Drug trafficking and recidivism: invalidity of recidivist status, lack of criminal significance for consumptive offenses, and mandatory genetic profiling under Law 76/2008
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania partially granted the appeals filed by the Public Prosecution Service and two defendants, partially quashing the lower court decisions and ordering: (1) the removal of the recidivist status and the revocation of conditional suspension for one defendant, who was subsequently convicted to a 2,000 RON fine; (2) the acquittal of a second defendant for drug consumption, who was instead liable for a 1,000 RON administrative fine due to the lack of criminal significance of the facts; and (3) the compulsory collection of biological samples from three other defendants for inclusion in the National Judicial Genetic Data System. The Prosecutor's and the third defendant's appeals were dismissed as unfounded, leaving their prior convictions for drug trafficking and consumption in force. The dispute arose from a complex criminal case involving multiple defendants charged with drug trafficking and consumption under Law No. 143/2000, where the prosecution challenged the failure to order genetic sample collection and the perceived inadequacy of sentences, while defendants argued for acquittal based on factual errors, lack of objective elements, or improper application of recidivism rules. The decisive legal basis included Article 3859 of the Code of Criminal Procedure for casation grounds, Article 10(1)(b1) of the Code of Criminal Procedure for lack of criminal significance, Article 37(a) and 83 of the Criminal Code regarding recidivism and conditional suspension, and Article 7 of Law No. 76/2008, interpreted in light of Supreme Court Decision No. 18/2013, which mandates biological sampling even when imprisonment is conditionally suspended.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 76 lit. d) C. pen, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 76 lit. b) C. pen, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; Drug trafficking and recidivism: invalidity of recidivist status, lack of criminal significance for consumptive offenses, and mandatory genetic profiling under Law 76/2008: The Prosecutor's and the third defendant's appeals were dismissed as unfounded, leaving their prior convictions for drug trafficking and consumption in force. The dispute arose from a complex criminal case involving multiple defendants charged with drug trafficking and consumption under Law No. 143/2000, where the prosecution challenged the failure to order genetic sample collection and the perceived inadequacy of sentences, while defendants argued for acquittal based on factual errors, lack of objective elements, or improper application of recidivism rules. The decisive legal basis included Article 3859 of the Code of Criminal Procedure for casation grounds, Article 10(1)(b1) of the Code of Criminal Procedure for lack of criminal significance, Article 37(a) and 83 of the Criminal Code regarding recidivism and conditional suspension, and Article 7 of Law No. 76/2008, interpreted in light of Supreme Court Decision No. 18/2013, which mandates biological sampling even when imprisonment is conditionally suspended.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal and partially quashing the lower court decisions to allow for re-judgment.
Substantive legal basis for convicting one defendant and imposing a fine after removing the recidivist status.
Grounds for acquitting a defendant due to the lack of criminal significance of the facts.
Legal basis for imposing an administrative fine following the acquittal.
Basis for ordering the collection of biological samples for inclusion in the national genetic database.
Procedural basis for dismissing the remaining appeal as unfounded.
Basis for imposing court costs on the dismissed appellant.
Full text
Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 235 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a dispus condamnarea inculpaților:
- P.R.V. pentru comiterea: infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an închisoare; infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. la 1 an și 8 luni închisoare; infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut la 12 aprilie 2007, a fost pus în libertate la 11 decembrie 2008 de la Penitenciarul Galați și s-a constatat executată pedeapsa.
- M.N.I. pentru comiterea: infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen, art. 74 lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an și 6 luni închisoare; infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut la data de 12 aprilie 2007, a fost pus în libertate la 11 octombrie 2008 și s-a constatat executată pedeapsa.
- B.A. pentru comiterea: infracțiunii prevăzte de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen, art. 76 lit. c) C. pen. la 6 luni închisoare; infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 pct. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
- C.I.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., la 8 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I.M. prin sentința penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Chișinău-Criș în Dosarul penal nr. 1074/2005 rămasă definitivă prin neapelare la data de 12 octombrie 2005, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, în total inculpatul având de executat 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
- L.I.C., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 8 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului L.I.C. prin sentința penală nr. 57 din 15 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Deta în Dosarul penal nr. 1140/2004, rămasă definitivă la data de 28 februarie 2005 prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, în total inculpatul L.I.C. având de executat 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a dispus confiscarea sumelor de bani în cuantumurile de: echivalentul a 100 euro și 300 RON de la inculpatul P.R.V.; 900 RON de la inculpatul M.N.I.; echivalentul a 100 euro și 930 RON de la inculpatul B.A.
Prin aceeași sentință au fost condamnați la amendă penală, inculpații P.N.R. și P.F. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.
Prima instanță a reținut că, Tribunalul Vrancea, în primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 370 din 3 octombrie 2008 a condamnat pe inculpații:
1. P.R.V., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani,
- pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an închisoare;
- pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. la 1 an și 8 luni închisoare;
- prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 aprilie 2007 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
2. M.N.I., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani,
- pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an și 6 luni închisoare;
- prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 aprilie 2007 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
3. B.A., pentru:
- infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. la 6 luni închisoare;
- prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
4. C.I.M., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 8 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în Dosarul penal nr. 1074/2005 rămasă definitivă prin neapelare la data de 12 octombrie 2005 și care urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
5. L.I.C., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la 8 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 57 din 15 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Deta în Dosarul penal nr. 1140/2004 rămasă definitivă la data de 28 februarie 2005 prin neapelare și care urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Prin aceeași sentință penală au fost condamnați inculpații H.C.S., M.D.C., P.N.R., P.F., S.V.L., G.M.V. și V.I.
S-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: echivalentul a 200 euro și 100 RON de la inculpatul H.C.S.; echivalentul a 100 euro și 300 RON de la inculpatul P.R.V.; 900 RON de la inculpatul M.N.I.; echivalentul a 100 euro și 930 RON de la inculpatul B.A.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații P.R.V., M.N.I., B.A., C.I.M., L.I.C., P.N.R., P.F. și H.C.S.
Prin decizia penală nr. 67/A din 3 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis apelurile Parchetului și inculpaților, împotriva sentinței penale nr. 370/2008 a Tribunalul Vrancea, a desființat în parte această hotărâre și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță numai cu privire Ia inculpații P.R.V., M.N.I., B.A., C.I.M., L.I.C., P.N.R., P.F.
S-a reținut ca deficiență, faptul că, în cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații, cu excepția inculpatului C.I.M., deși acesta din urmă a fost prezent la judecată.
Împotriva deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel Galați a formulat recurs inculpatul B.A.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penala nr. 3611 din 15 octombrie 2010 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.A.
La Tribunalul Vrancea cauza a fost înregistrată sub nr. 2131/91/2007*, la 16 august 2011. Au fost citați inculpații pentru care hotărârea instanței de fond, nu a rămas definitivă.
A fost audiat inculpatul C.I.M. și au fost admise probele solicitate în apărare.
În rejudecare, examinând actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 6 februarie 2006 lucrătorii operativi din cadrul Serviciului de Combaterea Criminalității Organizate Vrancea, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că H.C.S. din Focșani, T.T. din comuna F., județul Galați, împreună cu numitul S.V.D., dețin droguri de risc în vederea comercializării și consumului propriu.
În scopul obținerii mijloacelor de probă necesare dovedirii activității infracționale a celor mai sus enumerați, precum și pentru descoperirea altor persoane implicate în activitățile ilicite, de trafic și consum de droguri, la data de 3 martie 2006, Serviciul Teritorial Galați din cadrul D.I.I.C.O.T., a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „R.” și a colaboratorului acestuia „I.”, în vederea cumpărării de droguri, substanțe chimice esențiale și precursori de la persoanele implicate, autorizație ce a fost prelungită succesiv, până la data de 7 iulie 2006.
În baza acestei autorizații, investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, au cumpărat la date diferite, în două rânduri, droguri de risc, canabis și rezină de canabis de la inculpatul H.C.S., după cum urmează:
La data de 4 martie 2006, în jurul orelor, 09:30 colaboratorul „I.” a fost contactat telefonic de către inculpatul H.C.S., care i-a oferit spre vânzare hașiș, contra sumei de 100 euro.
Pentru efectuarea tranzacției s-a stabilit ca punct de întâlnire domiciliul inculpatului situat într-un bloc din cartierul B.
În jurul orelor 09:45 colaboratorul, sub supravegherea directă a investigatorului sub acoperire, s-a întâlnit cu inculpatul într-un bloc din cartierul B., după care, cei doi s-au deplasat la Supermarketul M. din Focșani, unde inculpatul i-a înmânat o bucată de hașiș, colaboratorul plătindu-i suma de 100 euro.
La scurt timp drogul a fost predat investigatorului, iar în urma constatării tehnico-științifice efectuate de către Inspectoratul General al Poliției Române Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori s-a concluzionat că proba este constituită din 2,11 gr. rezină de canabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta canabis.
În cadrul aceleiași activități infracționale, inculpatul H.C.S. s-a deplasat în ziua de 8 iunie 2006 în jurul orelor 11:30-12:00, la barul „Z.” din Focșani și i-a vândut colaboratorului sub acoperire contra sumei de 100 RON, „iarbă” (canabis) ambalată într-o punguță din plastic.
La scurt timp, după cumpărarea canabisului, colaboratorul l-a predat investigatorului sub acoperire, care se afla în imediata apropiere.
Analizele de laborator efectuate asupra probei constituită din 0,51 gr. canabis, masă vegetală cumpărată de la inculpatul H.C.S., au stabilit faptul că masa vegetală constituită din inflorescențe de culoare verde-oliv, aparținând plantelor din genul „canabis sativa”, conține tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta canabis.
Având în vedere activitatea infracțională a inculpatului, s-a apreciat că se impune interceptarea comunicațiilor acestuia, motiv pentru care Tribunalul Vrancea a autorizat la data de 10 martie 2006, interceptarea convorbirilor telefonice, efectuate de către inculpat, de la postul telefonic cu numărul X1.
S-a reținut că procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice sunt relevante, în sensul că inculpatul a purtat convorbiri telefonice cu mai multe persoane, din care rezultă implicarea sa în activitățile ilegale de trafic și consum de droguri.
La data de 21 decembrie 2006, în baza autorizației emisă de către Tribunalul Vrancea s-a efectuat o percheziție domiciliară în imobilul situat în Focșani, str. S.T., aparținând numitului O.D., locuință folosită la acea vreme de către inculpatul H.C.S. și concubina acestuia T.D.
Cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite mai multe foițe pentru confecționat țigări artizanale.
În baza declarațiilor inculpatului și a altor date obținute pe parcursul urmării penale, au fost extinse cercetările în diferite etape, față de mai multe persoane, față de care existau indicii temeinice că au preocupări pe linia traficului și consumului de droguri.
Pentru dovedirea activității infracționale a acestora și identificarea tuturor persoanelor implicate, la data de 26 ianuarie 2007 a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire „S.”, pentru efectuarea de activități de cumpărare de droguri, substanțe chimice esențiale, precursori, care a fost prelungită succesiv până la data de 25 aprilie 2007.
În baza acestei autorizații, investigatorul sub acoperire a efectuat mai multe cumpărări de droguri de risc, canabis și rezină de canabis de la inculpații P.R.V. și M.N.I., în următoarele împrejurări:
În ziua de 5 ianuarie 2007, investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpatul P.R.V. la numărul de telefon X2 și a stabilit cu acesta să se întâlnească în barul „ A.” din Focșani, la orele 17:00.
La ora stabilită investigatorul s-a întâlnit cu inculpatul, acesta din unnă relatându-i că deține o cantitate de 130 gr. de „hașiș” pe care dorește să o vândă cu suma de 100 euro.
După circa 20 de minute, investigatorul a ieșit cu inculpatul în spatele barului, primind de la acesta o bucata de substanță solidă, de culoare maro închis, ambalată în folie de plastic, despre care i-a spus ca este „ hașiș” și i-o dă ca probă pentru a-i demonstra calitatea superioară.
Substanța obținută de la inculpatul P.R.V., a fost trimisă pentru efectuarea analizelor de specialitate Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care prin raportul de constatare tehnico-științifică din 11 ianuarie 2007, a concluzionat că proba înaintată este constituită din 1,39 gr. rezină de canabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta canabis.
Investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpat din nou, la data de 8 ianuarie 2007, la numărul de telefon X2, și a stabilit cu acesta să se întâlnească în Piața U. din Focșani, în jurul orelor 18:30.
La ora stabilită cei doi s-au întâlnit iar inculpatul i-a spus investigatorului că dorește să plece în Franța de unde are posibilitatea să aducă comprimate „ecstasy”.
În continuare cei doi s-au înțeles să se găsească în aceeași seara, în jurul orelor 21:00, inculpatul urmând să-i vândă colaboratorului o cantitate de „hașiș".
La orele 21:15, cei doi s-au întâlnit în parcul din spatele teatrului, iar inculpatul P.R.V., i-a vândut investigatorului o substanță solidă de culoare maro, contra sumei de 200 RON, spunându-i printre altele că în data de 10 ianuarie 2007, va pleca în Franța de unde va procura comprimate „ecstasy” pe care le va aduce în țară pentru a le comercializa.
Din raportul de constatare tehnico-științifică, din 11 ianuarie 2007, reiese că substanța de culoare brună, cumpărată de către investigatorul sub acoperire de la inculpatul P.R.V., este constituită din 4,74 gr. rezină de canabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta canabis.
La data de 28 ianuarie 2007, investigatorul sub acoperire „S.” a primit un mesaj de la postul telefonic cu numărul X3 utilizat de către inculpatul P.R.V., cu textul „ Băi ce faci? Mai vino și tu pe la Focșani să mai stăm de vb. Am găsit ceva. Aștept să mă suni. R.”.
În jurul orelor 18:00, investigatorul l-a contactat pe inculpatul P.R.V., la postul telefonic X4, și a stabilit să se întâlnească în două, trei zile, în Focșani.
Ulterior, nu a mai fost posibilă întâlnirea investigatorului cu inculpatul, întrucât acesta din urmă a plecat din Focșani, locuind o perioadă pe raza municipiului București.
În ziua de 12 aprilie 2007, după ce inculpatul a revenit în Focșani, investigatorul acoperit „S.” l-a contactat și a stabilit cu acesta, să se întâlnească în jurul orelor 22:30 la o benzinărie din zona bariera M., în vederea cumpărării unei anumite cantități de „hașiș”.
Avându-se în vedere că urma să fie constatată săvârșirea infracțiunii flagrante, au fost înregistrate seriile bancnotelor ce urmau a fi folosite de investigatorul acoperit pentru achiziționarea cantității de droguri de risc, sens în care a fost întocmit proces-verbal.
În jurul orelor 22:30 investigatorul sub acoperire s-a deplasat la benzinăria din bariera M., unde s-a întâlnit cu inculpatul P.R.V.
Inculpatul i-a spus investigatorului că-i poate vinde 50 gr. de „hașiș” cu suma de 1.300 RON, însă nu are cantitatea asupra sa, cerându-i să-l aștepte aproximativ 15 minute, după care a plecat cu un taxi.
A revenit la scurt timp, cu aceeași mașină și i-a înmânat investigatorului două bucăți de hașiș, ambalate într-o folie de staniol, primind în schimb suma de 1.300 RON, constituită din: o bancnotă în valoare de 500 RON, 6 bancnote în valoare de 100 RON și 4 bancnote în valoare de 50 RON, ale căror serii fuseseră înregistrate anterior.
După realizarea tranzacției, în scopul constatării infracțiunii flagrante, echipa operativă constituită din procuror și ofițeri de poliție, a intervenit, moment în care inculpatul, observând acțiunea organelor de urmărire penală, a început să fugă.
Pentru prinderea și imobilizarea acestuia s-a procedat la somarea legală, efectuându-se focuri de avertisment în plan vertical.
Cu toate acestea inculpatul și-a continuat alergarea, reușindu-se imobilizarea acestuia la circa trei-patru sute de metri, de locul consumării infracțiunii, unde în prezența martorilor asistenți G.V., P.M. și M.S. s-a procedat la efectuarea percheziției corporale a inculpatului, împrejurare în care, în buzunarul din partea dreaptă față a pantalonilor s-a găsit suma de 1.300 RON, corespunzătoare bancnotelor și seriilor înregistrate anterior.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 12 aprilie 2007, rezultă că substanța solidă cumpărată de către investigatorul acoperit de la inculpatul P.R.V., este constituită din 38,74 gr. rezină de canabis, în proba înaintată punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta canabis.
În aceeași împrejurare, cu ocazia percheziției corporale amănunțite, în buzunarul din partea dreaptă față a pantalonului tip blue-jeans, a fost găsită o punguliță din material plastic, transparent, în care se afla ambalată, o substanță de culoare maronie de forma unui paralelipiped.
În urma analizelor de laborator efectuate asupra substanței găsite la inculpatul P.R.V. cu ocazia percheziției corporale s-a concluzionat că aceasta este constituită din 3,52 gr. rezină de cannabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.
Încă de la extinderea cercetărilor și față de inculpatul P.R.V., în scopul stabilirii situației de fapt și vinovăției acestuia, Tribunalul Vrancea, prin încheierea nr. 1 din data de 12 ianuarie 2007 a autorizat interceptarea și înregistrarea comunicațiilor efectuate de către inculpat de la postul telefonic cu numărul X4.
Conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpat și o serie de alte persoane, conturează activitatea infracțională a acestuia, de trafic și consum de droguri.
La data de 12 aprilie 2007, în baza autorizației de percheziție emise de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1096/91/2007, s-a efectuat o percheziție domiciliara la imobilul situat în str. T., imobil în care a locuit inculpatul P.R.V., nefiind însă găsite substanțe care să facă parte din categoria celor înscrise în tabelul anexă nr. I-nr. IV, al Legii nr. 143/2000.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, arătând că este consumator de droguri de risc de aproximativ 2 ani și că a adus în țară de mai multe ori, diverse cantități de „hașiș” și de asemenea a primit astfel de substanțe, de la o persoană aflată în Italia, „C.R.” aspecte confirmate și de alte mijloace de probă (declarații martori, proces-verbal de percheziție domiciliară, proces-verbal de verificare SC A. SA Focșani).
De asemenea, inculpatul a mai mărturisit că a vândut de nenumărate ori pe raza municipiului Focșani, droguri de risc (hașiș), mai multor persoane.
La data de 27 ianuarie 2007, în cadrul legal de efectuare a activităților autorizate de procurare droguri, substanțe chimice esențiale, precursori, investigatorul sub acoperire a luat legătura telefonic cu inculpatul M.N.I. și a stabilit cu acesta să se întâlnească în jurul orelor, 20:00 în zona Pieței B. din Focșani.
Cei doi s-au întâlnit la ora și locul stabilit, împrejurare în care investigatorul l-a întrebat pe inculpat dacă îi poate face rost de câteva grame de „hașiș”, răspunsul inculpatului fiind prompt și afirmativ, în sensul că a cerut un răgaz de câteva minute, pentru a oferi drogurile cerute.
În scurt timp a intrat în bloc, situat în apropiere, iar după aproximativ 10 minute a revenit și a comunicat investigatorului că i-a adus 2 gr. de „hașiș”, pe care i-a cerut suma de 100 RON.
Investigatorul a fost de acord să cumpere drogurile, i-a înmânat suma cerută și și-a însușit „hașișul”.
Raportul de constatare tehnico-științifică, din 30 ianuarie 2007 a concluzionat că proba înaintată și obținută de la inculpatul M.N.I., constă în 2,17 gr. rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.
În ziua de 1 martie 2007, în jurul orelor 17:00 investigatorul sub acoperire „S.” l-a contactat telefonic pe inculpatul M.N.I. și a stabilit cu acesta să se întâlnească pe str. L. din Focșani, în zona Pieței B.
La scurt timp cei doi s-au întâlnit în fața scării, iar inculpatul i-a propus investigatorului să-i vândă o cantitate de 10 gr. „hașiș”, în schimbul sumei de 350 RON, propunere ce a fost acceptată.
Pentru materializarea hotărârii infracționale, inculpatul a cerut investigatorului să-l aștepte, câteva minute, în scara blocului.
În continuare, inculpatul a urcat la unul dintre etaje și a revenit după aproximativ cinci minute, având asupra sa o substanță solidă de culoare brună, despre care a afirmat că este „hașiș”, înmânându-o investigatorului și obținând în schimb de la acesta suma de 350 RON.
Cei doi au stabilit să păstreze legătura în continuare, pentru ca „S.” să cumpere și alte cantități de droguri.
Raportul de constatare tehnico-științifică, din 5 martie 2007, întocmit de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori a concluzionat că proba înaintată și obținută de la inculpatul M.N.I. este constituită din 6,70 gr. rezină de canabis, în aceasta punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.
Având în vedere datele obținute pe parcursul anchetei în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului, precum și implicarea altor persoane, pentru stabilirea cu certitudine a vinovăției și situației de fapt s-a solicitat interceptarea comunicațiilor inculpatului, solicitarea ce a fost admisă, Tribunalul Vrancea emițând la data de 12 ianuarie 2007 autorizația de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice și a SMS-urilor efectuate de către inculpat, de la posturile telefonice cu numerele X5 și X6, autorizație care a fost prelungită succesiv până la data de 12 aprilie 2007.
În urma punerii în aplicarea a acestei autorizații și a prelungirilor ulterioare, au fost obținute convorbiri telefonice și SMS-uri utile cauzei, efectuate de către inculpat, transcrise și certificate ulterior, având o mare valoare probatorie.
La data de 12 aprilie 2007, în baza autorizației de percheziție emisă de către Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1096/91/2007, s-a efectuat o percheziție domiciliară la imobilul aflat în str. L., în care locuia inculpatul M.N.I., împreună cu concubina sa, S.V.L.
Cu ocazia efectuării percheziției, la domiciliul inculpatului au fost găsite umiătoarele bunuri: două resturi de țigări artizanale despre care inculpatul a arătat ca au în conținut „marijuana”, un dispozitiv din plastic, format dintr-un tub și un recipient din material plastic de culoare gri, respectiv transparent, despre care inculpatul a arătat că îl folosea pentru fumat, o cutie cu foițe de țigări marca „Y1”, două cutii cu foițe de țigări marca „Y2”, un pachet cu semințe despre care inculpatul arată că sunt semințe de cannabis.
Obiectele ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului, au fost trimise în vederea efectuării analizelor de specialitate, Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, care a concluzionat prin raportul din 16 aprilie 2007, următoarele:
- proba numărul 1a, constituită dintr-un tub din material plastic, prezintă urme de tetrahidrocannabinol;
- proba numărul 1b, constituită dintr-un recipient din material plastic, prezintă urme de tetrahidrocannabinol;
- proba numărul 2, constituită din două resturi de țigarete, prezintă urme de tetrahidrocannabinol;
- probele 3 și 4 constituite din semințe cenușii, respectiv pământ umed, nu conțin substanțe stupefiante sau psihotrope.
La data de 24 mai 2007 au fost extinse cercetările și fată de numitul B.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din declarațiile inculpaților M.N.I. și P.R.V., P.N.R. și S.V.L., a martorului cu identitate protejată B.I., cât și din convorbirile telefonice efectuate de către inculpatul B.A. interceptate și înregistrate în baza autorizației din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Vrancea, rezultă implicarea acestuia în activitățile ilicite de trafic și consum de droguri de risc.
Astfel, inculpatul P.R.V., a arătat că în vara anului 2006 i-a vândut lui B.A., în două rânduri câte 2 gr. de „iarbă” cu suma de 1.000.000 ROL doza.
De asemenea, inculpatul a mai declarat că a cumpărat de la inculpatul B.A. de 2-3 ori „hașiș”, drog de risc pe care îl fuma împreună cu acesta, confecționându-și țigări artizanale.
În cadrul aceleași declarații, inculpatul descrie faptul că în luna decembrie a anului 2006 a mers împreună cu inculpatul M.N.I. și inculpata S.V.L. în municipiul București, fiind însoțiți și de către inculpatul B.A.
Odată ajunși în Gara de Nord, inculpatul B.A. le-a cerut celor trei să-l aștepte întorcându-se după aproximativ 2-3 ore cu 6 gr. de „marijuana”, pentru care M.N.I. și P.R.V. i-au plătit suma de 300 RON, sumă rezultată din „cheta” făcută de către cei doi.
Inculpatul M.N.I. a declarat, cu ocazia audierii sale că-l cunoaște pe inculpatul B.A. de aproximativ 2 ani de zile, cunoscându-l ca și consumator, împrejurare în care a cumpărat de la o altă persoană 6 gr. de „ hașiș” după ce au făcut „chetă” plătind 300 RON, drog de risc, pe care l-a consumat împreună cu inculpatul B.A.
În continuarea declarației sale inculpatul M.N.I. a precizat că, pe parcursul întregii perioade, de aproximativ 2 ani de zile, cât timp a fost prieten cu inculpatul a făcut „chetă” și a cumpărat de la diverse persoane cam de 10 ori „hașiș” și „marijuana” confecționând țigări artizanale, pe care le fumau împreună.
Într-o seară din toamna anului 2005, B.A. l-a condus pe inculpatul M.N.I. la domiciliului lui G.M.V. unde au consumat droguri de risc, același lucru întâmplându-se și ulterior, cam de 5-6 ori.
De asemenea inculpatul a mai arătat că în această perioada a mers de aproximativ 5-6 ori la București de unde cei doi au cumpărat de la mai multe persoane cannabis.
În cadrul declarației sale inculpatul confirmă faptul că în luna ianuarie 2007 s-a deplasat împreuna cu inculpatul B.A., inculpatul P.R.V. și inculpata S.V.L. la București, unde B.A. locuia cu chirie, împrejurare în care au consumat țigări cu „marijuana” pe care o procurase inculpatul B.A.
Inculpatul M.N.I. mai arată că a consumat de mai multe ori cu B.A. țigări cu „hașiș” la barul inculpatul P.N.R.
Cu privire la activitatea infracțională de trafic de droguri a inculpatului B.A., inculpatul M.N.I. declară că, acesta i-a vândut de 2-3 ori „hașiș” cu masa de 2-3 gr. doza, pentru fiecare doză plătind prețul de 150 RON.
Inculpata S.V.L. declară că, a fost vizitată de mai multe ori de către inculpatul B.A. în timp ce locuia împreună cu inculpatul M.N.I., iar de câteva ori a consumat împreună cu acesta și cu concubinul său țigări ce conțineau „marijuana” sau „hașiș”.
Cu ocazia audierii, inculpatul P.N.R. declară că, a consumat în perioada decembrie 2006-aprilie 2007, cannabis și rezină de cannabis, cam de 2 ori pe lună, împreună cu P.F., M.N.I., M.D.C., B.A. și V.I.
Martorul cu identitate protejată B.I., a declarat că, îl cunoaște pe inculpatul B.A. de aproximativ doi ani și este în relație de amiciție cu acesta.
La câteva luni după ce l-a cunoscut, în timp ce se aflau în discoteca „E.” din Focșani, inculpatul B.A. i-a oferit martorului, o țigară confecționată din foiță, pentru a o fuma, iar ulterior i-a spus că aceasta conținea „hașiș”.
După alte două luni, inculpatul B.A. l-a sunat pe martor și i-a cerut să se întâlnească în Piața U. din Focșani, întâlnire ce a avut loc și cu prilejul căreia inculpatul i-a propus martorului să-i vândă o bucată de „ hașiș” contra sumei de 100 RON.
Martorul a cumpărat bucata de „hașiș” ambalată într-o folie de staniol și a consumat-o ulterior.
Intr-o seară din perioada toamna-iarna anului 2005, martorul s-a întâlnit cu inculpatul în benzinăria de lângă sediul Finanțelor Publice, împrejurare în care acesta din urmă i-a oferit o țigară ce conținea „marijuana” și pe care au fumat-o împreună.
Ulterior a scos din buzunar o folie transparentă în care se aflau cam 1,5 gr. de „marijuana” presată pe care i-a cerut martorului suma de 100 RON.
Martorul a fost de acord să cumpere drogul însă i-a plătit inculpatul suma de 80 RON.
Martorul cu identitate protejată, mai arată că în primăvara anului 2006 s-a întâlnit cu inculpatul în zona terenului de sport al Liceului „U.”, acesta spunându-i că are ceva bun și arătându-i o bucățică de „hașiș” cam de 0,5 gr. pe care i-a cerut 50 RON.
Martorul a fost de acord să o cumpere, i-a dat suma de 50 RON și a luat drogul ce era ambalat într-o folie de staniol.
De asemenea martorul a mai precizat că a auzit că inculpatul a mai vândut și altor persoane.
Convorbirile telefonice purtate de către inculpatul B.A. interceptate și înregistrate în baza autorizației din 12 ianuarie 2007, conturează activitatea infracțională de trafic și consum de droguri de risc, desfășurată de către acesta.
Prin ordonanța din data de 19 februarie 2007, au fost extinse cercetările și fată de numitul M.D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din declarațiile inculpatului M.N.I., ale inculpatului P.N.R., ale numitului P.I., cât și din conținutul convorbirilor telefonice efectuate de către învinuit, interceptate și înregistrate în baza autorizației din 12 ianuarie 2007, emisă de către Tribunalul Vrancea, reiese că acesta a desfășurat activități ilicite de trafic și consum de droguri.
Astfel, inculpatul M.N.I. a declarat că, îl cunoștea pe inculpatul M.D.C. din toamna anului 2006, când s-a întâlnit și cu inculpatul B.A. la o pizzerie din Focșani.
În această împrejurare, inculpatul a făcut „cheta” împreună cu M.D.C., fiecare punând câte 50 euro, iar inculpatul B.A. a mers și a cumpărat 2 pachețele cu „marijuana”, unul fiind dat inculpatului iar celălalt inculpatului M.D.C.
Imediat s-au deplasat cu toții în parcul din spatele pizzeriei, unde au confecționat o țigară cu „iarbă” pe care au fumat-o toți trei.
În cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul a arătat, că într-o altă zi din toamna anului 2006, s-a întâlnit cu inculpatul B.A., în spatele Școlii Generale nr. Z din Focșani și l-a întrebat dacă îi mai poate face rost de „iarbă”.
Acesta a răspuns afirmativ însă a precizat că este nevoie de 100 de euro și întrucât inculpatul nu deținea decât 50 de euro, inculpatul B.A. l-a sunat pe inculpatul M.D.C. care a venit în scurt timp în spatele școlii și i-a dat lui B.A. 50 de euro.
Pentru a procura drogurile, inculpatul B.A. s-a deplasat într-o direcție necunoscută și a revenit după aproximativ 20 de minute, cu 6 gr. de „marijuana”, pe care a împărțit-o în mod egal între inculpatul M.N.I. și inculpatul M.D.C.
De asemenea inculpatul mai declară că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul M.D.C. și a fumat împreună cu acesta țigări cu „hașiș” și că de fiecare dată când inculpatul B.A. venea de la București cu câte 5-6 gr. de „iarbă” acesta îi spunea că trebuie să-i ducă o parte și inculpatului M.D.C.
Inculpatul P.N.R. a declarat cu ocazia audierii sale că îl cunoaște pe inculpatul M.D.C. de aproximativ 10 ani de zile, că acesta este consumator de droguri de risc și că a consumat de mai multe ori „hașiș” și „marijuana” împreună cu acesta.
La data de 12 aprilie 2007, în baza autorizației de percheziție emisă de către Tribunalul Vrancea, în Dosarul nr. 1096/91/2007, a fost efectuată o percheziție domiciliară în imobilul situat în str. C., județul Vrancea, unde se cunoștea că locuiește inculpatul M.D.C. împreună cu numitul P.I., asociatul său.
Cu ocazia efectuării percheziției în imobil nu au fost găsite substanțe prevăzute în tabelul anexă nr. I-nr. IV al Legii nr. 143/2000, însă în autoturismul aflat în posesia numitului P.I. s-a găsit o substanță solidă de culoare brună, ambalată într-o folie de plastic.
Din raportul de constatare tehnico-științifică din 16 aprilie 2007, rezultă că substanța de culoare brună găsită în habitaclul autoturismului folosit de către numitul P.I., este constituită din 1,07 gr. rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.
Cu ocazia audierii, numitul P.I., a declarat că nu cunoaște nimic despre rezina de cannabis găsită în autoturismul său, arătând totodată că în seara zilei de 11 aprilie 2007 autoturismul a fost folosit de către inculpatul M.D.C.
Activitatea infracțională a inculpatului M.D.C., este susținută pe lângă declarațiile persoanelor anterior enumerate și de convorbirile telefonice efectuate de către acesta interceptate și înregistrate în baza autorizației din 12 ianuarie 2007 emisă de Tribunalul Vrancea.
Imediat după efectuarea perchezițiilor domiciliare inculpatul M.D.C., a părăsit țara, sustrăgându-se cercetărilor și făcând imposibilă audierea acestuia și prezentarea materialului de urmărire penală, nefiind de găsit, deși a fost citat în mai multe rânduri, fiind căutat și în baza mandatelor de aducere emise.
La data de 20 aprilie 2007, prin ordonanță au fost extinse cercetările fată de numitul C.I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., având în vedere că din declarațiile inculpaților P.R.V. și M.N.I., precum și din convorbirile telefonice efectuate de către inculpat, interceptate și înregistrate în baza autorizației din 12 ianuarie 2007, emisă de către Tribunalul Vrancea, s-a conturat implicarea acestuia în activitățile ilicite de trafic și consum de droguri.
Astfel, inculpatul P.R.V. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul C.I.M., din clasa I, a școlii generale, întrucât au fost colegi.
În luna decembrie a anului 2006, s-a întâlnit cu acesta întâmplător la clubul „D.” din Focșani, împrejurare în care inculpatul C.I.M. l-a întrebat dacă are „hașiș” sau „iarbă”.
Inculpatul P.R.V. i-a răspuns afirmativ și i-a dat numărul de telefon, iar inculpatul C.I.M. l-a contactat după câteva zile, cerându-i 2 gr. de „hașiș”, vorbind însă codificat, în sensul că acesta i-a cerut CD-uri.
Cei doi au stabilit să se întâlnească la barul „P.” din Focșani, unde inculpatul P.R.V. i-a dat inculpatului C.I.M. 2 gr. de „hașiș” pe care acesta din urmă i-a plătit 100 RON.
Inculpatul a mai arătat, că după vreo săptămâna, a fost sunat din nou de către C.I.M., acesta cerându-i CD-uri, inculpatul înțelegând de fapt, că C.I.M. se referă la „hașiș”.
Cei doi s-au întâlnit din nou în aceiași zi la barul „P.” unde inculpatul P.R.V. i-a dat 2 gr. de „hașiș”, pentru care a primit suma de 100 RON.
După alte 2 săptămâni inculpatul C.I.M., l-a sunat din nou pe inculpatul P.R.V. și i-a cerut „hașiș” sub forma codificată CD-uri, stabilind să se întâlnească pentru efectuarea tranzacției în zona unei intersecții de lângă clubul „P.”.
Conform înțelegerii, cei doi s-au întâlnit iar inculpatul P.R.V. i-a vândut inculpatului C.I.M. 2 gr. de „hașiș” cu suma de 100 RON.
Inculpatul P.R.V. mai arată în declarația sa, că în cursul anului 2007, luna ianuarie s-a întâlnit cu inculpatul C.I.M. la clubul „S” propunându-i acestuia din urmă, să fumeze o țigară cu „hașiș”.
Inculpatul C.I.M. a fost de acord, astfel că inculpatul P.R.V. a confecționat o țigară în care a adăugat rezină de cannabis și a fumat-o împreună cu inculpatul C.I.M. în spatele Teatrului Municipal Focșani.
De asemenea inculpatul P.R.V., a mai arătat că inculpatului C.I.M. i-a precizat că drogurile de risc cumpărate sunt pentru consumul său.
Cu ocazia audierii inculpatului M.N.I., acesta a declarat că la începutul lunii ianuarie 2007, l-a cunoscut pe inculpatul C.I.M. prin intermediul unui prieten comun, întâlnindu-se cu acesta în zona Piața B. din Focșani.
În această împrejurare inculpatul l-a rugat pe inculpatul M.N.I., să-i facă rost de 2-3 gr. de „hașiș” sau „iarbă”.
Inculpatul M.N.I. a fost de acord, i-a cerut 150 RON, a cumpărat drogurile de la o altă persoană, pentru ca ulterior să i le dea, nu înainte să-și oprească din doză, aproximativ 0,5 gr.
Din cuprinsul declarației inculpatului M.N.I., rezultă că în același mod i-a vândut inculpatului C.I.M., în perioada ianuarie-martie 2007, cam de 5 ori, „hașiș” și „iarbă”, în doze de câte 2-3 gr., pe fiecare doză primind suma de 150 RON.
De asemenea inculpatul M.N.I. a mai arătat că, inculpatul C.I.M. achiziționa drogurile de risc pentru consum propriu, necunoscând aspecte din care să rezulte implicarea sa în activități de trafic de droguri.
Activitatea infracțională a inculpatului C.I.M., s-a apreciat că este conturată și de conținutul convorbirilor efectuate de către acesta.
Prin ordonanța din data de 10 aprilie 2007, față de numitul L.I.C. s-a început urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., avându-se în vedere declarațiile inculpatului M.N.I., cât și convorbirile telefonice efectuate de către acesta interceptate și înregistrate în baza autorizației din 12 ianuarie 2007, emisă de către Tribunalul Vrancea.
Inculpatul M.N.I., arată în cuprinsul declarației sale, că îl cunoaște pe inculpatul L.I.C. de la sfârșitul anului 2006 de la un prieten comun, care la un moment dat i-a adus 150 RON pentru a cumpăra „hașiș”, iar inculpatul văzându-l în apropiere pe inculpatul L.I.C. a dedus că „hașișul” este pentru acesta.
După vreo săptămână, inculpatul M.N.I. a fost contactat telefonic de către inculpatul L.I.C., care l-a întrebat pentru ce motiv îl evită.
După trecerea altei săptămâni inculpatul M.N.I. a fost invitat de către A.M.I., la domiciliul prietenei sale, C.A., pentru a consuma „hașiș”.
Odată ajunși în apartamentul numitei C.A., inculpatul M.N.I. a observat că acolo se afla și inculpatul L.I.C., împreună cu prietena sa.
M.N.I. a scos din buzunar o bucata de „hașiș” de circa 2-3 gr. a confecționat împreună cu L.I.C. și A.M.I. 10 țigări cu „hașiș”, pe care cei trei le-au fumat împreună.
De asemenea inculpatul M.N.I. mai precizează că în perioada ianuarie-martie 2007 inculpatul L.I.C. l-a sunat de mai multe ori de la 2 numere de telefon și i-a cerut „iarbă” sau „hașiș”, drogurile de risc, fiind cerute codificat la telefon: „jaluzele”, „tricouri”, etc.
Activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul L.I.C. este confirmată de și de convorbirile telefonice efectuate de acesta.
La data de 10 aprilie 2007, au fost extinse cercetările și față de numitul G.M.V., pentru săvârșirea infracțiunilor pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din declarațiile inculpatului M.N.I., ale inculpatei S.V.L., cât și din convorbirile telefonice efectuate de către inculpat, a rezultat implicarea acestuia în activitățile de trafic și consum de droguri.
Astfel, din declarația inculpatului M.N.I. rezultă că, în toamna anului 2005, l-a cunoscut pe inculpatul G.M.V. prin intermediul inculpatul B.A., întrucât neavând unde să fumeze țigări ce conțineau droguri de risc, acesta din urmă i-a propus să meargă la domiciliul inculpatului G.M.V.
Inculpatul Manole arată că, după ce l-a cunoscut pe inculpatul G.M.V. a fumat împreună cu acesta cam de 10 ori, țigări conținând „hașiș” și „marijuana”, în perioada toamna anului 2006-martie 2007.
De asemenea inculpatul mai arată că i-a vândut inculpatului G.M.V., de aproximativ 5 ori în această perioadă „hașiș” și „marijuana”, pentru consumul său.
Inculpata S.V.L., declară cu ocazia audierii că a consumat de câteva ori droguri de risc împreună cu inculpatul G.M.V., de față fiind și concubinul său, inculpatul M.N.I.
Activitatea infracțională de deținere de droguri în vederea consumului a inculpatului G.M.V., rezultă și din convorbirile telefonice purtate de către acesta cu inculpatul M.N.I.
Prin ordonanța din data de 19 februarie 2007, s-a dispus extinderea cercetărilor și față de numitul P.N.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat implicarea acestuia în activitățile de trafic și consum de droguri.
Astfel, în declarația sa inculpatul M.N.I. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul P.N.R. din cursul anului 2003 din Italia.
În toamna anului 2005, inculpatul a început să consume droguri de risc „hașiș” și „marijuana”, împreună cu inculpatul M.N.I. la barul inculpatul P.N.R. din Focșani, str. B.
Inculpatul a arătat că a consumat astfel împreună cu inculpatul P.N.R., țigări cu „ hașiș” și „marijuana” cam de 100 de ori.
De asemenea, inculpatul a mai arătat că a consumat țigări conținând droguri de risc, împreună cu inculpatul P.N.R. și soția sa, la domiciliul acestora, cât și în alte locuri.
Totodată, inculpatul a mai declarat că știe, că inculpatul P.N.R. a desfășurat activități de vânzare de droguri și chiar a introdus în țară la sfârșitul verii anului 2005, când s-a întors din Italia cantitatea de 100 gr. de „hașiș”, aspecte ce nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă.
Inculpatul P.R.V., declară că îl cunoaște pe inculpatul P.N.R. din vara anului 2006 și că s-a întâlnit o singură dată cu acesta, mergând împreună cu inculpatul M.N.I., la barul inculpatului P.N.R. din str. B., Focșani, împrejurare în care le-a vândut acestora 6-7 gr. de cannabis, primind în schimb suma de 100 euro, câte 50 euro de la fiecare.
De asemenea, din declarația inculpatei S.V.L. rezultă că a fost de față de mai multe ori, când concubinul său, M.N.I., i-a vândut inculpatului P.N.R. diverse cantități de droguri de risc.
Inculpata P.F. declară că, a consumat împreună cu soțul său, inculpatul P.N.R. „hașiș” și „marijuana” atât pe teritoriul Italiei cât și în România, după ce au revenit în țară, în perioada decembrie 2006-aprilie 2007, cam de 20 de ori.
De asemenea inculpata, mai arată că drogurile erau cumpărate de la inculpatul M.N.I.
La data de 12 aprilie 2007, în baza autorizației de percheziție emisă de către Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1096/91/2007, a fost efectuată o percheziție domiciliară la imobilul aflat în B-ul U., Focșani.
Cu prilejul efectuării percheziției într-una din camere, într-o vază de ceramică, a fost găsită o substanță solidă de culoare brun-verzui, ambalată într-o folie și despre care inculpatul a arătat că este „hașiș”.
De asemenea, în bucătărie s-a mai găsit o pipă de culoare maro și un pachet cu foițe pentru țigări.
Substanța solidă a fost supusă analizei de specialitate în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori care a concluzionat că, proba este constituită din 0,50 gr. rezină de cannabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis (raport de constatare tehnico-științifică din 16 aprilie 007).
Activitatea infracțională a inculpatului P.N.R. rezultă și din convorbirile telefonice efectuate de către acesta.
Prin ordonanța din data de 25 iulie 2007, față de numitele S.V.L. și P.F., s-a dispus extinderea cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunilor de consum de droguri, prevăzute și pedepsite de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că acestea au deținut în mod repetat droguri de risc (rezină de cannabis și cannabis) pentru consumul propriu.
Astfel, inculpatul M.N.I. a declarat că, începând din luna ianuarie a anului 2007, inculpata S.V.L., concubina sa, a consumat de mai multe ori droguri de risc împreună cu el.
De asemenea, inculpatul a mai arătat că a consumat „hașiș” și „marijuana” în mai multe rânduri împreună cu inculpata P.F. și soțul acesteia, inculpatul P.N.R.
Inculpatul P.R.V. a declarat cu ocazia audierii sale, că știe despre S.V.L. că este consumatoare de droguri de risc și că în mai multe rânduri aceasta trăgea câte un fum din țigările pe care inculpatul le fuma.
Inculpatul P.N.R. a declarat la rândul său că, în perioada decembrie 2006-aprilie 2007 a consumat de mai multe ori împreună cu soția sa, cannabis și rezină de cannabis.
Prin ordonanța din data de 19 februarie 2007, a fost dispusă extinderea cercetărilor și față de numitul V.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat implicarea acestuia în activitățile de trafic și consum de droguri de risc.
Astfel, inculpatul P.R.V. a declarat că îl cunoaște pe V.I. de aproximativ un an și jumătate și știe că este consumator, fumând cu acesta mai multe țigări cu „iarbă” și „hașiș” de fiecare dată când inculpatul avea „marfa”.
Inculpatul a arătat însă că nu cunoaște aspecte din care să rezulte că inculpatul V.I. a deținut droguri de risc în vederea comercializării.
Inculpatul P.N.R. a declarat cu ocazia audierii sale că în perioada decembrie 2006 și până în seara zile de 11 aprilie 2007 a consumat de mai multe ori cannabis și rezină de cannabis, împreună cu V.I. cam o dată de două ori pe lună.
Activitatea infracțională a inculpatului este conturată și de convorbirile telefonice efectuate de către acesta.
Audiați în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații au adoptat poziții diferite, chiar oscilante, pe de o parte nerecunoscând faptele reținute în sarcina lor, iar pe de altă parte descriind anumite împrejurări care au condus la circumstanțierea faptelor, aceasta ca urmare a coroborării cu alte probe administrate în cauză și în mod deosebit cu interceptările efectuate pe parcursul urmăririi penale.
Astfel, a reținut instanța, inculpații P.R.V., M.N.I., P.F., S.V.L., P.N.R., H.C.S., audiați pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, în primul ciclu procesual, au avut o atitudine de recunoaștere a faptelor de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, nuanțând însă aspecte care în opinia lor, nu s-ar încadra în sfera infracțiunii de trafic de droguri de risc, sens în care s-au poziționat pe o atitudine de negare în comiterea acestora.
Pe de altă parte, în depozițiile date în instanță, au ilustrat un anumit procedeu de procurare a unor asemenea substanțe de risc, în sensul că se asociau punând banii în comun în scopul de a cumpăra doze mici de canabis pentru consumul propriu.
Acest lucru îl efectuau la intervale de timp diferite, locația de unde făceau rost, fiind atât în Focșani cât și la București. S-a arătat că, utilă în cauză, sub acest aspect, ar fi fost depoziția martorului T.R., care nu a putut fi audiat în cauză, întrucât așa cum rezultă din actul procedural întocmit (mandatul de aducere), acesta nu se află în țară.
Prima instanță a arătat că o atitudine de nerecunoaștere a faptelor în integritatea lor au avut-o inculpații B.A., M.D.C., C.I.M., L.I.C., G.M.V. și V.I., care audiați fiind atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță au negat vehement comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a reținut că apărările acestora au fost axate în principal pe considerentul că în cauză nu sunt probe pertinente și concludente care să le susțină inculparea, pe de o parte, iar pe de altă parte, au învederat faptul că implicarea lor în cauză s-ar datora poziției procesuale adoptate de inculpații P.R.V. și M.N.I., interesați să profite de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, actualizată și republicată, și care le-ar conferi un regim sancționator mai blând.
Instanța de fond a apreciat că aceste apărări nu pot fi primite din rațiuni de ordin juridic, dar și probatoriu.
S-a arătat că este adevărat că pentru unii din acești inculpați, cercetările au fost extinse, întrucât din declarațiile inculpaților arestați a rezultat implicarea lor în activitatea ilicită de trafic și consum de droguri de risc, însă aceste declarații nu sunt singure, ele fiind completate din punct de vedere probatoriu și de alte indicii, temeiuri care pe parcursul anchetei au întregit confirmarea faptelor incriminate ca infracțiuni. Astfel, instanța de fond a considerat că relevante în stabilirea implicării acestor inculpați în desfășurarea actelor materiale de oferire, distribuire, procurare, cumpărare și deținere de droguri de risc (în speță canabis și rezină de canabis), precum și de consumul propriu, sunt depozițiile celorlalți inculpați (nearestați în cauză și cărora nu le-au profitat dispozițiile art. 16) precum și interceptările obținute în baza autorizațiilor emise de instanță.
În această situație, s-a preciza că se află inculpații B.A., M.D.C., C.I.M., L.I.C., G.M.V. și V.I. Prima instanță a reținut că, în cauză chiar dacă acești inculpați se prevalează de lipsa unor probe de acuzare, cum ar fi de exemplu, perchezițiile efectuate la domiciliile acestora, în urma cărora nu s-au identificat elemente de natură să conducă la existența celor două infracțiuni pentru care sunt judecați, prezumția de nevinovăție este înlăturată în cauză de probe, asupra cărora aceștia nu au probat lipsa de temeinicie.
Sunt avute în vedere depozițiile inculpaților P.R.V., M.N.I., S.V.L., P.N.R., H.C.S. coroborate cu interceptările efectuate în cauză. Relevante în acest sens s-a apreciat că au fost discuțiile avute de B.A. și care au făcut obiectul interceptărilor certificate și ilustrate prin procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală. Instanța a considerat că implicarea acestuia în faptele pentru care s-a dispus cercetarea penală, rezultă cu certitudine, iar limbajul folosit denotă fără dubiu genul de comportament specific persoanei ce deține și consumă substanțe stupefiante (halucinogene). Apelativul de „J.” (identificat și în cuprinsul altor interceptări), expresiile folosite de interlocutor și față de care inculpatul a achiesat, în sensul de a le aduce [„fețe de masă” (...), „șervețele”], instanța a reținut că exemplifică actele materiale de deținere și consum, urmate și de activități de procurare și distribuire. S-a arătat că împrejurarea că inculpatul, în perioada anchetei, s-ar fi ocupat de un proiect ce viza colectarea plantelor medicinale, nu este evidentă și nici de natură să înlăture participarea sa la faptele incriminate.
Prima instanță a arătat că limbajul uzitat pe această temă, excede cadrului de anchetă desfășurat, chiar dacă există termeni comuni („iarbă”, etc). Mai mult decât atât, din depoziția inculpatei S.V.L., s-a considerat că rezultă că B.A. a consumat țigări cu hașiș.
Prima instanță a reținut că în ceea ce îi privește pe inculpații C.I.M., M.D.C., L.I.C., G.M.V. și V.I., relevante în stabilirea vinovăției au fost depozițiile celorlalți inculpați, coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice și perchezițiile domiciliare, acolo unde s-au găsit probe concludente.
În context infracțional, a menționat instanța, inculpatul C.I.M. era cunoscut sub porecla de „R.”, care apare în conținutul convorbirilor telefonice avute atât de acesta cât și de ceilalți inculpați.
S-a reținut că, inițial, l-a cunoscut pe inculpatul P.R.V. (fiind coleg de scoală generală), pentru ca ulterior să aibă contacte și cu ceilalți inculpați din grup, ceea ce ilustrează împrejurări care nu-l disculpă, iar din cuprinsul înregistrărilor telefonice rezultă activități de cumpărare de substanțe stupefiante, în limbaj codificat „CD”-uri. Aceste acte materiale au fost urmate de acte de consum, instanța reținând că au fost dovedite prin coroborarea declarațiilor celorlalți inculpați, coroborate cu interceptările efectuate.
Faptul că, la percheziție, nu au fost identificate probe care să susțină acuzarea, s-a apreciat că nu este în măsură să înlăture vinovăția inculpaților din moment ce în cauză există și alte probe ce dovedesc contrariul. Instanța a precizat că actul de cumpărare, implică și deținere urmat de consum propriu, ceea ce nu presupune în mod obligatoriu să rămână elemente materiale ce ar putea fi considerate probe, ulterior momentului ingerării (consumului).
Prima instanță a reținut că tipul de drog achiziționat de inculpat a fost folosit pentru consum propriu, modalitatea fiind cea a țigărilor confecționate și apoi consumate, prilej cu care identificarea unor resturi, imediat sau ulterior consumului, depind de locul unde acest fapt se desfășoară. Din susținerile inculpaților arestați, s-a constatat că rezultă că aceștia obișnuiau să consume, să fumeze țigări în locuri publice (parcuri, discoteci) și nu la locuința inculpatului.
În acest context, inculpatul L.I.C. a desfășurat acte materiale de deținere urmate de consum, relevantă în acest sens fiind împrejurarea întâlnirii dintre acesta și inculpatul M.N.I.
S-a mai reținut că interceptările efectuate, relevă prezența sa în locuința C.A., alături de inculpatul C.I.M.
Prima instanță a reținut că în ceea ce îi privește pe inculpații M.D.C., G.M.V. și V.I. cercul în care aceștia și-au desfășurat activitatea infracțională (de deținere și consum de drog) este axat în jurul persoanei inculpaților P.R.V. și B.A., dată fiind conjunctura relațiilor de amiciție, de apropiere existente. Conform depozițiilor inculpaților dar și a martorei P.A., rezultă împrejurarea că inculpatul P.R.V. a locuit o perioadă în același imobil ocupat de martoră cu inculpatul V.I. (acesta întreținând o relație de concubinaj). Pe de altă parte, inculpatul G.M.V. recunoaște că a avut o relație de prietenie cu inculpatul B.A., împrejurare în care au fumat țigări ce conțineau substanțe stupefiante.
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul P.N.R., a arătat că împreună cu inculpatul V.I. au consumat de mai multe ori canabis și rezină de canabis. Această depoziție este întregită de conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.I. cu alte persoane și care ilustrează aspecte relevante de natură să confirme comiterea faptei de deținere și consum de droguri.
Prima instanță a arătat că situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost stabilită și dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu; procese-verbale de percheziție domiciliară; rapoarte de constatare tehnico-științifică; procese-verbale ale investigatorului sub acoperire; procese-verbale de audiere a martorului cu identitate protejată; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; procese-verbale de verificare; declarații martori, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume; gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii acestora, prejudiciul cauzat, dar și persoana inculpaților, poziția acestora adoptată pe parcursul întregului proces penal.
S-a arătat că faptele săvârșite de inculpați prezintă un pericol social ridicat, având în vedere consecințele pe care le generează o activitate de trafic de droguri și implicit de consum.
S-a reținut că este adevărat că în cauză inculpații au consumat un drog de risc, dar perpetuarea unor asemenea fapte aduce atingere unor valori esențiale pentru climatul de securitate socială, sens în care scopul pedepsei trebuie să aibă în vedere stoparea, prevenirea unor fapte de acest gen.
În opinia instanței de fond, față de starea de fapt reținută, cei doi inculpați care au fost cercetați în stare de arest, au fost angrenați în activități de distribuire, dar acest lucru îl efectuau într-un cerc restrâns și de multe ori intermediind față de ceilalți inculpați procurarea de droguri, în scopul unui consum propriu. Având în vedere aceste împrejurări dar și persoana lor care nu posedă antecedente penale, au dat dovadă de sinceritate pe întreg parcursul judecății, au colaborat și ajutat organele de cercetare penală pentru identificarea și altor persoane implicate, prima instanță a apreciat că în favoarea acestora pot fi reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 C. pen.
S-a apreciat că faptul că aceștia provin din familii organizate și că au locuit o bună perioadă în străinătate, unde au avut un acces mai permisiv la „moravuri” practicate, pe o altă scară, în cadrul acestor state, nu justifică un tratament sancționator mai blând, dar poate constitui un motiv în măsură să determine o dozare a pedepselor echilibrată. S-a mai avut în vedere, așa cum reiese și din investigațiile medicale efectuate în regim penitenciar, că inculpații nu prezintă o stare de dependență de droguri.
În ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, prima instanță a procedat la o individualizare a sancțiunilor, corespunzător criteriilor amintite dar și poziției procedurale adoptate în cursul procesului penal. În mod evident, prezența acestora în fața instanței, atitudinea de recunoaștere și regret față de faptele săvârșite, au fost în măsură să determine instanța să procedeze la o stabilire și dozare a sancțiunii, orientate în limite în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Este rațiunea pentru care, față de inculpații nearestați, prima instanța a aplicat pedepse cu închisoarea și amendă, în limitele prevăzute de lege și adaptate circumstanțelor reale și personale reținute în favoarea lor.
În ceea ce privește modalitatea de executare, verificându-se condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., prima instanță a apreciat că sunt întrunite cumulativ, scopul pedepsei urmând a fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului B.A.
S-a reținut că în cauză ceea ce atrage un regim sancționator mai drastic, este starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.I.M. și antecedența penală a inculpatului L.I.C.
Față de primul inculpat, s-a constatat că acesta a săvârșit fapta în cursul unui termen de încercare stabilit de Judecătoria Chișineu-Criș, prin sentința penală nr. 93 din 21 septembrie 2005, rămasă definitivă prin neapelare la data de 12 octombrie 2005.
Având în vedere această situație, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul prevăzut de lege.
În condițiile art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală sus menționată, urmând ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa stabilită de instanță.
S-a arătat că, un regim sancționator mai grav, se impune a fi aplicat inculpatului L.I.C. care a mai beneficiat de o suspendare condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57 din 15 feruarie 2005 pronunțată de Judecătoria Deta.
Din starea de fapt reținută și în modalitatea incriminată, prima instanță a constatat că fapta acestuia de consum de drog a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 57 din 15 februarie 2005 (definitivă prin neapelare), pronunțată de Judecătoria Deta, ceea ce face ca în baza art. 83 C. pen. să se dispună revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală menționată.
Prin decizia nr. 25/A din 21 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vrancea împotriva sentinței penale nr. 235 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2131/91/2007*.
A fost desființată în parte sentința penală apelată numai în privința inculpatului M.N.I., dispoziții care au fost înlăturate și în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul M.N.I. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.
A condamnat pe inculpatul M.N.I. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 3 luni închisoare aplicate inculpatului M.N.I. pentru infracțiunile deduse judecății și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului M.N.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.N.I. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 12 aprilie 2007 până la 11 octombrie 2008 și a constatat executată pedeapsa.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.A., C.I.M. și L.I.C.
Pentru a dispune astfel, printre altele, instanța de apel a reținut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Galați este fondat, iar apelurile declarate de inculpații B.A., C.I.M. și L.I.C. sunt nefondate, pentru următoarele considerentele:
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este nelegală în privința pedepsei aplicate inculpatului M.N.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a omisiunii reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în privința ambelor infracțiuni deduse judecății și netemeinică în privința reținerii circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea acestuia.
Curtea de apel a considerat că prima instanță, analizând și coroborând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților B.A., C.I.M., L.I.C., P.R.V., M.N.I., P.N.R. și P.F., încadrarea juridică corespunzătoare.
S-a constatat că, fiind audiați în faza de urmărire penală, inculpații P.R.V., M.N.I., H.C.S. (inculpat față de care hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Vrancea, respectiv sentința penală nr. 370 din 3 octombrie 2008 a rămas definitivă), P.N.R., S.V.L. (pentru care de asemenea, sentința penală nr. 370 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea a rămas definitivă) și P.F., au recunoscut faptele săvârșite în modalitatea descrisă în rechizitoriu, în declarațiile date indicând și activitatea infracțională desfășurată de inculpații B.A., C.I.M. și L.I.C.
Fiind audiați în faza de cercetare judecătorească, inculpații mai sus menționați au recunoscut săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, revenind asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală în sensul menționării unor aspecte ce țin de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, arătând că, în fapt, puneau bani în comun pentru a procura cantitățile reduse de droguri de risc pentru consum propriu.
Instanța de apel a precizat că, pentru a putea produce efecte, revenirea inculpaților asupra declarațiilor date anterior în cauză, trebuie să fie temeinic motivată și convingător dovedită și să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
S-a considerat că, în prezenta cauză, inculpații nu au motivat în niciun fel revenirea asupra anumitor împrejurări declarate în faza de urmărire penală și nici nu au dovedit convingător această revenire și, totodată, aceste aspecte asupra cărora au revenit în faza de cercetare judecătorească nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, contrar dispozițiilor art. 69 C. proc. pen.
S-a apreciat că aceste susțineri sunt contrazise de declarațiile inculpatului H.C.S., de procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „S.” cu ocazia cumpărării de droguri de risc de la inculpații P.R.V. și M.N.I., de rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză, de procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului P.R.V., ocazie cu care, la percheziția corporală a acestuia a fost găsită cantitatea de 3,52 gr. rezină de canabis, de procesul-verbal privind efectuarea percheziției la domiciliul inculpatului M.N.I. unde au fost găsite droguri de risc, de declarațiile martorului cu identitate protejată B.I., de declarațiile martorilor audiați, de procesele-verbale de confruntare între inculpați, precum și de procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaților interceptate legal în cauză.
Față de situația prezentată, s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a dat eficiență declarațiilor date de acești inculpați în faza de urmărire penală, precum și în parte, în urma coroborării cu celelalte probe, și a celor date în faza de cercetare judecătoreasă, reținându-se că vinovăția acestora este pe deplin dovedită raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora.
În privința inculpaților B.A., C.I.M. și L.I.C., s-a constatat că, în mod corect instanța de fond a apreciat că vinovăția acestora este dovedită cu probele administrate, astfel încât cererile acestora, de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., formulate în apel, nu au fost admise.
S-a reținut că inculpații-apelanți B.A., C.I.M. și L.I.C. au avut o poziție constantă de negare a infracțiunilor reținute prin actul de inculpare.
Astfel, fiind audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, inculpații B.A., C.I.M. și L.I.C. nu au recunoscut comiterea faptelor.
Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Declarațiile inculpatului B.A., de negare a comiterii faptei, a arătat instanța de apel, sunt contrazise de declarațiile inculpaților M.N.I., P.R.V., P.N.R. și S.V.L., ale martorului cu identitate protejată B.I. cât și procesele-verbale de confruntare între acest inculpat și inculpații M.N.I. și P.R.V., precum și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul B.A., legal interceptate și înregistrate, contrar dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., probe din care rezultă săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de astfel de droguri pentru consum propriu.
Și declarațiile inculpatului C.I.M., a reținut curte ade apel, sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile inculpaților P.R.V. și M.N.I., de procesele-verbale de confruntare între cei trei inculpați, precum și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului.
Aceeași situație a reținut instanța de apel și în cazul inculpatului L.I.C., declarațiile acestuia date atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească fiind contrazise de declarațiile inculpatului M.N.I., de procesul-verbal de confruntare între inculpatul M.N.I. și inculpatul L.I.C., precum și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaților.
Susținerile inculpaților-apelanți B.A., C.I.M. și L.I.C., în sensul că nu pot fi reținute în sarcina acestora infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată întrucât la perchezițiile domiciliare efectuate nu au fost descoperite droguri de risc, s-a apreciat că nu sunt relevante în stabilirea nevinovăției acestora.
De asemenea, apărările formulate în sensul că singurele probe care îi incriminează sunt reprezentate de declarațiile inculpaților M.N.I. și P.R.V., aceștia fiind interesați în a beneficia de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-au apreciat ca fiind nefondate în contextul în care comiterea infracțiunilor de către cei trei inculpați-apelanți nu rezultă doar din declarațiile acestor inculpați, respectiv M.N.I. și P.R.V.
Astfel, a precizat curtea de apel, vinovăția inculpaților B.A., C.I.M. și L.I.C. rezultă și din declarațiile inculpaților S.V.L., P.N.R. și H.C.S., din procesele-verbale de confruntare între inculpații C.I.M., P.R.V., B.A. și M.N.I., confruntări efectuate în faza de urmărire penală, precum și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Relevante în acest sens au fost apreciate, cum corect a reținut și instanța de fond, convorbirile telefonice ale inculpatului B.A., redate în procesele-verbale aflate la dosar.
Instanța de apel a constatat că inculpatul C.I.M. era cunoscut sub porecla „R.”, cu care apare în conținutul convorbirilor telefonice avute atât de acesta cât și de ceilalți inculpați, din conținutul acestora rezultând activități de cumpărare de substanțe stupefiante denumite în limbaj codificat „CD”-uri.
Inculpatul L.I.C. era cunoscut cu apelativul de „L.” și din interceptările efectuate rezultă prezența sa în locuința numitei C.A., alături de inculpatul C.I.M.
Curtea de apel a reținut că inculpații C.I.M. și L.I.C. au solicitat achitarea lor, în subsidiar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., cereri ce nu au fost admise.
S-a arătat că infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați au fost comise în formă continuată, în perioada 2006-aprilie 2007, și având în vedere gravitatea acestora, numărul de persoane implicate, natura și importanța valorii sociale lezate, urmarea produsă și nu în ultimul rând persoana celor doi inculpați, ambii fiind cunoscuți cu antecedente penale, s-a considerat că nu se poate aprecia că faptele reținute în sarcina lor sunt vădit lipsite de importanță, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 alin. (1), alin. (2) C. pen.
Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților B.A., C.I.M., L.I.C., P.R.V., P.N.R. și P.F., în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum și a modalității de executare a acestora.
În privința inculpatului P.R.V., reținerea circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea acestuia s-a apreciat ca justificată, având în vedere împrejurările concrete în care se reține comiterea faptelor (distribuirea drogurilor făcându-se într-un cerc de cunoștințe, intermediind față de ceilalți inculpați procurarea de droguri în scopul consumului propriu), atitudinea procesuală sinceră (inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele de cercetare penală pentru identificarea altor persoane implicate), precum și aspectul că se află la primul impact cu legea penală.
Inculpatul P.R.V. a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reținut la 12 aprilie 2007 și arestat preventiv la 12 aprilie 2007.
După pronunțarea sentinței penale nr. 370 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea în primul ciclu procesual, la data de 11 decembrie 2008 inculpatul a fost pus în libertate conform art. 350 alin. (6) C. proc. pen., la expirarea duratei pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare aplicate prin această sentința penală.
Instanța de fond, în rejudecare, prin sentința penală ce face obiectul apelului în cauză, a aplicat inculpatului P.R.V. aceeași pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsă pe care inculpatul a executat-o.
Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum ridicat și reîncarcerarea inculpatului P.R.V., în condițiile în care de la momentul eliberării până în prezent nu a mai comis alte infracțiuni, dovedind astfel că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. a fost atins, nu ar fi în măsură să conducă la reeducarea acestuia într-o mai mare măsură, în contextul precizat.
În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.A., precum și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicată acestuia, Curtea a constatat că, în mod corect, instanța de fond a reținut în cauză circumstanțele atenuante judiciare în favoarea acestuia având în vedere împrejurările comiterii faptelor, contribuția avută la săvârșirea acestora, aspectul că la momentul săvârșirii acestora inculpatul era student, precum și aspectul că nu are antecedente penale, scopul pedepsei aplicate putând fi atins și fără executarea acesteia, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.
Cu privire la inculpații C.I.M. și L.I.C., Curtea a reținut că nu se impune majorarea pedepselor aplicate acestora, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați (deținere de droguri pentru consum propriu), împrejurările comiterii faptelor și urmarea produsă, pedepsele aplicate de instanța de fond situându-se în limitele prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Sentința penală apelată a fost apreciată nelegală și netemeinică în privința pedepselor aplicate inculpatului M.N.I.
Instanța de fond a omis a aplica în cauză, în privința acestui inculpat, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, reținute față de acest inculpat prin rechizitoriu.
Prin reținerea acestor dispoziții legale, pedeapsa aplicată a fost considerată nelegală, în contextul reținerii și a circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c) și alin. (2) C. pen.
Curtea a apreciat că în cauză, aspectele reținute de instanța de fond ca și circumstanțele atenuante judiciare, pot fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, însă nu se impune a fi reținute ca atare, ci avute în vedere la stabilirea unor pedepse în limita minimă prevăzută de lege, urmare aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul M.N.I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reținut la 12 martie 2007 și arestat preventiv la 13 aprilie 2007.
Prin sentința penală nr. 370/2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în primul ciclu procesual, inculpatului M.N.I. i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, astfel încât, la împlinirea duratei acestei pedepse, conform art. 350 alin. (6) C. proc. pen., inculpatul a fost eliberat (Dosar nr. 2131/91/2007 al Tribunalului Vrancea), la data de 10 noiembrie 2008.
La fel ca și în cazul inculpatului P.R.V., Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse peste limita minimă prevăzută de lege și reîncarcerarea inculpatului, în condițiile în care de la momentul eliberării până în prezent nu a mai comis alte infracțiuni, dovedind astfel că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. a fost atins, nu ar fi în măsură să conducă la reeducarea acestuia într-o mai mare măsură, față de contextul precizat.
În ceea ce privește motivul suplimentar de apel invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vrancea, referitor la aplicarea în cazul inculpaților M.N.I., P.R.V. și B.A. a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a apreciat că acesta este nefondat.
Potrivit Legii nr. 76/2008 prelevarea de probe biologice pentru infracțiunile prevăzute în anexă nu este obligatorie.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare.
Conform alin. (2) al aceluiași articol, prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. b), în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale enunțate, curtea de apel a reținut că, prelevarea de probe biologice se dispune de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în anexă, de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, atunci când se stabilește ca modalitate de executare privarea de libertate, prelevarea efectuându-se la eliberarea din penitenciar.
Față de situația prezentată, în cazul inculpatului B.A. stabilindu-se ca modalitate de executare a pedepsei aplicate suspendarea condiționată conform art. 81-art. 82 C. pen. nu s-a putut dispune în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.
În cazul inculpaților M.N.I. și P.R.V., având în vedere că urmează a se constata că aceștia au executat pedepsele aplicate, fiind eliberați la 10 octombrie 2008, respectiv 11 decembrie 2008, nu s-a mai putut dispune prelevarea probelor biologice conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați și inculpații B.A., C.I.M. și L.I.C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați a susținut că hotărârile celor două instanțe sunt nelegale sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice și netemeinice atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților P.R.V., M.N.I. și B.A. cât și a modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.A.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 385 pct. 14 teza I și pct. 172 C. proc. pen.
Cu privire la prima critică, s-a arătat că, având în vedere că inculpații P.R.V., M.N.I. și B.A. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, instanța trebuia să dispună prelevarea probelor biologice de la cei trei inculpați, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, aducându-le totodată la cunoștință, conform art. 5 alin. (5) din aceeași lege, că probele ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În privința netemeiniciei hotărârii recurate, în esență, s-a susținut că, pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului P.R.V., pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.N.I., precum și pedeapsa principală rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.A., nu corespund gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpați, nu sunt apte să ducă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
S-a arătat că, la stabilirea și aplicarea pedepselor, nu poate fi ignorat pericolul social al faptelor comise, care constituie principalul criteriu de individualizare a sancțiunii, iar infracțiunile de introducere în țară de droguri de risc și trafic de droguri de risc sunt dintre infracțiunile cele mai grave, pe care legiuitorul a înțeles să le sancționeze foarte aspru fiind lezate relații sociale foarte importante (relații sociale referitoare la sănătatea publică, care sunt condiționate de respectarea normelor legale privitoare la circulația acestora).
Prin recursul procurorului s-a considerat că la individualizarea pedepsei nu s-au avut în vedere elementele concrete ale faptelor:
- inculpații P.R.V. și M.N.I. au desfășurat activitatea infracțională pe o perioadă mare de timp, respectiv decembrie 2006-aprilie 2007, aceasta fiind întreruptă numai datorită intervenției organelor de urmărire penală;
- activitatea infracțională a celor doi inculpați menționați mai sus a fost intensă, aceștia săvârșind numeroase acte materiale și, așa cum rezultă și din convorbirile telefonice purtate de inculpați, oferirea și vânzarea drogurilor s-a realizat nu doar către investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora, ci și către alte persoane;
- inculpații P.R.V., M.N.I. și B.A. au traficat cantități mari de droguri de risc și totodată au realizat, în legătură cu aceste cantități, mai multe activități ilicite care se circumscriu sferei de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- inculpații au dat dovadă de persistență în comportamentul infracțional, aceștia săvârșind mai multe infracțiuni, toate în formă continuată, fapte prevăzute și sancționate de Legea nr. 143/2000;
- atitudinea nesinceră adoptată pe parcursul procesului de inculpatul B.A.
S-a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare, cu executare în regim de detenție.
Recurentul inculpat B.A. a invocat cazurile de casare art. 385 pct. 10, pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen., astfel cum rezultă din motivele de recurs scrise, concluziile orale ale apărătorului ales susținute la dezbaterea recursurilor și concluzile scrise depuse după rămânerea cauzei în pronunțare.
În esență, s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză medico-legală de analize care indică, în mod științific că în corpul său nu s-a găsit nici cea mai mică urmă de droguri, după cum nu a avut în vedere documentele pe care le-a prezentat și care dovedesc că începuse să dezvolte o activitate licită de cultură de plante medicinale.
Recurentul intimat inculpat B.A., prin apărărtor ales, a solicitat fie achitarea, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracțiunile de trafic de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și consum de droguri fără drept prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fie achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
A invocat inexistența autorizației de interceptare din 12 ianuarie 2007 menționată în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, lipsa implicării sale directe, a legăturii de cauzalitate și interdeterminare între persoana sa și a inculpaților M.N.I. și P.R.V., prcum și că din întreg materialul probator nu rezultă, fără putință de tăgadă, vreo dovadă clară a vinovăției sale, învederând că mijloacele de probă, prin conținutul lor, demonstrează că fapta nu a fost săvîrșită de inculpatul B.A.
În ceea ce privește consumul de droguri, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., în sensul că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recurentul inculpat C.I.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, pct. 18 și pct. 171 C. proc. pen.
În esență, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, greșita reținere a stării de recidivă și reindividualizarea pedepsei în raport de timpul îndelungat scurs de la presupusa comitere a faptei și împrejurarea că inculpatul este integrat în societate și are loc de muncă.
Recurentul inculpat L.I.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., susținând, în esență, că infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de care este acuzat, îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă astfel cum rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză atât la urmărirea penală, cât și în fața instanțelor de fond și de apel.
În consecință, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., în sensul că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prezentele recursuri vor fi examinate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum erau reglementate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, având în vedere că decizia atacată este pronunțată la 21 ianuarie 2013, iar potrivit art. ll din legea menționată, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului.
Cât privește critica recurentului intimat inculpat B.A. subscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanța de recurs apreciază că este nefondată.
Este real că prin buletinul de analize toxicologică expertize persoane din 22 august 2008 s-a arătat că cercetarea substanțelor stupefiante, în materialul biologic recoltat de la B.A. (sânge și urină) a dat rezultate negative, și acest inculpat a depus documente prin care atestă că desfășura activități în domeniul silviculturii, plantelor medicinale, în cadrul unei societăți comerciale, dar aceste împrejurări nu sunt de natură a influența soluția pronunțată în ceea ce-l privește, prin decizia atacată, context în care nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. care prevede că hotărârile sunt supuse casării când instanța nu se pronunță asupra unor probe administrate care trebuie să fie de natură a garanta drepturile părții, dar și de a influența soluția procesului.
Or, probele biologice au fost recoltate de la recurentul intimat inculpat B.A. la data de 2 aprilie 2008, iar infracțiunea de consum de droguri a fost comisă cu mai mult de un an de zile înainte de această dată. Pe de altă parte, tipul activităților evidențiate prin înscrisurile enunțate mai sus, nu au nicio legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului.
Prin hotărârea recurată nu s-a făcut o greșită aplicare a legii. Tribunalul Vrancea, conform adresei din 28 ianuarie 2014, a emis autorizația din 12 ianuarie 2007, în Dosarul nr. 103/91/2007, urmare solicitării transmise de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vrancea în Dosarul nr. 23/D/P/2006 care reprezintă dosarul de urmărire penală al prezentei cauze, astfel că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației din 12 ianuarie 2007 constituie mijloace de probă legal administrate, după cum au considerat instanțele de fond care au ținut seama de cuprinsul acestora, în procesul de evaluare a materialului probator. Ca atare, pentru acest motiv, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu este incident.
Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau achitare.
Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente, în fața cărora cauza devoluează în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și de apel, în cazul ambelor situații fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.
În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.
Analizând motivul de recurs al recurentului inculpat B.A. privind greșita condamnare, Înalta Curte constată că este neîntemeiat deoarece situația de fapt reținută de instanțele de fond nu este în contradicție cu faptele și împrejurările ce rezultă din administrarea mijloacelor de probă. În concret, conținutul mijloacelor de probă demonstrează că există faptele de care este acuzat acest inculpat și că au fost săvârșite de acesta, în acest sens fiind declarațiile inculpaților M.N.I. și P.R.V. care descriu activitățile de vânzare-cumpărare și consum de droguri de către inculpatul B.A. și limbajul codificat folosit pentru a denumi drogurile, respectiv „un kg. carne”, „foițe”, „tricouri”, „bluze”, „jaluzele”, „cisme”, declarațiile din faza de urmărire penală ale inculpatei S.V.L. prin care se confirmă că inculpatul B.A. consuma țigări cu hașiș, procesul-verbal de audiere a martorului cu identitate protejată B.I. din care rezultă activitățile inculpatului B.A. în legătură cu consumul și traficul cu „hașiș” și „marijuana”, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor și convorbirilor telefonice purtate de B.A. la 19 ianuarie 2007, 26 ianuarie 2007, 31 ianuarie 2007, 1 februarie 2007, 3 februarie 2007, 4 februarie 2007, 8 februarie 2007, 10 februarie 2007, 12 februarie 2007 care relevă, printre altele, același limbaj codificat, în dialogurile purtate cu diferiți interlocutori: „poate reușești să rupi și tu ceva de acolo (...) din copac. Ai înțeles? Nu de pe jos!”, „ceva de băut sau ceva de mâncare? Niște fețe de masă din alea (...) și-un pachet de șervețele mai bine, mă!”, „încearcă să-i explici omului că eu am niște jene. înțelegi? (...) explică-i lumii să nu mă mai sune. Că eu nu am chef să fac certuri dar până la urmă fac certuri dintr-astea (...) Că nu am nicio datorie la nimeni”.
Prin urmare, solicitarea recurentului inculpat B.A. de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sau de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, este nefondată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Prin decizia în interesul legii nr. 8/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite s-a statuat că, din conținutul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu se poate exclude posibilitatea instanței de recurs de a-și exercita cenzura și asupra modului în care instanțele ierarhic inferioare au apreciat conținutul probelor în raport cu elementele ce pot duce la constatarea lipsei vădite de importanță a unei anumite încălcări a legii, de natură a-i conferi lipsa pericolului social al unei infracțiuni, sau, dimpotrivă, la evidențierea gradului de pericol social, cu consecința neaplicabilității dispozițiilor art. 181 C. pen.
Eventualele constatări privind gradul de pericol social al unei anumite fapte pot fi consecința unor aprecieri determinate de raționamente bazate pe erori esențiale în reținerea faptelor și a împrejurărilor în care au fost comise ori care privesc persoana făptuitorului așa încât astfel de erori se pot răsfrânge grav asupra justei rețineri a gradului de pericol social al făptuitorului, cu consecința aplicării unui tratament penal inadecvat, având relevanță în justa determinare a gradului de pericol social în accepțiunea prevederilor art. 181 C. pen.
În cauză, însă, instanța de recurs consideră că, în privința recurentului inculpat B.A. nu s-a comis o eroare gravă de fapt referitor la faptele și împrejurările cu reală semnificație pentru evaluarea gradului de pericol social în raport cu elementele la care se referă dispozițiile art. 181 alin. (1) și alin. (2) C. pen. Astfel, recurentul inculpat B.A. a comis infracțiunile de trafic și consum de droguri de risc în formă continuată, probatoriul dovedind o activitate infracțională amplă, în care a ținut legătura cu numeroase persoane cărora le-a procurat droguri de risc, iar comportamentul său procesual a fost lipsit de sinceritate în pofida probelor de vinovăție administrate în cauză.
Prin urmare, este nefondată solicitarea privind achitarea recurentului intimat inculpat B.A., în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Motivul de recurs susținut de recurentul inculpat L.I.C. privind neîntrunirea elementelor constitutive, sub aspectul laturii obiective, a infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, este nefondat.
Din expunerea acestui motiv de recurs, se constată că recurentul inculpat a criticat modul în care a fost analizat materialului probator administrat în cauză atât la urmărirea penală, cât și în fața instanțelor de fond și apel, care în opinia sa, nu dovedește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de care este acuzat.
Înalta Curte constată că această critică nu se poate constitui în motiv de recurs circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. pen. care presupune ca invocarea lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii să se raporteze exclusiv la situația de fapt reținută prin hotărârea atacată, respectiv că în perioada decembrie 2006-aprilie 2007 a deținut cantități de droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis) în scopul consumului propriu.
Or, prin critica invocată, recurentul inculpat L.I.C. tinde la modificarea situației de fapt, care este stabilită cu caracter definitiv prin decizia instanței de apel.
Așadar, deși se solicită a se constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de consum de droguri de risc, această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. deoarece, în realitate, se contestă situația de fapt.
Limitarea obiectului judecății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
Legislația procesual penală a instituit teoria casării în privința aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale, ceea ce reprezintă esența recursului, ca al treilea grad de jurisdicție.
Numai cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. dă dreptul instanței de recurs de a cenzura modul în care au fost reținute faptele și împrejurările de fapt ale cauzei, însă chiar și în această situație, cazul de casare prevăzut la pct. 18 presupune o eroare gravă de fapt, care nu echivalează cu o apreciere greșită a faptelor.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., potrivit alin. (3) al aceluiași articol, se ia în considerare din oficiu când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Din modul de prezentare a argumentelor invocate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., se reține că apărarea recurentului inculpat L.I.C. a susținut că nu există latura obiectivă a infracțiunii de care este acuzat, sub aspectul elementului material, fiind învederat că instanțele de fond au reținut în acest sens o situație de fapt contrară probelor administrate.
Înalta Curte consideră că nu s-a comis nicio eroare gravă de fapt cu privire la existența acțiunii de deținere fără drept, a drogurilor de risc, de către recurentul inculpat L.I.C., în acest sens fiind declarațiile inculpatului M.N.I. care se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate și înregistrate dintre A.M.I. și recurentul inculpat L.I.C., nefiind incident, din această perspectivă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Însă, instanța de recurs consideră că, în privința recurentului inculpat L.I.C. s-a comis o eroare gravă de fapt referitor la faptele și împrejurările cu reală semnificație pentru evaluarea gradului de pericol social în raport cu elementele la care se referă dispozițiile ari 18 alin. (1) și alin. (2) C. pen.
Astfel, se constată în situația acestui recurent inculpat, că actele materiale care dau forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sunt reduse și că, spre deosebire de ceilalți inculpați, aceasta este singura infracțiune săvârșită, nefiind acuzat de un concurs de infracțiuni. Ținând seama și de faptul că drogul deținut pentru consum, fără drept, este din categoria drogului mai puțin periculos pentru sănătate, fiind drog de risc, precum și că acest inculpat a intrat sporadic în contact doar cu inculpatul M.N.I., instanța de recurs consideră că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin urmare, în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., se va dispune achitarea recurentului inculpat L.I.C. constatând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., iar nu cel de la pct. 172, cum a arătat apărarea prin motivele scrise de recurs.
Analizând motivul de recurs al recurentului inculpat C.I.M. privind greșita condamnare ce s-ar datora comiterii unei erori grave de fapt, Înalta Curte constată că este neîntemeiat deoarece situația de fapt reținută de instanțele de fond nu este în contradicție cu faptele și împrejurările ce rezultă din administrarea mijloacelor de probă. În concret, în perioada 2006-aprilie 2007, inculpatul C.I.M. a deținut, fără drept, cantități de droguri de risc (canriabis și rezină de cannabis), în scopul consumului propriu. În acest sens, sunt declarațiile inculpatului M.N.I., din faza de urmărire penală și din instanță, prin care a arătat că C.I.M. i-a cerut droguri în limbaj codificat și împreună au consumat astfel de substanțe, declarațiile constante ale inculpatului P.R.V. care a menționat că C.I.M. i-a solicitat „CD-uri”, adică droguri, s-a întâlnit cu acesta și i le-a înmânat, precum și că i-a vândut acestuia droguri, în noiembrie, decembrie 2006 și ianuarie 2007, împreună fumând hașiș, procesul-verbal de confruntare dintre inculpații C.I.M. și M.N.I., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate și înregistrate, purtate la 23 ianuarie 2007 cu M.N.I., la 31 ianuarie 2007 cu P.R.V. și la 1 aprilie 2007 cu A.M.I.
În consecință, nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., fiind nefondată solicitarea recurentului inculpat C.I.M. de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Motivul de recurs privind greșita reținere a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., susținut de recurentul inculpat C.I.M., este întemeiat și se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Potrivit fișei de cazier, recurentul inculpat C.I.M. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., prin sentința penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chișinău-Criș. Prin decizia 2/A din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Arad a fost respins apelul inculpatului C.I.M. împotriva sentinței penale nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chișinău-Criș, care a rămas definitivă prin decizia nr. 1179/R din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.M.
Infracțiunea de care este acuzat recurentul inculpat C.I.M., în prezenta cauză, a fost comisă în perioada decembrie 2006-aprilie 2007.
Prin urmare, se constată că această din urmă infracțiune a fost săvârșită, de inculpatul C.I.M., înainte de a rămâne definitivă condamnarea sa prin sentința penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chișinău-Criș.
Cum dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., prevăd că există recidivă postcondamnatorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție (...), Înalta Curte constată că în mod greșit s-a considerat prin hotărârile instanțelor de fond, că inculpatul C.I.M. este recidivist.
În consecință, vor fi înlăturate dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. și dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I.M. prin sentința penală 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chișinău-Criș definitivă prin decizia penală nr. 1179 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Ca efect juridic al înlăturării cauzei de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen, se justifică o reindividualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat C.I.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, luând în considerare tipul infracțiunii comise de recurentul inculpat C.I.M., dintre cele incriminate și sancționate de Legea nr. 143/2000, respectiv consum de droguri fără drept, natura drogului ce formează obiectul material al infracțiunii, și anume drog de risc, împrejurarea că infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chișinău-Criș, și având în vedere, totodată, perioada lungă de timp care s-a scurs de la data comiterii infracțiunii (aproape 7 ani), faptul că nu există date că în acest timp, inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală sau că a avut un comportament necorespunzător în societate, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse constând în amendă penală, în cuantum de 2.000 RON, este în măsură să atingă scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei reglementat de art. 52 C. pen.
Critica privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților P.R.V., M.N.I. și B.A., formulată de procuror, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 teza I C. proc. pen., este nefondată.
Pedepsele aplicate acestor inculpați reflectă gradul de pericol social al infracțiunilor comise și datele ce circumstanțiază persoana fiecăruia dintre ei.
Circumstanțele judiciare atenuante reținute de instanțele de fond pentru intimatul inculpat P.R.V. sunt justificate întrucât acesta este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine procesuală sinceră și cooperantă cu organele judiciare, este integrat în societate.
De asemenea, în procesul de individualizare a pedepsei aplicate intimatului inculpat M.N.I., instanța de apel a aplicat conjugat toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., dând eficiență și dispozițiilor de reducere legală a limitelor speciale de pedeapsă prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, stabilind pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, apreciată și de instanța de recurs ca fiind aptă să atingă scopul pedepsei prevăzut de lege.
Este adevărat că intimații inculpați P.R.V. și M.N.I. au comis un concurs de infracțiuni, iar actele materiale repetate dau caracterul continuat al infracțiunilor, dar în raport de modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate celor doi intimați inculpați, respectiv prin executare în detenție, și timpul scurs de la data comiterii faptelor, nu se impun majorarea cuantumului pedepselor.
De asemenea, Înalta Curte consideră că pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată recurentului intimat inculpat B.A., este just individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat în societate, tipul drogului ce formează obiectul infracțiunilor comise este de tipul celor mai puțin grave (drog de risc), iar de la data faptelor a trecut o perioadă îndelungată de timp, astfel că împrejurarea că a săvârșit infracțiunile în formă continuată și că acestea constituie un concurs real, nu sunt împrejurări în măsură să conducă la înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. reținute în favoarea acestui inculpat, la majorarea cuantumului pedepsei ori la schimbarea modalității de executare cu formă mai severă.
Motivul de recurs privind neaplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, susținut de procuror, este întemeiat și se subscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
În cauză, inculpatul P.R.V. se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar inculpații M.N.I. și B.A. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru intimații inculpați P.R.V. și M.N.I. modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicate este în regim de detenție, iar recurentul intimat inculpat B.A. va executa pedeapsa prin suspendare condiționată.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoane condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum și de la persoanele pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei, este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei.
În cadrul anexei la Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, printre infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, sunt enumerate infracțiunile prevăzute la art. 2, art. 3, art. 10 și art. 12 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare.
Apoi, prin decizia în interesul legii nr. 18/2013 publicată în M. Of., Partea I nr. 7/7.01.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați și inculpații C.I.M. și L.I.C. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia atacată și sentința penală 235 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea și, rejudecând:
Va înlătura dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. și dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I.M. prin sentința penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chișinău-Criș definitivă prin decizia penală nr. 1179 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va dispune condamnarea recurentului inculpat C.I.M. la amendă penală în cuantum de 2.000 RON.
În temeiul art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. b1) C. proc. pen. va dispune achitarea recurentului inculpat L.I.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. va obliga recurentul inculpat L.I.C. la plata amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații P.R.V., M.N.I. și B.A. în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiași decizii.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat B.A. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați P.R.V. și M.N.I., în sumă de câte 400 RON, precum și onorariile parțiale pentru avocații desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați C.I.M. și L.I.C., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați și inculpații C.I.M. și L.I.C. împotriva deciziei penale nr. 25/A din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală 235 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea și, rejudecând:
Înlătură dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. și dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I.M. prin sentința penală nr. 93 din 21 septembrie 2005 a Judecătoriei Chișinău-Criș definitivă prin decizia penală nr. 1179 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe recurentul inculpat C.I.M. la amendă penală în cuantum de 2.000 RON.
În temeiul art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. b1) C. proc. pen. achită pe recurentul inculpat L.I.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. obligă recurentul inculpat L.I.C. la plata amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpații P.R.V., M.N.I. și B.A. în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurentul inculpat B.A. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați P.R.V. și M.N.I., în sumă de câte 400 RON, precum și onorariile parțiale pentru avocații desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați C.I.M. și L.I.C., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2014.