Robbery classification under praeter intentum when accidental police discharge during suspect’s violent escape attempt causes bystander’s death

Asupra recursului penal de față, pe baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din 2 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția penală în Dosarul nr. 3193/102/2012* s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului L.A., astfel:

- din infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen.;

- din infracțiunea de ultraj la polițist prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. (2) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de ultraj la polițist prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. (2), alin. (5) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen.;

- din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) și alin. (3) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c), alin. (21) lit. a), lit. b), lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen.

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei penale reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului L.A., din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c), alin. (21) lit. a), lit. b), lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (1) C. pen.

1. A fost condamnat inculpatul T.I.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

I-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., conform prevederilor art. 71 C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.I.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

I-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., conform prevederilor art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepsele de mai sus: de 2 ani închisoare și de 2 ani închisoare aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

I-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului, de la data de 19 ianuarie 2012 la zi și s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

2. A fost condamnat inculpatul L.A. la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., interzicându-i-se totodată inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la polițist prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. (2), alin. (5) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., interzicându-i-se totodată inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

- pedeapsa de 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c), alin. (21) lit. a), lit. b), lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., interzicându-i-se totodată inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

I s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului, de la data de 19 ianuarie 2012 la zi și s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și a pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 dispunându-se prelevarea de la inculpat de probe biologice, respectiv încunoștiințarea acestuia că probele vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art. 109 alin. (1) C. proc. pen., corpul delict, constând în mijlocul material de probă, coletul plic conținând glonțul extras din corpul victimei P.E., a fost depus la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat în registrul special și a fost atașat la dosar.

S-a constatat că partea vătămată G.A.F. nu a formulat pretenții civile în cauză.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă K.S. și, în baza dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 1381-art. 1382 și art. 1386 C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații L.A. și T.I.D. la plata sumei de 70 RON daune materiale contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, prin reprezentanții săi legali și, conform prevederilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 1392 C. civ., art. 313 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul L.A. la plata sumei de 15.695,68 RON daune materiale reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei P.E., precum și a dobânzii legale aferente, până la achitarea integrală a sumei.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și, în temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 1392 C. civ. a fost obligat inculpatul L.A. la plata sumei de 1.358,79 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei P.E. și au fost respinse ca nedovedite restul pretențiilor civile.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentanta Ministerului Public pentru părțile civile minore P.M.L. și P.S.L. (prin reprezentantul lor legal P.I.,), conform prevederilor art. 14 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 1391 C. civ., art. 17 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și, în consecință, a fost obligat inculpatul L.A. să plătească părților următoarele sume, cu titlu de despăgubiri morale, astfel: părții civile P.M.L. suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale și părții civile P.S.L. suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

5. Conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 1390 C. civ., a fost obligat inculpatul L.A. să plătească fiecăreia din părțile civile minore P.M.L. și P.S.L., prin reprezentantul lor legal P.I., suma de 116 RON lunar cu titlu de rentă viageră, calculată de la data 19 ianuarie 2012 și până la majoratul fiecăruia dintre minori sau până la schimbarea condițiilor de acordare.

Au mai fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 26/P/2012 din 4 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a infracțiunii de ultraj la polițist prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- T.I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În considerentele rechizitoriului s-a reținut că, prin rezoluția din 19 ianuarie 2012 a Secției de Poliție Rurală B., confirmată de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, s-a dispus începerea urmăririi penale față de L.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu, fapte prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) C. pen. și de art. 192 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., precum și față de T.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, fapte prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) C. pen. și de art. 192 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Inițial, cei doi au fost acuzați că, în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2012, după o înțelegere prealabilă, au pătruns fără drept, pe poarta descuiată, în grădina părții vătămate K.S., din comuna A., sat F., județul Mureș, și apoi în curte și grajd de unde au sustras un cal, un ham, o căruță, o furcă, pături și o haină țesută, în scopul însușirii pe nedrept, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 6.090 RON. Cu bunurile astfel sustrase, s-au deplasat pe drum, fiind ajunși din urmă de fiica și ginerele victimei, P.I. și P.E. care au încercat recuperarea bunurilor, dar au fost amenințați, astfel că, imediat, polițiștii sosiți în ajutor, au pornit în urmărirea inculpaților, context în care agentul G.A.F. împreună cu P.E. l-au urmărit pe inculpatul L.A.; întrucât inculpatul a fost ajuns de cei doi, s-a ascuns în niște boscheți, însă a fost văzut de agentul de poliție; cunoscând faptul că inculpatul amenințase cu cuțitul partea vătămată P.E., agentul de poliție G.A.F. a scos pistolul din teacă și a ridicat piedica, după care l-a tras afară din boscheți pe inculpat și i-a cerut să se întindă la pământ pentru a-l încătușa, dar acesta, deși inițial s-a supus, a început apoi să se zbată pentru a scăpa și a fugi, context în care l-a lovit cu picioarele pe agentul de poliție G.A.F. în zona genunchiului, ceea ce a determinat dezechilibrarea acestuia, astfel încât, în cădere, în momentul în care a atins solul cu cotul, a acționat trăgaciul pistolului, glonțul nimerindu-l pe P.E. în zona capului.

Ulterior, la data de 29 ianuarie 2012, victima P.E., care a fost imediat transportată la spital și supusă unor intervenții chirurgicale de urgență, a decedat, astfel încât cauza a fost declinată Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, dispunându-se, prin ordonanța din 2 februarie 2012, schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul L.A. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., precum și extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție G.A.F., faptă prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. (2) C. pen., inculpatul L.A. urmând a fi cercetat și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.

Ca și stare de fapt, în rechizitoriu s-a reținut că, în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2012, după o înțelegere prealabilă, cei doi inculpați au pătruns fără drept, pe poarta descuiată, în grădina părții vătămate K.S. din comuna A., sat F., județul Mureș, și apoi în curte și grajd, de unde au sustras un cal, un ham, o căruță, o furcă, pături și o haină țesută, în scopul însușirii pe nedrept, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 6.090 RON.

Cei doi inculpați s-au deplasat apoi cu bunurile sustrase pe traseul R.-D., pe DJ 154. La circa 500 de metri de la intrarea în localitatea D., lângă pădure, au fost ajunși de fiica și ginerele părții vătămate, numiții P.I. și P.E. întrucât cei doi fuseseră încunoștințați de săvârșirea infracțiunii, au oprit mașina în apropierea căruței cu care se deplasau ce doi inculpați, iar P.E. a coborât și a mers la căruță, cu intenția de reține pe cei doi inculpați până la sosirea organelor de poliție. Inculpatul T.I.D. a luat furca din căruță și a fugit în pădure, iar inculpatul L.A., pentru a păstra bunurile furate, l-a amenințat pe numitul P.E. cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, după care a fugit și acesta în pădure. P.E. a alergat după inculpatul L.a., l-a ajuns pe acesta, însă, fiind amenințat de inculpat cu un cuțit, a renunțat să-l imobilizeze și s-a întors la locul unde era abandonată căruța sustrasă.

Între timp, martora P.I. a oprit o mașină și prin intermediul conducătorului auto care avea un telefon mobil, a fost anunțat serviciul de urgență 112 despre cele întâmplate.

La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție format din trei polițiști, iar doi dintre aceștia, G.A.F. și B.F., împreună cu P.E., au plecat în urmărirea celor doi inculpați prin pădure, urmând traseul urmelor de pași din zăpadă.

La un moment dat, cei doi inculpați s-au despărțit, agentul de poliție B.F. l-a urmărit pe inculpatul T.I.D., iar agentul G.A.F., împreună cu P.E. l-au urmărit pe L.A. Acest din urmă inculpat a fost ajuns de cei doi, motiv pentru care s-a ascuns în niște boscheți, însă a fost văzut de agentul de poliție. Întrucât se cunoștea faptul că inculpatul amenințase cu cuțitul partea vătămată P.E., agentul de poliție G.A.F. a scos pistolul din teacă și a ridicat piedica, după care l-a tras afară din boscheți pe inculpat și i-a cerut să se întindă la pământ pentru a-l încătușa. Inculpatul L.A. s-a întins la pământ, pe burtă, iar agentul de poliție a încercat să-l încătușeze, însă inculpatul a refuzat să ducă ambele mâini la spate, ținându-le sub corp. În aceste condiții, agentul de poliție i-a tras una dintre mâni de sub corp și i-a dus-o la spate, iar când a încercat să-i aducă și cea de-a doua mână în aceeași poziție, inculpatul L.A. și-a readus prima mână sub corp, făcând gesturi specifice unei căutări în buzunarele hainei. Inculpatul L.A. a început să se zbată pentru a scăpa și a fugi, context în care l-a lovit cu picioarele pe agentul de poliție G.A.F. în zona genunchiului, acesta dezechilibrându-se. În cădere, în momentul în care a atins solul cu cotul, a acționat trăgaciul pistolului, glonțul nimerindu-l pe P.E. în zona capului.

În timp ce agentul de poliție G.A.F. s-a îndreptat spre P.E. pentru a-i acorda îngrijiri medicale, inculpatul L.A. a fugit, fiind prins ulterior de alți polițiști.

Victima P.E. a fost imediat transportată la spital și supusă unor intervenții chirurgicale de urgență; în cauză s-a întocmit, la data de 25 ianuarie 2012, un raport medico-legal de constatare în care se arăta că: „P.E. prezintă o plagă împușcată suborbitală dreaptă cu dilaceraretemporo-parietală dreaptă cu proiectil reținut la nivel parieto-occipital drept. Fractură cominutivă aripă mare sfenoidală dreaptă. Hemoragie intraventriculară. Hematom intraparenchimatos fronto-parietal drept și parieto-occipital drept. Hemoragie subarahnoidiană interemisferică” leziuni ce s-au putut produce prin împușcare cu glonț în 19 ianuarie 2012, traiectul glonțului fiind oblic de jos în sus, iar distanța împușcării fiind în afara limitei de acțiune a factorilor suplimentari ai împușcării. Pentru vindecare necesita 65-70 zile îngrijiri medicale în cazul unei evoluții favorabile. Viața victimei a fost pusă în primejdie.

Aceste concluzii s-au apreciat a fi foarte importante și relevante, deoarece confirmă susținerile agentului de poliție cu privire la modul de producere a incidentului (pistolul s-a descărcat accidental când cotul mâinii care ținea arma a atins solul în urma acțiunilor inculpatului L.A., traiectoria a fost de jos în sus, iar victima se afla la vreo câțiva metri de cei doi, polițist și inculpat).

Ulterior, la data de 29 ianuarie 2012, numitul P.E. a decedat, iar concluziile provizorii ale I.M.L. Târgu Mureș emise în urma decesului victimei au menționat că: „moartea numitului P.E. a fost violentă și s-a datorat paraliziei sistemului nervos central în urma unei plăgi cranio-cerebrale cu: fractură craniană cominutivă, hemoragie subarahnoidiană, dilacerare cerebrală, hemocefalie internă cu hematom intraventricular cu edem cerebral masiv și suferință hipoxică cerebrală, complicat în evoluție cu bronhopneumonie masivă bilaterală. Leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin împușcare cu glonț și pot data din 19 ianuarie 2012. Între leziunile traumatice suferite și decesul persoanei există legătură de cauzalitate directă.”. Raportul de autopsie a menținut aceleași concluzii ca și actul medico-legal indicat mai sus.

În faza de urmărire penală, cei doi inculpați au recunoscut comiterea infracțiunii de violare de domiciliu și sustragerea din curtea părții vătămate K.S. a bunurilor reclamate de acesta.

Inculpatul L.A. nu a recunoscut însă nici săvârșirea infracțiunii de ultraj și nici că ar fi avut vreo implicare în decesul victimei P.E. Deși inițial, inculpatul L.A. a admis faptul că a avut un cuțit asupra sa, cuțit despre care a arătat că l-a pierdut în momentul când alerga prin pădure, ulterior a revenit și a negat că ar fi avut vreo armă albă asupra sa, aceste din urmă susțineri fiind infirmate de martora P.I., căreia victima P.E. i-a relatat că nu l-a mai urmărit pe inculpat prin pădure deoarece acesta a scos cuțitul și i-a spus „Te omor, uite acum! De ce fugi după mine?”, ceea ce a recunoscut și inculpatul, la început.

S-a mai precizat că, în locul în care s-a petrecut incidentul, nu se mai aflau alte persoane, cu excepția agentului de poliție G.A.F., a inculpatului L.A. și a victimei P.E.

A fost audiată și partea vătămată K.S., căreia i-au fost restituite toate bunurile sustrase, cu excepția unei pături și a unei furci, motiv pentru care s-a constitui parte civilă în cauză cu suma de 70 RON.

De asemenea, a fost audiată martora P.I., fiica părții vătămate și soția victimei, aceasta relatând următoarele: „În data de 19 ianuarie 2012, în jurul orelor 06:50, am fost sunată de mătușa mea S.I. din F., care mi-a spus că în noaptea aceea, din grajdul părinților mei s-a furat căruța, precum și calul. Atunci, eu împreună cu soțul meu P.E. ne-am deplasat cu mașina și am pornit din B. spre F., la părinții mei. La ieșirea din D. spre R., în timp ce ne deplasam cu mașina condusă de soțul meu, am observat o căruță cu un cal, care se deplasa spre D. Când ne-am apropiat am recunoscut calul și căruța ca fiind ale părinților mei. Ne-am oprit cu mașina în dreptul căruței, iar soțul meu și cu mine am coborât din mașină. Soțul meu a mers spre căruță și a întrebat cele două persoane care se aflau în căruță de ce au furat calul și căruța părinților mei.

Atunci, unul dintre hoți, cel mai tânăr, a sărit din căruță, având cu el o furcă, și fără a veni spre noi, a început să fugă în jos, pe șosea, aproximativ 10 metri, după care a sărit peste șanțul de lângă drum și a intrat în pădure, continuând să fugă.

Cealaltă persoană, mai în vârstă, a sărit jos din căruță și soțul meu a mers spre el cu intenția de a-l prinde și a-l ține până la sosirea organelor de poliție. Hoțul a fugit pe lângă căruță și a sărit șanțul de la marginea drumului și a început să alerge în pădure, soțul meu fugind după el. În acest timp eu am rămas lângă mașină și lângă mașina noastră a oprit un autoturism care nu putea trece pentru că de o parte a drumului era căruța și de cealaltă mașina noastră. Am mers la acel conducător auto și l-am întrebat dacă poate suna la serviciul 112 ca să anunțăm găsirea hoților. Acel bărbat a format numărul de telefon și eu am discutat cu dispecerul și am relatat ce s-a întâmplat.

După câteva minute soțul meu a revenit din pădure și mi-a spus că a alergat după acel bărbat mai în vârstă, însă când l-a ajuns, acesta a scos din buzunar un cuțit și i-a spus că „Te omor, uite acum! De ce fugi după mine?”, iar atunci soțul meu a renunțat să alerge după el, întrucât s-a gândit că hoțul o să-l înjunghie.

Nu mai știu dacă persoana care venise cu acea mașină și care mi-a dat telefonul a auzit discuția mea cu soțul, cred că acea mașină atunci pleca.

După câteva minute, la fața locului au venit trei polițiști, doi dintre ei au plecat în urmărirea hoților împreună cu soțul meu P.E., iar al treilea a rămas cu mine și a fost întocmită dovada de predare-primire a căruței și calului.

Am stat în drum aproximativ două ore, însă nimeni nu a revenit la mașină, astfel că după aceea am mers la Reghin la poliție, unde am aflat că unul dintre hoți a fost prins și apoi am aflat și că soțul meu a fost rănit și a fost dus la spital.

Abia când am mers la Târgu-Mureș am aflat de la medici care este starea soțului meu.

Soțul meu a fost internat din data de 19 ianuarie până în data de 29 ianuarie, când a decedat. Soțul meu era mecanic agricol și se ocupa cu munca în agricultură.

A fost audiat și agentul de poliție G.A.F., acesta relatând faptul că, la data de 19 ianuarie 2012, s-a deplasat în urmărirea celor doi inculpați care sustrăseseră calul și căruța părții vătămate K.S., însoțit fiind de agentul B.F. și victima P.E. Întrucât în pădure cei doi inculpați s-au despărțit, agentul B.F. a alergat după inculpatul T.I.D., iar el, împreună cu victima P.E., au alergat după inculpatul L.A. În momentul în care agentul de poliție l-a observat pe inculpatul L.A. ascuns într-un boschet, l-a tras afară și a încercat să-l încătușeze. Pentru că inculpatul L.A. s-a opus, zbătându-se, ocazie cu care l-a lovit pe agentul de poliție în zona genunchiului, acesta s-a dezechilibrat, a alunecat, iar în momentul când cotul mâinii drepte a atins solul, a acționat trăgaciul armei, iar glonțul l-a lovit pe victima P.E. în zona capului. Profitând de acest moment inculpatul L.A. a reușit să fugă, fiind prins ulterior. Agentul de poliție a precizat că dacă nu ar fi fost lovit de inculpatul L.A., care se zbătea ca să scape și să fugă, nu s-ar fi dezechilibrat și nu ar fi căzut în zăpadă, moment în care i s-a descărcat pistolul în mod accidental, glonțul rănindu-l pe numitul P.E. În privința pretențiilor civile, acesta, agentul de poliție a arătat că nu are pretenții civile față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de ultraj. Agentul de poliție a fost testat cu fiola alcooltest imediat după producerea incidentului constatându-se că nu a consumat alcool.

În legătură cu acțiunile agentului de poliție G.A.F., prin același rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (1), alin. (2) C. pen., în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prevăzută și pedepsită de art. 136 din Legea nr. 295/2004, constatându-se că, într-adevăr, leziunea tanato-generatoare a victimei P.E. a fost produsă de arma agentului de poliție G.A.F. care, însă, nu a avut nicio culpă, fiind vorba de o descărcare a armei în mod accidental, agentul de poliție neputând prevedea nici faptul că inculpatul L.A. va încerca să scape acțiunilor de imobilizare și nici că victima P.E., aflat în apropiere, va fi poziționată pe traiectoria glonțului descărcat accidental.

În același sens, procurorul a menționat că agentul de poliție G.A.F. era dotat cu armă de foc în virtutea atribuțiilor de serviciu pe care le îndeplinea; conform art. 47 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 17/1996, se poate face uz de armă pentru „imobilizarea sau reținerea persoanelor cu privire la care sunt probe sau indicii temeinice că au săvârșit o infracțiune și care ripostează ori încearcă că riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viața ori integritatea corporală a persoanei”.

În raport de dispozițiile legale precitate s-a apreciat că agentul de poliție a acționat în mod corect scoțând pistolul din toc și ridicând piedica atunci când l-a observat pe inculpatul L.A. ascuns în tufișuri, deoarece cunoștea faptul că acesta avea un cuțit asupra sa pe care îl arătase anterior victimei P.E.

În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a apreciat că fapta inculpatului T.I.D. de a pătrunde, pe timp de noapte și însoțit de altă persoană, în curtea părții vătămate K.S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului T.I.D. de a sustrage, pe timp de noapte, împreună cu altă persoană, bunuri aparținând părții vătămate K.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului L.A. de a pătrunde, pe timp de noapte și însoțit de altă persoană, în curtea părții vătămate K.S., s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului L.A. care, după ce a sustras împreună cu altă persoană, pe timp de noapte, bunuri din curtea numitului K.S., a folosit un cuțit cu care a amenințat victima P.E. pentru ca acesta să nu-l mai urmărească în pădure, asigurându-și astfel scăparea, precum și violența pentru a se opune încătușării de către agentul de poliție G.A.F., ocazie cu care s-a descărcat pistolul polițistului, iar glonțul a lovit-o pe victima P.E. care ulterior a decedat,a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a se opune încătușării, ocazie cu care l-a lovit în zona genunchiului pe agentul de poliție G.A.F., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Mijloacele de probă pe care s-a întemeiat acuzarea constau în: - procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele foto anexate; -declarații de învinuit și de inculpat ale celor doi; - procesul-verbal de recunoaștere după fotografie și planșele foto; - procesele-verbale de identificare și de căutare; - declarațiile de părți vătămate și de parte civilă; - adresă privind constituirea de parte civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgență Mureș; - declarație de făptuitor a agentului de poliție G.A.F., A.F.; - dovada de ridicare-predare a bunurilor sustrase; - dovadă ridicare a glonțului; - declarațiile de martori; - dovezi constituire parte civilă; - concluziile provizorii I.M.L. Târgu-Mureș; - raport autopsie medico-legală și planșa foto; - raport medico-legal de constatare și procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

De asemenea, la dosar s-a depus și un mijloc material de probă constând într-un colet-plic conținând glonțul extras din victima P.E. și ambalat într-un container din plastic.

Instanța de fond a mai reținut că cei doi inculpați au fost reținuți la data de 19 ianuarie 2012, pe o perioadă de 24 de zile, iar ulterior arestați preventiv pe o perioadă de 29 de zile, mandatul fiind emis de către Judecătoria Reghin; ulterior, față de cei doi inculpați măsura arestului preventiv a fost prelungită de către judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Mureș.

Din fișele de cazier ale inculpaților a reieșit că aceștia au mai fost condamnați anterior pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat, ambii fiind recidiviști postexecutoriu.

În ceea ce privește latura civilă, în faza de urmărire penală, partea civilă K.S. a evaluat valoarea bunurilor sustrase din gospodăria sa la suma de 6.090 RON, însă, întrucât i-au fost restituite toate bunurile sustrase, cu excepția unei pături și a unei furci, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 70 RON, ambii inculpați fiind de acord cu achitarea prejudiciului.

De asemenea, partea civilă P.I., soția victimei P.E., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.126 RON, fiind depuse și acte justificative ale cheltuielilor de înmormântare; din actele dosarului de urmărire penală a reieșit că victima P.E. avea doi copii minori, în vârstă de 17, respectiv 11 ani, cu privire la care nu s-au exercitat acțiuni civile.

De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș s-a constituit parte civilă în cauză întrucât a acordat victimei P.E. îngrijiri medicale în perioada spitalizării, ocazie cu care aceasta a fost supusă și unor intervenții chirurgicale, solicitând obligarea inculpatului L.A. la plata sumei de 15.695,68 RON și a dobânzilor aferente, depunând și dovada efectuării acestor cheltuieli.

În fața instanței de fond, soția victimei, partea civilă P.I., și-a menținut constituirea de parte civilă cu privire doar la cheltuielile de înmormântare a victimei, nesolicitând daune morale nici pentru ea, nici pentru cei doi copii minori.

Cu toate acestea, reprezentantul Ministerului Public a declarat că înțelege să exercite, din oficiu, acțiunile civile pentru cei doi copii minori ai victimei, P.M.L. și P.S.L., prin reprezentantul lor legal P.I., conform prevederilor art. 17 C. proc. pen. și, în consecință, a solicitat obligarea inculpatului L.A. la plata către fiecare dintre minori a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, precum și a unei sume cu titlu de rentă viageră, calculată lunar, de la data 19 ianuarie 2012 și până la majoratul fiecăruia dintre minori sau până la schimbarea condițiilor de acordare.

De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș și-a menținut constituirea parte civilă în cauză.

S-a reținut că inculpatul T.I.D. a arătat în fața instanței de judecată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul recunoașterii faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriul, declarând că dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită ale probe; totodată, el a arătat că regretă cele întâmplate. În ceea ce privește pretențiile civile, inculpatul a declarat că este de acord cu pretențiile părții civile K.S., dar că nu are nicio legătură cu pretențiile soției victimei sau cu cele ale spitalului.

În schimb, inculpatul L.A. a arătat în fața instanței de judecată că nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul recunoașterii faptelor, el solicitând a se proceda la administrarea probatoriului în ceea ce-l privește; practic, inculpatul a recunoscut doar comiterea infracțiunii de furt calificat și de violare de domiciliu, declarând că nu a amenințat pe nimeni, nu a lovit pe nimeni și nici nu este în vreun fel vinovat de moartea victimei P.E.

Inculpatul a mai declarat că, într-adevăr, a fugit în pădure, unde s-a ascuns, dar că nu avea niciun cuțit la el și că, de altfel, asupra sa nu s-a găsit o asemenea armă; în ceea ce privește somația polițistului, el s-a conformat, și-a pus mâinile la spate, nu s-a zbătut, nu l-a împins sau lovit pe polițist cu piciorul, iar arma din mâna agentului s-a descărcat deoarece acesta își căuta cătușele, lovind victima. Inculpatul a mai arătat că el a fugit abia în momentul în care polițistul și-a scos telefonul să își sune colegul. În ceea ce privește despăgubirile pretinse de părțile civile, el a declarat că este de acord doar cu cele ale părții civile K.S., nu și cu cele ale soției victimei sau cu cele ale spitalului, deoarece nu este vinovat de moartea victimei.

Având în vedere pozițiile procesuale diferite ale celor doi inculpați, în raport și de contribuția fiecăruia dintre ei la comiterea faptelor ce li se impută, instanța de fond a apreciat că nu se impune disjungerea cauzei, procedând la judecarea în continuare a pricinii, dar de pe poziții diferite față de inculpați.

I. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul T.I.D. care a arătat în fața instanței de judecată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., instanța a luat act de această declarație și a constatat că procedura recunoașterii vinovăției de care s-a prevalat este admisibilă raportat la acuzele aduse prin rechizitoriu, infracțiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplcarea art. 37 lit. b) C. pen. (pentru aceasta din urmă facându-se aplicarea art. 334 C. proc. pen. la termenul de judecată din data de 4 mai 2012), ambele comise în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat în acest sens că starea de fapt descrisă în rechizitoriu și recunoscută de inculpatul T.I.D., de a pătrunde, pe timp de noapte și însoțit de altă persoană, inculpatul L.A., în curtea părții vătămate K.S. și de a sustrage, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul L.A., bunuri aparținând părții vătămate K.S., se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele foto anexate; - declarații de învinuit și de inculpat ale celor doi; - procesul-verbal de recunoaștere după fotografie și planșele foto; - procesele-verbale de identificare și de căutare; - declarațiile de părți vătămată și de parte civilă; - dovada de ridicare-predare a bunurilor sustrase; - declarațiile soției victimei; - dovezi constituire parte civilă și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, precum și cu declarația inculpatului din faza de judecată.

În atare context, prima instanță a apreciat că materialul probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal face dovada vinovăției inculpatului T.I.D. atât în săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cât și a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele comise în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Prin urmare, în raport cu afirmațiile constante ale inculpatului, ale martorei P.I., ale părții civile K.S., dar și ale coinculpatului L.A. (avându-se în vedere relatările de până la momentul la care cei doi inculpați s-au despărțit, fugind în direcții diferite), instanța a apreciat că, în drept, fapta inculpatului T.I.D. de a pătrunde, pe timp de noapte și însoțit de altă persoană, în curtea părții vătămate K.S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului T.I.D. de a sustrage, pe timp de noapte, împreună cu altă persoană, bunuri aparținând părții vătămate K.S., s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în cauză facându-se aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea fiecărei pedepse aplicate inculpatului T.I.D., instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat respectiv de violare de domiciliu, dar și extrinseci acesteia, cum sunt, în esență, acțiunea concretă a inculpatului și care s-a coroborat cu a celuilalt inculpat, până la momentul la care inculpații, pentru a-și asigura scăparea, s-au despărțit, fugind în direcții diferite (cu consecințele ulterioare în ceea ce privește pe inculpatul L.A. și despre care inculpatul T.I.D. nu a avut vreo contribuție și nici nu a avut cunoștință), natura intenției lui în realizarea rezultatului dorit și urmările efectiv produse, în speță fiind vorba de intenție directă în ambele cazuri, locul și timpul comiterii activității infracționale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unui drept patrimonial și nepatrimonial al părții civile K.S. fundamental al victimei, dreptul la proprietate și la inviolabilitatea domiciliului, toate acestea imprimând acțiunii lor un anumit grad de pericol social.

De asemenea, s-a ținut cont și de persoana inculpatului care nu era la primul contact cu legea penală, ci dimpotrivă, mai avea multiple condamnări pentru fapte similare (ultima fiind din 2008 când a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 518 din 29 aprilie 2008 a Judecătoriei Bistrița), dar și de împrejurările care țin de mediul social și de cel familial, de felul în care erau percepuți de către comunitatea din care fac parte, acestea fiind conturate de probele cauzei, dar și de celelalte probe ale cauzei, în speță declarațiile martorei, aspecte vor fi avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, toate acestea putând contura personalitatea și comportamentul obișnuit al inculpatului. Relevantă a fost și atitudinea sa în raport de infracțiunile săvârșite, faptul că a recunoscut și a regretat cele petrecute, dar și comportamentul său de pe parcursul desfășurării procesului penal.

II. În ceea ce-l privește pe inculpatul L.A., în raport cu acuzele aduse acestuia și poziția sa procesuală de recunoaștere parțială, doar a acuzațiilor de furt calificat și violare de domiciliu, instanța de fond a dispus verificarea actului de sesizare și apoi începerea cercetării judecătorești, conform art. 322 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul a fost ascultat în fața instanței, el declarând că, în noaptea de 18 ianuarie 2012, împreună cu inculpatul T.I.D. și la inițiativa acestuia, s-a deplasat în localitatea A., cu scopul de a sustrage bunuri, mai precis un cal, că a pătruns, pe poarta descuiată, în curtea și apoi în grajdul părții vătămate K.S., că acolo au înhămat calul la căruță, au luat și o pătură și o furcă, iar înspre dimineață, afară fiind încă noapte, au plecat împreună, deplasându-se cu căruța pe drumul principal.

Inculpatul a mai declarat că, într-adevăr, au fost ajunși din urmă de fiica P.I. și ginerele P.E., bătrânului K.S. care au venit cu mașina și le-au cerut să le dea bunurile furate, moment în care el a sărit din căruță și a început să fugă roată după atelaj, fiind urmărit de ginerele părții vătămate, astfel că, l-a un moment dat a fugit în pădure, fiind ajuns din urmă de către P.E. care l-a trântit la pământ și l-a lovit, dar că a reușit apoi să scape și a fugit în pădure unde s-a ascuns.

Inculpatul a mai precizat că nu avea niciun cuțit la el, că de altfel, nici nu s-a găsit asupra sa vreo asemenea armă; în pădure s-a ascuns în niște boscheți, unde a fost văzut de către polițist, iar în ceea ce privește somația polițistului, el a declarat că s-a conformat, și-a pus mâinile la spate, nu s-a zbătut, nu l-a împins și nici nu l-a lovit pe polițist cu piciorul, nici măcar nu l-a atins pe acesta, iar arma din mâna agentului s-a descărcat deoarece acesta își căuta cătușele, glonțul lovind victima. Inculpatul a mai arătat că el a fugit de acolo, fiindu-i teamă să nu fie și el împușcat, în momentul în care polițistul și-a scos telefonul să își sune colegul. În ceea ce privește despăgubirile pretinse de părțile civile, el a declarat că este de acord doar cu cele ale părții civile K.S., nu și cu cele ale soției victimei sau cu cele ale spitalului, deoarece nu este vinovat de moartea victimei.

În cauză a fost audiată și partea vătămată K.S. care a declarat că în cursul nopții i s-au furat din grajd calul, căruța, o pătură și o furcă, ultimele bunuri nefiind recuperate, iar despre acest furt și-a încunoștințat fiica și ginerele, respectiv pe P.I. și P.E.

Instanța a procedat și la ascultarea martorei P.I., soția victimei P.E., ea declarând că i-au ajuns din urmă pe cei doi inculpați care erau cu căruța luată de la tatăl ei, că inculpatul T.I.D. s-a dat jos din căruță și a fugit, având în mână o furcă, iar inculpatul L.A. s-a dat jos din căruță chiar în fața soțului și a ei, l-a văzut pe acest inculpat cum a băgat mâna în buzunar, după care a fugit înspre pădure cu P.E. pe urmele lui. După aproximativ 2 minute soțul a revenit lângă mașină, spunându-i „nu pot să fug după el că are cuțit și mă taie”, arătându-i totodată, pe bluză o tăietură a materialului textil. Cum la locul respectiv ajunsese și o mașină al cărei șofer avea telefon mobil, au sunat la poliție relatând cele întâmplate, la scurt timp sosind un echipaj de poliție. După ce polițiștii însoțiți de victimă au plecat în urmărirea inculpaților, ea a rămas lângă căruță și mașină.

De asemenea, a fost ascultat și agentul de poliție G.A.F., acesta relatând faptul că, la data de 19 ianuarie 2012, în urma unei sesizări telefonice, împreună cu agentul V.R., s-a deplasat în urmărirea celor doi inculpați care sustrăseseră calul și căruța părții vătămate K.S., iar la locul respectiv ajunsese și agentul B.F. Cum victima P.E. le spusese că fusese amenințat cu un cuțit, împreună cu agentul B.F. și victima, a plecat în urmărirea inculpaților, iar după aproximativ 5-6 km, i-a zărit undeva la marginea pădurii. Atunci, agentul B.F. i-a somat cu arma din dotare, trăgând un foc de avertisment în plan vertical, dar inculpații nu s-au supus, ci au fugit din nou, după circa 50 de metri despărțindu-se. În atare context, agentul B.F. a alergat după inculpatul T.I.D., iar el, împreună cu victima P.E., au alergat după inculpatul L.A. În momentul în care agentul de poliție l-a observat pe inculpatul L.A. ascuns într-un boschet, l-a tras afară și a încercat să-l încătușeze, moment în care avea în mână arma din dotare, dezasigurată.

Martorul a mai declarat că, în acel moment se afla deasupra inculpatului L.A. care s-a opus, zbătându-se și trăgându-și ba o mână, ba cealaltă, ocazie cu care a și făcut gestul de a-și căuta ceva în buzunare, moment în care, în încercarea de a scăpa, l-a lovit în zona genunchiului, astfel că s-a dezechilibrat, a alunecat pe o urmă de căruță, fiind zăpadă pe drum, iar în momentul când, în cădere, cotul mâinii drepte a atins solul, arma s-a descărcat, iar glonțul a lovit-o pe victima P.E. în zona capului, acesta aflându-se în plan lateral, la vreo doi metri de el. Profitând de faptul că s-a dus repede la victimă, inculpatul L.A. a fugit, fiind prins ulterior.

Agentul de poliție a precizat că dacă nu ar fi fost lovit de inculpatul L.A., care se zbătea ca să scape și să fugă, nu s-ar fi dezechilibrat și nu ar fi căzut în zăpadă, astfel încât nu i s-ar fi descărcat pistolul în mod accidental.

De asemenea, prima instanță a procedat la ascultarea martorei T.A., în circumstanțierea inculpatului L.A., aceasta arătând că anterior arestării inculpatul muncea ca ziler, dar și la o firmă de fier vechi, că avea grijă de familia lui, dar că de fiul minor în vârstă de 4 ani se ocupa mama inculpatului.

Coroborând probele administrate în cauză, prima instanță a concluzionat că acuzațiile aduse inculpatului L.A. sunt întemeiate, relevante sub aspectul dovedirii acestora fiind considerate declarațiile agentului de poliție G.A.F., coroborate cu declarațiile martorei P.I., dar și celelalte probe ale cauzei.

S-a reținut în acest sens că martora P.I. a declarat că, deși nu a văzut cuțitul la inculpatul L.A., a văzut acel gest al inculpatului ca și cum își căuta ceva în buzunare (gest pe care l-a relatat apoi și polițistul care încerca să îl imobilizeze); ulterior, soțul ei i-a spus că inculpatul l-a amenințat cu un cuțit, i-a arătat și urma de pe bluză a tăieturii de cuțit. În aceeași ordine de idei, polițistul G.A.F. a relatat în mod constant cele petrecute, mai ales cele de după momentul în care l-a tras afară pe inculpat din boscheți, indicând în același mod poziția și gesturile inculpatului-și cel de căutare în buzunare, inclusiv cu ocazia reconstituirii. Totodată, și agentul de poliție B.F., în raportul său de serviciu, a relatat că soții P. i-au spus despre amenințarea cu cuțitul, că au pornit apoi în urmărirea suspecților și că el personal i-a somat, trăgând un foc de armă în plan vertical, dar că cei doi nu s-au supus.

Ca urmare, instanța a reținut ca întemeiată susținerea potrivit căreia inculpatul L.A. avea o armă albă-un cuțit cu care l-a amenințat pe P.E., chiar în condițiile în care asupra sa a nu fost găsită o asemenea armă, apreciindu-se că acesta a avut posibilitatea ca pe parcursul celor 6-7 km cât a fost urmărit prin pădure, livadă, poieniță etc, să arunce arma, distanța și condițiile meteo îngreunând găsirea ulterioară a obiectului.

În același sens s-a reținut că, într-o declarație dată în faza de urmărire penală, la data de 19 ianuarie 2012, în prezența avocatului desemnat din oficiu, inculpatul a recunoscut că a avut un cuțit pe care l-a scos de frică și pentru a se apăra.

Totodată, gestul inculpatului L.A. de a nu se supune somației martorului G.A.F. și de a încerca să scape de la încătușare a fost apreciat ca fiind dovedit prin depozițiile constante ale martorului, prin procesul-verbal de cercetare a locului faptei și actele de reconstituire, coroborate cu concluziile medico-legale potrivit cărora leziunile traumatice ale victimei care, în final, au dus la deces, s-au putut produce prin mecanismul de împușcare cu glonț, traiectul glonțului fiind de jos în sus și dinspre lateral spre medial, distanța împușcării fiind în afara limitelor de acțiune a factorilor suplimentari ai împușcării. Or, dacă susținerile inculpatului ar fi reale, poziția martorului în raport cu victima ar fi trebuit să fie alta, la fel și traiectoria glonțului și poziția rănilor dată de acea traiectorie a glonțului.

Pe baza acelorași mijloace de probă s-a apreciat că, în mod evident, inculpatul nu a acționat în mod direct asupra trăgaciului pistolului, ci indirect, practic folosind corpul martorului G.A.F., prin acțiunile sale inculpatul determinând dezechilibrarea polițistului care avea arma în mână și cu care l-a somat să se predea, fapt cunoscut de către inculpat, mai ales că, anterior, unul dintre colegii martorului, polițistul B.F. făcuse, la rândul lui, uz de armă atunci când a tras un foc în plan vertical, somație la care inculpatul nu s-a supus, ci a continuat să fugă.

Așadar, s-a reținut că rezultatul mai grav produs, respectiv decesul victimei, deși nu a fost urmărit în mod direct de către inculpat, s-a produs datorită modului în care inculpatul a acționat, respectiv încercând să scape de polițiștii care îl urmăreau și cunoscând faptul că se făcuse uz de armă, chiar dacă doar ca foc de avertisment, și că fusese la rândul lui somat să iasă din boscheți.

Pe cale de consecință, s-a concluzionat că a existat un raport de cauzalitate între fapta de tâlhărie și moartea victimei, inculpatul acționând cu intenție directă atunci când, după consumarea imediată a actului de sustragere a bunurilor a întrebuințat acte de violență pentru păstrarea lui, a amenințat victima cu un cuțit, apoi a fugit pentru a nu fi prins, iar în final, pentru a scăpa de polițistul care îl ajunsese din urmă și îl scosese din i boscheți, s-a zbătut și l-a împins pe acesta care, dezechilibrându-se, a căzut, în cădere acționând accidental trăgaciul pistolului care s-a descărcat în corpul victimei. Inculpatul a acționat cupraeterintenție, rezultatul mai grav fiind produs din culpă, în condițiile în care inculpatul nu l-a urmărit și nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să îl prevadă.

Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul a agresat un polițist aflat în exercițiul funcțiunii sale, inculpatul cunoscând această împrejurare, actele sale cu caracter violent fiind de natură a califica ultrajul.

Cu privire la această ultimă faptă s-a reținut că practica judiciară a stabilit că și simpla tragere de haină a unui polițist, respectiv smucirea acestuia poate constitui act de violență, astfel încât și gesturile inculpatului L.A. care l-a lovit cu piciorul pe polițist în încercarea de a se ridica și a scăpa, au fost apreciate ca circumscriindu-se sferei ultrajului calificat.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, dând curs cererilor formulate, conform art. 334 C. proc. pen., la termenele de judecată din datele de 4 mai 2012, 6 iunie 2012 și, respectiv 25 iunie 2012, prima instanță a apreciat că, având în vedere că inculpatul a exercitat acte cu caracter violent asupra unui polițist aflat în exercițiul funcțiunii, inculpatul cunoscând aceste împrejurări, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj la polițist prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de ultraj la polițist prevăzută de art. 239 alin. (2), alin. (5) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen.

Deopotrivă, în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, instanța a reținut că furtul (ca primă acțiune și element al laturii obiective) a fost comis pe timpul nopții, de către cei doi inculpați L.A. și T.I.D. împreună, aceștia pătrunzând în imobilul părții vătămate pe timpul nopții, și tot înainte de răsăritul soarelui au și plecat cu bunurile, aspecte apreciate ca rezultând nu doar din declarațiile inculpaților, ci și din cele ale părții vătămate care a intrat în grajd la ora 6 dimineața, coroborate cu împrejurarea de notorietate că la data și la ora la care s-a consumat furtul, 18 ianuarie 2012, afară este întuneric, iar soarele răsare abia în jurul orelor 07:43. Din acest punct de vedere s-a apreciat ca justificată reținerea circumstanțelor prevăzute de alin. (2) lit. b) (în timpul nopții), alin. (21) lit. a) (de două sau mai multe persoane împreună) și lit. c) (într-o locuință sau în dependințele acesteia) ale art. 211 C. pen.

Pe de altă parte, instanța a mai reținut că acțiunile de amenințare cu un cuțit a victimei P.E. și de agresare a polițistului care au dus la producerea leziunilor tanato-generatoare asupra victimei s-au circumscris sferei acțiunilor secundare ale infracțiunii de tâlhărie ca element al laturii obiective, fiind comise după furt și pentru păstrarea bunului furat (inculpatul nereușind acest lucru) și apoi pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Deși inculpatul a contestat că fuga sa ar fi avut vreo legătură cu furtul sau că ar fi amenințat-o cu un cuțit pe victimă și că l-ar fi agresat în vreun fel pe polițist, probele cauzei au relevat că aceste acte au existat, au fost comise de inculpat și că ele erau în strânsă legătură, de la mijloc la scop, cu furtul bunurilor din curtea și grajdul părții vătămate. Astfel, inculpatul L.A. (împreună cu inculpatul T.I.D.) s-a deplasat cu bunurile furate pe un drum public și, la scurt timp, fiind ajunși din urmă de soții P. care le-au cerut să le dea bunurile, pentru a scăpa, inculpatul a fugit spre pădure, fiind urmărit de victimă pe care a amenințat-o cu un cuțit și chiar i-a tăiat bluza, după care a continuat să fugă, să se ascundă de polițiștii care porniseră pe urmele lui, iar când a fost văzut de către polițiști și somat cu foc de armă, a continuat să fugă prin pădure. Totodată, în momentul în care a fost ajuns de martorul G.A.F., inculpatul nu s-a predat de bunăvoie polițistului, la somația acestuia, fiind tras de către polițist afară din boscheții unde se ascunsese, s-a opus încătușării, și s-a zbătut, trăgându-și mâinile, l-a împins pe polițist cu piciorul, fapt care a dus la dezechilibrarea acestuia, la căderea pe cotul mâinii în care ținea arma cu piedica trasă și implicit la descărcarea armei, glonțul nimerind capul victimei P.E.

Pentru aceste considerente factuale, instanța a reținut că acțiunile inculpatului au fost comise, în mod evident, în scopul de a-și asigura scăparea după furtul comis, inițial de victimă, iar apoi de polițiști, mai ales că întregul eveniment s-a consumat în intervalul de timp 6:00-8:00 dimineața, incluzându-se și furtul și amenințarea și fuga pe distanța de 6-7 km prin pădure, pe timp de zi,de această dată, dar prin zăpadă. În atare context, s-a apreciat că se justifică reținerea circumstanțelor prevăzute de alin. (2) lit. c) (într-un loc public), alin. (21) lit. b) (de o persoană având asupra sa o armă, un cuțit) și alin. (3) (tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei) ale art. 211 C. pen.

Pe cale de consecință, în urma reținerii tuturor acestor circumstanțe reale care aparent sunt în opoziție (loc public, locuință sau dependință, pe timp de zi, pe timp de noapte), dar care sunt date tocmai de momente diferite, dar în legătură de la mijloc la scop, în care inculpatul a realizat acțiunile ce compun elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, inclusiv din punct de vedere al elementelor ce țin de latura subiectivă, intenție directă pentru furt și amenințare, agresiunea asupra polițistului, respectiv praeterintenție pentru rezultatul mai grav dat de moartea victimei P.E., instanța de fond a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) și alin. (3) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c), alin. (21) lit. a),lit. b), lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei penale reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului L.A., din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c), alin. (21) lit. a), lit. b), lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (1) C. pen., reținând că s-a dovedit legătură de la mijloc la scop dintre acțiunile inculpatului de furt și de exercitare a actelor de amenințare și apoi de violență, dar și forma de vinovăție a praeterintenției.

Totodată, constatând că faptele au fost comise de inculpatul L.A. în modalitățile descrise mai sus și cu vinovăția specifică, în temeiul art. 354 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, de violare de domiciliu și de ultraj.

La individualizarea fiecărei pedepse care s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: gradul concret de pericol social al fiecăreia din faptele săvârșite, reflectat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, de violare de domiciliu și de ultraj la polițist, dar și extrinseci acestuia, cum sunt: modul în care inculpatul a acționat, prin multiple acțiuni de natură diferită, incluzând amenințarea cu un cuțit, fuga, agresarea unui polițist aflat în exercițiul funcțiunii, aspecte care demonstrează un caracter de o deosebită violență și un pericol social ridicat, circumstanțele reale ale comiterii activității infracționale: atât în loc public, cât și într-o locuință, pe timp de zi, dar și pe timp de noapte, asupra a două persoane, polițistul și victima, urmarea imediată produsă, concretizată în suprimarea vieții victimei, precum și împrejurarea că bunurile furate au fost recuperate în cea mai mare parte.

Totodată, au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, comportamentul său în familie și societate, așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar și din depoziția martorei propuse de inculpat, comportamentul său pe întreg parcursul procesului penal, regretul manifestat doar față de acțiunea de furt și violare de domiciliu, neasumarea și neacceptarea consecințelor mai grave și atitudinea adoptată față de victimă.

Prevederile art. 37 lit. b) C. pen. au fost reținute pe baza fișei de cazier judiciar a inculpatului, reținându-se în acest sens că ultima condamnare a inculpatului este din anul 2003, respectiv o pedeapsă de 4 ani și 9 luni închisoare cu executare în regim de detenție a cărei executarea început la data de 8 februarie 2003.

Pentru considerente expuse mai sus, apreciind asupra valorii prejudiciilor cauzate, împrejurării că prejudiciile au fost recuperate integral, asupra atitudinii procesuale a inculpatului, circumstanțele reale ale comiterii activității infracționale, atât în loc public, cât și într-o locuință, pe timp de zi, dar și pe timp de noapte, asupra a două persoane, polițistul și victima, urmarea imediată produsă, concretizată în suprimarea vieții victimei, precum și asupra antecedentelor lui penale, Tribunalul Mureș a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinței penale descris mai sus, atât în latură civilă, cât și în latură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul L.A. care, în motivarea orală a căii de atac a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, ca urmare a reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Prin decizia penală nr. S3/A din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ce nefondat, apelul declarat de inculpat, în considerente reținându-se următoarele:

Procedând la o justă evaluare a probelor administrate în cursul urmării penale și a cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în mod corect că, în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2012, după o înțelegere prealabilă, inculpatul L.A. împreună cu inculpatul T.I.D. au pătruns fără drept, pe poarta descuiată, în grădina părții vătămate K.S. din comuna A., sat F., județul Mureș, și apoi în curte și în grajd, de unde au sustras un cal, un ham, o căruță, o furcă, pături și o haină țesută, în scopul însușirii pe nedrept.

Cei doi inculpați s-au deplasat apoi cu bunurile sustrase pe traseul R.-D., pe DJ 154. La circa 500 m de intrarea în localitatea D., lângă pădure au fost ajunși de fiica și ginerele părții vătămate, numiții P.I. și P.E. Întrucât cei doi au fost încunoștiințați de săvârșirea infracțiunii, au oprit mașina în apropierea căruței cu care se deplasau cei doi inculpați, iar P.E. a coborât și a mers la căruță, cu intenția de a reține pe cei doi inculpați până la sosirea organelor de poliție. Inculpatul T.I.D. a luat furca din căruță și a fugit în pădure, iar inculpatul L.A., pentru a păstra bunurile furate l-a amenințat pe P.E. cu un cuțit care îl avea asupra sa, după care și acesta a fugit în pădure.

Între timp, P.I. a oprit o mașină și prin intermediul conducătorului auto care avea telefon mobil a fost anunțat serviciul de urgență 112 despre cele întâmplate, sens în care la fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție format din trei polițiști, iar dintre aceștia, G.A.F. și B.F.

Împreună cu P.E. au plecat în urmărirea celor doi inculpați prin pădure, urmând traseul urmelor de pași din zăpadă.

Întrucât cei doi inculpați s-au despărțit la un moment dat, agentul de poliție B.F. l-a urmărit pe inculpatul T.I.D., iar agentul G.A.F. împreună cu P.E. pe inculpatul L.A. Acest din urmă inculpat a fost ajuns de cei doi și s-a ascuns în niște boscheți. Deoarece se cunoștea faptul că inculpatul l-a amenințat cu cuțitul pe P.E., agentul de poliție G.A.F. a scos pistolul din teacă a ridicat piedica după care l-a tras afară pe inculpat din boscheți și i-a cerut să se întindă la pământ pentru a-l încătușa. Inculpatul L.A. s-a întins la pământ pe burtă, iar agentul de poliție a încercat să-l încătușeze, însă inculpatul a refuzat să ducă ambele mâini la spate, ținându-le sub corp. În aceste condiții agentul de poliție i-a tras una dintre mâini de sub corp și i-a adus-o la spate, iar când a încercat să-i aducă și cea de-a doua mână în aceeași poziție, inculpatul L.A. și-a readus prima mână sub corp, a început să se zbată pentru a scăpa și fugi, context în care l-a lovit pe agentul de poliție G.A.F. în zona genunchiului, acesta dezechilibrându-se, iar în cădere, în momentul în care a atins solul cu cotul a acționat trăgaciul pistolului, glonțul nimerindu-l pe P.E. în zona capului. În timp ce agentul de poliție G.A.F. s-a îndreptat spre P.E. pentru a-i acorda îngrijiri medicale, inculpatul L.A. a fugit, fiind prins ulterior de alți polițiști.

Inculpatul T.I.D. a recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu, uzând de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., în timp ce inculpatul L.A. a recunoscut doar faptele de furt și violare de domiciliu.

În fața instanței de apel, inculpatul a uzat de dreptul al tăcere, prevalându-se de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Instanța de apel a apreciat că susținerile inculpatului L.A. în sensul că nici măcar nu a atins polițistul și că pistolul s-a descărcat în timp ce polițistul își căuta cătușele, au fost demontate de către instanța de fond pe baza probelor administrate, concluzionându-se inclusiv pe baza probelor științifice că traiectul glonțului a fost de jos în sus și dinspre lateral spre medial, și nicidecum așa cum a susținut inculpatul.

Ca urmare, s-a apreciat că sub aspectul stării de fapt, al încadrării juridice și a vinovăției inculpatului cu privire la faptele pentru care a fost dedus judecății, hotărârea primei instanței nu suportă nicio critică.

Cu privire la motivul de apel invocat de inculpat privind reducerea pedepsei aplicate, instanța de prim control judiciar a constatat că pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c), alin (21) lit. a), lit. b), lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., legea prevede o pedeapsă de la 15 la 25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Ca urmare, instanța de fond a fost extrem de indulgență cu inculpatul aplicându-i pedeapsa minimă prevăzută de lege, în condițiile în care acesta este recidivist și nu a recunoscut decât în parte comiterea faptelor, încercând să inducă ideea că polițistul a împușcat-o pe victimă fără ca el să aibă vreo contribuție în acest sens.

Totodată, în raport de circumstanțele comiterii faptelor, respectiv modul în care a acționat inculpatul: amenințarea cu un cuțit, fuga, agresarea unui polițist aflat în exercițiul funcțiunii, comiterea faptelor în loc public și într-o locuință pe timp de zi și pe timp de noapte, nu se află la primul contract cu legea penală, instanța de apel a apreciat că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Dimpotrivă, s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, reținându-se însă că acest lucru nu este posibil întrucât i-ar crea acestuia o situație mai grea în propria cale de atac.

Și împotriva aceste decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul L.A., în cuprinsul memoriului transmis la dosarul cauzei, reiterând apărările invocate în fața instanțelor de fond și de apel, în sensul că a comis numai infracțiunile de furt și violare de domiciliu, dar nu și infracțiunea de tâlhărie, neavând nicio implicare în decesul victimei P.E., respectiv infracțiunea de ultraj, întrucât nu a avut asupra sa un cuțit.

În consecință, inculpatul a solicitat condamnarea sa numai pentru infracțiunile pe care le-a comis, respectiv schimbarea de încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.

La termenul de dezbateri din 5 februarie 2013, subsecvent consultării inculpatului, apărătorul desemnat din oficiu a învederat că înțelege să critice hotărârile atacate numai sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate inculpatului, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor urmare reevaluării circumstanțelor reale ale cauzei, respectiv a împrejurării că inculpatul a urmărit numai comiterea unui furt, neintenționând niciun moment să ucidă victima, neavând, de altfel, nicio contribuție în acest sens.

În ultimul cuvânt, recurentul inculpat L.A. a solicitat reducerea pedepsei, arătând că intenția lui a fost numai aceea de a fura un cal și o căruță.

A mai arătat că nu a lovit pe nimeni, victima fiind împușcată în cap de polițistul care îl urmărea.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prima instanță și instanța de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente juridice pertinente, au reținut o corectă situație de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății.

În acest sens, confirmând valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care își găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cauză, deopotrivă amplu descris anterior, Înalta Curte reține că vinovăția inculpatului L.A. este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă prin declarațiile martorei P.I. care se coroborează cu declarațiile părții vătămate K.S. și ale agentului de poliție G.A.F., procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele foto anexate, declarația de făptuitor a agentului de poliție G.A.F., concluziile provizorii I.M.L. Târgu-Mureș, raportul de autopsie medico-legală și planșa foto și raportul medico-legal de constatare.

Susținerile inculpatului în sensul că este nevinovat sunt lipsite de orice fundament, argumentele primei instanțe privind lipsa de temeinicie a apărărilor inculpatului în sensul că nu a comis infracțiunile de ultraj și tâlhărie, întrucât nu a deținut un cuțit, fiind pe deplin valabile.

Deopotrivă, în raport de criticile formulate de inculpat în cuprinsul memoriului depus la dosarul de recurs, critici ce vor fi evaluate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., reluate în parte și în ultimul cuvânt, se constată că încadrarea juridică dată faptelor corespunde unei juste evaluări a materialului probator administrat în cauză.

Astfel, se constată că fapta inculpatului L.A. de a pătrunde, fără drept, pe timp de noapte și însoțit de altă persoană, în curtea părții vătămate K.S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., consumarea infracțiunii de tâlhărie în maniera descrisă atrăgând incidența dispozițiilor deciziei nr. XXXI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen. și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie care este o infracțiune complexă ce poate fi definită ca fiind o deposedare, un furt, săvârșit fie prin amenințare și/sau violență în vederea comiterii faptei, fie în vederea asigurării scăpării, aceasta se consumă în momentul în care infracțiunea principală care intră în compunerea sa, furtul, este consumat și s-a produs urmarea imediată prin intermediul acțiunii, adiacente, adică prin întrebuințarea de violență sau amenințare ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau în imposibilitatea de a se apară.

Or, în speță, s-a făcut dovada că inculpații L.A. și T.I.D. au sustras mai multe bunuri mobile din gospodăria părții vătămate K.S. în scopul însușirii pe nedrept, faptă, de altfel, recunoscută de ambii inculpați. Însă, infracțiunii consumate de furt inculpatul L.A. i-a alăturat în primă fază o amenințare cu un cuțit pentru a-și asigura scăparea, acțiune care și singură era suficientă pentru a consuma și caracteriza o infracțiune de tâlhărie. Cu toate acestea, amenințarea cu un cuțit în vederea asigurării scăpării nu este singura acțiune adiacentă exercitată de inculpatul L.A., ulterior, în vederea asigurării scăpării sale, acesta lovindu-l cu piciorul în genunchi pe agentul de poliție G.A.F. care, dezechilibrându-se, a căzut, în momentul în care a atins cu cotul pământul declanșând, în mod accidental, trăgaciul pistolului care s-a descărcat rănind-o pe victima P.E. în cap, ceea ce a dus la decesul ulterior al acesteia.

Aceasta este una dintre situațiile în care violențele nu se îndreaptă împotriva titularului valorii sociale ocrotite în cazul infracțiunii de furt și cu toate acestea tâlhăria se consumă. Mai mult, moartea survine nu asupra titularului valorii patrimoniale ocrotite, ci asupra unei alte persoane.

Așa cum rezultă din actele dosarului, lovirea agentului de poliție s-a realizat de către inculpatul L.A. cu intenție directă, acesta prevăzând-o și urmărind-o, scopul fiind acela de a scăpa de urmăritorii săi. Nu același lucru se poate spune și despre uciderea victimei P.E. Așa cum s-a reținut în actul de sesizare al Tribunalului Mureș, moartea victimei P.E. este rezultatul uciderii din culpă săvârșite de agentul de poliție G.A.F., faptă comisă însă sub imperiul cazului fortuit. Dacă această ucidere nu poate fi imputată agentului de poliție G.A.F. [față de acesta s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1), alin. (2) C. pen., în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prevăzută și pedepsită de art. 136 din Legea nr. 295/2004, constatându-se că leziunea tanato-generatoare a victimei P.E. a fost produsă de arma agentului de poliție G.A.F. care însă, nu a avut nicio culpă, fiind vorba de o descărcare a armei în mod accidental, agentul de poliție neputând prevedea nici faptul că inculpatul L.A. va încerca să scape acțiunilor de imobilizare și nici că victima P.E., aflat în apropiere, va fi poziționată pe traiectoria glonțului descărcat accidental] nu același lucru se poate spune despre inculpatul L.A. Decesul victimei P.E. a intervenit din culpa inculpatului, culpa în producerea rezultat mai grav intervenind peste intenția directă a acestuia de a lovi în genunchi agentul de poliție, în vederea asigurării scăpării. Sunt întrunite astfel cerințele preterintenției, formă de vinovăție reținută în condițiile alin. (3) al art. 211 C. pen., respectiv tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei.

Componentă adiacentă a elementului material al infracțiunii de tâlhărie, violențele, acțiuni specifice prevăzute de art. 180-art. 182 C. pen. (loviri și alte violențe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă), art. 189 C. pen. (lipsire de libertate) se exercită, de regulă, direct împotriva persoanei vătămate, fie în timpul săvârșirii sustragerii, fie imediat după consumarea acesteia, în vederea păstrării bunul furat, ștergerii urmelor infracțiunii sau asigurării scăpării. În prezenta cauză, atât amenințarea cât și violențele au fost executate de inculpatul L.A. după consumarea acțiunii principale, acțiunii de amenințare cu cuțitul a victimei P.E. în vederea asigurării scăpării adăugându-i-se o acțiune de lovire săvârșită asupra agentului de poliție G.A.F., care îmbracă forma ultrajului. Este astfel de observat cum, printr-o singură acțiune, lovirea agentului G.A.F., sunt lezate două relații sociale. Pe de o parte sunt lezate relațiile sociale a căror existență, formare și dezvoltare sunt asigurate prin apărarea autorității de stat, iar pe de altă parte, relațiile sociale privitoare la relațiile patrimoniale a căror existență și dezvoltare sunt esențial condiționate de menținerea situației de fapt, adică a poziției fizice pe care un bun mobil îl are în sfera patrimonială a unei persoane.

Celor două circumstanțe agravante analizate li se adaugă săvârșirea tâlhăriei în timpul nopții, într-o dependință a locuinței, dar și într-un loc public. Astfel, infracțiunea principală de furt a fost săvârșită într-o dependință a locuinței părții vătămate K.S. (aspect ce constituie element circumstanțial agravant al tâlhăriei), în timp ce acțiunea adiacentă de exercitare a unor acte de violență menite a asigura scăparea inculpatului L.A. și care a transformat simpla acțiune de însușire pe nedrept, din furt în tâlhărie, s-a consumat într-un loc public, pe drumul județean ce leagă localitățile R. de D.

Totodată, tâlhăria a fost săvârșită în condițiile prevăzute de alin. (21) lit. a), de două sau mai multe persoane împreună. Fiind o infracțiune complexă, este suficient ca una din cele două infracțiuni care intră în componența tâlhăriei să întrunească și elementele circumstanțiale agravante ale acesteia pentru a fi reținută agravanta specifică tâlhăriei.

Deopotrivă, just s-a reținut că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită în condițiile alin. (21) lit. b), anume de o persoană înarmată, în cauză făcându-se dovada că inculpatul L.A. a avut asupra sa un cuțit în momentul în care a amenințat-o pe victima P.E. De altfel, existența cuțitului asupra inculpatului L.A. a fost și motivul pentru care agentul de poliție s-a apropiat de inculpat în vederea încătușării cu pistolul scos din teacă și piedica trasă.

În consecință, în raport de argumentele prezentate, se constată că susținerile recurentului inculpat privind greșita încadrare juridică dată faptelor sunt neîntemeiate.

Trecând în continuare la analiza criticilor formulate de inculpat în sfera cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că și acestea sunt neîntemeiate, în raport de gravitatea deosebită a faptelor (tâlhărie urmată de moartea victimei, ultraj și violare de domiciliu), modalitatea de săvârșire(detaliat prezentată anterior), rezultatul produs, dar și de comportamentul procesul al inculpatului și persoana acestuia, pedepsele aplicate de prima instanță, menținute în apel, egale cu limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie și cu limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de ultraj, respectiv pedeapsa rezultantă stabilită fiind apte prin cuantum și modalitate de executare să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Astfel, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului reprezintă rezultatul unei juste evaluări a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul concret de pericol social al fiecăreia din faptele săvârșite, reflectat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al infracțiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei, de violare de domiciliu și de ultraj, dar și extrinseci acestuia, cum sunt modul în care inculpatul a acționat, prin multiple acțiuni de natură diferită, incluzând amenințarea cu un cuțit, fuga, agresarea unui polițist aflat în exercițiul funcțiunii, aspecte care demonstrează un caracter de o deosebită violență și un pericol social ridicat, circumstanțele reale ale comiterii activității infracționale (atât în loc public, cât și într-o locuință, pe timp de zi, dar și pe timp de noapte, asupra a două persoane, polițistul și victima), urmarea imediată produsă, concretizată în suprimarea vieții victimei, precum și împrejurarea că bunurile furate au fost recuperate în cea mai mare parte, dar și datele privind persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală (anterior fiind condamnat pentru mai multe furturi) și care a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie, comportamentul său în familie și societate, așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar și din depoziția martorei propuse de inculpat, atitudinea procesuală a inculpatului și regretul manifestat de acesta doar față de acțiunea de furt și violare de domiciliu.

Rezultă, așadar, că nu poate fi primită critica invocată în recurs referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, precum și faptul că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva deciziei penale nr. 83/A din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 ianuarie 2012 la 5 februarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 februarie 2013.