Drug trafficking and forgery convictions upheld; appeals against acquittals and sentencing dismissed

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 274/ S din 12 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 2144/62/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.N., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc (3 acte materiale).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite, acesta executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 și 862 C. pen., executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată și pedeapsa accesorie.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatului i s-a impus să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Brașov; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să desfășoare un număr de 300 de ore la Atelierul M.F.C. al F.P.S.C.

Inculpatului i s-a atras atenția cu privire la dispozițiile art. 864 și art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. De asemenea, dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Inculpatul a fost obligat să efectueze un program de consiliere pentru o durată de 100 de ore la C.P.E.C.A. al Județului Brașov.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19 ianuarie 2011 - 17 februarie 2011.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea Brașov, dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2011 a Tribunalului Brașov, executorie de drept cu privire la aceste dispoziții.

Prin aceeași hotărâre, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul P.I.R., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de traiic de droguri de risc (6 acte materiale), prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., iar în baza art. 861 și 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat și pedeapsa accesorie.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune Brașov; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să desfășoare un număr de 300 de ore la Atelierul M.F.C. al F.P.S.C.

Inculpatului i s-a atras atenția cu privire la dispozițiile art. 864 și art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. De asemenea, dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Inculpatul a fost obligat să efectueze un program de consiliere pentru o durată de 100 de ore la C.P.E.C.A. al Județului Brașov.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19 ianuarie 2011- 17 februarie 2011.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 16 august 2011 a Tribunalului Brașov, executorie de drept cu privire la aceste dispoziții.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., Tribunalul Brașov 1-a condamnat pe inculpatul D., la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen., executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat și pedeapsa accesorie, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.R. pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., prin aceeași sentință, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 19 ianuarie 2011.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul J.M.M./zis „G.", la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată și pedeapsa accesorie.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Inculpatul a fost obligat să efectueze un program de consiliere pentru o durată de 100 de ore la C.P.E.C.A. al Județului Brașov.

S-a constatat că inculpatul J.M.M. a fost reținut 24 de ore la data de 19 ianuarie 2011.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Tribunalul Brașov l-a achitat pe inculpatul E.O., zis „O.",pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în scopul consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială: de la inculpatul P.l.R. a sumei de 20 lei, obținută de acesta din traficul de substanțe stupefiante și indisponibilizată prin ordonanța de aplicare a sechestrului asigurător din 20 ianuarie 2011, sumă depusă la D.I.I.C.O.T - Structura Centrală conform chitanței nr. 7 din 10 februarie 2011 și a procesului-verbal din aceeași dată (f.227, vol. II), cu menținerea măsurii sechestrului asigurător; de la inculpatul P.l.R. a sumelor de: 322 lei (fapta din data de 30 noiembrie 2010) și 1830 lei (fapta din data de 09 decembrie 2010); de la inculpatul B.N. a sumei totale de 228 lei (fapta din data de 27 noiembrie 2010 -100 lei și fapta din 30 noiembrie 2010 - 128 lei); de la inculpatul J.M.M., a sumei de 100 lei.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea cu păstrarea de contraprobe: a cantității de 1 gram rezină de cannabis expertizată conform raportului de constatare tehnico-științifică din 02 decembrie 2010 și depusă la I.G.P.R - D.C.J.S.E.O conform dovezii; a cantității de 7,14 grame rezină de cannabis expertizată conform raportului de constatare tehnico-științifică din 09 decembrie 2010 și depusă la L.G.P.R - D.C.J.S.E.O conform dovezii; a cantității de 13,97 grame și 23,42 grame rezină de cannabis expertizate conform raportului de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2010 și depuse la L.G.P.R -D.C.J.S.E.O conform dovezii; a cantității de 66,44 grame și 5,62 grame rezină de cannabis expertizate conform raportului de constatare tehnico-științifică din 21 ianuarie 2011 și depuse la L.G.P.R -D.C.J.S.E.O. conform dovezii; a unui „bone" folosit de inculpatul E.O., expertizat conform raportului de constatare tehnico-științifică din 30 august 2010 și depus la LG.P.R -D.C.J.S.E.O. conform dovezii; a unei pipe metalice folosită de inculpatul D.R., expertizată conform raportului de constatare tehnico-științifică din 21 ianuarie 2011 și depusă la LG.P.R - D.C.J.S.E.O conform dovezii; a unei pipe ceramice folosită de inculpatul B.N., expertizată conform raportului de constatare tehnico-științifică din 21 ianuarie 2011 și depusă la L.G.P.R - D.C.J.S.E.O. conform dovezii.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.G.A. a sumei de 1.830 lei, suma fiind depusă la D.L LC.O.T - Structura Centrală conform chitanței nr. 6 din 10 februarie 2011 și a procesului-verbal din aceeași dată, fiind ridicat sechestrul asigurător prin care s-a dispus această măsură.

A rămas atașat prezentului dosar, cu titlu de mijloc de probă, un C.D./ R marca C., ce reprezintă interceptări audio conținând convorbirile interceptate și înregistrate în cauză.

În baza art. 189 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații D.R., J.M.M. și E.O., în cuantum de 400 lei, pentru fiecare inculpat, s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției și se includ în cheltuielile judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat: inculpații B.N. și P.I.R. câte 600 lei, inculpatul D.R. suma de 500 lei și inculpatul J.M.M. suma de 300 lei, celelalte cheltuieli avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 27 noiembrie 2010, lucrătorii de poliție judiciară s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul B.N. este consumator de droguri și acesta comercializează droguri, astfel încât, pentru efectuarea cercetărilor, în cercul de cunoscuți a fost introdus investigatorul sub acoperire D. care, la data de 27 noiembrie 2010, s-a întâlnit cu inculpatul B.N. pe strada X din municipiul Brașov.

Conform raportului și procesului verbal încheiat de investigatorul sub acoperire și polițiștii care îi supravegheau, la data de 27 noiembrie 2010, B.N. i-a oferit spre vânzare investigatorului o cantitate de substanță solidă cu aspect și miros caracteristic rezinei de cannabis (hașiș), în schimbul sumei de 100 lei.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 02 decembrie 2010, bucățile de substanță solidă de culoare maro aveau o greutate de 1,41 grame, iar în acestea s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

La data de 30 noiembrie 2010, înjurai orelor 14:30, investigatorul acoperit D. a fost contactat de către B.N., stabilind că se vor întâlni în aceeași zi, în jurul orelor 16:30.

Conform înțelegerii, investigatorul D. s-a deplasat în zona intersecției străzii X cu B-dul X din municipiul Brașov, unde l-a întâlnit pe B.N., împreună cu care s-a deplasat în cartierul Tractorul cu autoturismul condus de investigator. Pe drum, B.N. i-a cerut telefonul pentru a suna pe cineva, astfel investigatorul i-a înmânat telefonul său și a observat că inculpatul a sunat. La destinație, în spatele blocurilor, la scurt timp, a venit un tânăr la mașina în care se aflau, identificat ulterior în persoana inculpatului P.I.R.. B.N. l-a întrebat dacă are marfa la el, acesta i-a răspuns negativ, însă s-a deplasat imediat să o ia.

În intervalul de timp scurs între această discuție și revenirea lui P.I.R. la locul întâlnirii, B.N. a oferit spre vânzare investigatorului D. cantitatea de aproximativ 2 grame de substanță solidă de culoare maro, cu aspect și miros caracteristic rezinei de cannabis.

După aproximativ 5 minute de la realizarea acestei prime tranzacții, a revenit la locul de întâlnire P.l.R., care a oferit spre vânzare direct investigatorului D. cantitatea de aproximativ 5 grame de substanță solidă de culoare maro, cu aspect și miros caracteristic rezinei de cannabis (hașiș).

Investigatorul acoperit D. a remis celor doi suma totală de 450 lei.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 09 decembrie 2010, în bucățile de substanță solidă de culoare maro, în greutate totală de 7,44 grame, a fost pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

La data de 19 ianuarie 2011, a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința inculpatului B.N., ocazie cu care a fost identificată și ridicată o pipă din ceramică.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 21 ianuarie 2011, pe suprafața pipei din ceramică a fost pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

La data de 09 decembrie 2010, fiind continuate activitățile de urmărire penală, investigatorul acoperit D. a realizat o primă întâlnire cu P.l.R. (activitatea a fost înregistrată ambiental) și acesta i-a oferit, conform unor discuții anterioare, rezină de cannabis în greutate de 25 grame, contra sumei de 1030 lei. în acest sens, cei doi s-au întâlnit în jurul orelor 13,10, inițial în zona străzii Codul Cosminului și fiecare cu autoturismul său s-a deplasat pe o stradă și, de acolo, în spatele blocurilor, paralel cu linia de cale ferată. După efectuarea tranzacției, cei doi s-au despărțit, înțelegându-se ca P.I.R. să îl contacteze pe investigatorul sub acoperire pentru a se realiza și cea de a doua tranzacție, deoarece îi va remite în aceeași zi restul substanțelor stupefiante, până la concurența sumei de 2.000 lei, astfel cum se înțeleseseră inițial.

Tot la data de 09 decembrie 2010, inculpatul P.I.R. a realizat cea de a doua întâlnire cu investigatorul sub acoperire D., în jurul orelor 14,30-14,45, în același loc în care s-au întâlnit și prima dată. în această împrejurare, P.I.N. a vândut investigatorului D. cantitatea de 14,95 grame de substanță solidă de culoare maro, cu aspect și miros caracteristic rezinei de cannabis (hașiș), contra sumei de 800 lei (activitatea a fost înregistrată ambiental).

Cu același prilej, P.I.R. i-a prezentat o bucată de rezină de cannabis în greutate de 30 grame (bucata a fost cântărită de investigator), care a rămas în posesia inculpatului.

S-a constatat că, într-adevăr, în data de 09 decembrie 2010, în intervalul orar 12,00 - 13,00, respectiv la orele 12,09, 12,29, 13,00, 13,31, 13,59, inculpatul P.I.R. a discutat cu inculpatul P.G. Alin la telefon, existând și o întâlnire dintre cei doi în jurul orelor 12,30, fără însă a exista probe că P.G.A. ar fi predat ceva inculpatului P.I.R.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2010, în bucățile de substanță solidă de culoare maro în greutate de 23,96 grame și, respectiv, 14,95 grame, a fost pus în evidență Tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

În data de 19 ianuarie 2011, inculpatul P.l.R., conform celor convenite anterior, s-a întâlnit cu investigatorul acoperit D. pe str. X din municipiul Brașov, în fata localului M.C.

După întâlnire, cei doi s-au deplasat cu autovehiculul investigatorului până în apropierea imobilului de la nr. 78 de pe aceeași stradă și, în acest loc, P.l.R. i-a vândut investigatorului acoperit D. cantitatea de 70 grame substanță solidă de culoare maro, contra sumei de 3.000 lei.

Imediat după efectuarea tranzacției, organele de poliție au intervenit, inculpatul P.l.R. fiind surprins în flagrant de către procurori și organele de poliție. Asupra sa a fost găsită o altă cantitate de 4,54 grame substanță solidă de culoare maro, pe care o deținea în vederea comercializării ulterioare.

Conform raportului de constatare tehnico-științifîcă din 21 ianuarie 2011, în probele puse la dispoziție, în greutate totală de 74,54 grame rezină de cannabis a fost evidențiat T.H.C., substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit și existența unei legături între inculpatul B.N. și inculpații E.O., J.M.M. și D.R., în sensul că toți aceștia consumă substanțe stupefiante.

S-a constatat că, la data de 12 august 2010, a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința inculpatului E.O., ocazie cu care a fost descoperit și ridicat un „bone".

Conform raportului de constatare tehnico-științifîcă nr. 918908 din 30 august 2010, pe suprafața „boncului", a fost pus în evidență T.H.C., substanță biosintetizată de planta Cannabis.

S-a reținut că, de la data menționată, nu s-au descoperit și alte elemente noi care să contureze certitudinea deținerii și consumului de substanțe psihotrope de acest inculpat, ceea ce conduce la concluzia insuficienței probelor pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, de deținere de droguri de risc în scopul consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Ca și în cazul inculpatului D., instanța a apreciat că nu se poate stabili că data comiterii faptei a fost data descoperirii bunului care poartă urme ale substanței interzise, deoarece substanța în sine a fost deținută la o altă dată. S-a reținut că, atâta vreme cât nu se poate stabili data faptei, aceasta nu poate fi determinată și nici nu poate conduce la tragerea la răspundere penală, imposibilitatea stabilirii datei determinând, printre altele, imposibilitatea calcului prescripției sau a unor dispoziții referitoare la grațiere, în măsura în care va interveni un asemenea act.

Deoarece din interceptările efectuate în cauză s-a stabilit o posibilă legătură între inculpatul J.M.M. și inculpatul B.N., prin ordonanța din data de 15 decembrie 2010, a fost introdus în cauză și autorizat să procure droguri investigatorul acoperit D..

S-a constatat că, la data de 15 decembrie 2010, investigatorul sub acoperire D. s-a urcat în autoturismul, de la firma de taxi M. și a solicitat efectuarea unei curse în zona Cartierului A. Cei doi au discutat despre droguri, inculpatul J.M. oferind spre vânzare investigatorului sub acoperire mai multe fragmente vegetale de culoare verde-oliv contra sumei de 100 lei.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 920330 din 20 decembrie 2010, fragmentele vegetale, în greutate de 0,37 grame, sunt fragmente de planta Cannabis, în care s-a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

Interceptările efectuate în cauză au stabilit legături între inculpatul D.R. și inculpatul E.O., din cuprinsul cărora au rezultat indicii cu privire la preocupări ale primului în ceea ce privește deținerea de droguri în vederea consumului propriu.

De asemenea, în intervalul de timp 17 decembrie 2010-20 decembrie 2010, D.R. și E.O. au discutat și despre obținerea de către primul a unor pastile de Xanax pentru a le consuma însoțite de alcool.

Cercetările au relevat faptul că, la data de 17 decembrie 2010, D.R. a contrafăcut o rețetă pentru medicamentul Xanax, profitând de faptul că avea aplicată parafa de medic specialist pediatru a mamei sale. Cu această rețetă s-a deplasat la farmacia H.N. de pe str. X, unde a achiziționat o cutie cu tablete de Xanax, pe care le-a consumat împreună cu alcool.

S-a constatat că, la data de 19 ianuarie 2011, a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința inculpatului D.R., fiind identificată și ridicată o pipă metalică.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 21 ianuarie 2011, pe suprafața pipei metalice a fost pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

S-a apreciat că simpla deținere a unui obiect pe care s-a pus în evidență T.H.C. prezumă faptul că acel obiect a intrat în contact cu substanța interzisă, însă ca și în cazul inculpatului E.O. (raționamentul fiind același), acest aspect nu a condus la concluzia indubitabilă că persoana la domiciliul căreia s-a descoperit obiectul a și deținut droguri în vederea consumului propriu. Nu s-a putut stabili că data comiterii faptei a fost data descoperirii bunului care poartă urme ale substanței interzise, deoarece substanța în sine a fost deținută la o altă dată. S-a reținut că, atâta vreme cât nu se poate stabili data faptei, aceasta nu poate fi determinată și nici nu poate conduce la tragerea la răspundere penală, imposibilitatea stabilirii datei determinând, printre altele, imposibilitatea calcului prescripției sau a unor dispoziții referitoare la grațiere, în măsura în care va interveni un asemenea act. Prin urmare, instanța a apreciat că pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nu există probe suficiente care să confirme această stare de fapt.

Inculpatul nu a furnizat declarații în cursul procedurii, iar afirmarea deținerii în vederea consumului de droguri în fața ofițerului de probațiune nu poate produce efecte juridice, atâta vreme cât inculpatul are dreptul de a nu autoincrimina, drept de care s-a folosit în prezenta procedură.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în privința consumului medicamentului Xanax, deși s-a apreciat că, în această formă, substanța nu este prevăzută de tabelele anexă ale Legii nr. 143/2000, astfel încât deținerea și consumul acestui medicament nu cade sub incidența legii penale, s-a constatat că substanța activă ce se află în acest medicament, respectiv Alprazolam 0,25 mg/comprimat, este menționată în lista Anexă tabelul nr. 3 a Legii nr. 143/2000 ca fiind substanță interzisă de a fi deținută. Cu toate acestea, față de soluția adoptată de parchet, instanța nu a avut posibilitatea legală de a o modifica.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.G.A., în sarcina sa s-a reținut că, în data de 09 decembrie 2010, ar fi pus în vânzare cantitatea de 23,96 grame rezină de cannabis către P.l.R. și acesta a vândut-o contra sumei de 1.030 lei investigatorului sub acoperire D. și că, în data de 09 decembrie 2010, ar fi pus în vânzare cantitatea de 45 grame rezină de cannabis către P.l.R. și acesta din urmă a vândut cantitatea de 14,95 grame rezină de cannabis contra sumei de 800 lei către investigatorul sub acoperire D., faptă ce ar realiza elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Pentru a se dovedi această stare de fapt, acuzarea a invocat următoarele argumente:

- în intervalul de timp 1202-1437 din data de 09 decembrie 2010, perioadă în care au fost realizate tranzacțiile cu droguri, P.l.R. a purtat convorbiri telefonice doar cu inculpatul P.G.A. și cu investigatorul acoperit „D.";

- la momentul primei întâlniri cu investigatorul, P.l.R. i-a comunicat acestuia că îl sună pe furnizorul drogurilor și l-a apelat pe P.G.A.;

- de fiecare dată, fiind monitorizat, după despărțirea de investigator, P.l.R. s-a întâlnit doar cu P.G.A.;

- din cuprinsul discuțiilor telefonice purtate între P.l.R. și P.G.A. rezultă că primul aștepta ca cel de-al doilea să rezolve ce îi solicitase, a primit asigurări că va fi rezolvat „la maxim", împrejurare în care P.l.R. s-a arătat mulțumit de faptul că cel ce aștepta răspunsul nu va pleca (aspectul este foarte important întrucât la prima întâlnire investigatorul acoperit ce îi spusese lui P. că nu este din municipiul Brașov, îi comunicase și că intenționează să plece, fie în seara de 09 decembrie 2010, fie a doua zi dimineață);

- În seara de 08 ianuarie 2011, în cadrul unui schimb de mesaje telefonice tip S.M.S., inculpatul P.l.R. a comunicat cu fratele său P.S., aflat în străinătate și, la solicitarea celui din urmă de a se opri din a „face prostii" întrucât „este spre binele său", inculpatul P.l.R. i-a confirmat intenția de a se opri, replicând că a terminat „k alea", dar mai trebuie să îi facă „plata lui G." Referirile din aceste mesaje sunt făcute la cantitățile de substanțe stupefiante tranzacționate în data de 09 decembrie 2010și la faptul că P.l.R. nu achitase suma de bani cuvenită lui P.G.A., inculpat ce figura în agenda telefonică a lui P. cu numărul său de telefon și cu numele de „G. bun";

- nu există alte convorbiri telefonice între P.l.R. și P.G.A. în intervalul 10 decembrie 2010 - 07 ianuarie 2011când, la orele 21:22 - 21:24, cei doi discută despre recuperarea unor bani ai lui P.G.A., P. numindu-l pe acesta „G." în cuprinsul discuțiilor.

În aprecierea învinuirii ce se aduce inculpatului, instanța a avut în vedere că atunci când vinovăția nu este stabilită cu certitudine, prezumția de nevinovăție este aceea care împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare. S-a reținut că deducțiile și presupunerile investigatorului sub acoperire nu pot duce la stabilirea cu certitudine a realității și nu pot sta la baza unei soluții de condamnare, după cum nici prezumțiile organelor judiciare nu pot justifica o asemenea soluție, iar a acorda valoare de fapt unei prezumții de fapt înseamnă a admite ca dovedite împrejurări ori situații puse în sarcina învinuitului sau inculpatului, fără să existe administrate probe directe sau indirecte cu privire la ele, or prezumțiile de fapt nu sunt probe și, deci, nu pot forma convingerea judecătorului cu privire la existența unei infracțiuni și a vinovăției ori nevinovăției celui supus judecății. S-a reținut, de asemenea, că faptele imputate, ca și vinovăția, se dovedesc numai prin probe, prezumțiile nefiind decât raționamente logice și, unite cu alte probe, ele pot susține o concluzie certă, confirmată de întregul probatoriu.

Tribunalul a apreciat că argumentele reținute de acuzare și prezentate mai sus sunt inapte a dovedi vinovăția inculpatului, faptul că în data de 09 decembrie 2010 cei doi au discutat la telefon în perioada dinainte de prima tranzacție, după aceasta, înainte de cea de a doua tranzacție și după aceasta (fiind vorba de tranzacțiile dintre P.I.R. și investigatorul sub acoperire D.) nefiind un element suficient pentru a conduce la concluzia că inculpatul P. și-a procurat drogurile de la P.G.A.. La dosar nu a fost identificată nicio dovadă directă sau indirectă a predării vreunui obiect/colet/substanță între P. și P.. S-a reținut că faptul că cei doi se întâlneau nu este un element suficient pentru a aprecia că P. era sursa de la care P. făcea rost de droguri, iar faptul că P.I.R. vorbește despre o persoană cu numele G., fără a se face vreo legătură de cauzalitate între acest nume și P.G.A., nu conduce la concluzia că P. se referea la P. atunci când a adus în discuție cu fratele său plata unor bani. De asemenea, s-a reținut că afirmația „se rezolvă maxim" nu este aptă să conducă la concluzia că P. i-a pus lui P. la dispoziție vreo cantitate de droguri, iar afirmația lui P. că îl sună pe furnizorul său de droguri nu reiese din convorbirile pe care P. le-a avut cu investigatorul și care se afirmă că sunt înregistrate. S-a mai reținut că, și dacă ar fi afirmat în acest sens, sunarea oricărui persoane pentru a crea convingerea unui terț furnizor nu conduce la concluzia indubitabilă că și acesta există, iar dacă există, este în persoana lui P.G.A..

Tribunalul a avut în vedere pentru inculpații P.G.A., D.R. și E.O., pentru faptele pentru care s-a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, faptul că în Codul de procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât, în cauză, probele în acuzare, pentru inculpații la care s-a făcut referire mai sus, nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesigur ante în privința vinovăției inculpatului, s-a apreciat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

S-a reținut că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului (consacrat în art. 3 C. proc. pen.) se regăsește în materia probațiunii și ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică, tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite. Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii aduse inculpaților, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu mai există și totuși îndoiala persistă, în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și, deci, inculpatul trebuie achitat.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru care s-au apreciat întrunitele elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, s-a reținut faptul că inculpatul B.N. este în vârstă de 26 ani și nu are ocupație, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultând că, față de acesta, a fost pusă în mișcare acțiunea penală la 27 noiembrie 2008, în Dosarul nr. 7D/P/2008 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Brașov, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Referatul de evaluare întocmit în cauză a relevat că datele obținute cu privire la mediul familial al inculpatului B.N., de 27 de ani, evidențiază faptul că familia de proveniență a acestuia a fost legal constituită, dar, în prezent, părinții sunt despărțiți în fapt. în ceea ce privește antecedentele medicale ale inculpatului, s-a reținut că acesta a indicat prezența unei suferințe fizice încă din perioada de nou-născut, sub forma unei afecțiui dermice diagnosticată ca eritrokeratodermia variabilis Mendes da Costa (diagnostic menționat în Livretul Militar al inculpatului, motiv medical pentru care a fost respins de la îndeplinirea stagiului militar), afecțiune care nu a răspuns la tratamentele medicamentoase urmate de inculpat; odată cu înaintarea în vârstă, manifestările cutanate s-au menținut, dar la nivelul psihicului, este posibil ca inculpatul să fi dezvoltat complexe de inferioritate ce i-au afectat capacitatea de relationare, devenind retras, timid, cu dificultăți în inițierea de contacte sociale și considerând societatea răspunzătoare pentru problemele și dificultățile trăite. Aceste trăiri s-au amplificat o dată cu trecerea timpului, mai ales că investigațiile medicale de specialitate la care a apelat în diverse centre medicale din țară nu i-au putut identifica/ institui un tratament corespunzător înlăturării afecțiunii, contribuind doar la menținerea sub control a manifestărilor cutanate.

S-a reținut că, datorită acestor aspecte, și integrarea profesională a inculpatului a fost dificilă, caracterizată de instabilitate, deoarece nu putea desfășura activități lucrative în medii poluante, pe acest fond crescut de vulnerabilitate psiho-afectivă, iar în cursul anului 2008, a avut loc debutul comportamentului de consum de droguri legale, facilitat de apariția magazinelor ce comercializau produse etnobotanice, consum ce a escaladat spre consumul altor tipuri de droguri, ilegale; datorită efectului de dezinhibare psihică, consumul de droguri (legale și ilegale) i-a oferit inculpatului „încredere" și „curaj" în inițierea de contacte sociale și și-a constituit un anturaj cu preocupări similare, în care se simțea acceptat și valorizat.

În perioada 2008-ianuarie 2011 și-a continuat preocupările de traiic și consum de droguri, a trecut și la experimentarea policonsumului, în sensul în care a asociat drogurile și cu consumul de medicamente, rareori cu alcool, în majoritatea cazurilor în compania anturajului, frecvența consumului crescând, ajungând să fie zilnică, deseori pierzându-și critica asupra conduitei generale.

Persistența în consumul de droguri și în activitățile de trafic au continuat, chiar dacă inculpatul a ajuns să fie cercetat de organele abilitate pentru activitatea sa infracțională - în prezent fiind judecat pentru comiterea unor fapte similare și în Dosarul penal nr. 823/1372/2008 al Tribunalului pentru minori și familie, Brașov, fapte comise în perioada anului 2008.

În prezenta procedură, inculpatul a fost arestat preventiv aproximativ o lună (ianuarie - februarie 2011). în perioada ulterioară celei petrecute în detenție, inculpatul susține că a renunțat la consumul de droguri de orice tip și a apelat la serviciile de consiliere ale C.P.E.C.A. Brașov, servicii pe care le accesează în mod sporadic, fără a urma un program integrat de consiliere. Susține că, în cursul lunii mai, a intenționat să consume produse etnobotanice, consum prilejuit de aniversarea zilei sale de naștere, dar din cauza stării de rău fizic, nu a continuat.

S-a mai reținut că analiza istoricului comportamentului de consum de droguri, legale și ilegale, indică faptul că inculpatul nu dispune încă de suficiente resurse motivaționale și de voință în vederea stopării consumului; procesul său de recuperare socială trebuie să fie diversificat și pornit de la problemele declanșatoare și favorizante ale comportamentului infracțional, respectiv rezolvarea problemelor psiho-individuale, emoționale (cele legate de complexele trăite în legătură cu afecțiunea sa fizică și care îi cresc gradul de vulnerabilitate psihică).

S-a apreciat că perioada relativ mare de timp (2008 - 2011) în care inculpatul obișnuia să consume droguri indică, de asemenea, necesitatea unei intervenții specializate în vederea creșterii gradului de conștientizare și de motivare a inculpatului în stoparea consumului.

Documentele prezentate spre consultare au indicat faptul că inculpatul a absolvit învățământul profesional în anul 2002 în cadrul fostului G.Ș.I.A. Brașov (calificare de electrician auto), iar în anul 2009 a absolvit liceul în cadrul Colegiului Național Economic „A.B." din mun. Brașov, fără promovarea examenului de bacalaureat, noua calificare obținută fiind de tehnician în turism. în această perioadă, a ocupat mai multe locuri de muncă, inclusiv ca vânzător într-un magazin ce comercializa produse etnobotanice; de aproximativ 3 luni de zile, lucrează ca electrician la SC P.O.E. SRL, loc de muncă obținut cu sprijinul familiei; d-na P. relatează că este mulțumită de conduita profesională a inculpatului și datorită faptului că este în relații apropiate cu familia inculpatului de mulți ani, cunoscându-l din perioada copilăriei, apreciază că a putut observa schimbările comportamentale ale inculpatului, în sens pozitiv, față de perioada în care se cunoștea faptul că este consumator de droguri. Cunoaște că își petrece timpul liber mai mult în familie, nu mai are vechiul anturaj și este preocupat de menținerea locului de muncă, intenționând să-l sprijine profesional și în viitor. Veniturile inculpatului variază în funcție de numărul lucrărilor contractate de societate, media acestora fiind de aproximativ 1.000 de lei.

În ceea ce privește atitudinea inculpatului față de propriul său comportament problematic, s-a observat tendința acestuia de a transfera o parte a responsabilității asupra societății, din punctul său de vedere aceasta fiind responsabilă de suferințele sale fizice, dar și psiho-emoționale. își asumă răspunderea pentru faptele comise, iar planurile sale de viitor se referă doar la viitorul apropiat, sens în care dorește să se finalizeze situația juridică.

S-a mai reținut că inculpatul P.I.R. este în vârstă de 22 de ani, a absolvit 13 clase și în prezent are ocupație. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Referatul de evaluare întocmit a relevat că este al doilea născut al soților P.M. și I.; fratele mai mare al inculpatului, S., de 29 de ani, lucrează în Franța potrivit relatărilor din familie, fiind și un susținător financiar al familiei. Tatăl inculpatului este integrat profesional și este singurul care realizează venituri stabile, 600-700 lei lunar, sumă ce rezolvă însă cu mare greutate necesitățile financiare și materiale ale familiei; mama a fost angajată în trecut, în prezent nu realizează niciun fel de venit și nu lucrează ca urmare a unor multiple probleme de sănătate (angină pectorală esențială, hipertensiune arterială stadiul III esențială, sindrom dureros de tip gastric, hernie de disc ce necesită intervenție chirurgicală).

Inculpatul locuiește cu familia sa într-un apartament de două camere, proprietate personală a părinților; locuința este dotată și întreținută corespunzător, asigurând un nivel de trai confortabil. Potrivit informațiilor furnizate de sursele accesate și a observației cu ocazia vizitei la domiciliu, climatul familial este prin relații de întrajutorare și respect reciproc între membrii familiei și lipsa conflictelor manifeste; s-a remarcat, totodată, că relațiile intrafamiliale gravitează în jurul problemelor de sănătate ale mamei, fiind reliefat rolul inculpatului de copil care își îngrijește mama, „copil liniștit, ascultător, grijuliu.

În cadrul interviurilor a ieșit în evidență faptul că atitudinea membrilor familiei față de comportamentul infracțional este de dezaprobare și au o raportare corectă față de normele sociale, morale și juridice. în același timp, s-a identificat în familie și o stare de nemulțumire destul de accentuată în legătură cu situația socială și economică din prezent, cu privire la disfuncționalitatea instituțiilor, a șanselor reduse ale tinerilor de a se integra profesional, a insuficienței resurselor financiare ale unei pături a populației, ceea ce ar fi putut legitima pentru tânărul inculpat obținerea de bani prin infracțiune și duce la disiparea răspunderii pentru modalitatea ilicită de a realiza venituri în scopul „susținerii" familiei, care sunt tehnici de neutralizare a criminalității prin negarea responsabilității și negarea răului comis. Tânărul inculpat arată că, deși comportamentul său este dezaprobat, beneficiază de suport din partea familiei, chiar în condițiile materiale precare cu care se confruntă familia, natura suportului din partea familiei fiind preponderent moral și financiar din partea fratelui; s-a constatat că P.I.R. se simte atașat de părinții săi.

Din informațiile accesate a reieșit că niciun membru al familiei nu are antecedente penale, iar în antecedentele medicale ale membrilor familiei, în afara problemelor de sănătate ale mamei, menționate mai sus, nu au fost identificat alte suferințe.

S-a reținut că starea de sănătate a inculpatului din trecut și prezent este în parametri normali; nu fumează, consumă alcool foarte rar și a experimentat substanțele interzise recent, la vârsta de 22 de ani, canabis, în ianuarie 2011, anterior, în decembrie 2010, consumând o dată produse etnobotanice, ambele tipuri de consum fiind asociate cu un „prieten" din acea perioadă, coinculpatul B.N.

La finalizarea studiilor liceale (2009), fără examen de bacalaureat, tânărul P.l.R. obținuse trei calificări profesionale, însă nu a valorificat în câmpul muncii niciuna dintre acestea; are totuși o minimă experiență profesională, a lucrat în perioadă de probă la clubul „B.", în distribuție la firma „L.", spune că în prezent ajută în service-ul unui prieten; este în căutarea unui loc de muncă, a depus mai multe C.V.-uri, dar nu a reușit să ocupe un loc de muncă pe postul de ajutor de barman; își propune să urmeze un curs de calificare ca barman, fratele său urmând să-l ajute cu plata cursului. Bună parte a timpului de care dispune tânărul este alocată sarcinilor casnice, în rest utilizează internet-ul, își vizitează prietenii care lucrează în cluburi, este pasionat de mașini, motoare.

Inculpatul a conștientizat în prezent că modalitatea aleasă pentru a-și ameliora situația financiară este una greșită, care are dezavantaje și este pedepsită de lege, este centrat pe urmarea cursului de calificare și se orientează pentru viitor la modalități licite de obținerea a veniturilor.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul D.R. este în vârstă de 20 de ani, a absolvit 12 clase și este în prezent student, din fișa de cazier judiciar rezultând că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Referatul de evaluare întocmit în cauză a relevat că acesta provine din familie legal constituită, organizată, fiind al doilea născut al soților G. și V.D.; fratele mai mare, V., locuiește cu propria familie. Inculpatul și familia sa se bucură de stabilitate financiară, veniturile lunare ale familiei sunt constituite din pensia tatălui, pensionat cu gradul de colonel în M.A.N. și salariul mamei, medic de familie; nivelul din prezent al veniturilor este apreciat ca fiind mulțumitor în opinia surselor familiale consultate. De asemenea, situația locativă este stabilă, inculpatul locuiește cu familia sa într-un apartament de trei camere, proprietate personală a părinților, locuința asigură un nivel de trai confortabil, D.R. are camera sa.

Climatul familial este caracterizat prin stabilitatea relației între soți, preocuparea acestora pentru familie și construirea carierei profesionale, asigurând din acest punct de vedere un mediu familial și educațional propice pentru creșterea și dezvoltarea copiilor, unele disfuncționalități fiind remarcate în relaționarea părinți-copil odată cu adolescența inculpatului.

S-a menționat că s-a identificat în cadrul evaluării mediului familial existenta unui eveniment marcant în viata de familie care a avut loc în perioada adolescenței inculpatului, despre care și părinții cred că avut urmări nefavorabile asupra fiului lor. La vârsta de 15 ani, inculpatul și-a însoțit părinții pentru un an de zile în SUA, unde tatăl său a participat la o formă de perfecționare profesională la o bază militară din Virginia. în legătură cu împrejurările acestui eveniment și impactul resimțit de inculpat, părinții săi au constatat că tânărul nu a fost pregătit pentru această plecare (nu a fost informat din timp pentru că era în perioada susținerii examenului de capacitate); s-a adaptat cu ușurință pe perioada șederii (a urmat clasa a IX-a în Virginia până aproape de final), dar familia a trebuit să revină în România anterior finalizării anului școlar; revenit în localitatea de domiciliu, în mun. B., a trebuit să reia cursurile clasei a IX-a și a pierdut ocazia de a fi coleg cu foștii colegi de școală generală. A urmat cursurile liceale la două unități de învățământ, adaptarea școlară a fost scăzută și a fost victima unui episod de violență fizică în școală; în același timp, în planul relațiilor intrafamiliale, nevoia de autonomie a adolescentului, firească de altfel etapei de vârstă, alături de firea timidă, scăderea interesului școlar și nevoia de a se simți integrat, au dus la apariția unor relații tensionate părinte-copil și la blocaje în comunicare. în încercarea de depășire a acestor dificultăți, la inițiativa mamei, inculpatul a fost orientat către serviciile medicale de psihiatrie în două rânduri, iar în perioada anilor 2008-2009, a participat la ședințe de consiliere psihologică; din relatările inculpatului referitor la aceste experiențe reiese că s-a „familiarizat" cu medicii psihiatri și recomandările lor (există o corelație aici cu luarea deciziei de a consuma Xanax, însă el nu primise niciodată medicație cu acest produs), iar consilierea psihologică apreciază că nu i-a fost de ajutor, simțindu-se folosit de psiholog.

Totodată, s-a reținut că inculpatul J.M.M. este în vârstă de 28 de ani, a absolvit 12 clase și este în prezent taximetrist la SC M. SRL.

Referatul de evaluare întocmit în cauză a relevat că inculpatul J.M.M. provine din familia legal constituită de părinții J.V. și J.T., fiind primul copil al familiei din cei trei copii.

Mama inculpatului, în vârstă de 47 de ani, este absolventă de studii medii, iar în prezent lucrează ca îngrijitor la Laboratoarele Europharm Brașov; tatăl inculpatului, în vârstă de 53 de ani, este absolvent de studii medii, având calificările de lăcătuș mecanic și agent de pază, iar în prezent lucrează ca forjor la o fabrică de șuruburi din Brașov. Părinții și inculpatul au descris relația dintre ei ca fiind bazată pe respect și sprijin reciproc. Singurul aspect, menționat atât de părinți, cât și de inculpat, care a influențat nefavorabil relația dintre ei a constat în neaprobarea și neacceptarea de către părinți a relației inculpatului cu partenera sa, din cauza diferenței de vârstă dintre ei, ea fiind mai mare cu 10 ani decât el.

Mama inculpatului a afirmat că a observat o schimbare a comportamentului inculpatului față de ei după momentul arestării sale în acest dosar penal, în sensul că a început să comunice cu ei și să petreacă mai mult timp alături de ei, aspect confirmat și de inculpat; schimbarea comportamentală s-a datorat sprijinului pe care părinții i l-au acordat de la momentul în care a început procesul penal. Frații inculpatului sunt J.C., lucrează ca șofer și J.A., lucrează ca ospătar; ambii frați se află în Spania de aproximativ 6 ani. Inculpatul a afirmat că are o relație mai apropiată cu fratele său, însă menține legătura periodic cu amândoi prin intermediul internetului și telefonului.

S-a mai reținut că inculpatul J.M.M. locuiește împreună cu părinții săi într-un apartament format din două camere, locuința fiind proprietatea părinților. Condițiile de locuit asigură un nivel de trai decent, locuința fiind prevăzută cu utilitățile necesare și dotată cu mobilier corespunzător.

Venitul financiar al inculpatului este constituit din salariul său lunar, plus contravaloarea orelor suplimentare, veniturile sale fiind apreciate ca mulțumitoare. Inculpatul J.M.M. participă la cheltuielile familiale în mod constant.

În ceea ce privește starea de sănătate fizică și psihică, inculpatul J.M.M. a afirmat că nu s-a confruntat cu probleme de natură medicală; de asemenea, a fost menționat faptul că niciun membru al familiei nu a avut probleme de sănătate grave.

Referitor la consumul de alcool, inculpatul J.M.M. a arătat că obișnuiește să consume alcool rar, cu ocazia participării la anumite evenimente; fumează un pachet de țigări la două zile. Potrivit declarației inculpatului, nu au existat consecințe negative asupra relațiilor interpersonale din cauza consumului de alcool, aspect confirmat și de părinți.

Inculpatul J.M.M. a absolvit în anul 2001 școala profesională la Grup Școlar Silvic „Dr. N.R." în meseria de tâmplar, după care a fost angajat ca tâmplar la SC P. SRL o perioadă de 4 ani. în perioada anilor 2005 - 2009, a lucrat ca șofer de taxi, iar ulterior, a plecat pentru o perioadă de 6 luni în Spania, unde a lucrat fără forme legale ca ospătar. în perioada iunie 2010 - februarie 2011, a lucrat fără forme lega e ca taximetrist, iar din februarie 2011, este angajat ca tâmplar la SC L.P. SRL Brașov.

Potrivit caracterizării de la locul de muncă, inculpatul J.M.M. „s-a achitat cu conștiinciozitate de sarcinile de serviciu, a respectat programul de lucru, a răspuns tuturor solicitărilor conducerii societății, achitându-se de obligațiile postului său." Dl. B.G. a menționat că inculpatul J.M.M. este o persoană ce încredere și dornică să învețe lucruri noi. De asemenea, șeful inculpatului a afirmat că a observat la inculpat existența unui sentiment accentuat de teamă cu privire la finalitatea procesului penal.

În ceea ce privește modalitatea de petrecere a timpului liber, inculpatul a menționat că merge la pescuit și pe munte alături de prieteni.

Referitor la planurile de viitor, inculpatul a afirmat că dorește să își mențină locul de muncă și să își întemeieze o familie.

S-a mai reținut că inculpatul J.M.M. nu are antecedente penale și nu a creat probleme în comunitate, potrivit informațiilor furnizate de dl., ag. șef de poliție Spirea Sorin. De asemenea, niciun membru al familiei nu are antecedente penale.

Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul a apreciat că, în cazul inculpaților, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege pentru faptele reținute în sarcina lor, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere. La alegerea pedepsei și a modalității de executare s-au avut în vedere circumstanțele faptelor, numărul actelor materiale, conduita procesuală, precum și aprecierea că se impune o consiliere de specialitate. De asemenea, la stabilirea duratei termenului de încercare, instanța a avut în vedere și numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpaților.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul D.R..

Apelantul procuror a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate în privința soluțiilor de achitare a inculpaților P.G.A., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), D.R. și E.O., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sub aspectul omisiunii de a dispune desființarea înscrisurilor falsificate de inculpatul D., precum și sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului P.I.R. (cuantum și forma de executare).

În dezvoltarea motivelor de apel, realizată într-un amplu memoriu depus la dosarul cauzei, apelantul a apreciat că toate probele administrate în faza de urmărire penală și cea de judecată demonstrează faptul că singura persoană care i-a furnizat în data de 09 decembrie 2010 droguri inculpatului P. este inculpatul P..

S-a arătat că, din conținutul convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei, coroborate cu procesele-verbale întocmite de investigatorul D. și de lucrătorii de poliție care au supravegheat activitățile întreprinse de cei doi inculpați în data de 09 decembrie 2010, între orele 12,00 - 15,00, rezultă că, de fiecare dată, atât după întâlnirile cu investigatorul D., cât și anterior acestora, inculpatul P. lua legătura telefonic și se întâlnea cu inculpatul P., acesta fiind singura persoană cu care furnizorul de droguri al investigatorului s-a întâlnit în perioada critică.

S-a mai arătat că, deși în acest caz momentul efectiv al tranzacționării drogurilor între P. și P. nu poate fi stabilit prin probe directe, starea de fapt poate fi corect stabilită prin probe indirecte, în speță, convorbirile telefonice, procesele- verbale ale investigatorului și lucrătorilor de poliție, planșele foto întocmite, dar și depoziția inculpatului P., care a declarat că nu cunoaște nicio persoană cu numele P. și că toate drogurile vândute investigatorului provin de la inculpatul B.N., deși în data menționată, în perioada critică, nu a discutat telefonic și nici nu s-a întâlnit cu acesta.

În privința achitării inculpatului D., procurorul a apreciat hotărârea netemeinică având în vedere faptul că, în timpul percheziției domiciliare efectuate la data de 19 ianuarie 2011, acesta le-a declarat polițiștilor că a utilizat pipa artizanală găsită în apartament pentru consum de cannăbis în combinație cu tutun predominant; în declarația olografă, dată în fața procurorului, a recunoscut că este consumator de droguri și a deținut diferite cantități de cannăbis, pe care le-a consumat singur, iar pipa ridicată din locuința sa a fost utilizată tot pentru tutun și canabis. S-a arătat că textul incriminator nu condiționează săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc de existența unei cantități minime de droguri, iar prin faptul că inculpatul a consumat cannăbis, utilizând instrumentul ridicat la percheziție, a acceptat în mod implicit ca, în perioada cuprinsă între momentul consumului și data de 19 ianuarie 2011, să dețină droguri de risc, materializate în urmele lăsate pe acele obiecte. S-a mai susținut că instanța a ignorat declarația inculpatului din data de 19 ianuarie 2011, făcând referire doar la mențiunile din referatul de evaluare.

Relativ la inculpatul E., s-a invocat faptul că, la percheziția domiciliară din data de 12 august 2010, le-a declarat polițiștilor că boncul ridicat îi aparține și că fumează la acesta, în fața procurorului afirmând că a achiziționat din străinătate boncul și că îl folosește doar el pentru a consuma cannăbis; deținerea s-a realizat în momentul în care inculpatul a intrat în posesia cannabisului până la data ridicării obiectului, respectiv 12 august 2010.

Având în vedere faptul că a rezultat cu certitudine împrejurarea că instrumentul utilizat pentru consumul de droguri de către inculpatul E. a fost deținut începând cu perioada 2007-2008, fiind folosit la consumul de cannăbis, s-a apreciat, prin raportare la dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a susținut, de asemenea, că deși prima instanță 1-a condamnat pe inculpatul D.pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., constând în aceea că, la data de 17 decembrie 2010, a falsificat o rețetă medicală pentru produsul Xanax, pe care a utilizat-o pentru achiziționarea medicamentului menționat, pe care ulterior l-a consumat, a omis să dispună desființarea rețetei aflată la fila 180 vol. II dosar urmărire penală.

În privința modalității de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P., apelantul procuror a invocat faptul că prima instanță nu a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite. S-a arătat că inculpatul a comercializat sau a deținut pentru comercializare, în șase rânduri, în perioada 30 noiembrie 2010 - 19 ianuarie 2011, cantități cuprinse între 5 grame și 70 grame de droguri de risc, ceea ce evidențiază o consecvență a acestuia în vânzarea de stupefiante. De asemenea, s-a susținut că s-a omis a fi avută în vedere declarația acestui inculpat, în sensul că s-ar fi aprovizionat cu droguri de la inculpatul B., deși din actele de cercetare penală a rezultat strânsa legătură cu inculpatul P., evidențiată de întâlnirile și convorbirile din data de 09 decembrie 2010. Prin urmare, s-a apreciat că pronunțarea condamnării nu constituie un avertisment suficient pentru inculpatul P., fiind necesară executarea pedepsei în detenție.

Apelantul inculpat D.R. a criticat hotărârea pentru netemeinicia soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., având în vedere împrejurările concrete în care a comis fapta, fiindu-i ușor să intre în posesia unor rețete, pe care le-a descărcat de pe internet, aplicând ulterior ștampila ce aparține mamei sale. A arătat că a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale și este resocializat.

Cu ocazia soluționării cauzei în apel, inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Prin Decizia penală nr. 3/ A din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 274/ S din 12 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 2144/62/2011, pe care a desființat-o sub aspectul omisiunii de desființare a înscrisului falsificat de inculpatul D.R..

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 348 C. proc. pen., a desființat rețeta emisă la data de „17.12", purtând parafa Dr. D.G., aflată la fila 180 dosar urmărire penală, volum II.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul D.R. împotriva aceleiași sentințe.

A dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției și a se plăti Baroului Brașov suma totală de 825 lei, onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu desemnați inculpaților D.R., P.I.R., P.G.A. și E.O. (câte 150 lei fiecare pentru avocații S.N. și C.L., 225 lei pentru avocat P.A. și 300 lei pentru avocat D.L.), care se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

A obligat apelantul inculpat D.R. să plătească statului suma 350 lei cheltuieli judiciare; restul cheltuielilor avansate de stat, în cuantum de 675 lei, au rămas în sarcina acestuia.

Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarului cauzei și ținând seama de motivele de apel invocate, instanța de apel a constatat că prima instanță de judecată a reținut corect starea de fapt, analizând și coroborând temeinic toate probele administrate în cursul urmării penale, dar și nemijlocit, prin cercetarea judecătorească desfășurată.

Astfel, în cauză, a rezultat că inculpatul P.I.R. l-a cunoscut pe investigatorului sub acoperire „D.", prin intermediul inculpatului B.N., în data de 30 noiembrie 2010, când i-a vândut direct aprox. 5 grame substanță solidă în care s-a pus în evidență T.H.C.; cu acea ocazie, investigatorul a primit numărul de telefon al inculpatului P.

În data de 09 decembrie 2010, la inițiativa investigatorului, ulterior unor convorbiri telefonice, „D." și P.I.R. s-au întâlnit, aproximativ în jurul orelor 12,00, iar în mașina investigatorului au purtat o discuție despre droguri; potrivit procesului-verbal întocmit de investigatorul D., în prezența sa, la ora 12,06, inculpatul P. l-a apelat pe furnizorul său de droguri, însă acesta nu i-a răspuns. Din procesul-verbal de certificare și redare în formă scrisă a înregistrărilor audio și video din data de 09 februarie 2011 (filele 71, 75 vol. I dosar urmărire penală) nu rezultă, însă, că cel pe care inculpatul P. l-ar fi apelat la ora menționată ar fi fost inculpatul P.G.A.. Dimpotrivă, la ora 12,09, acesta din urmă l-a contactat telefonic pe inculpatul P., între cei doi purtându-se o convorbire, redată la fila 154 din volumul I dosar urmărire penală; din cuprinsul acestei discuții rezultă că P. intenționa să se deplaseze în Stupini pentru efectuarea inspecției tehnice periodice, P. sugerându-i și alte locații unde se putea realiza procedura menționată; nu rezultă că limbajul folosit ar fi fost unul codificat și niciun alt mijloc de probă nu a demonstrat faptul că expresia „să fac un I.T.P. ar avea un alt sens și nici că exprimarea „îs mai multe din astea. De-aia că trebuia să vorbesc cu tine neapărat, știi?" s-ar referi la demersuri realizate cu scopul de a obține drogurile solicitate de investigator.

Ulterior despărțirii de „D.", cu înțelegerea reîntâlnirii pentru livrarea drogurilor, inculpatul P. s-a deplasat la barul M.C., din Brașov, unde nu a stat decât câteva minute, după care a plecat cu autoturismul, conducându-l prin Mun. Brașov; la ora 12:29:45, a fost contactat telefonic de P.G.A., cu care a stabilit să se întâlnească în același bar; potrivit procesului-verbal de la filele 42-45 din vol. II al dosarului de urmărire penală, cei doi au stat în bar aproximativ de la ora 12:25, timp de cea. 25 de minute, iar la ora 12:50, P. a plecat cu autoturismul la reprezentanța auto C., unde s-a întâlnit cu alte două persoane și cu un angajat al reprezentanței auto; la ora 13:00:40, P. a fost apelat de investigator, cei doi stabilind să se întâlnească la intrarea pe str. X, loc în care „D." urma să ajungă „în șapte, opt minute"; cu ocazia acestei întâlniri, P. i-a livrat 23,96 de grame rezină de cannabis, primind de la investigator suma de 1.030 lei; potrivit înțelegerii, P. s-a angajat să îl contacteze pe „D." pentru a-i furniza o altă cantitate de droguri.

La ora 13:31:38, inculpatul P. l-a apelat pe inculpatul P. care, potrivit celor consemnate de ofițerii de poliție care îl supravegheau, se afla în acel moment în cartierul Noua; între cei doi a avut loc convorbirea redată la fila 157 dosar urmărire penală (vol.I), din cuprinsul căreia nu rezultă referiri la stabilirea unei întâlniri în cadrul căreia P. să îi înmâneze ceva lui P. Din conținutul acestei discuții nu rezultă că P. i-ar fi spus interlocutorului său că „îi trebuie maxim" și nu s-a stabilit, prin alte mijloace de probă (cu care să fie coroborate aceste convorbiri) ce avea de rezolvat P., motiv pentru care s-a apreciat că exprimările „Domn: Cre5 că-ntr-o juma5 de oră am rezolvat. P.I.R.: M.? Domn: M., maximorum" sunt insuficiente pentru a se concluziona în sensul susținut de apelantul procuror.

Organele de cercetare penală l-au supravegheat în continuare pe inculpatul P., constatând că, după ce a vorbit la telefon, s-a deplasat pe str. X, la familia G., de unde a plecat la ora 13:40 spre cartierul T., întâlnindu-se, pe str. C.C., cu cele două persoane cu care, anterior, se întâlnise și la reprezentanța C., apoi s-a dus la locuința de pe str. G., iar după aproximativ 20 de minute, s-a deplasat cu autoturismul pe str. O.G., lângă liniile de cale ferată, loc în care s-a întâlnit, după două minute, cu inculpatul P.; între cei doi a avut loc o discuție în mașina lui P., ulterior căreia P. a plecat spre str. C.C., iar P. s-a deplasat la restaurantul F.R., unde s-a întâlnit din nou cu cele două persoane anterior menționate și cu încă una, necunoscută. Aproximativ la ora 15:00, acesta din urmă, împreună cu P., au plecat la barul M.C.

Exceptând scurta întâlnire pe care P. a avut-o cu P., ulterior convorbirii telefonice pe care aceștia au avut-o la ora 13:59:26, urmărirea penală efectuată nu a stabilit ce anume a făcut inculpatul P. din momentul despărțirii de investigatorul sub acoperire și până la ora 14:20:49, când a fost apelat telefonic de „D." (fila 159 vol. II dosar urmărire penală).

Contrar celor consemnate de investigatorul „D." în procesul-verbal de la fila 27 dosar urmărire penală (volum II), acesta a fost cel care l-a contactat pe P., cei doi au stabilind să se întâlnească, fapt realizat la ora 14:30, când a avut loc cea de a doua livrare, 14,95 grame rezină de cannabis contra sumei de 800 lei, ulterior căreia P. s-a deplasat către barul M.C., iar „D." către sediul B.C.C.O. Brașov.

La ora 14:37:43, P. l-a sunat pe P., fără ca din conținutul convorbirii să rezulte aspecte semnificative în cauză (fila 160 dosar urmărire penală, vol. I).

S-a reținut că inculpatul P. s-a prevalat de dreptul la tăcere în prezenta cauză, iar inculpatul P. a furnizat o declarație în data de 19 ianuarie 2011 (atât olografă, cât și în fața procurorului, filele 219-220 vol. II dosar urmărire penală), făcând referire la faptele comise împreună cu Buda D. și investigatorul „D." și învederând că l-ar cunoaște „din vedere" pe P., a cărui fotografie i-a fost prezentată; tot la acel moment, P. a menționat că de fiecare dată când i-a vândut droguri lui D., acestea proveneau de la B.N.

Analizând informațiile furnizate de probele anterior prezentate - înregistrările audio-video, inclusiv planșele fotografice, declarațiile inculpaților și ale investigatorului sub acoperire, procesele-verbale întocmite de acesta și de organele de cercetare penală care i-au supravegheat pe „D." și pe inculpatul P. -, instanța de prim control judiciar a constatat că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul P., nefiind dovedit, fără niciun dubiu, faptul că de la acest inculpat ar fi obținut P. cantitățile de droguri pe care le-a vândut investigatorului D. în data de 09 decembrie 2010.

În cauză a rezultat doar existența unor convorbiri și întâlniri între P. și P.; anterior primei livrări, P. a fost cel care l-a contactat pe P., cei doi s-au întâlnit în bar, fără să fie stabilit ce anume au făcut acolo, deși echipa operativă îl supraveghea pe P.; înaintea celei de a doua livrări, organele de cercetare penală l-au urmărit exclusiv pe inculpatul P., fără ca inculpatul P. să fie supravegheat în tot ceea ce a întreprins până la întâlnirea pe care a avut-o cu P. S-a apreciat că acest aspect este de natură să creeze un dubiu asupra concluziei apelantului procuror, conform căreia P. ar fi obținut drogurile de la inculpatul P. întrucât doar cu acesta ar fi vorbit și s-ar fi întâlnit înaintea celor două vânzări către investigator.

Împrejurarea că în perioada critică inculpatul P. nu a discutat la telefon și nici nu s-a întâlnit cu inculpatul B.N. (pe care l-a indicat drept sursă a drogurilor, cu ocazia audierii sale de către procuror) nu a prezentat relevanță în cauză și nici nu a confirmat teza obținerii drogurilor de la P..

De asemenea, nici faptul că în agenda telefonică a inculpatului P. numărul de telefon al lui P. era memorat sub numele „G. bun" nu a fost de natură a demonstra decât că P. nu a fost sincer când a declarat că îl știe din vedere pe P., fără să infirme concluzia în sensul lipsei de temeinicie a probelor aduse în acuzarea inculpatului P.

S-a apreciat că fără semnificație sub aspectul dovedirii comiterii de către P.G.A. a infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) sunt și mesajele tip S.M.S. purtate între P.I.R. și fratele acestuia, P. Sorin, din cuprinsul acestora rezultând intenția inculpatului P. de a nu mai „face prostii", acesta afirmând că mai trebuie să îi facă „plata lui G." Susținerile acuzării, conform cărora acest mesaj se referă la faptul că P. nu achitase suma de bani cuvenită lui P. în urma tranzacțiilor din data de 09 decembrie 2010, s-a apreciat a fi lipsite de orice suport probator întrucât, în cauză, nu s-a stabilit existența vreunei datorii între cei doi inculpați, care să se fi născut la data de 09 decembrie 2010.

Așa fiind, instanța de apel a constatat că soluția de achitare a inculpatului P.G.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), întemeiată pe dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este legală și temeinică.

Verificându-se criticile aduse de apelantul procuror soluțiilor de achitare a inculpaților D.R. și E.O. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a constatat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În esență, faptele imputate celor doi inculpați au constat în aceea că, la perchezițiile efectuate la domiciliile lor, s-au identificat și ridicat o pipă metalică confecționată artizanal, cu urme de materie arsă (de la D.R.), respectiv un bong din sticlă, cu urme cu aspect de arsură (de la E.), iar potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 21 ianuarie 2011 (filele 162-165 vol. II dosar urmărire penală) și din 30 august 2010 (filele 190-192 vol. II dosar urmărire penală), pe cele două obiecte s-a pus în evidență T.H.C.

Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul E. a recunoscut că bongul ridicat îi aparține și că îl folosește exclusiv pentru a consuma cannabis, precizând că nu a deținut la domiciliu cantități de droguri, dar că a consumat cu diferite persoane (filele 253-254 vol. II dosar urmărire penală). Inculpatul D.R. a relatat că a deținut cannabis în cantități mici, pe care le-a și consumat singur, că deține semințe de cannabis și „mă refer la cele găsite . și că pipa găsită și ridicată a fost folosită tot pentru tutun și cannabis" (fila 257 vol. II dosar urmărire penală).

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea.

Din conținutul normei de incriminare s-a observat că legiuitorul român nu incriminează consumul de droguri, ci cultivarea, cumpărarea, deținerea de droguri pentru consum propriu.

A fost avut în vedere că, pentru a se putea reține infracțiunea prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000, în forma „deținerii", nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce inculpatul se află încă în detenția drogurilor întrucât aceasta ar însemna restrângerea aplicării textului de lege menționat doar la ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce excede voinței legiuitorului.

În acest sens, s-a reținut că întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 necesită probarea faptului că cel acuzat s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de droguri, a cărei destinație era consumul propriu.

S-a reținut că, în această modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective, deținerea trebuie să aibă o anumită întindere în timp și să fie suficient de, caracterizată întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge, indirect, la sancționarea consumului de droguri - în dezacord cu voința legiuitorului - câtă vreme orice consum presupune implicit o deținere anterioară a drogurilor consumate. Or, în cauză, nu s-a stabilit dacă între momentul în care cei doi inculpați au intrat în posesia unei anumite cantități de substanță interzisă și până când au consumat-o a existat sau nu un interval de timp.

S-a mai reținut că, în speță, atât pipa, cât și bongul ridicate de la inculpații D. și E., au conținut doar urme arse în care a fost evidențiat T.H.C., dar acest fapt nu poate face dovada, prin el însuși, a unei dețineri de droguri în scopul consumului propriu, ci doar demonstrează un consum anterior.

De altfel, a fost avut în vedere că cei doi inculpați au recunoscut că sunt consumatori de droguri și că au folosit pipele pentru consumul de cannabis, negând însă deținerea unor cantități mai mari; nici în semințele și nici în cele trei punguțe din material plastic, în care se observă urme de materie, ridicate de la locuința lui D.și nici în seringile de unică folosință și nici în narghileaua identificate și ridicate de la E. nu s-au pus în evidență T.H.C., aspect de natură să susțină concluzia că inculpații D.și E. sunt doar consumatori de droguri.

Totodată, s-a reținut că este reală susținerea apelantului procuror, în sensul că legea nu condiționează infracțiunea de „deținere de droguri de risc" de existența unei cantități minime de droguri, instanța de apel apreciind însă că „urmele de materie" găsite pe obiectele menționate (care nici măcar nu au fost într-o cantitate care să poată fi cântărită) nu pot fi confundate cu însăși „materia" (drogul), deținerea presupunând posedarea unei substanțe palpabile, consumabile și nu una deja consumată.

S-a constatat, de asemenea, că susținerile primei instanțe relative la imposibilitatea stabilirii datei faptei de deținere de droguri, cu consecința imposibilității calculării termenului de prescripție, sunt neîntemeiate. A fost avut în vedere că fapta de deținere de droguri, incriminată prin art. 4 din Legea nr. 143/2000, este o infracțiune continuă, or, specific acestei forme a unității naturale este tocmai prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forțe contrare, aceasta însemnând că termenul de prescripție al răspunderii penale se calculează de la data epuizării faptei, respectiv, identificarea și ridicarea drogurilor de către organele de cercetare penală.

Pentru aceste motive, instanța de apel a apreciat că există un dubiu asupra existenței elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deținerea), astfel încât soluția de achitare a inculpaților D.R. și E.O., întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se impune a fi menținută.

De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut întemeiat comiterea de către inculpatul D.R. a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 17 decembrie 2010, a falsificat o rețetă medicală pentru produsul Xanax, pe care a aplicat parafa mamei sale, de profesie medic pediatru, achiziționând ulterior medicamentul menționat, pe care l-a consumat.

S-a reținut că în mod temeinic s-a apreciat că fapta anterior descrisă prezintă gradul de pericol social necesar infracțiunii și că, pentru sancționarea inculpatului, este necesară aplicarea unei pedepse.

Relativ la criticile apelantului D.R., conform cărora se impune achitarea sa, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., s-a apreciat că argumentele invocate în susținerea apelului sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 181 alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Analizându-se criteriile anterior menționate, prin raportare la fapta imputată inculpatului D., s-a constată că, pentru a obține tablete de Xanax, acesta a descărcat de pe internet o rețetă, pe care a completat-o singur și a aplicat ștampila de medic pediatru a mamei sale; rețeta astfel contrafăcută a folosit-o la o farmacie, obținând medicamentul dorit, pe care l-a și consumat.

Deși inculpatul D.a fost bine caracterizat prin referatul de evaluare întocmit în cauză și a fost cooperant pe parcursul prezentului proces penal, evaluarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 181 C. pen. au împiedicat concluzia lipsei de pericol social al faptei, susținerile apelantului de achitare nefiind apreciate ca întemeiate.

De altfel, s-a constatat că prima instanță a valorificat toate aspectele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, justificând astfel condamnarea inculpatului la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de 290 alin. (1) C. pen., iar modalitatea de executare aleasă - suspendarea condiționată - este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a constatat, însă, că Tribunalul Brașov, deși a reținut săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., motiv pentru care, instanța de apel a desființat rețeta emisă la data de „17.12", purtând parafa Dr. D.G., aflată la fila 180 dosar urmărire penală, vol. II

Verificându-se modalitatea în care a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului P.l.R., s-a constatat că în mod temeinic s-a ținut seama de pericolul social al faptelor comise, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel încât pedeapsa aplicată apare ca necesară prevenirii, educării și reintegrării acestuia în societate.

S-a avut în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, fiind reținute un număr de 6 acte materiale. S-a apreciat că împrejurările concrete în care faptele au fost comise, cantitățile de substanță vândute sau deținute în vederea comercializării, coroborate cu faptul că inculpatul este la prima confruntare cu rigorile legii penale și că prezintă perspective de reintegrare socială, justifică concluzia că o pedeapsă de 3 ani închisoare, în modalitatea de executare prevăzută de art. 861 C. pen., este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că măsurile de supraveghere impuse inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani sunt de natură să asigure reinserția sa socială, nefiind necesară executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Totodată, s-a reținut că perioada petrecută de acest inculpat în arest preventiv, din data de 19 ianuarie 2011 până în data de 17 februarie 2011, constituie un avertisment suficient pentru ca să nu reitereze comportamentul infracțional.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul D.R..

Parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei achitări a inculpaților D.R. și E.O., pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a inculpatului P.G.A., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din aceeași lege și, de asemenea, în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P.I.R., susținând că nu se justifica o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege și nici aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, condamnarea celor trei inculpați, pentru care s-au dispus soluții de achitare, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul P.I.R., majorarea pedepsei și executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Criticile au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat D.R. a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., susținând că se poate dispune o soluție de achitare, în baza art. 181 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative.

Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații P.I.R. și D.R. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cel dintâi) și, respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. (cel de al doilea), infracțiuni pentru care au fost condamnați în prezenta cauză.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - invocat în susținerea căii de atac a recursului atât de Ministerul Public, cât și de inculpatul D.R. -, este de menționat că acesta există numai dacă se constată că situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de prim control judiciar este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui acest caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, iar pe de altă parte, să fie esențială, adică să aibă o influență bine. precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci numai dintr-o discordantă evidentă între situația de fapt reținută și conținutul real al probelor.

În prezenta cauză, Înalta Curte nu a identificat niciun aspect esențial stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale.

Fără a relua raționamentele instanțelor de fond și de apel realizate în interpretarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată că nu există vreo contradicție între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârșirea infracțiunilor anterior menționate de către inculpații P.I.R. și D.R., situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.

Toate aceste probe confirmă situația de fapt reținută de instanțele inferioare, concluziile la care acestea au ajuns prin raționament neputând fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la o reinterpretare și reapreciere a probelor, ceea ce ar fi în evidentă contradicție cu dispozițiile procesual penale anterior menționate.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că, în cauză, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că faptele inculpaților P.I.R. și D.R. întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, art. 290 alin. (1) C. pen., cu privire la aceste fapte neputându-se adopta o soluție de achitare întrucât probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească confirmă acuzațiile formulate.

În speță au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția celor doi inculpați și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei. Se retine astfel că vinovăția în săvârșirea infracțiunilor anterior menționate a fost determinată printr-o evaluare a contribuției cauzale a celor doi inculpați, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv și o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută.

În ceea ce privește susținerea recurentului intimat inculpat D.R., în sensul că, față de acesta, s-ar putea dispune o soluție de achitare, în baza art. 181 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative, Înalta Curte constată că nici aceasta nu poate fi primită, neputându-se reține că, prin activitatea ilicită, inculpatul a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, iar prin conținutul său concret, fapta penală săvârșită este lipsită în mod vădit de importanță, conform art. 181 alin. (1) C. pen. în acest sens, sunt avute în vedere criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., referitoare la modalitatea în care fapta a fost comisă, scopul urmărit, dar și urmarea produsă.

Totodată, cu privire la critica formulată de parchet, vizând greșita achitare a inculpaților D.R. și E.O., pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a inculpatului P.G.A., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din aceeași lege, critică circumscrisă aceluiași caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., fără a relua argumentele anterior expuse, referitoare la incidența acestor prevederi legale, Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Art. 345 alin. (2) din același cod precizează ca soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai daca instanța constată că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpat

Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200 și art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie sa apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

În prezenta cauză, și în ceea ce-i privește pe inculpații D.R., E.O. și P.G.A., probatoriul administrat a fost evaluat în mod corespunzător, împrejurare ce a atras pronunțarea unei corecte soluții de achitare a acestora pentru infracțiunile prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, art. 2 alin. (1) din aceeași lege, soluție fundamentată pe dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în ceea ce-i privește pe primii doi inculpați - există un dubiu asupra existenței elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deținerea) - și, respectiv, art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu referire la inculpatul P.G.A. - nefîind dovedit, fără niciun dubiu, faptul că de la acest inculpat ar fi obținut P.I.R. cantitățile de droguri pe care le-a vândut investigatorului D. în data de 09 decembrie 2010.

Pentru aceste considerente, criticile parchetului, respectiv ale recurentului intimat inculpat, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu pot fi primite.

De asemenea, nici criticile formulate de parchet, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că, în speță, s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.

Astfel, Înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani - aplicată inculpatului P.I.R. de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și menținută de instanța de apel -, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului.

Totodată, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, apreciază că nu se impune executarea pedepsei aplicate inculpatului P.I.R. în regim privativ de libertate, stabilirea modalității de executare reglementată de dispozițiile art. 861 și urm. C. pen. fiind suficientă, în contextul particular al cauzei, pentru a se realiza reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Prin urmare, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, aplicată inculpatului P.I.R., apare ca fiind temeinică și legală, aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, context în care nu poate fi primită solicitarea parchetului de majorare a cuantumului pedepsei și de schimbare a modalității de executare.

Așa fiind, criticile formulate de parchet și de către recurentul intimat inculpat D.R. apar ca nefîind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat D.R. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales.

De asemenea, onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați se vor plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și de inculpatul D.R. împotriva Deciziei penale nr. 3 A din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind și pe inculpații E.O., P.I.R. și P.G.A.

Obligă recurentul intimat inculpat D.R. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E.O. și P.I.R., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G.A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.