată faptei, instanța de apel a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile aceluiași inculpat în sensul că activitatea sa s-a rezumat la înlesnirea valorificării bunurilor dobândite prin înșelăciune de către ceilalți inculpați, astfel că fapta sa nu poate fi încadrată în complicitate la infrcațiunea de înșelăciune, ci în infrcațiunea de tăinuire.

Referitor la critica formulată de inculpatul L.F. cu privire la greșita reținere a infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, instanța de apel a constatat că în mod justificat prima instanță a reținut în sarcina lui săvârșirea acestei infracțiuni, întrucât din procesele-verbale încheiate de organele financiare de control la datele la care se prezentau pentru efectuarea verificărilor rezultă că, într-adevăr, acesta refuza de fiecare dată să le prezinte acestora, documentele contabile ale firmei, deși avea această obligație în calitatea sa de administrator al societății comerciale.

Privitor la susținerea greșitei încadrări juridice a faptei în infracțiunea de complicitate la înșelăciune, instanța de prim control judiciar a apreciat că din actele dosarului, rezultă că inculpatul L.F. cunoștea activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați, în sensul că prin emiterea unor C.E.C.-uri false, aceștia obțineau cantități mari de produse, pe care apoi le valorificau și prin intermediul său.

În acest context, inculpatul L.F. promitea celorlalți că va găsi cumpărător pentru bunurile ce urmau a fi dobândite în mod fraudulos, așa cum s-a întâmplat în cazul celor 4 părți vătămate, iar prejudiciul total este de 290.184,73 lei.

Instanța de apel a apreciat că este nefondată și susținerea aceluiași inculpat referitoare la greșita stabilire a cuantumului prejudiciului cauzat părții civile A.N.A.F. București.

În acest sens s-a constatat că suma de 22.106 lei la care inculpatul L.F. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, reprezintă impozit pe profit și T.V.A., pentru activitățile frauduloase desfășurate, valoarea prejudiciului fiind stabilită prin procesele-verbale întocmite de organele fiscale, necontestate de către inculpat la momentul respectiv.

Cu privire la apelul formulat de partea civilă SC R.I.G. SRL, prin care solicită să-i fie restituită cantitatea de 320 saci de îngrășăminte chimice, instanța de apel a constat că este nefondat, deoarece suma de 66.518 lei, stabilită de către prima instanță, drept despăgubiri civile, reprezintă prejudiciul efectiv încercat de aceasta.

În acest sens s-a reținut că din probele dosarului rezultă că în perioada 27 ianuarie - 1 februarie 2006, apelanta SC R.I.G. SRL a livrat inculpatului D.V.B. cantitatea de 2.080 saci cu azotat de amoniu, în valoare totală de 66.518 lei, pentru care acesta i-a emis file cec fără acoperire, întreaga cantitate fiind vândută martorului C.C. din municipiul Drăgășani, care se ocupa cu comercializarea unor astfel de produse.

Instanța de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a obligat la plata contravalorii acestora, întrucât cantitatea de îngrășăminte nu se mai regăsește.

Împotriva Deciziei penale nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs inculpații L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. și I.T.B. și partea civilă SC R.I.G. SRL.

În recursurile lor, inculpații C.N.O. și D.V.B., au solicitat admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reținerea în favoarea lor a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecința reducerii cu 1/3 a pedepselor aplicate, acordarea unei eficiente mai mari circumstanțelor atenuante care le-a fost aplicate, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în temeiul art. 861 C. pen.

În recursul său, inculpatul T.D.G. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ale art. 3201 C. proc. pen. și acordarea de circumstanțe atenuante. A învederat că a formulat un denunț care s-a finalizat cu punerea în mișcare a acțiunii penale față de o persoană care a săvârșit infracțiuni.

A avut o atitudine procesuală sinceră de recunoaștere și regret a faptelor. Ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat aplicarea art. 861 C. pen. și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În recursul său, inculpatul L.F. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, schimbarea încadrării juridice dată faptei din complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., reținerea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecința reducerii cu 1/3 a pedepsei pentru această faptă. De asemenea, a mai solicitat reindividualizarea pedepselor pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa, în sensul reținerii dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În recursul său, inculpatul I.T.B., prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere circumstanțele sale personale care îi sunt favorabile, nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost părăsit de soție și are în întreținere doi copii minori, aspect ce rezultă din certificatele de naștere atașate la dosarul cauzei.

În recursul său, partea civilă SC R.I.G. SRL a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, sub aspectul laturii civile, întrucât cu prilejul rejudecării cauzei în fond, Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la restituirea mărfii ce a făcut obiectul infracțiunii de înșelăciune, lăsată în custodia organului de poliție la firma SC D. SRL Drăgășani. Consideră că instanța trebuia să dispună restituirea către civilă SC R.I.G. SRL a celor 320 de saci de îngrășăminte chimice, conform înscrisurilor depuse la dosar, repararea în natură a prejudiciului, în mod parțial fiind posibilă și obligatorie.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpații L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. și I.T.B. sunt fondate, iar recursul declarat de partea civilă SC R.I.G. SRL este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin declarațiile date în fața instanței de recurs, la termenul de judecată din 13 martie 2012, inculpații L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Având în vedere pozițiile procesuale ale inculpaților exprimate de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. coroborate cu art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, cererile de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. formulate cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpați sunt admisibile.

Se reține sub acest aspect că potrivit art. 11 din O.U.G. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.

Totodată, se are în vedere, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 11 din O.U.G. 121-2011, instanța de recurs urmând a lua act de pozițiile procesuale ale inculpaților L.F., C.N.O., D.V.B., T.G. exprimate în declarațiile date la termenul de judecată din data de 13 martie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu, precum și criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora, valoarea socială lezată -patrimoniul părților vătămate care au fost păgubite, valoarea mare a prejudiciului, dar și circumstanțele personale ale inculpaților L.F., C.N.O. și D.V.B., aplicarea unor pedepse cu închisoarea ale căror limite să fie reduse cu 1/3 ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Cu privire la cererea inculpatului T.G. prin care a solicitat reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 se constată că este întemeiată.

Astfel, din conținutul adresei din 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 110 dosarul instanței de recurs) rezultă că inculpatul T.G. a formulat un denunț, în baza căruia s-a format Dosarul nr. 802/P/2010, privind pe inculpatul B.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și fals intelectual, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 189 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, față de acesta dispunându-se punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor menționate.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Cum recurentul inculpat T.G. a formulat un denunț care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă în Tribunalul Dolj, sub nr. 802/P/2010, cu privire la comiterea infracțiunilor de infracțiunilor de luare de mită și fals intelectual, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 189 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul B.I., dispunându-se punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor menționate, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile privind o cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice legal reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului T.G. și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Recunoașterea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel: - „conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. presupun absența antecedentelor penale, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor, nu se regăsește în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, datele personale ale inculpatului T.G. și anume, atitudinea procesuală sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, starea sa de sănătate precară dovedită cu actele medicale atașate la dosarul cauzei sunt lipsite de relevanță juridică prin compararea cu natura și gravitatea faptei și față de împrejurarea că așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar, acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 3250 din 12 august 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsă din executarea căreia s-a liberat condiționat, râmandu-i să execute un rest de 1.099 zile.

Cum inculpatul T.G. a comis infracțiunea dedusă judecății, în condiții de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în perioada cât era liberat condiționat, dovedind astfel perseverență infracțională, se constată că perioada cât a fost încarcerat nu i-a fost suficientă pentru a reflecta asupra conduitei pe care trebuie să o adopte în societate și de a conștientiza gravitatea faptei comise și evitarea reiterării comportamentului infracțional.

Așa fiind, aplicarea unei pedepse mai reduse prin reținerea în favoarea acestui inculpat și de circumstanțe atenuante, nu este în măsură să-și atingă scopul preventiv și educativ, acesta având nevoie să conștientizeze prin reeducare, într-o perioadă de timp suficientă, gravitatea deosebită a faptelor sale.

Atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere și regretare a faptelor, sunt împrejurări care vor fi valorificate de către instanță în procesul reținerii și aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., consecința juridică fiind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Cu privire la solicitarea inculpatului L.F. de schimbare a încadrării juridice dată faptei din complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., se constată că aceasta nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor art. 221 C. pen., infracțiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material.

Deosebirea dintre infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. care constă „primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material" și cea de complicitate prevăzută de art. 26 teza a II-a C. pen. conform căruia „este, de asemenea complice, persoana care promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta ." este dată de momentul la care persoana care participă la săvârșirea faptelor cunoaște caracterul ilicit al bunurilor ce urmează a fi primite spre tăinuire sau valorificare.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul L.F. a constat în aceea că a promis celorlalți inculpați că va valorifica bunurile dobândite în mod fraudulos de la cele patru părți vătămate, iar această împrejurare constituie un act de complicitate morală la săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor respective, atât timp cât erau încredințați că aveau asigurată „desfacerea bunurilor ce urmau a fi dobândite în mod ilicit".

Așa fiind, se constată că instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică faptei săvârșită de inculpatul L.F. în complicitate la infracțiunea înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., neexistând temeiuri pentru schimbarea acesteia, în sensul solicitat.

Totodată, se constată că solicitarea inculpaților L.F., C.N.O., D.V.B. și T.G. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor art. 861 C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condițiilor referitoare la cuantumul sancțiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a dispozițiilor art. 861 C. pen.

De asemenea, la stabilirea modalității de executare a unei pedepse instanța este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilitățile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate și supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură evitându-se dezavantajele privațiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familia și social obișnuit.

Având în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpați, modalitatea și împrejurările comiterii lor, numărul mare de părți vătămate păgubite, valoarea mare a prejudiciului, prin activitatea infracțională desfășurată de inculpați fiind lezate relațiile sociale de ordin patrimonial a căror naștere și dezvoltare este condiționată de buna - credință și încredere, ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecții acestor raporturi, dar și împrejurarea că inculpatul T.G. a săvârșit fapta din prezent cauză, în stare de recidivă postcondamnatorie, se apreciază că în situația acestora, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai prin executarea sancțiunilor aplicate, în regim privativ de liberate.

În ceea ce privește cererea inculpatului I.T.B. schimbarea a modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. care reglementează instituția juridică a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se constată că este întemeiată.

Având în vedere că inculpatul I.T.B. se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, se apreciază că acesta poate fi reeducat fără să execute pedeapsa închisorii, urmând să fie supus unui regim sever de supraveghere pe o durată de 5 ani, ceea ce asigură și efectul preventiv al aplicării pedepsei.

Din moment ce sunt îndeplinite condițiile art. 86l C. pen., nu există nici o justificare pentru executarea efectivă a pedepsei închisorii, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate a inculpatului, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, sens în care, în baza art. 861 C. pen., va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și 76 lit. c) C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a), b) și c) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea și pune în vedere acestuia ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acesta;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă SC R.I.G. SRL, se constată că acesta este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. civ., "orice fapta a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".

Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții și anume: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijentă sau imprudentă cu care a acționat.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.

Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile: a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.

Conform reglementărilor în vigoare, regula o reprezintă repararea în natură, prin repunerea în situația anterioară, însă ori de câte ori acest lucru nu este posibil ori, se va plăti o despăgubire stabilită fie prin acordul părților, fie prin hotărârea instanței de judecată.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că la sfârșitul lunii ianuarie 2006, inculpatul D.V.B. a indus-o în eroare pe partea vătămată SC R.I.G. SRL Teleorman, prezentându-se ca fiind M.C., administrator la SC T. SRL Râmnicu Vâlcea.

Inculpatul a luat legătura cu administratorul acestei firme, numitul R.I., despre care avea cunoștință că se ocupă cu comercializarea de îngrășăminte chimice (azotat de amoniu) solicitând achiziționarea unei cantități mai mari de asemenea produs.

Inculpatul a prezentat certificatul de înmatriculare al societății și a garantat că plata mărfurilor se va face cu file cec.

În acest mod, în perioada 27 ianuarie - 1 februarie 2006, partea vătămată a livrat inculpatului 2.080 de saci cu azotat de amoniu, în valoare totală de 66.000 lei.

Inculpatul a înmânat conducătorilor auto care i-au transportat marfa, trei file cec după ce discutase în prealabil cu administratorul societății.

Pentru a-i câștiga încrederea, după primul transport de marfa, inculpatul a plătit în numerar cel de al doilea T.I.R. cu îngrășăminte, determinându-l pe R.I. să-i livreze în continuare marfa pe care, ca și în celelalte cazuri, nu a mai achitat-o.

Inculpatul a vândut toată cantitatea de azotat de amoniu sub prețul de achiziție, martorului C.C. din Drăgășani care se ocupa cu comercializarea unor astfel de produse, întocmind mai multe facturi fiscale fictive în numele SC P. SRL Iași.

Prejudiciul cauzat părții vătămate nu a fost recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 66.000 lei.

Se constată că în mod corect instanța de fond, dispunând admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă SC R.I.G. SRL cu sediul în comuna Putineiu, județul Teleorman, a obligat inculpatul Deaconu Vasile Bobi să plătească părții civile suma de 66.518 lei despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă, soluție care a fost menținută și de instanța de apel, întrucât cei 2.080 de saci cu azotat de amoniu nu s-au mai regăsit.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite admiterea recursurile declarate de inculpații L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. și I.T.B.

Se vor casa în parte Decizia penală nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală, și sentința penală nr. 94 din 22 iunie 2010 a Tribunalului Vâlcea, secția penală, și rejudecând:

1. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. va condamna pe inculpatul D.V.B., administrator la SC G.C.G. SRL, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a), b) și c) C. pen.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., ca condamna pe același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul D.V.B. să execute pedeapsa cea mai grea de cinci ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b), și c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

2. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., va condamnă pe inculpatul C.N.O. administrator al SC C. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa de doi ani și 3 luni și 19 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. va condamna pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 48 din Legea nr. 26/1990, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., va dispune ca inculpatul C.N.O., să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani trei luni și 19 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 27 aprilie 2006 - 14 august 2008, inclusiv.

Se va constata pedeapsa executată.

3. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) din C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., va condamnă pe inculpatul L.F., administrator la SC A. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa principală de doi ani două luni și 29 zile închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 290 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. va condamna același inculpat la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., va dispune ca inculpatul L.F. să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani două luni și 29 zile închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

Va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 18 mai 2006 - 15 august 2008, inclusiv.

Se va constată pedeapsa executată.

4. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpatul T.G., la trei ani și 4 luni închisoare și 3ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

Va revoca liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1.099 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova și contopește restul de 1.099 zile, rămas neexecutat cu pedeapsa de trei ani și patru luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de trei ani și patru luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

5.în baza art. 861 C. pen. se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului I.T.B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și 76 lit. c) C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, nb) și c) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. se va încredința supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea și se va pune în vedere acestuia ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acesta;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.

În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondat recursul declarat de SC R.I.G. SRL împotriva Deciziei penale nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta SC R.I.G. SRL va fi obligată la 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților C.N.O., L.F., D.V.B., T.D.G. și I.T.B. în cuantum de câte 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații L.F., C.N.O., D.V.B., T.D.G. și I.T.B.

Casează în parte Decizia penală nr. 11/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală, și sentința penală nr. 94 din 22 iunie 2010 a Tribunalului Vâlcea, secția penală, și rejudecând:

1. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul D.V.B., administrator la SC G.C.G. SRL, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 5 'ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul D.V.B. să execute pedeapsa cea mai grea de cinci ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b), și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen.

2. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul C.N.O., administrator al SC C. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa de doi ani și 3 luni și 19 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 48 din Legea nr. 26/1990, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul C.N.O., să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani trei luni și 19 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 27 aprilie 2006 - 14 august 2008, inclusiv.

Constată pedeapsa executată.

3. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) din C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul L.F., căsătorit, un copil minor, studii medii, administrator la SC A. SRL, cu antecedente penale, la pedeapsa principală de doi ani două luni și 29 zile închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 290 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul L.F. să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani două luni și 29 zile închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 18 mai 2006 - 15 august 2008, inclusiv.

Constată pedeapsa executată.

4. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul T.G., la trei ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

Revocă liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1099 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3250/2004 a Judecătoriei Craiova și contopește restul de 1.099 zile, rămas neexecutat cu pedeapsa de trei ani și patru luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de trei ani și patru luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

5. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului I.T.B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și 76 lit. c) C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea și pune în vedere acestuia ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acesta;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat de SC R.I.G. SRL împotriva Deciziei penale nr. 11/A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală .

Obligă pe recurenta SC R.I.G. SRL la 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților C.N.O., L.F., D.V.B., T.D.G. și I.T.B. în cuantum de câte 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2012.