Fraud convictions upheld in check-kiting scheme; final sentences affirmed at 8 and 4 years with damages totaling over 302,000 RON.

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 14 iunie 2011 a Tribunalului Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului P.P.C. prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul P.P.C., cetățean român, necăsătorit, un copil minor, studii medii, angajat al SC S. SRL Oradea, ca director comercial, recidivist, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani, calculată potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 1737/2007 a Judecătoriei Oradea și s-a contopit restul de 676 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 562 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei Oradea cu pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.P.C. durata reținerii și arestării preventive din data de 08 decembrie 2008 până la data de 01 iunie 2010.

S-a constatat că prin decizia penală nr. 375 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, măsură care durează cel târziu până la data rămânerii definitive a hotărârii, dacă aceasta nu este revocată sau înlocuită cu o altă măsură preventivă anterior.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I., cetățean român, studii medii, fără ocupație, fără loc de muncă, divorțat, un copil minor, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani, calculată potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului N.I., pe un termen de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea: c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 863 alin. (4) C. pen., s-a dispus ca supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere și executării obligațiilor stabilite de instanță se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 864 alin. (2).C. pen.

În baza art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus un exemplar al sentinței să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul T.A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 și art. 1003 C. civ., s-au admis pretențiile civile ale părților civile și, în consecință, au fost obligați inculpații P.P.C. și N.I., în solidar: la plata către partea civilă SC B.C. SRL Biharia a sumei de 153.115,55 RON cu titlu de daune materiale; la plata către partea civilă SC N.C.P. SRL Salonta a sumei de 27.243 RON cu titlu de daune materiale; la plata către partea civilă SC E.E. SRL a sumei de 80.857,65 RON cu titlu de daune materiale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective; la plata către partea civilă SC S.C. SRL a sumei de 41.271,42 RON cu titlu de daune materiale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumelor de: 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, avocat F.A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 11 ianuarie 2011; 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, avocat S.M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 18 aprilie 2011; 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, avocat L.C., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie din 18 aprilie 2011.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.P.C. la plata sumei de 1.500 RON și inculpatul N.I. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca restul cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

Față de prev. art. 193 C. proc. pen., s-a luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli judiciare.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului N.I. asupra prevederilor art. 864 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 7 rap. la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea unui exemplar al hotărârii către O.R.C. Bihor în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) rap. la art. 199 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de apărătorul ales C.D., de scutire de la plata amenzii judiciare de 500 RON aplicată prin încheierea din 19 aprilie 2011.

A reținut Tribunalul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță la data de 26 ianuarie 2009 sub Dosar nr. 731/111/2009 au fost trimiși în judecată inculpații P.P.C., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul T.A., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și inculpatul N.I., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpaților s-a reținut că inculpații P.P.C. și T.A., în perioada iunie - august 2008, pretinzând în mod mincinos că sunt reprezentanții SC D.G. SRL Ineu, au efectuat achiziții de mărfuri de la societățile SC B.C. SRL Biharia, SC N.C.P. SRL Salonta, SC E.E. SRL Oradea și SC S. SRL Oradea, pentru plata cărora au emis file cec și bilete la ordin, știind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont, urmărind și reușind astfel obținerea de foloase materiale injuste.

Inculpatul N.I., în calitate de administrator al SC D.G. SRL, a semnat acele instrumente de plată, punându-le la dispoziția inculpatului P.P.C., cunoscând faptul că acestea vor fi lăsate ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziționate de la diverși agenți economici, și că nu deține provizia necesară acoperirii lor în momentul decontării.

Conform copiei cazierului judiciar, inculpatul P.P.C. a suferit multiple condamnări, fiind recidivist.

Conform copiei cazierului judiciar, inculpatul N.I. nu este cunoscut cu antecedente penale.

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpaților N.I., P.P.C. și T.A., s-a procedat la audierea reprezentanților părților civile K.G., S.I. și P.D., s-a procedat la audierea martorilor Ș.T.M., T.C.R., V.C.D., R.P., B.K., B.A., M.O.

Inculpatul P.P.C. a fost cercetat în stare de reținere, respectiv arest preventiv începând cu data de 08 decembrie 2008, fiind liberat la data de 01 iunie 2010.

Față de inculpatul T.A. s-a emis mandat de arestare preventivă în lipsă, care a fost pus în executare conform art. 152 și urm. C. proc. pen., la data de 17 decembrie 2010, iar la data de 08 aprilie 2011 a decedat.

Inculpatul N.I. a fost cercetat în stare de libertate.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut, în fapt, că inculpatul P.P.C. a luat hotărârea infracțională ca, prin intermediul unei societăți comerciale, să achiziționeze mărfuri de la diferite societăți comerciale, urmând ca pentru plata acestora să se emită file cec și bilete la ordin, cunoscând că pentru acoperirea lor nu există disponibil bancar.

În acest scop, profitând de situația materială și personală a inculpatului N.I. - persoană fără studii, fără loc de muncă, fără domiciliu stabil, cu o situație materială precară - care preluase (la sugestia martorului B.K., persoană cu care inculpatul P.P.C. era în relații de prietenie, cunoscându-se din copilărie, întâlnindu-se și în penitenciar, potrivit declarației inculpatului N.I.), la data de 29 octombrie 2007, părțile sociale ale SC D.G. SRL Ineu, în cursul anului 2008, inculpatul P.P.C. a preluat documentele contabile ale acestei societăți, l-a însoțit pe inculpatul N.I. la sediul L. Bank - Sucursala Aleșd pentru întocmirea formalităților necesare obținerii specimenului de semnătură de către acesta și eliberării formularelor instrumentelor de plată, pe care, de asemenea, le-a preluat asupra sa.

La realizarea activității infracționale și-au adus contribuția și inculpații N.I. și inculpatul T.A., având roluri legate de semnarea instrumentelor de plată, de însoțire a inculpatului P.P.C. la depozitele părților civile, de preluare a mărfurilor, de transportare a acestora și de înlesnire a valorificării lor.

În ceea ce privește activitatea infracțională legată de achizițiile efectuate de la partea civilă SC B.C. SRL Biharia, s-au reținut următoarele:

Pentru a da curs rezoluției infracționale luate, în cursul lunii iunie 2008, inculpatul P.P.C. însoțit de inculpații N.I. și T.A., s-au deplasat la magazinul părții civile SC B.C. SRL situat în Biharia, cu scopul de a achiziționa mărfuri în condițiile expuse anterior, inculpatul N.I. rămânând în autoturism.

Inculpatul P.P.C. a negociat cu reprezentantul părții civile - K.G. - condițiile de achiziționare a unei cantități însemnate de piese auto și utilaje agricole, prezentându-se ca fiind N.I., administratorul SC D.G. SRL și fiind însoțit de inculpatul T.A. pentru a crea o mai mare aparență de seriozitate, acesta prezentându-se ca fiind delegat al societății.

Pentru a câștiga încrederea reprezentanților SC B.C. SRL, inculpatul P.P.C. a plătit un avans de 36.205,32 RON, pentru diferență acesta înmânând reprezentantului părții civile o filă cec - semnată în prealabil de inculpatul N.I. rămas în autoturism -, asigurându-l pe reprezentantul părții civile de existența disponibilului în cont.

Ulterior, în perioada iunie - august 2008, la diferite intervale de timp, inculpatul P.P.C., însoțit de regulă de inculpatul T.A., ori inculpatul T.A., ori martorul Ș.T., fiecare însă în baza înțelegerilor pe care inculpatul P.P.C. le stabilea în prealabil cu reprezentanții SC B.C. SRL, au achiziționat, ridicat și transportat mărfuri de la partea civilă în valoare totală de 189.320,87 RON.

În aceste condiții, din prețul total al mărfurilor achiziționate - pentru care s-au emis facturile fiscale din 30 iunie 2008, din 04 iulie 2008, din 12 august 2008, din 03 iulie 2008, din 05 iulie 2008, din 07 august 2008, din 02 august 2008, din 08 iulie 2008, din 15 iulie 2008, din 15 iulie 2008, din 21 iulie 2008, din 24 iulie 2008, din 21 iulie 2008, din 10 iulie 2008, din 03 iulie 2008, din 01 august 2008, din 07 august 2008, inculpatul P.P.C. a achitat avansul de 36.205,32 RON, pentru achitarea diferenței de preț fiind emise în total un număr de 7 file cec semnate în prealabil de inculpatul N.I., scadente în general la 30 de zile de la livrare, toate refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil.

Prin activitatea infracțională desfășurată în acest mod de inculpați, SC B.C. SRL a fost prejudiciată cu suma de 153.115,55 RON, cu care s-a constituit partea civilă în procesul penal.

Această situație de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul declarațiilor numitului K.G. - reprezentantul SC B.C. SRL - rezultă că: inculpatul P.P.C. se prezenta reprezentanților SC B.C. SRL ca fiind N.I., administrator la SC D.G. SRL, că acesta a fost cel care lăsa cecurile; că acesta era aproape tot timpul însoțit de inculpatul T.A.; că inculpatul T.A. s-a prezentat ca fiind delegat al societății implicându-se ca manipulant de marfă, ridicând uneori marfa și singur, alteori fiind împreună cu inculpatul P.P.C.; că marfă a ridicat și martorul Ș.T., dar că de fiecare dată când acesta venea după marfă, inculpatul P.P.C. îl suna să-i spună acest lucru; că la magazin a fost și inculpatul N.I., însă inculpatul P.P.C. era cel care se prezenta cu acest nume; că numai după introducerea cecului la plată a aflat de lipsa disponibilului în contul societății cumpărătoare.

Declarațiile numitului K.G. se coroborează cu cele ale martorului V.C.D. (gestionarul societății), din cuprinsul cărora rezultă că: inculpatul P.P.C. s-a prezentat ca fiind „N.I.”; că acesta era însoțit de inculpatul T.A.; că inculpatul N.I. se prezenta doar pentru a ridica marfa, spunând că l-a trimis inculpatul P.P.C. și că la rândul său și martorul Ș.T. achiziționa marfă; că inculpatul P.P.C. era cel care a lăsat cecurile pentru plata mărfurilor.

Aceste probe se coroborează și cu declarațiile martorului Ș.T., din care rezultă că: acesta a fost de circa 5-6 ori la magazinul părții civile din Biharia, alegând piesele pe care dorea să le achiziționeze, piese care erau achitate de P.P.C. cu file cec, emise pe SC D.G. SRL; că inculpatul P.P.C. se prezenta ca fiind C.; că inculpatul P.P.C. era însoțit de inculpatul T.A. și că l-a văzut și pe inculpatul N.I. împreună cu inculpatul P.P.C., dar că primul nu a discutat cu reprezentanții SC B.C. SRL; că el a vândut numitului R.P. o motocoasă achiziționată de la magazinul din Biharia pe SC D.G. SRL și că banii primiți i-a dat inculpatului P.P.C., el fiind un intermediar și că atunci când a văzut că prețul de achiziție al motocoasei a fost mai mare decât cel de vânzare, inculpatul P.P.C. i-a spus că are datorii la bancă.

Declarațiile martorului Ș.T. sunt susținute și de martorul R.P., care a arătat că a cumpărat de la martorul Ș.T. o motocoasă cu 3.100 RON, după ce a văzut-o împreună cu acesta în prealabil în magazinul din Biharia, că aceasta fusese cumpărată de la acel magazin pe o firmă cu o sumă mai mare, că martorul Ș.T. i-a spus că prețul mai mic se datorează unor compensări și că același martor i-a spus că banii îi dă celui care are firma pe care a fost achiziționată motocoasa.

Activitatea infracțională a inculpaților legată de achizițiile de mărfuri de la SC B.C. SRL rezultă și din declarațiile martorului B.A., din care rezultă că: a fost contactat de inculpatul T.A. cu care a negociat în Oradea să transporte 20 de cauciucuri de camion din Biharia până în localitatea Răbăgani, inculpatul T.A. fiind însoțit de inculpatul P.P.C., ambii aflându-se într-un autoturism marca D.; că s-a dus împreună cu inculpatul T.A. la magazinul din Biharia de unde au încărcat 20 de cauciucuri, pe care le-a transportat în localitatea Răbăgani, fiind însoțit, pe parcursul deplasării, de inculpatul T.A., inculpatul P.P.C. însoțindu-i la Răbăgani cu autoturismul marca D. și că plata contravalorii transportului a făcut-o inculpatul T.A.

Declarațiile acestora în legătură cu identitatea inculpaților și rolul fiecărui inculpat în cadrul activității infracționale rezultă neechivoc și din cuprinsul proceselor-verbale de recunoaștere după planșe fotografice, fiind identificați inculpații și explicată activitatea desfășurată de aceștia.

Participația celor trei inculpați este susținută și de declarațiile martorului B.K. care a arătat că i-a însoțit pe cei trei inculpați la magazinul din Biharia, ajutând și el la încărcarea mărfurilor achiziționate, arătând că în toată perioada de achiziție a mărfurilor inculpatul P.P.C. era însoțit de inculpatul T.A.

Aceste fapte ale inculpaților au fost recunoscute de către inculpatul N.I., în mod constant atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, acesta arătând că inculpații P.P.C. și T.A. l-au dus la firma din Biharia, dar că acolo el nu a spus nimic, inculpatul P.P.C. fiind cel care se prezenta ca fiind „N.I.”, el rămânând în mașină și semnând filele cec.

Cu privire la această faptă, inculpatul T.A. a recunoscut în fața instanței, nuanțat, activitatea infracțională, arătând că a fost împreună cu inculpatul P.P.C. la depozitul din Biharia, că inculpatul P.P.C. a indicat mărfurile ce urmau a fi achiziționate, că el l-a ajutat la transportul acestora la un depozit la care se afla și inculpatul N.I., recunoscând că l-a mai însoțit pe inculpatul P.P.C. în 2-3 rânduri, recunoscând de asemenea efectuarea transportului celor 20 de cauciucuri.

Și inculpatul P.P.C. a recunoscut, tot nuanțat, activitatea infracțională legată de SC B.C. SRL, arătând că a fost de mai multe ori la magazinul acestei societăți din Biharia însoțit de inculpații T.A. și N.I.; că s-a prezentat în fața acestora ca fiind C. de la SC D.G. SRL; că s-a înțeles cu martorul Ș.T. să-i vândă marfă pe care o achiziționa de la magazinul din Biharia și că l-a prezentat pe acesta celor de la SC B.C. SRL; că martorul Ș.T. mergea la magazin să-și ia marfă, care ulterior era facturată pe SC D.G. SRL și că în câteva zile el mergea cu cecul; recunoaște că a lăsat cecuri reprezentanților SC B.C. SRL, dar și că inculpatul T.A. a fost cel care transportat cauciucurile achiziționate de la aceeași societate.

Aceste probe, la care se adaugă înscrisurile și mențiunile inserate în cecurile emise de SC D.G. SRL pentru SC B.C. SRL, precum și în facturile fiscale emise de SC B.C. SRL, dovedesc săvârșirea acestei fapte de către inculpați, în condițiile în care la data depunerii cecurilor spre plată, la datele de 14, 18, 20, 22, 27 august 2008, 01 septembrie 2008 și 07 septembrie 2008, potrivit înscrisurilor și adreselor emise de L. Bank Romania SA, SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăți (încă din data de 16 iulie 2008).

Toate aceste probe dovedesc și temeinicia pretențiilor părții civile SC B.C. SRL.

În legătură cu activitatea infracțională legată de achizițiile efectuate de la partea civilă SC N.C.P. SRL Salonta, s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna iulie 2008, inculpații P.P.C. și T.A., s-au deplasat în municipiul Salonta la depozitul societății SC N.C.P. SRL de unde au achiziționat materiale de construcții în valoare de 27.243 RON, pentru plata cărora a emis fila cec semnată de către inculpatul N.I., asigurându-l pe numitul S.I. - reprezentantul SC N.C.P. SRL Salonta - de existența disponibilului necesar în cont.

Fiind depus la plată la data de 22 august 2008, cecul a fost refuzat pentru lipsă totală disponibil.

Prin activitatea infracțională desfășurată în acest mod de inculpați, SC N.C.P. SRL a fost prejudiciată cu suma de 27.243 RON, cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Și această situație de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul declarației numitului S.I., reprezentantul SC N.C.P. SRL Salonta, rezultă următoarele: că prin intermediul unui client (N.F.R.) l-a cunoscut pe inculpatul P.P.C. care era interesat de achiziționarea unei cantități mari de materiale de construcții; că cu inculpatul P.P.C. a negociat modul de derulare a raporturilor comerciale, inclusiv condițiile și modalitățile de plată; că pentru a verifica bonitatea și seriozitatea SC D.G. SRL (având în vedere că se solicita, în mare grabă, achiziționarea unor cantități însemnate de materiale de construcții, de o valoare mare și că se înțeleseseră ca plata să se facă cu file cec) s-a interesat atât la beneficiarul declarat al unei părți din marfa ce urma să fie achiziționată (SC O. SRL Oradea) cât și la L. Bank - Sucursala Aleșd, directorul acestei unități asigurându-l că această firmă nu a avut incidente privitoare la cecuri; că inculpatul P.P.C. a venit cu un carnet de cecuri noi, semnate și ștampilate, spunând că este reprezentantul SC D.G. SRL și că tot el i-a lăsat cecul; că inculpații T.A. și N.I. au ridicat marfa, ajutându-l în acest mod pe inculpatul P.P.C.; că deși SC N.C.P. SRL Salonta asigura transportul materialelor de construcții vândute clienților, inculpatul P.P.C. a refuzat categoric acest lucru, spunând că are mașini proprii care să transporte marfa.

Declarațiile acestuia în legătură cu identitatea inculpaților și rolul fiecărui inculpat în cadrul activității infracționale, rezultă neechivoc și din cuprinsul procesului-verbal de recunoaștere după planșe fotografice, acesta identificând și explicând activitatea desfășurată de inculpații P.P.C. și T.A.

Și săvârșirea acestei fapte este recunoscută de inculpatul N.I.

La rândul său, inculpatul T.A. a recunoscut că l-a însoțit pe inculpatul P.P.C. (arătând însă că nu a avut nicio implicare în această faptă) la depozitul SC N.C.P. SRL Salonta pentru ca acesta să achiziționeze mărfuri și că inculpatul P.P.C. a fost cel care a purtat negocierile cu administratorul societății.

Și inculpatul P.P.C. recunoaște săvârșirea acestei fapte, arătând că doar el a negociat cu reprezentanții SC N.C.P. SRL, fiind prezent și inculpatul N.I.; că urmare a acestor negocieri a achiziționat marfă de la această societate, fiind însoțit de inculpatul T.A.; că el a fost cel care a lăsat cecul reprezentantului societății, cec care a fost semnat și ștampilat în prealabil de inculpatul N.I.; că a dat administratorului S.I. datele de identificare ale inculpatului N.I. și nu ale sale, deși el era delegatul SC D.G. SRL, arătând că acesta ar putea fi motivul pentru care reprezentanții firmei l-au confundat cu N.I.; că inculpatul T.A. a transportat o parte din materialele de construcții, până la locuința sa din localitatea Tulca.

Toate aceste probe, la care se adaugă înscrisurile și mențiunile inserate în cecurile emise de SC D.G. SRL pentru SC N.C.P. SRL, precum și în factura fiscală din 16 iulie 2008 emisă de SC N.C.P. SRL, dovedesc săvârșirea acestei fapte de către inculpați, în condițiile în care la data depunerii cecului spre plată, la data de 22 august 2008, potrivit înscrisurilor și adreselor emise de L. Bank Romania SA, SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăți (din data de 16 iulie 2008).

Toate aceste probe dovedesc și temeinicia pretențiilor părții civile SC N.C.P. SRL.

Cât privește activitatea infracțională legată de achizițiile efectuate de la părțile civile SC E.E. SRL și SC S.C. SRL, s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 01 iunie 2008, inculpatul P.P.C., prezentându-se ca fiind „I.”, reprezentant al SC D.G. SRL, s-a prezentat la sediul celor două părți civile - societăți care îl aveau ca administrator pe numitul P.D. -, în vederea derulării unor raporturi comerciale având ca obiect achiziționarea de mărfuri.

În acest scop, inculpatul P.P.C. a negociat cu administratorul P.D. condițiile de achiziționare a unor mărfuri, încheind în acest sens, contractul de livrare din 01 iunie 2008, părțile contractante fiind SC E.E. SRL în calitate de furnizor și SC D.G. SRL în calitate de beneficiar, contract prin care s-a convenit ca plata să se facă în termen de 30 de zile de la livrare, prin filă cec.

Pentru a câștiga încrederea reprezentanților celor două societăți, administrate de aceeași persoană (P.D.), inițial inculpatul P.P.C. a achiziționat marfă de la SC E.E. SRL, în perioada 19 iunie 2008 - 10 iulie 2008, pe care a achitat-o integral până la data de 16 iulie 2008.

În perioada următoare, între 17 iulie 2008 - 04 august 2008, același inculpat, însoțit de inculpatul T.A., conform facturilor fiscale din 04 august 2008, din 01 august 2008, din 31 iulie 2008, din 29 iulie 2008, din 28 august 2008, din 28 iulie 2008, din 24 iulie 2008, din 22 iulie 2008, din 10 iulie 2008, din 17 iulie 2008, din 10 iulie 2008, a mai achiziționat marfă de la aceeași societate.

Pentru plata acestor mărfuri, în valoare de 80.857,65 RON, inculpatul P.P.C. a înmânat reprezentanților societății fila cec scadentă la data de 25 august 2008 și un număr de șase bilete la ordin scadente la 30 de zile de la livrare, cu toate că SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăți încă din data de 16 iulie 2008, asigurându-l pe administratorul P.D. de existența disponibilului în cont pentru efectuarea plăților în baza acestor instrumente de plată.

Fiind depuse la bancă pentru decontare, acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil.

În aceeași perioadă, 31 iulie 2008 - 31 august 2008, inculpații au achiziționat mărfuri și de la SC S.C. SRL Oradea, al cărei administrator era același P.D., încheind în acest scop contractul de furnizare din 25 iulie 2008, achiziții care s-au realizat în baza facturilor fiscale din 26 august 2008, din 28 august 2008, din 11 august 2008, din 31 august 2008, din 31 iulie 2008.

Pentru a câștiga încrederea părții civile, inculpatul P.P.C. a efectuat trei plăți, achitând la SC S. SRL suma de 6.649,72 RON, iar la SC E.E. SRL suma de 2.668,22 RON și 1.215,81 RON, plăți efectuate prin viramente bancare de către inculpatul N.I. (la solicitarea și cu ajutorul direct al inculpatului P.P.C.).

Pentru plata acestor mărfuri de la SC S.C. SRL, inculpatul P.P.C. a emis un număr de șase bilete la ordin scadente la 30 de zile, cu toate că, așa cum s-a mai arătat, încă din data de 16 iulie 2008, SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăți.

Fiind depuse spre decontare, instrumentele de plată au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil.

Prejudiciul cauzat SC E.E. SRL se ridică la suma de 80.857,65 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Prejudiciul cauzat SC S.C. SRL se ridică la suma de 41.271,42 RON sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Și această situație de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul declarațiilor numitului P.D., reprezentantul SC E.E. SRL și SC S.C. SRL, rezultă următoarele: că în luna iunie 2008, inculpatul P.P.C. s-a prezentat ca fiind „N.I.C.”, reprezentantul SC D.G. SRL, la fel fiindu-i prezentat și de M.O., încheind cu acesta contractul din 01 iunie 2008, în baza căruia în perioada 19 iunie - 10 iulie 2008 i-a livrat marfă pe care a achitat-o integral până la data de 16 iulie 2008; că în cadrul înțelegerii avute, inculpatul P.P.C. i-a cerut favoarea de a plăti marfa cu file cec la termen; că între 17 iulie 2008 - 04 august 2008, același inculpat a achiziționat marfă pentru care a emis cecuri cu titlu de garanție și șase bilete la ordin, cele care au fost depuse fiind refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil; că în aceeași perioadă inculpatul P.P.C. s-a împrietenit cu M.O., care ulterior a și plecat la SC D.G. SRL; că același inculpat a cumpărat în aceeași perioadă și de la SC S.C. SRL mărfuri în valoare totală de 41.271,42 RON pentru care a emis o filă cec, semnată și ștampilată, cu titlu de garanție și cinci bilete la ordin, cel depus fiind refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil; că pentru ridicarea mărfurilor se prezentau fie numai inculpatul P.P.C., fie acesta însoțit de martora M.O., inculpatul T.A. fiind șoferul.

De asemenea, potrivit procesului-verbal de recunoaștere, numitul P.D., reprezentantul SC E.E. SRL și SC S.C. SRL îl recunoaște pe inculpatul P.P.C. ca fiind persoana care s-a prezentat ca fiind „N.I.” și care a emis instrumentele de plată și pe inculpatul T.A. ca fiind cel care ridica marfa pentru SC D.G. SRL.

Declarația reprezentantului SC E.E. SRL și SC S.C. SRL se coroborează cu declarația martorului T.C.R. din care rezultă următoarele: că la începutul lunii iulie 2008 (când începuse el ca gestionar la SC E.E. SRL), inculpații aveau deja contractul încheiat cu societatea la care lucra, în baza căruia el pregătea marfa, întocmea facturile fiscale și după circa 2-3 zile, inculpații veneau să le ridice; că la sediul firmei inculpații P.P.C. și T.A., s-au prezentat cu apelativul „C.”, reprezentatul SC D.G. SRL, cel de-al doilea cu apelativul „G.”; că și martora M.O. i l-a prezentat pe inculpatul P.P.C. ca fiind „C.” și că „are firma D.G.”, dând referințe bune despre acesta; că rolul martorului era acela de a pregăti marfa, cecurile și biletele la ordin fiind predate de inculpatul P.P.C. numitei M.O.; că inculpatul P.P.C. s-a prezentat însoțit de inculpatul T.A. de circa 4-5 ori pentru a ridica marfa.

Declarațiile acestuia în legătură cu identitatea inculpaților și rolul fiecărui inculpat în cadrul activității infracționale, rezultă și din cuprinsul proceselor-verbale de recunoaștere după planșe fotografice.

Din cuprinsul declarației martorei M.O. dată în fața instanței, rezultă următoarele: că la sediul SC E.E. SRL și SC S.C. SRL s-au prezentat inculpații P.P.C. și T.A.; că angajații celor două societăți îl cunoșteau pe inculpatul P.P.C. ca fiind „C.”; că inculpatul P.P.C. asigura reprezentanții societăților de existența disponibilului în contul SC D.G. SRL, dar le solicita să nu introducă la plată instrumentele de plată emise, pentru că va plăti în numerar; că inclusiv el, inculpatul P.P.C., i-a dat asigurări că există disponibil în cont, când, devenită delegat al SC D.G. SRL, se prezenta la sediul părților civile; că de fiecare dată, marfa achiziționată în aceste condiții pe SC D.G. SRL era transportată de inculpații P.P.C. și T.A.

Din declarația martorului B.K. rezultă că în toată perioada de achiziție, inculpatul P.P.C. era însoțit de inculpatul T.A. și că primul a vândut o parte din marfa achiziționată de la SC E.E. SRL.

Inculpatul N.I. a descris și recunoscut rolul și contribuția sa la săvârșirea acestei fapte, arătând că inculpații P.P.C. și T.A. l-au dus la sediul SC E.E. SRL și că la fel ca în cazul firmei din Biharia, el rămânea în mașină când se ridicau mărfurile, semnând doar instrumentele de plată.

Inculpatul T.A. a recunoscut că l-a însoțit pe inculpatul P.P.C. la sediul celor două societăți, fiind posibil să fi ajutat la transportul mărfurilor, arătând însă că nu avea cunoștință de condițiile în care s-au realizat raporturile comerciale, deoarece discuțiile s-au purtat într-un birou în care se aflau inculpații P.P.C. și N.I., precum și martorul B.K.

Și inculpatul P.P.C. recunoaște că a avut relații comerciale, dar în calitate de agent comercial, cu SC E.E. SRL și SC S.C. SRL, că în această calitate a lăsat cecuri și bilete la ordin, că unele din acestea au fost completate de el și că, la rândul său, a vândut o parte din marfa achiziționată de la cele două societăți.

Toate aceste probe dovedesc și temeinicia pretențiilor părților civile SC E.E. SRL și SC S.C. SRL.

În raport de considerentele expuse în privința faptelor inculpaților, există probele expuse și coroborate de instanță reprezintă probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. (11) Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 5 parag. 2, art. 66 C. proc. pen. fiind răsturnată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.A., acesta a decedat la data de 08 aprilie 2011.

În consecință, față de acesta s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpaților P.P.C. și N.I., astfel cum acestea au fost descrise în considerente, realizează, pentru fiecare, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în stare de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul P.P.C. conform art. 37 lit. a) C. pen.

Cu privire la incidența prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., s-a reținut că rezultă din probele administrate în cauză caracterul continuat, inculpații desfășurând întreaga activitate infracțională în baza unei rezoluții infracționale unice, scopul fiind acela de a obține foloase materiale injuste prin inducerea în eroare a reprezentanților societăților comerciale.

Modalitatea aleasă de inculpați a fost aceea de achiziționare de mărfuri pe SC D.G. SRL de la diferiți agenți economici (urmată de revânzarea acestora și împărțirea profitului), urmând ca plata acestora să se facă cu cecurile sau biletele la ordin emise pe numele acestei societăți, cunoscând și neaducând la cunoștința reprezentanților societăților comerciale vânzătoare nici faptul că pentru valorificarea lor nu există disponibil bancar și nici faptul că societatea emitentă a instrumentelor de plată era în interdicție bancară.

În acest scop, în cursul anului 2008, inculpatul P.P.C. a preluat documentele contabile ale SC D.G. SRL Ineu al cărei administrator era inculpatul N.I. (persoană fără studii, fără loc de muncă, fără domiciliu stabil, cu o situație materială precară) și instrumentele de plată eliberate de L. Bank - Sucursala Aleșd, scopul fiind acela ca prin intermediul acestei societăți comerciale să achiziționeze mărfuri de la diferite societăți comerciale, urmând ca pentru plata acestora să se emită file cec și bilete la ordin, semnate de inculpatul N.I.

În baza acestei rezoluții infracționale, rolul inculpatului P.P.C., sprijinit îndeaproape de inculpatul T.A. (cu care inculpatul P.P.C. era foarte bun prieten), a fost acela de a coordona întreaga activitate infracțională, asigurând inclusiv ridicarea, transportul și revânzarea mărfurilor, urmând să împartă cea mai mare parte a profitului, rolul inculpatului N.I. fiind acela de a semna instrumentele de plată în schimbul unor sume modice de bani.

Inculpații P.P.C. și T.A. au urmărit, de asemenea, ca în cazul descoperirii faptelor, întreaga răspundere să aparțină inculpatului N.I.

Pentru aducerea la îndeplinire a scopului urmărit, inculpații au procedat după cum urmează: inculpații P.P.C. și T.A. l-au însoțit pe inculpatul N.I. la sediul L. Bank - Sucursala Aleșd, pentru deschiderea de cont, pentru obținerea specimenului de semnătură, pentru ridicarea instrumentelor de plată; inculpatul P.P.C. a preluat aceste instrumente de plată asupra sa; inculpatul P.P.C. s-a prezentat în fața reprezentanților societăților comerciale ca fiind reprezentantul SC D.G. SRL, ca fiind „N.I.”, sau „I.”, sau „N.I.C.” (atunci când inculpatul N.I. însuși i s-a adresat cu apelativul „C.”, ca să înlăture eventuale suspiciuni), reușind să determine reprezentanții societăților comerciale prejudiciate să creadă că el este administratorul SC D.G. SRL; inculpatul P.P.C. a fost singurul care a negociat modul de derulare a raporturilor comerciale, inclusiv condițiile și modalitățile de plată, cel care înmâna, de regulă, instrumentele de plată, cel care lua legătura în prealabil cu reprezentanții societăților înainte de ridicarea mărfurilor; inculpații T.A. și N.I. au asigurat încărcarea și transportul mărfurilor; inculpatul N.I. a semnat instrumentele de plată, însă niciodată în prezența beneficiarilor acestora, instrumente care au rămas tot timpul în posesia inculpatului P.P.C.; având în vedere că inculpatul N.I. avea specimen de semnătură, cu concursul și sprijinul ceilalți inculpați, a efectuat plăți, prin viramente bancare.

În momentul în care SC D.G. SRL a intrat în incidente de plată inculpații P.P.C. și T.A. au luat măsuri pentru ca inculpatul N.I. să nu fie văzut, ducându-l o perioadă la locuința martorului B.K. din localitatea Rotărești (inculpații P.P.C. și T.A. vizitându-l atunci când aveau nevoie de semnătura inculpatului N.I.) și de acolo (în momentul în care martorul fusese încarcerat) într-o locuință în Sânmartin (la o cunoștință a inculpatului P.P.C.), de acolo inculpatul N.I. ajungând în stradă; inculpatul P.P.C. a returnat toate actele societății inculpatului N.I.; în momentul în care a aflat că organele de urmărire penală au fost sesizate cu existența faptelor (în cursul lunii august 2008), inculpatul P.P.C. a încercat să preconstituie probe pentru acuzarea exclusiv a inculpatului N.I., încheind cu acesta o declarație autentificată în care a arătat că: „Subsemnatul P.P.C. declar că în perioada 01 mai 2008 - 01 septembrie 2008 am lucrat la SC D.G. SRL, mai sus identificată, în calitate de agent comercial, fără contract de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor. Declar că în această perioadă am ridicat marfă de la următoarele societăți comerciale: SC B.C. SRL, SC S. SRL, SC E.E. SRL, SC O.C. SRL, SC M. SRL și SC N. SRL și am predat această marfă administratorului societății D.G. SRL. Subsemnatul N.I. declar că am preluat în întregime marfa recepționată de domnul P.P.C. de la societățile comerciale mai sus identificate și nu mai am niciun fel de pretenții față de acesta, în calitate de administrator al societății D.G. SRL. Dăm prezenta declarație spre a ne servi oriunde va fi necesar”.

Modalitatea în care a fost demarată activitatea infracțională, modul și contribuția fiecărui inculpat la realizarea activităților infracționale și atitudinea inculpaților imediat după descoperirea faptelor, dovedesc neechivoc existența unei rezoluții infracționale unice și că fiecare inculpat a acționat cu intenția de a păgubi părțile civile.

Pe de altă parte, este îndeplinită și condiția unicității încriminării, specifică infracțiunii continuate, acțiunile componente descrise realizând, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de înșelăciune, formând o unitate de infracțiune sub forma celei continuate chiar dacă acțiunile componente au realizat variante calificate diferite ale infracțiunii de înșelăciune.

Cu privire la incidența alin. (1), (2), (3), (4) ale art. 215 C. pen., a reținut Tribunalul că încadrarea juridică pentru care inculpații au fost trimiși în judecată - art 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. în formă continuată (cu excepția tipului de recidivă reținut în sarcina inculpatului P.P.C.) - este corectă.

Astfel, faptele inculpatului P.P.C. care în perioada iunie - august 2008, pretinzând în mod mincinos că este reprezentant al SC D.G. SRL Ineu (prezentându-se ca fiind „N.I.”, sau „I.”, sau „N.I.C.”) a indus și menținut în eroare reprezentanții părților civile SC B.C. SRL, SC S. SRL, SC E.E. SRL și SC N.C.P. SRL, negociind cu aceștia modul de derulare a raporturilor comerciale și condițiile de plată, achiziționând mărfuri de la aceste societăți pentru plata cărora a emis file cec și bilete la ordin în numele SC D.G. SRL, semnate de inculpatul N.I. (administratorul societății și titularul specimenului de semnătură), asigurând reprezentanții societăților despre disponibilul în cont la momentul scadenței instrumentelor de plată, știind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont și că SC D.G. SRL intrase în interdicție bancară, urmărind și reușind prin intermediul acestor mijloace frauduloase obținerea de foloase materiale injuste (procedând la revânzarea mărfurilor achiziționate), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (urmând a se reține și incidența art. 37 lit. a) C. pen. pentru considerentele ce vor fi expuse).

De asemenea, faptele inculpatului N.I., care în calitate de administrator al SC D.G. SRL, a semnat instrumentele de plată și le-a pus la dispoziția inculpatului P.P.C., cunoscând faptul că acestea vor fi lăsate ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziționate de la diverși agenți economici, cunoscând lipsa disponibilului în contul SC D.G. SRL în momentul decontării lor, cunoscând că aceste mărfuri vor fi revândute, contribuind și la ridicarea și transportul mărfurilor, dar omițând cu intenție să-și decline adevărata identitate, urmărind și reușind prin intermediul acestor mijloace frauduloase obținerea de foloase materiale injuste, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cererea inculpatului P.P.C. (formulată la data de 09 martie 2010, pusă în discuție în ședința publică din 06 aprilie 2010, asupra căreia, prin încheierea din 18 mai 2010, instanța a dispus că se va pronunța odată cu fondul cauzei) de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, inițial în infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și ulterior exclusiv în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, a fost apreciată de Tribunal ca fiind nefondată.

Cu privire la achizițiile efectuate de inculpați de la SC B.C. SRL, sunt relevante declarațiile numitului K.G. - reprezentantul societății, acesta arătând (în declarația dată în fața instanței, la care a făcut referire și inculpatul) că inculpatul P.P.C. a fost cel care lăsa cecurile, că numai după introducerea cecului la plată a aflat de lipsa disponibilului în contul societății cumpărătoare și că termenele de plată au fost stabilite tocmai în baza asigurărilor primite de la inculpat cu privire la existența banilor în cont la momentul introducerii cecurilor la plată.

Cât timp inculpații nu au adus la cunoștința reprezentantului acestei societăți că SC D.G. SRL, emitenta cecurilor (care îndeplinesc condițiile de valabilitate), era în interdicție bancară încă din data de 16 iulie 2008, anterior depunerii cecurilor spre decontare (la datele de 14, 18, 20, 22, 27 august 2008, 01 septembrie 2008 și 07 septembrie 2008), că la momentul decontării lor lipsea disponibilul în cont, că persoana care se prezenta și depunea cecurile spre plată (inculpatul P.P.C.) în mod mincinos s-a prezentat ca fiind N.I., administratorul firmei, sunt pe deplin îndeplinite condițiile constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., conform deciziei nr. 9/2005 și nu ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct .2 din Legea nr. 59/1934.

Cu privire la achizițiile efectuate de la SC N.C.P. SRL Salonta, sunt relevante declarațiile numitului S.I. - reprezentantul societății -, acesta arătând că s-a înțeles ca plata mărfurilor achiziționate să se facă cu file cec, că primul lucru pe care l-a verificat a fost instrumentul de plată lăsat, că s-a interesat pentru aceasta inclusiv la L. Bank - Sucursala Aleșd, directorul acestei unități asigurându-l că această firmă nu a avut incidente privitoare la cecuri, că a primit asigurări cu privire la existența disponibilului în cont pentru decontarea cecului, chiar avertizând cu privire la acest lucru.

Cât timp inculpații au dat asigurări cu privire la existența disponibilului în cont, necesar decontării cecului emis pentru plata mărfurilor, cât timp aceștia nu au adus la cunoștința reprezentantului acestei societăți că societatea emitentă a cecului intrase în interdicție bancară din data de 16 iulie 2008 și că la momentul decontării cecului lipsea disponibilul în cont, sunt pe deplin îndeplinite condițiile constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., conform deciziei nr. 9/2005 și nu ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Cu privire la achizițiile efectuate de la SC E.E. SRL și SC S.C. SRL, au fost apreciate ca relevante declarațiile numitului P.D., reprezentantul acestor societăți, acesta arătând neechivoc că în cadrul înțelegerii avute, inculpatul P.P.C. i-a cerut favoarea de a plăti marfa cu file cec la termen, că pentru marfa achiziționată a emis cecuri cu titlu de garanție și șase bilete la ordin, cele care au fost depuse fiind refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil, că același inculpat a cumpărat în aceeași perioadă și de la SC S.C. SRL mărfuri pentru care a emis o filă cec, semnată și ștampilată, cu titlu de garanție și cinci bilete la ordin, cel depus fiind refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil, că nu a știut că inculpatul P.P.C. nu avea disponibil în contul SC D.G. SRL și că personal numitul P.D. a intervenit în momentul în care a observat că biletele la ordin erau refuzate la plată.

Edificatoare sub aspectul caracterului nefondat al cererii inculpatului P.P.C. este și declarația martorei M.O. din fața instanței, aceasta arătând neechivoc că inculpatul P.P.C. asigura reprezentanții societăților de existența disponibilului în contul SC D.G. SRL și că inclusiv ei inculpatul P.P.C. i-a dat asigurări că există disponibil în cont (când se prezenta la sediul părților civile ca delegat al SC D.G. SRL).

Toate acestea instanța le-a avut în vedere prin prisma faptului că societatea emitentă a cecurilor și biletelor la ordine era în interdicție bancară încă din data de 16 iulie 2008.

Contrar motivelor invocate de inculpatul P.P.C., instanța a apreciat că fapta inculpaților de a achiziționa mărfuri prin emiterea și a unor bilete la ordin pentru plata acestora, știind că societatea emitentă este în interdicție bancară și știind că pentru valorificare nu există acoperirea necesară, aspecte neaduse la cunoștința beneficiarilor instrumentelor de plată, fapte săvârșite cu intenția de a înșela părțile civile, cărora li s-au pricinuit pagube, constituie infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și nu doar o faptă de natură civilă care să atragă exclusiv răspunderea contractuală a emitentului acestora.

În prezenta cauză, prin emiterea și depunerea biletelor la ordin de către inculpați, aceștia au urmărit ca prin intermediul lor să determine inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților părților civile cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale SC D.G. SRL, cu scopul de a obține, prin intermediul acestor mijloace frauduloase, achiziționarea de mărfuri, fără a urmări vreun moment plata acestora (plățile inițiale urmărind exclusiv câștigarea încrederii reprezentanților părților civile, componentă a mijloacelor frauduloase folosite de inculpați).

Faptul că inculpații nu au completat toate rubricile biletelor la ordin, acestea fiind însă semnate și ștampilate, faptul că o parte din rubrici au fost completate de martora M.O. ori de reprezentanții părților civile, nu constituie motive pe baza cărora inculpații să fie exonerați de răspundere pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cât timp aceste instrumente de plată au fost prezentate de inculpați, semnate și ștampilate de aceștia, constituind obligația de plată a sumelor datorate și asigurând plata acestor sume cu disponibilul din bancă ce era inexistent.

Prin urmare, s-a reținut că și în cazul ultimelor fapte descrise sunt îndeplinite condițiile constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

S-a arătat, cu privire la incidența alin. (5) al art. 215 C. pen., caracterul continuat al activității infracționale, conform deciziei nr. 16/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, caracterul de „consecințe deosebit de grave” în cazul infracțiunii continuate se determină prin totalizarea tuturor pagubelor materiale cauzate prin toate acțiunile componente ale infracțiunii continuate.

În prezenta cauză, s-a reținut de către Tribunal că este îndeplinită condiția prev. de art. 146 C. pen., prejudiciul total cauzat celor patru societăți comerciale constituite părți civile în cauză fiind de 302.487,62 RON, deci peste 200.000 RON.

Întrucât activitățile infracționale descrise reprezintă componente ale infracțiunii continuate, în mod corect încadrarea juridică a infracțiunii continuate se raportează la toate formele agravate ale infracțiunii de înșelăciune, aplicabile în prezenta cauză fiecărui inculpat.

Prin urmare, instanța a respins ca nefondată cererea inculpatului P.P.C. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor.

În schimb, cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul P.P.C., în sensul reținerii art. 37 lit. a) C. pen., și nu a art. 37 lit. b) C. pen. a fost apreciată ca fondată.

Din cuprinsul copiei cazierului judiciar al inculpatului rezultă că faptele pentru care inculpatul P.P.C. este cercetat în prezenta cauză au fost săvârșite în perioada liberării condiționate acordate acestuia prin sentința penală nr. 1737/2007 a Judecătoriei Oradea, fiind liberat condiționat la data de 11 decembrie 2007 cu un rest de 676 zile, din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 562 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei Oradea.

S-a arătat că, în raport de aceste date, sunt incidente prevederile art. 37 lit. a) C. pen. și nu cele ale art. 37 lit. b) C. pen., motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică în acest sens, făcându-se și aplicarea regimului sancționator special prev. de art. 61 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, față de considerentele expuse, în cadrul cărora au fost expuse și considerentele ce țin de latura civilă a cauzei, întrucât probatoriul administrat în cauză, analizat de instanță, reprezintă probe și în dovedirea pretențiilor civile solicitate, instanța a admis pretențiile civile ale părților civile, fiind îndeplinite atât condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților P.P.C. și N.I., prev. de art. 998 C. civ., cât și condițiile solidarității legale în ceea ce privește răspunderea acestora, prev. de art. 1003 C. civ.

Tot în legătură cu modul de soluționare a laturii civile a cauzei, instanța, conform art. 21 alin. (1) C. proc. pen., a întreprins demersuri pentru o eventuală introducere în cauză a succesorilor în drepturi ai inculpatului T.A., decedat pe parcursul judecării cauzei, însă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că au fost verificate toate informațiile cu privire la eventualii succesori, informații care nu au fost confirmate potrivit demersurilor efectuate, neexistând succesori în drepturi ai inculpatului decedat.

În consecință, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor arătate în dispozitivul sentinței.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații P.P.C. și N.I., apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin apelul declarat în cauză, inculpatul P.P.C. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în cauză fiind incident cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar în subsidiar în sensul achitării sale, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară s-a cerut să se rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și, făcându-se aplicarea art. 76 C. pen., să se dispună reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Cu privire la cererea principală, s-a susținut că hotărârea apelată este lovită de nulitate, în raport de faptul că, inițial, Tribunalul a dispus restituirea cauzei la Parchet, pentru a se pronunța o soluție și cu privire la SC D.G. SRL, față de care se dispusese începerea urmăririi penale. Ca urmare a admiterii recursului declarat în cauză de Parchet, cauza a fost trimisă pentru continuarea judecării Tribunalului, dar acesta a omis să se pronunțe în vreun fel cu privire la această societate comercială, necitând-o nici ca inculpată și nici ca parte responsabilă civilmente.

În ceea ce privește prima cerere subsidiară, s-a susținut că din probele administrate în cauză rezultă că nu inculpatul recurent este cel care a comis infracțiunea, sens în care s-a făcut referire și la declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară s-a arătat că în mod netemeinic prima instanță a înlăturat circumstanța prev. de art. 74 lit. c) C. pen., reținută de procuror prin rechizitoriu în favoarea inculpatului și s-a cerut reținerea acesteia și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Inculpatul N.I. a solicitat, prin apelul declarat, să se desființeze sentința atacată în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată și a se schimba modalitatea de executare a acesteia, în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării.

În motivarea apelului s-a făcut referire la persoana inculpatului apelant, care nu are antecedente penale și la poziția procesuală corectă a acestuia.

Prin decizia penală nr. 121 din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea s-a admis apelul declarat de inculpatul P.P.C. împotriva sentinței penale nr. 140 din 14 iunie 2011 a Tribunalului Bihor care a fost desființată în parte și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului P.P.C. în pedepsele componente de 10 ani închisoare și restul de 676 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicat inculpată prin sentința penală nr. 562 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei Oradea.

S-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului P.P.C. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.

A menținut dispoziția privind revocarea liberării condiționate acordată inculpatului prin sentința penală nr. 1737/2007 a Judecătoriei Oradea și în baza art. 61 C. pen. a contopit restul de 676 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 562/2007 a Judecătoriei Oradea cu pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în regim privativ de libertate.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.I. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că probele administrate în cauză, la care instanța de fond a făcut o referire exhaustivă, au dovedit, fără putință de tăgadă că, în cursul anului 2008, inculpatul apelant P.P.C. a preluat documentele contabile ale SC D.G. SRL Ineu și instrumentele de plată eliberate de L. Bank - Sucursala Aleșd, scopul fiind acela ca, prin intermediul acestei societăți comerciale, să achiziționeze mărfuri de la diferite societăți comerciale.

De asemenea, inculpatul apelant P.P.C. l-a convins pe inculpatul apelant N.I., profitând de situația socială a acestuia, să fie numit administrator al societății astfel preluate.

Apoi, inculpatul apelant P.P.C., sprijinit îndeaproape de inculpatul T.A., a coordonat întreaga activitate infracțională, achiziționând de la societățile comerciale constituite părți civile în cauză marfă, asigurând inclusiv ridicarea, transportul și revânzarea mărfurilor, cei doi împărțind cea mai mare parte a profitului, inculpatului apelant N.I. fiindu-i date sume modice de bani, deși acesta era cel care semna instrumentele de plată, cei doi dorind astfel ca întreaga răspundere să cadă în sarcina acestuia.

Inculpatul apelant P.P.C. a reușit să câștige încrederea reprezentanților părților civile SC B.C. SRL, SC S. SRL, SC E.E. SRL și SC N.C.P. SRL, plătind primele mărfuri achiziționate și apoi negociind cu aceștia modul de derulare a raporturilor comerciale și condițiile de plată, ulterior emițând pentru plata mărfurilor file cec și bilete la ordin, semnate de inculpatul apelant N.I. De asemenea, așa cum rezultă și din declarațiile acestora, inculpatul apelant i-a asigurat că există disponibil în cont și că societatea nu este în interdicție bancară.

Este evident și rezultă din probele administrate în cauză, că inculpatul apelant P.P.C. este cel care a pus la cale întreg planul infracțional, folosindu-se de inculpatul apelant N.I.

Nici declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel, respectiv T.S., M.O.I. și N.C. și nici a inculpatului N.I. nu sunt de natură a duce la reținerea unei alte stări de fapt.

În ceea ce privește declarația martorului N.C., se va reține că aceasta este una vădit subiectivă, susținerea acestuia în sensul că inculpatul apelant P.P.C. îl întreba de fiecare dată pe inculpatul N.I. dacă există disponibil în cont, fiind puțin credibilă, împrejurarea neavând de altfel relevanță câtă vreme inculpatul apelant P.P.C. știa foarte bine care este situația societății administrate de inculpatul apelant N.I.

Referitor la declarația inculpatului apelant N.I., Curtea a reținut că nu are relevanță faptul că a fost convins de către numitul B.K., prietenul inculpatului apelant P.P.C., să preia societatea, acesta neavând niciun rol în comiterea faptelor, nefiind implicat în achiziționarea mărfurilor, fiind, la rândul său, folosit de către inculpatul apelant P.P.C.

În aceste condiții, Curtea a reținut că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția celor doi inculpați apelanți, individualizând, pe baza unei juste analize a probelor administrate în cauză și participația concretă a fiecăruia.

Prima instanță a subliniat și împrejurările din care rezultă că inculpatul apelant a încercat încă înainte de demarării cercetărilor și ulterior să acrediteze ideea că nu el este cel care a comis actele materiale ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, aceste „eforturi” fiind încununate de declarația autentificată, aflată la dosarul de urmărire penală, prin care inculpatul N.I. ia asupra sa toată răspunderea, iar inculpatul apelant P.P.C. încearcă să-și asigure impunitatea.

Cât privește cererea principală s-a reținut că nici aceasta nu este fondată.

Astfel, este adevărat că deși prin rezoluția din 17 decembrie 2008, dată în Dosarul nr. 568/P/2008, s-a confirmat de către procurorul de caz începerea urmăririi penale față de SC D.G. SRL Ineu sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune calificată în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nici prin rechizitoriu și nici printr-o altă rezoluție sau ordonanță, Parchetul nu a pronunțat nicio soluție cu privire la această societate comercială.

În aceste condiții, Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 100 din 07 aprilie 2009, a dispus restituirea cauzei la procuror, în chiar considerentele sentinței, reținându-se că rechizitoriul prezintă deficiențe de ordin formal.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 324/R din 02 iulie 2009, a admis recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și a dispus trimiterea cauzei în vederea continuării judecării cauzei la Tribunalul Bihor, reținând că nu este necesară refacerea actului de sesizare a instanței.

În aceste condiții, în cauză, excepția invocată nu mai poate fi repusă în discuție, cu privire la aceasta pronunțându-se o hotărâre definitivă, condiții în care în cauză ne aflăm în prezența unei autorități de lucru judecat.

În rejudecare, instanța de fond nu a pus în discuția părților introducerea în cauză a acestei societăți comerciale, nici în calitate de inculpată și nici în calitate de parte responsabilă civilmente.

Tot sub acest aspect, este de observat faptul că nici inculpatul P.P.C. și nici apărătorul acestuia, nu au solicitat, la termenul de judecată din 03 noiembrie 2009, când s-a început cercetarea judecătorească, citarea SC D.G. SRL Ineu nici în calitate de inculpată și nici în calitate de parte responsabilă civilmente.

Mai este de observat și faptul că, față de această societate nu s-a efectuat în fapt niciun act de urmărire penală și că, de altfel, anterior pronunțării sentinței apelate, prin sentința nr. 532/F din 01 martie 2011 a Tribunalului Bihor, secția comercială, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a SC D.G. SRL Ineu, iar prin sentința nr. 2661 din 15 noiembrie 2011 a aceleiași instanțe, s-a dispus închiderea procedurii și radierea SC D.G. SRL Ineu.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea a apreciat că excepția nulității hotărârii atacate, invocată de inculpatul apelant P.P.C. este nefondată.

În ceea ce privește cea de-a doua cerere subsidiară, Curtea va reține că, într-adevăr, prin rechizitoriu s-a reținut în favoarea inculpatului P.P.C. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și că prima instanță a înlăturat-o.

Or, Curtea a apreciat că, deși într-adevăr inculpatul apelant P.P.C. nu a avut o comportare sinceră în cursul procesului, s-a prezentat atât în fața instanței de fond, cât și a acestei instanțe, la toate termenele de judecată fixate în cauză.

În aceste condiții, a valorificat această atitudine a inculpatului apelant și a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) teza I C. pen.

Curtea a apreciat că, în raport de modalitatea concretă în care inculpatul apelant a conceput planul infracțional, folosindu-se fără niciun scrupul de o altă persoană, de modalitățile concrete de comitere a faptelor, de valoarea prejudiciului cauzat și de persoana inculpatului apelant, nu se poate dispune aplicarea unei pedepse mai mici de 8 ani închisoare, aceasta corespunzând, atât sub aspectul naturii, cât și al duratei sale gravității deosebite a faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului apelant, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.

În ceea ce privește apelul inculpatului N.I., Curtea a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată de prima instanță a fost corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, dându-se eficiență tuturor împrejurărilor ce-i sunt favorabile, care au fost valorificate la maxim.

În aceste condiții, Curtea a constatat că apelul declarat de acest inculpat este nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 121 din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea în termen legal au declarat recurs inculpații P.P.C. și N.I.

Inculpatul P.P.C. a criticat decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea ce i se reține în sarcină întrucât probele administrate nu au făcut dovada că a săvârșit faptele, inculpatul N.I. fiind cel care a semnat filele cec și biletele la ordin, ulterior acesta prezentându-se și la sediul persoanelor păgubite.

Pentru acest motiv, inculpatul P.P.C. solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și reducerea pedepsei până la limita de 3 ani, arătând că are în întreținere un copil minor, nu a mai comis o altă faptă penală dorește să fie reintegrat în societate.

Inculpatul N.I. a invocat decizia atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia la 3 ani închisoare și suspendarea condiționată a executării pedepsei, arătând în motivarea recursului că a avut o atitudine procesuală sinceră, iar la data comiterii faptei avea o situație materială precară.

În drept, inculpații au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen.

Înalta Curte va analiza critica formulată de inculpatul P.P.C. referitoare la netemeinicia hotărârii de condamnare prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și nu a celui invocat, respectiv cel prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., acesta vizând situațiile în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte constată că instanțele nu au comis o gravă eroare de fapt care să aibă drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de condamnare, ci dimpotrivă soluția de condamnare a celor doi inculpați are la bază probele administrate în cauză și care dovedesc fără dubiu că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În fapt, inculpatul P.P.C., în perioada iunie - august 2008, pretinzând în mod mincinos că este reprezentantul SC D.G. SRL Ineu, a achiziționat mărfuri de la societățile SC B.C. SRL Biharia, SC N.C.P. SRL Salonta, SC E.E. SRL Oradea și SC S. SRL Oradea pentru plata cărora a prezentat file cec și bilete la ordin cunoscând faptul că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont.

Inculpatul N.I., care avea calitatea de reprezentant al SC D.G. SRL a semnat instrumentele de plată respective și le-a pus la dispoziția inculpatului P.P.C., cunoscând faptul că acestea vor fi lăsate ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziționate de la diferiți agenți economici și că nu deține provizia necesară acoperirii lor în momentul decontării.

Probele administrate în cauză au dovedit fără echivoc faptul că la data de 29 octombrie 2007, inculpatul N.I. a preluat părțile sociale ale SC D.G. SRL Ineu de la fostul administrator B.P.

La indicația inculpatului P.P.C., inculpatul N.I. și-a deschis un cont bancar la L. Bank România SA - Sucursala Aleșd, de unde inculpatul N.I. a ridicat mai multe file cec și bilete la ordin.

În schimbul unor sume de bani, la cererea expresă a inculpatului P.P.C., inculpatul N.I. a semnat toate filele cec ridicate de la bancă.

Inculpatul P.P.C. a fost cel care s-a prezentat la societățile păgubite ca fiind administratorul SC D.G. SRL Ineu, N.I., a negociat achiziționarea mărfurilor și a înmânat filele cec și biletele la ordin, dându-le asigurări reprezentanților părților civile că are în cont disponibilul necesar, a ridicat mărfurile pe care ulterior le-a valorificat sub prețul de achiziție.

SC D.G. SRL figura în Centrala Incidentelor de Plăți încă din 16 iulie 2008, iar societatea nu avea în cont disponibilul necesar pentru a achita contravaloarea mărfurilor.

Săvârșirea infracțiunii de către inculpați rezultă din declarațiile reprezentanților părților vătămate, declarațiile martorilor V.C.D., , B.A., Ș.C., R.P., T.C.R., Ș.T.M., ce se coroborează cu procesele-verbale de recunoaștere, facturile fiscale, filele cec, refuzurile bancare ale acestor file cec, declarațiile inculpatului N.I. și parțial cu declarațiile inculpatului P.P.C. și T.A.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată a infracțiunii, prejudiciul cauzat părților civile și care nu a fost acoperit, contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, datele care circumstanțiază persoana acestora.

Astfel, inculpatul P.P.C. este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen., a suferit mai multe condamnări pentru furt calificat și înșelăciune, dovedind perseverență în activitatea infracțională, nu a recunoscut comiterea faptelor, iar în favoarea acestuia a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., pedeapsa redusă sub minimul special prevăzut de lege, iar o nouă reducere nu se mai impune în raport cu aspectele arătate anterior, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale și având o contribuție majoră la comiterea faptelor.

Inculpatul N.I. nu este cunoscut cu antecedente penale, are un nivel redus de instrucție, educație și pregătire, a fost practic angrenat de inculpatul P.P.C. în activitatea infracțională primind beneficii minore, a avut o atitudine procesuală sinceră.

În favoarea acestui inculpat au fost reținute largi circumstanțe atenuante, iar pedeapsa redusă cu mult sub minimul special, iar în raport cu gravitatea faptelor și de prejudiciile cauzate nu se mai impune o nouă reducere și nici suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.P.C. și N.I. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat N.I. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat P.P.C. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 noiembrie 2013.