Validity of suspended criminal penalties in influence-trading and forgery convictions for police officers exploiting public authority.

Asupra recursurilor penale de față ;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142/F din data de 09 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) a fost condamnat inculpatul N.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul N.M. la câte trei pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul N.M. la câte trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de favorizare a infractorului.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(trei acte materiale), a fost condamnat inculpatul N.M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), a fost condamnat inculpatul N.M. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea mai sus aplicate și s-a dispus ca inculpatul N.M. să o execute pe cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani fixat în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probatiune de pe lângă Tribunalul Brașov:

a) să se prezinte la fiecare convocare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului N.M. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului N.M. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., referitoare la faptul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu va îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere stabilite instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) a fost condamnat inculpatul S.G.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență sub forma complicității.

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 264 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 Iit. a) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul S.G.D. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea mai sus aplicate și dispune ca inculpatul S.G.D. să o execute pe cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși o infracțiune, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a respins cererea de schimbare încadrare juridică pusă în discuție, din oficiu, la data de 02 noiembrie 2012.

În temeiul art. 61 alin. (2) și (4) și art. 19 din Legea nr. 78/2000 au fost obligați inculpații M.N. și S.G.D. să plătească, în solidar, următoarele sume către martorii denunțători:

- echivalentul în RON la data plății al sumei 1.000 euro către M.G. și respinge restul pretențiilor solicitate de către acest martor;

- echivalentul în RON al sumei de 1.000 euro către martorul C.I.

În temeiul art. 61 alin. (2) și (4) și art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul M.N., să plătească, echivalentul în RON al sumei de 700 euro către martorul denunțător M.B. și respinge restul pretențiilor solicitate de către acest martor.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.M. a sumei de 300 euro, primită de la martorul denunțător B.S.

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse față de inculpații N.M. și S.G.D. prin ordonanța procurorului din data de 16 iunie 2011:

- sechestru asigurător aplicat asupra autoturismului marca O.V.C., aparținând inculpatului M.N.

- sechestru asigurător aplicat asupra autoturismului marca A., aparținând inculpatului S.G.D.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-au desființat:

A. parțial următoarele înscrisuri:

- declarațiile numiților Ș.M.P. și Ș.S. din Dosarul nr. 12.106/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, numai în ce privește certificarea „Dată în prezența mea, azi 01 februarie 2011” realizată de inculpatul N.M. pe prima filă a declarațiilor;

- declarația numitului N.A. din Dosarul nr. 12.522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, numai în ce privește certificarea „Dată în prezența mea, azi 31 ianuarie 2011” realizată de inculpatul N.M. și semnăturile existente la rubrica corespunzătoare numitului N.A.

B. total următoarele înscrisuri:

- proceselor-verbale din datele de 17 decembrie 2007 și 08 ianuarie 2008, întocmite de inculpatul N.M. în Dosarul nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

În baza art. 913 alin. (7) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri s-a arhivat, odată cu dosarul cauzei, la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat un DVD ce conține convorbiri telefonice și discuții ambientale.

S-a dispus comunicarea unui exemplar al prezentei sentințe, după rămânerea ei definitivă, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

În baza art. 190 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 70 RON reprezentând onorariul doamnei interpret de limbă engleză K.K.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul N.M. să plătească statului suma de 6.845 RON (în care este inclus și onorariul parțial de 75 RON acordat prin încheierea din 14 noiembrie 2012) și inculpatul S.G.D. să plătească statului suma de 3.000 RON, ambele sume cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Martorul denunțător M.G., în cursul lunii august 2006, a fost autorul unui accident de circulație, aflându-se sub influența băuturilor, fiind cercetat în dosarul penal nr. 6329/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., având în vedere că alcoolemia sa depășea limita legală. Martorul M.G. îi cunoștea pe cei doi inculpați încă din anul 2002, din vremea când practica taximetria. Inculpatul S.G.D., la priveghiul soției martorului, aflând ce i s-a întâmplat, i-a promis că îl va ajuta, prin intermediul inculpatului N.M., să obțină o valoare mai mică a alcoolemiei, fapt ce îi va fi favorabil la soluționarea cauzei penale, însă pentru aceasta trebuie ca martorul să plătească suma de 500-600 euro. Această discuție dintre martorul denunțător și inculpatul Stredie a fost auzită și de către martorul M.A. La câteva zile după înmormântarea soției, M.G. s-a întâlnit cu cei doi inculpați, în fața sediului S.J.M.L. Brașov, ocazie cu care i-a dat inculpatului S. suma de 500 euro în prezența inculpatului N., cei doi inculpați intrând în sediul S.J.M.L., iar martorul plecând spre casă. Ulterior, S.G.D. l-a informat telefonic pe martorul M.G. că problema cu alcoolemia a fost rezolvată și să stea liniștit.

După această discuție, martorul M.G. a fost citat să se prezinte la poliție, pentru a fi audiat în dosarul penal nr. 6329/P/2006, ocazie cu care a fost informat că valorile alcoolemiei sale sunt cu mult peste limita legală, spre 2,00 g/l alcool pur în sânge.

După ce s-a prezentat la poliție și a aflat despre valorile ridicate ale alcoolemiei, s-a întâlnit cu inculpatul S. , care i-a spus că inculpatul N.M. va rezolva această problemă la I.N.M.L. „Mina Minovici” București, unde cunoaște persoanele abilitate.

În zilele următoare, denunțătorul M. s-a întâlnit cu inculpatul S., care i-a mai pretins martorului suma de 500 euro și contravaloarea motorinei necesară deplasării la București.

Spre sfârșitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie 2006, M.G., un bărbat neidentificat aflat într-o situație similară cu a sa, împreună cu inculpații s-au deplasat la sediul I.N.M.L. „Mina Minovici” din București, cu autoturismul inculpatului S.G.D. Înainte de a pleca spre București, inculpatul N. le-a înmânat lui M.G. și bărbatului neidentificat câte o foaie de hârtie pe care erau înscrise valori fictive ale cantităților de băutură și mâncare consumate, cerându-le să le memoreze și să le relateze medicilor legiști.

În mașină, inculpatul N.M. le-a dat lui M.G. și bărbatului neidentifîcat câte un plic, pe care era inscripționat numele celor doi și le-a cerut să pună fiecare sumele de bani stabilite anterior, astfel că M.G. a introdus în plic suma de 500 euro. Plicurile au fost predate inculpatului N., acesta le-a cerut martorilor să aștepte în mașină, plecând împreună cu S.G.D. către I.N.M.L. Cei doi inculpați s-au întors cu zâmbetul pe buze spunându-i martorului că problema s-a rezolvat și că nu va mai fi necesar să mai vină în București.

Denunțătorul M. a fost citat pentru a se prezenta la poliție în luna martie 2007 în scopul audierii în calitate de învinuit, înainte de a se prezenta întrebându-l pe inculpatul S. ce să declare, acesta spunându-i să solicite recalcularea alcoolemiei.

Fiind audiat în dosarul penal în care era cercetat, în declarația din data de 19 martie 2007, acesta a arătat, în mod nereal, că în intervalul orar 21.50 - 22.30, a băut 200 ml țuică cu o tărie de 60-65 grade, 2 beri fără alcool și a mâncat 4 sarmale, 5-6 chifteluțe și 2 felii de pâine, aceste aspecte fiind consemnate pe bilețelul dat de inculpatul N. când fusese la București la I.N.M.L. Cu această ocazie M.G. a cerut în cuprinsul declarației să-i fie recalculată alcoolemia, cum îi spusese inculpatul S.

La data de 07 aprilie 2009, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în Dosarul nr. 6329/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, M.G. luând cunoștință de valorile alcoolemiei și constatând că acestea nu au fost reduse, aspect ce l-a determinat să formuleze denunțul din prezenta cauză.

Denunțătorul M.B. aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a produs un accident rutier, fiind cercetat în Dosarul nr. 4352 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Având acest dosar penal, denunțătorul M. a început să meargă foarte des la poliție, iar din discuțiile purtate cu o lucrătoare de poliție a aflat că poate să fie pus în legătură cu inculpatul N. în scopul de a-i recalcula alcoolemia și a-și obține mai repede permisul de conducere. La 2-3 zile după ce sa aflat de inculpatul N., denunțătorul M. s-a prezentat la biroul acestuia, inculpatul N. dându-i asigurări că se va rezolva problema cu alcoolemia dându-i și numărul de telefon al inculpatului S. În cadrul acestei discuții inculpatul i-a pretins 500-600 euro, pe care să îi dea angajaților de la I.N.M.L. în scopul recalculării alcoolemiei. Pentru că nu avea această sumă de bani, martorul denunțător a contractat un credit de la Banca R.D. Brașov. După ce a intrat în posesia banilor, martorul denunțător l-a sunat pe inculpatul S., s-a dus acasă la acesta din urmă, unde i-a dat inculpatului S. suma de 500-600 euro (echivalentul în RON). Denunțătorul a primit de la inculpatul N. o hârtie pe care erau scrise date despre consumul de alimente și băutură și având aceste date martorul a scris o cerere de recalculare a alcoolemiei pe care a depus-o în dosarul penal în care era cercetat. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză denunțătorului i-a fost stabilită o alcoolemie sub limita legală.

Denunțătorul B.S. a fost implicat într-un accident de circulație fiind cercetat în acest sens în dosarul penal nr. 7213/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Fiind internat în spital l-a cunoscut pe tatăl inculpatului N.M. relatându-i acestuia problemele cu dosarul penal. Martorul N.D. l-a pus în legătură pe denunțător cu inculpatul N. După această discuție denunțătorul a mers la biroul inculpatului de la sediul poliției, i-a spus datele despre accident, inculpatul N. și le-a notat și a spus că ar fi fost bine să se recolteze și a doua probă de sânge pentru a se efectua recalcularea alcoolemiei la I.N.M.L. Denunțătorul a mers pentru a doua oară la biroul inculpatului N.M., acesta din urmă spunându-i că are un prieten care îl poate ajuta pentru recalcularea alcoolemiei solicitându-i denunțătorului suma de 300 euro. Denunțătorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului M.N., peste câteva zile, și i-a înmânat suma de 300 euro în prezența inculpatului S., acesta din urmă fiind cel care urma să ducă probele de sânge la București. La un interval de timp după această întâlnire, inculpatul N. i-a spus denunțătorului B. că problemele s-au rezolvat, însă interesându-se la poliție denunțătorul a constatat contrariul. La data de 29 ianuarie 2008 martorul B.S., înainte de a merge la poliție pentru a fi audiat în dosarul penal în care era cercetat, a discutat cu inculpatul N. acesta spunându-i ce să declare în legătură cu consumul de alimente și alcool. Văzând că situația dosarului său nu se rezolvă, B.S. i-a reproșat inculpatului N. acesta dându-i asigurări că se va rezolva, însă să aibă răbdare. Martorul, deși era cercetat în respectivul dosar penal, a condus autoturismul său având permisul de conducere suspendat solicitându-i inculpatului N. să intervină pentru conexarea celor 2 dosare.

Martorul denunțător C.I. a fost implicat într-un accident rutier, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care față de acesta s-a format dosarul penal nr. 12.165/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. L-a cunoscut pe inculpatul S. prin intermediul altei persoane, cu acest inculpat întâlnindu-se la o perioadă de timp după producerea evenimentului rutier. Inculpatul S. i-a spus denunțătorului că este polițist, că îl poate ajuta să-și recalculeze alcoolemia și că acest serviciu îl costă 1.000 euro. Inculpatul S. i-a spus că această sumă de bani urma să fie dată persoanelor care urmau să efectueze recalcularea alcoolemiei și totodată i-a mai spus martorului că o să îl pună în legătură cu un lucrător de poliție, care îi va spune ce să declare în fața organului de urmărire penală, când martorul urma să fie audiat, în scopul scăderii valorii alcoolemiei. Inculpatul S. și martorul s-au întâlnit cu inculpatul N. în apropierea sediului poliției. După această întâlnire, inculpatul S. i-a înmânat martorului un bilet scris care cuprindea mențiuni cu privire la cantitățile de mâncare și băutură, aceste aspecte martorul declarându-le în fața organelor de cercetare penală, când a fost audiat în Dosarul nr. 12.165/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. După ce a fost audiat, martorul, la domiciliul său, i-a predat inculpatului S. suma de 1.000 euro, cu scopul de a-i recalcula alcoolemia. Inculpatul S. i-a predat acestuia o cerere redactată pe calculator adresată conducerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, cu scopul de a cere recalcularea alcoolemiei, ce a fost înregistrată la data de 29 februarie 2008 la Dosarul nr. 12.165/P/2007.

În dosarul penal în care era cercetat C.I., recalcularea alcoolemiei nu s-a realizat din cauza prevederilor legale care nu permit acest lucru în cazul recoltării și analizării unei probe unice de sânge, astfel că C.I. a fost trimis în judecată și condamnat definitiv.

Martorul M.N., avocat, a formulat și depus, în numele creditorului C.N., o plângere penală împotriva lui M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații, înregistrând-o la data de 29 noiembrie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, dosarul penal nr. 12.106/P/2010, după care această plângere a fost trimisă la poliție pentru efectuarea cercetărilor. Potrivit conținutului convorbirilor telefonice și a frecvenței acestora, inculpatul N. și martorul M.N. sunt în relații apropiate. Mai mult, inculpatul N. îi comunica destul de des martorului M.N. care era stadiul cercetărilor penale în care martorul era interesat.

Inițial, această plângere a fost repartizată agentului șef P.T.A., iar la scurt timp, fără a efectua niciun act de cercetare, dosarul i-a fost luat de către inculpatul N., care se afla în relații foarte apropiate cu avocatul M.N., cu scopul de a-i soluționa acestuia favorabil plângerea, așa cum rezultă din conținutul convorbirilor telefonice purtate de către cei doi și la care vom face referire, în cele ce urmează, sau cel puțin în scopul de a-l șicana pe debitorul M.I. să îi restituie creditorului suma de bani din contractul de împrumut.

La dosarul de urmărire penală există dovada clară a faptului că dosarul penal la care am făcut referire anterior a fost repartizat martorului P.T.A., iar nu inculpatului N. Potrivit declarației de la dosar urmărire penală, M.I. și-a scris personal declarația, ocazie cu care inculpatul N. a avut față de acesta un comportament binevoitor pentru a-i crea convingerea că, la finalul cercetărilor, va adopta față de el o soluție favorabilă. Potrivit conținutului convorbirilor telefonice și a celor ambientale, la data de 23 ianuarie 2011, inculpatul N.M. l-a chemat pe M.I. la domiciliul său și i-a comunicat că dacă îi va da lui C.N. suma de 1.000 euro reprezentând o parte din împrumutul restant, va adopta față de el soluția de neîncepere a urmăririi penale.

În acest sens, sunt procesele-verbale de consemnare a discuțiilor ambientale, purtate între cei doi, aflate la dosar urmărire penală. Inculpatul N. a relatat avocatului M.N. conținutul discuției de mai sus și, acesta din urmă, crezând că debitorul va restitui banii clientului său, i-a solicitat lui N.M. să-i asigure o întâlnire cu M.I., solicitare cu care inculpatul N. a fost de acord. Astfel, în data de 25 ianuarie 2011, M.N. s-a întâlnit cu M.I. și a încercat să-l convingă să-și achite împrumutul, așa cum rezultă din conținutul discuției ambientale purtată de cei doi.

Potrivit discuțiilor telefonice purtate între inculpatului N. și martorul M.N., acesta din urmă i-a cerut inculpatului să-l pună față în față cu debitorul M. în cadrul oficial, deoarece debitorul nu a dorit să restituite suma de bani solicitată de avocatul M.N. în numele creditorului. Pentru a proceda la începerea urmării penale în dosarul în care era cercetat M.I. inculpatul N. trebuia să procedeze la ascultarea martorilor ce au asistat la încheierea contractului de împrumut respectiv a numiților Ș.M.P. și Ș.S. Inculpatul N. nu a procedat la ascultarea personală a acestor martori, contrar susținerilor acestora și contrar mențiunilor făcute pe declarațiile olografe ale martorilor Ș.S. și Ș.M.P. Instanța constată că inculpatul N. are o poziție total nesinceră în privința consemnării declarațiilor celor 2 martori în sensul că nu a realizat acest act în mod personal, ci cei 2 martori nu au scris declarațiile în prezența inculpatului N.

Declarația martorului Ș.M.P. a fost scrisă în incinta restaurantului C. din Brașov, iar învinuitul Ș.S. a redactat declarația la domiciliul inculpatului F.C.S., în urma dictării ei prin telefon de către învinuitul M.N.

Numitul N.A. a formulat o plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov sub nr. 12522/P/2010, împotriva lui T.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Inculpatul N.M. l-a citat pe N.A. pentru a-l audia însă deoarece era plecat în străinătate la sediul poliției s-a prezentat martora N.M., soția reclamantului, aceasta din urmă dând o declarație pe care a scris-o personal. Deoarece reclamantul se întorcea târziu în țară și pentru a închide lucrarea penală, inculpatul i-a propus mai întâi martorei să-i dicteze prin telefon declarația soțului său și acesta să o trimită prin fax. Martora și-a dat seama că nu poate realiza acest lucru și a spus că va scrie ea o declarație în numele soțului ei, inculpatul N. a acceptat și a dat martorei o copie a declarației pe care aceasta tocmai o dăduse în dosar. Martora a luat această declarație, a mers acasă și pentru a nu exista același scris pe ambele declarații, a rugat-o pe martora C.C. să scrie o declarație ca și când ar fi fost dată de către reclamantul N.A.. Martora C.C. a scris declarația în numele reclamantului după modelul prezentat de martora N.M., aceasta din urmă ducând a doua zi declarația inculpatului N., care a menționat pe ea în mod nereal că a fost dată în prezența sa la data de 31 ianuarie 2011.

Martorul I.V., la data de 17 mai 2007, a formulat o cerere la Serviciul Comunitar Regim Permise Brașov de preschimbare a permisului său de conducere, în permis de conducere românesc, depunând permisul de conducere și o declarație autentificată în sensul că permisul este autentic și nu a fost anulat. Serviciul Permise i-a eliberat martorului I.V. un permis de conducere, iar pe cel moldovenesc l-a înaintat Ambasadei Republicii Moldova pentru a confirma autenticitatea. După ce a primit permisul de conducere românesc, martorul I.V. s-a deplasat la autoritățile moldovene, a declarat că a pierdut permisul de conducere, astfel că autoritățile moldovene i-au eliberat un duplicat.

Totodată, Ambasada Republicii Moldova a comunicat că permisul de conducere nu este valabil, pentru că a fost declarat pierdut de către titular. Pentru acest motiv pe numele martorului I.V. s-a format o sesizare penală pentru fals și uz de fals, înregistrată sub nr. 11731/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov. Această lucrare a fost repartizată inculpatului N., care l-a audiat în acest dosar pe martorul I.V. constatând că deține 2 permise de conducere, aspect interzis de legislația națională. Inculpatul N. i-a cerut și i-a dictat martorului D.A. că acesta să redacteze un proces-verbal din care să rezulte că a ridicat de la martor permisul de conducere în vederea predării autorităților moldovene.

Acesta a fost semnat de către inculpatul N. și cuprinde date nereale deoarece permisul de conducere fusese predat la data de 17 mai 2007 de martorul I.V. autorităților române. Potrivit înscrisurilor de la dosar, inculpatul N. a propus în dosarul în care era cercetat și martorul I.V. neînceperea urrnăririi penale, soluție ce a fost infirmată de către procuror și restituită cauza la poliție. După restituire, dosarul a fost repartizat lucrătorului de poliție B.I., care a constatat că la dosarul cauzei nu există permisul de conducere așa cum se menționa-se în procesul-verbal dictat martorului D.A.

Constatându-se lipsa permisului de conducere, cauza fost disjunsă și s-au efectuat cercetări față de A.N. pentru sustragerea din dosar a permisului, iar față de I.V. s-a aplicat o sancțiune administrativă. În continuare, s-au efectuat cercetări față de inculpatul N. pentru sustragerea acelui permis, fiind audiați martorii B.I., D.A. și I.V. În timp ce era cercetat în acest dosar, inculpatului N. i-a cerut martorului I.V. să-i aducă permisul de conducere moldovenesc, martorul s-a prezentat la data de 10 februarie 2011, ocazie cu care inculpatul a întocmit la calculator un proces-verbal cu data de 08 ianuarie 2008, deci antedatat, din care rezultă faptul că inculpatul N. i-a restituit permisul martorului și un exemplar al acestui proces-verbal inculpatul l-a predat martorului.

Sub aspectul încadrării juridice dată faptelor comise de inculpații N.M. și S.G.D. s-au reținut următoarele:

Fapta inculpatului N.M., care în cursul lunii august 2006, beneficiind de sprijinul și intermedierea inculpatului S.G.D., a pretins și primit de la martorul M.G. suma de 500 euro, lăsând să se înțeleagă că, prin influența pe care o are asupra persoanelor din conducerea S.J.M.L. Brașov, le va determina să scadă valoarea alcoolemiei sub limita sancționabilă penal, în condițiile în care martorul amintit era cercetat în dosarul penal nr. 6329/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., iar în același context, în toamna anului 2006, a pretins și primit de la aceiași persoană suma de 500 euro pentru a-i reduce valoarea alcoolemiei, prevalându-se de influența asupra unui funcționar din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” București, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) reținută în sarcina învinuitului N.M.

Fapta inculpatului S.G. descrisă anterior, constând în ajutorul pe care l-a dat inculpatului N.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Fapta inculpatului N.M., care, în scopul obținerii unei valori mai scăzute a alcoolemiei și pentru a-i facilita martorului M. angajarea răspunderii penale doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. sancționată cu o pedeapsă mai mică, l-a determinat pe acest martor să declare în fața organului judiciar aspecte necorespunzătoare realității în privința cantității de mâncare și băutură alcoolică ingerată anterior producerii accidentului rutier, aspecte ce au fost cuprinse în declarația sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului N.M., care în vara anului 2007 a pretins și primit de la martorul M.B. suma de 700 euro susținând că are influența necesară asupra persoanelor cu putere de decizie din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” București pentru a-i recalcula și stabili valoarea alcoolemiei sub nivelul sancționabil penal, în condițiile în care martorul respectiv era cercetat în Dosarul nr. 4352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrunește conținutul constitutiv al unei infracțiuni trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat care, în scopul obținerii unei valori mai scăzute a alcoolemiei l-a determinat pe M.B. să declare în fața organului judiciar aspecte necorespunzătoare realității în privința cantității de mâncare și băutură alcoolică ingerată anterior producerii accidentului rutier, la data de 15 octombrie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. , cu aplicarea art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului N.M. de a pretinde și primi, în toamna anului 2007, de la martorul B.S. suma de 300 euro, susținând că are influența necesară asupra persoanelor cu putere de decizie din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” București pentru a-i recalcula și stabili valoarea alcoolemiei, în scopul de a nu fi pedepsit, în condițiile în care acesta era cercetat în Dosarul nr. 7213/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpaților S.G.D. și N.M., care în toamna anului 2007 au pretins și primit de la martorul C.I. suma de 1.000 euro lăsând să se înțeleagă că, prin influența pe care o au asupra persoanelor din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” București, le va determina să scadă valoarea alcoolemiei sub limita sancționabilă penal, în condițiile în care martorul respectiv era cercetat în dosarul penal nr. 12.165/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pentru inculpatul N.M., și infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. față de inculpatul S.G.D.

Fapta inculpaților S.G.D. și N.M. care l-au determinat, în scopul scăderii valorii alcoolemiei pentru a nu fi angajată răspunderea penală, pe martorul C.I. să declare în fața organului judiciar aspecte necorespunzătoare realității în privința cantităților de mâncare și băutură alcoolică ingerate anterior producerii accidentului rutier, aspecte cuprinse în declarațiile acestuia din datele de 02 martie 2008 și 20 noiembrie 2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului N.M., care, în calitate de ofițer de poliție desemnat pentru efectuarea cercetărilor penale în Dosarele nr. 12.106/P/2010 (reclamant C.N.) și 12.522/P/2010 (reclamant N.A.) ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, a certificat, în mod nereal, pe prima filă a declarațiilor numiților Ș.M.P., Ș.S. și N.A. că au fost date în prezența sa, întrunește elementele constitutive constitutiv ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 acte materiale, câte un act material pentru fiecare declarație în parte.

Fapta inculpatului N.M., care, pe parcursul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, la data de 17 decembrie 2007 a dictat și semnat procesul-verbal din care rezultă că a ridicat de la I.V. permisul de conducere moldovenesc, dar în realitate l-a lăsat în posesia titularului, iar la data de 10 februarie 2011, în timp ce era cercetat în Dosarul nr. 936/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 242 C. pen., a întocmit un proces-verbal, pe care l-a antedatat 08 ianuarie 2008, în scopul de a justifica lipsa permisului de conducere eliberat pe numele I.V. de la dosarul penal nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. , cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție de instanță din oficiu la termenul de judecată din 02 noiembrie 2012 când au avut loc dezbaterile, instanța a constatat că potrivit considerentelor expuse la starea de fapt și la încadrarea juridică, această cerere trebuie respinsă deoarece inculpatul N. este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu trei acte materiale; în acest sens fiind mențiunile făcute de către inculpatul N. în mod nereal pe prima filă a declarațiilor numiților Ș.M.P., Ș.S. și N.A.

Instanța de prim control judiciar a constatat că sunt nefondate apărările formulate de către inculpați cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei în sensul că acuzarea se bazează doar pe probe indirecte. Așa cum s-a descris la flecare punct al stării de fapt expusă, s-a reținut că niciuna dintre infracțiunile săvârșite de către inculpați nu este dovedită doar cu mijloace de probă indirecte. Declarațiile martorilor denunțători se coroborează cu alte declarații de martori unii chiar direcți, cum este cazul martorului M.A., care a asistat la discuția dintre inculpatul S. și denunțător. Materialul probator ce susține acuzarea se compune din mijloace de probă directe, cu caracter obiectiv, în acest sens fiind biletele găsite atât la domiciliul inculpatului N., cât și la locul său de muncă, și care erau scrise unele dintre ele, chiar de către inculpați; vinovăția inculpaților este susținută și de conținutul convorbirilor telefonice astfel că există un ansamblu de mijloace de probă, directe și indirecte care au condus instanța la concluzia că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor așa cum am descris mai sus, iar solicitările acestora de achitare sunt nefondate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere referitor la inculpatul N.M. numărul mare de infracțiuni săvârșite de către acesta, faptul că s-a folosit de calitatea sa de polițist în scopul traficării de influență și al falsificării unor înscrisuri. Au fost avute în vedere și prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 care stabilesc un regim sancționator mai sever pentru infracțiunile săvârșite de către inculpatul N. A fost avută în vedere ca și circumstanță agravantă împrejurarea că de modul incorect cum a procedat inculpatul în dosarele formulate de către reclamanții N. sau în dosarul în care era cercetat I.V. au depins soluțiile pronunțate de către procuror, fiind evident faptul că modul de derulare a cercetărilor penale de către organele de cercetare penală au avut o înrâurire puternică asupra soluției finale pronunțate de către procuror sau instanță și afectată calitatea actului de justiție. Pe de altă parte instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, care are o stare de sănătate precară și care în cursul carierei și-a îndeplinit în bune condiții activitatea de polițist așa cum rezultă din diplomele și medaliile atașate dosarului cauzei. Aceste aspecte favorabile inculpatului N. au determinat instanța de judecată să aplice pedepse egale cu minimul special sau orientate spre minimul special. Având în vedere numărul mare de infracțiuni comise de către inculpatul N., caracterul continuat al acestor infracțiuni, instanța a dat eficiența criteriilor prev. de art. 72 C. pen. în sensul că la pedeapsa rezultantă a aplicat inculpatului un spor de 6 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului N., s-a constatat că instanța de fond a avut în vedere vasta activitate infracțională, împrejurarea că inculpatul N. nu a conștientizat consecințele infracțiunilor comise susținând că nici din punct de vedere deontologic nu a greșit dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu toate obligațiile care decurs de aici. La alegerea acestei modalități instanța a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit pe numele inculpatului din care rezultă că are perspective reale de reintegrare socială.

Instanța a avut așadar în vedere aspectele invocate de către apărare în concluziile scrise, în sensul că la individualizarea pedepsei să fie avută în vedere starea de sănătate, activitatea pe care a desfășurat-o pe parcursul carierei sale de polițist, dar și comportamentul acestuia în familie și societate.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-au reținut următoarele:

Martorul denunțător M.G. a solicitat despăgubiri în valoare de 30.000 euro, arătând că această sumă reprezintă două tranșe de câte 500 euro date inculpatului S. și N., 350 RON dată inculpatului S., dar și contravaloarea numeroaselor bunuri pe care le-a dat inculpaților în perioada în care s-a întâlnit cu aceștia în scopul rezolvării favorabile a problemelor sale juridice. Curtea a constatat că pretențiile formulate de către M.G. sunt parțial dovedite, respectiv este dovedită doar suma de 1.000 euro, iar această dovadă s-a făcut prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile denunțătorului în care a arătat în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât și fața instanței de judecată, că a dat 500 euro inculpatului S. în prezența inculpatului N. în fața S.J.M.L. Brașov, iar a doua tranșă de 500 euro i-a dat-o în plic inculpatului N. în prezența inculpatul S. în fața I.N.M.L „Mina Minovici”. Referiri la suma de 1.000 euro fac și martorii M.A. și martora T.M., așa cum rezultă din declarațiile celor 2 martori expuse la începutul prezentelor considerente. Celelalte pretenții ale martorului M.G., până la suma de 30.000 euro, au fost respinse, ca nedovedite, afirmațiile martorului fiind singulare, necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.

Martorul denunțător C.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro pe care a înmânat-o inculpaților în scopul soluționării favorabile a dosarului penal. Curtea constatat că dovada acestei sume de bani rezultă din coroborarea judicioasă a declarațiilor martorului denunțător care a făcut vorbire în mod constat de această sumă de bani, din declarația martorului H.W., cel care l-a împrumutat pe denunțător cu suma de bani, dar și din declarația martorei C.L., care a arătat că soțul său i-a înmânat inculpatului S. suma de 1.000 euro, sumă ce a fost predată acestui inculpat l-a domiciliul martorului denunțător. La acestea se a adaugă și declarația martorului C.V. care face referire la această sumă de bani împrumutată de denunțător de la patronul său cu scopul de a fi dată polițiștilor.

Având în vedere că aceste sume de bani au fost date ambilor inculpați s-a dispus ca aceștia să fie obligați, în solidar, la plata despăgubirilor solicitate și dovedite de către martorii denunțători.

Referitor la pretențiile martorului M.B., Curtea a constatat că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 RON reprezentând suma de bani pe care i-a dat-o inculpatului N. prin intermediul unei alte persoane. Analizând declarațiile date pe parcursul procesului penal, s-a constatat că, inițial, acest martor a făcut vorbire de echivalentul în RON al sumei de 700 euro, astfel că instanța de judecată a avut în vedere valoarea pe care acest martor a arătat-o în mod constant, pe parcursul procesului penal. Instanța va avea în vedere valoarea mai mică declarată de către acest martor ca fiind cea care trebuie restituită, pornind chiar de la declarațiile acestui martor care a arătat nu își mai aduce aminte exact suma de bani.

În ceea ce privește înmânarea acestei sume de bani, dar și valoarea acesteia, Curtea a constatat că aceasta rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile martorului denunțător, coroborate cu fapte și împrejurări ce se desprind din înscrisurile bancare, care atestă contractarea creditului bancar de către martor în perioada în care a dat bani inculpaților, dar și din declarațiile martorei M.V.R., la care am făcut referire anterior.

Astfel, s-a dispus ca martorul să fie despăgubit cu. echivalentul în RON al sumei de 700 euro.

În privința sumei de bani dată de către denunțătorul B.S. inculpatului N., Curtea a constatat că dovada acesteia a fost făcută prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarația martorului denunțător, declarațiile martorilor B.S.C., T.C., N.D. și înscrisurile bancare care atestă ridicarea de către martor de la bancă a sumei de bani.

Martorul B.S. nu a solicitat restituirea respectivei sume de bani, motiv pentru care, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, această sumă va fi confiscată de la inculpatul N.M. căruia i-a fost dată.

Având în vedere sumele de bani la care au fost obligați inculpații, dar și prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 privind obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, instanța de fond a menținut măsurile asigurătorii dispuse față de inculpații N.M. și S.G.D. prin ordonanța procurorului din data de 16 iunie 2011:

- sechestru asigurător aplicat asupra autoturismului marca O.V.C., aparținând inculpatului M.N.;

- sechestru asigurător aplicat asupra autoturismului marca A., aparținând inculpatului S.G.D. Autoturismului marca O.V.C. aparținând învinuitului N.M., a fost evaluat la suma de 7.000 euro, iar autoturismul marca A. aparținând învinuitului S.G.D., evaluat la suma de 3.000 euro.

În temeiul art. 348 și 445 C. proc. pen., au fost desființate următoarele înscrisuri parțial: declarațiile numiților Ș.M.P. și Ș.S. din Dosarul nr. 12.106/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, numai în ce privește certificarea „Dată în prezența mea, azi 01 februarie 2011” realizată de inculpatul N.M. pe prima filă a declarațiilor; declarația numitului N.A. din Dosarul nr. 12.522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, numai în ce privește certificarea „Dată în prezența mea, azi 31 ianuarie 2011” realizată de inculpatul N.M. și semnăturile existente la rubrica corespunzătoare numitului N.A.; total: procesele-verbale din datele de 17 decembrie 2007 și 08 ianuarie 2008, întocmite de inculpatul N.M. în Dosarul nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

În baza art. 913 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus că după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se arhivează, odată cu dosarul cauzei, la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat un DVD ce conține convorbiri telefonice și discuții ambientale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpații N.M. și S.G.D. și martorul denunțător M.G.

Criticile formulate de Parchet sunt circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., învederându-se, în esență, faptul că pedepsele aplicate inculpaților N.M. și S.G.D. nu au fost în mod just individualizate în cauză, printr-o analiză obiectivă a dispozițiilor art. 72 C. pen., iar cuantumul pedepselor rezultante nu corespund scopului și funcțiilor prev. de art. 52 C. pen.

Parchetul consideră că s-a făcut o greșită evaluare a datelor cauzei, elementele existente nejustificând aplicarea unor pedepse reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată: - două acte materiale în ceea ce îl privește pe inculpatul N.M., respectiv complicitate la trafic de influență în formă continuată; - două acte materiale și trafic de influență relativ la inculpatul S.G.D.

Raportat și la celelalte infracțiuni reținute în sarcina celor doi inculpați instanța de fond s-a cantonat în aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Este de principiu că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționat de caracterul adecvat al acesteia, respectiv de asigurarea unei reale corelări între gravitatea faptei și periculozitatea socială a inculpatului, pe de o parte, și durata sancțiunii, pe de altă parte.

La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de judecată trebuie să se conducă după criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv forma consumată a faptelor, contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunilor (dispoziții ale părții generale a C. pen.), limitele de pedeapsă fixate pentru încriminarea infracțiunilor, persoana inculpatului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală (stările și circumstanțele de atenuare sau agravare a pedepsei).

În consecință, în efectuarea operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport de complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, posibilitate de prevenire, mod de săvârșire, urmări, etc.), iar ca punct final situația personală a infractorului, rolul avut în comiterea faptei, forma și gravitatea vinovăției, starea sa psiho-fizică, atitudinea ulterioară comiterii infracțiunii, perseverența infracțională, etc.

În aceste condiții, instanța de fond nu a sancționat perseverența infracțională a celor doi inculpați, amploarea demersului infracțional pus în executare, poziția procesuală constantă de negare a faptelor, în ciuda materialului probator administrat.

Faptele sunt cu atât mai grave cu cât au fost comise de un ofițer de poliție (cu grad profesional de comisar), care ignorând cu bună-știință atribuțiile din fișa postului, Statutul polițistului, Codul de etică și deontologie al polițistului, și-a exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu în scopul de a obține în mod injust foloase necuvenite pentru sine și pentru altul, utilizând în general același mod de operare.

Conform fișei postului ofițerul de poliție avea ca atribuții principale de serviciu „activități de prevenire și combatere a infracționalității din raza de competență și efectuarea cercetărilor în cauzele penale repartizate, cu respectarea prevederilor procedurale și a dispozițiilor pe linie de cercetare penală.

În temeiul Codului de etică și deontologie al polițistului rezultă că acestuia îi era interzis să primească, să solicite, să accepte direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alții, în considerarea calității sale oficiale, daruri sau alte avantaje, ori să uzeze de calitatea sau de funcția îndeplinită pentru rezolvarea unor interese de ordin personal.

Astfel, în intervalul anilor 2006-2007, beneficiind uneori de sprijinul coinculpatului S.G.D., ofițerul de poliție N.M. a identificat un număr de patru persoane cercetate penal pentru conducerea autoturismelor sub influența băuturilor alcoolice, în fața cărora a susținut că are influența necesară pentru a obține recalcularea valorilor alcoolemiei sub nivelul sancționabil din punct de vedere penal, prevalându-se de influența pe care o avea asupra unor persoane cu putere de decizie din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” București. În scopul amintit a determinat o parte dintre aceste persoane să declare în fața organului judiciar aspecte necorespunzătoare adevărului în privința cantităților de mâncare și băutură ingerate anterior constatării infracțiunii la regimul rutier.

În perioada anilor 2010-2011, prin încălcarea principiilor confidențialității și oficialității urmăririi penale și a normelor de procedură penală referitoare la probe și la administrarea lor, ofițerul de poliție a realizat în mod defectuos cercetarea în mai multe cauze penale ce i-au fost repartizate spre soluționare, în sensul că a scos dosarele din sediul poliției și le-a pus la dispoziție avocatului M.N. pentru a afla conținutul materialului probator, s-a consultat și a stabilit cu acesta strategia anchetei, a acceptat ca declarațiile unor martori să fie luate chiar de avocatul respectiv sau redactate de părți la domiciliu cu consecința denaturării realității (dosare soluționate de procuror în baza actelor astfel întocmite).

Gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților N.M. și S.G.D., natura acestora, infracțiuni de corupție supuse de către legiuitor unui regim sancționator sever, circumstanțele reale de comitere a faptelor, starea de pericol social pentru buna înfăptuire a justiției (a se avea în vedere modul de instrumentare a dosarelor penale care îi vizează pe N.A. și I.V.), sumele de bani pretinse de la persoanele cercetate penal, ce reliefează o modalitate de lucru curentă, repetată, caracterul continuat al infracțiunilor reținute sunt elemente care demonstrează necesitatea majorării pedepselor.

Amplul demers infracțional reținut în sarcina inculpatului N.M. demonstrează că nu ne aflăm în prezența unui incident izolat apărut în activitatea sa profesională, ci o perseverență în comiterea aceluiași gen de fapte antisociale de către o persoană chemată să sancționeze nerespectarea legii în cadrul atribuțiilor de serviciu cu care a fost învestit, fapt ce atestă netemeinica dozare a cuantumului pedepselor aplicate, ce reprezintă fie minimul special prevăzut de norma încriminatoare, fie orientarea lor spre minimul special prevăzut de lege.

A mai arătat Parchetul că nu se poate susține că inculpatul N.M. nu a conștientizat consecințele infracțiunilor comise, având în vedere calitatea avută la momentul comiterii faptelor, faptul că s-a folosit de funcția sa de ofițer de poliție în scopul traficării influenței și falsificării unor înscrisuri, cooptând altă persoană pentru atingerea scopului infracțional. Este de înlăturat ca nepertinentă susținerea consemnată în referatul de evaluare și respectiv apărarea inculpatului N.M., privind neconștientizarea consecințelor acțiunilor sale, respectiv neîncălcarea deontologiei profesionale.

Chiar dacă inculpatul S.G.D. a fost trimis în judecată pentru mai puține fapte antisociale, nu trebuie minimalizată activitatea sa infracțională, acesta fiind complicele inculpatului N.M. la comiterea unei infracțiuni continuate de trafic de influență (2 acte materiale - martorul M.G.) și autorul unei fapte similare (martor denunțător C.I.), precum și a unei infracțiuni de favorizare a infractorului în acest sens solicitând diverse sume de bani în euro unor persoane cercetate penal pentru infracțiuni la regimul rutier și infracțiuni comise din culpă, promițându-le că prin influența pe care o avea la I.N.M.L. „Mina Minovici” București la va obține o valoare mai scăzută a alcoolemiei sub limita sancționabilă din punct de vedere penal. Mai mult, l-a determinat pe C.I. să declare în fața organelor judiciare aspecte necorespunzătoare realității în privința intervalului orar, cantităților de mâncare și băutură alcoolică ingerate anterior producerii accidentului rutier.

De asemenea, este netemeinică modalitatea de executare a pedepselor rezultante de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. (termen de încercare 6 ani) în ceea ce îl privește pe inculpatul N.M. și de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. (termen de încercare 4 ani) relativ la inculpatul S.G.D.

S-a susținut că îndeplinirea condițiilor prev. de art. 81 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., art. 861 lit. a), b), c) C. pen., nu creează pentru condamnat „un drept” la suspendarea executării pedepsei rezultante (condiționată sau sub supraveghere), ci doar „o vocație” a acestuia, deoarece cea de a treia condiție lasă la aprecierea instanței o astfel de măsură de individualizare a executării pedepsei.

Practica judiciară a decis, în mod just, că motivarea unei suspendări a executării pedepsei nu poate avea loc numai pe lipsa antecedentelor penale, a unui comportament de conformitate cu normele penale anterior comiterii faptelor, care de astfel reprezintă o condiție distinctă de admitere prev. de art. 81 lit. b) C. pen., art. 861 lit. b) C. pen.

Totuși, aprecierea instanței de judecată trebuie să se fundamenteze pe piesele dosarului, pe comportamentul inculpaților pe parcursul procesului penal, pe nerestituirea de bună-voie către martorii denunțători a sumelor de bani însușite în mod injust.

Cum în cauză sunt suficiente argumente de majorare a pedepselor aplicate celor doi inculpați cu eventuala aplicare a unui spor conform art. 34 lit. b) C. pen., de până la 5 ani, rezultă cu evidență că modalitatea de executare a pedepsei rezultante fixată în sarcina fiecăruia dintre inculpați se impune a fi detenția.

În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale atacate și, rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților N.M. și S.G.D., iar ca modalitate de executare a pedepselor rezultante să se facă aplicarea disp. art. 57 C. pen. - executarea în regim de detenție.

Criticile formulate de recurenții inculpați N.M. și S.G.D. au fost circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și dezvoltate în scris.

În motivele de recurs inculpații au învederat că faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată s-au petrecut cu 5-6 ani înainte de a se sesiza Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov. Martorii denunțători nu au intenționat să se prezinte la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, ci au fost aduși pentru a da declarații împotriva inculpaților.

Aceștia au mai arătat că în afara declarațiilor martorilor denunțători, la dosar nu mai sunt alte probe din care să rezulte că inculpații au săvârșit faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.

Față de aceste considerente, apărătorul ales al recurenților intimați inculpați a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective și a solicitat instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să dispună achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Recurentul martor denunțător M.G. a invocat dispozițiile art. 3852 C. proc. pen. rap. la art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de despăgubiri civile reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpații N.M. și S.G.D.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate în cauză sub toate aspectele de fapt și de drept conform disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința penală recurată este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

Referitor la criticile formulate de Parchet, instanța de recurs constată că acestea sunt nefondate.

La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de judecată trebuie să aibă în vedere criteriile generale și obligatorii prev. de art. 72 C. pen., respectiv forma consumată a faptelor, contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, limitele de pedeapsă fixate pentru încriminarea infracțiunilor, persoana inculpatului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală (stările și circumstanțele de atenuare sau agravare a pedepsei).

În efectuarea operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport de complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, posibilitate de prevenire, mod de săvârșire, urmări, etc), iar ca punct final situația personală a infractorului, rolul avut în comiterea faptei, forma și gravitatea vinovăției, starea sa psiho-fizică, atitudinea ulterioară comiterii infracțiunii, perseverența infracțională.

În considerarea disp. art. 72 C. pen., contrar susținerilor formulate de Parchet la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., dar și de Legea specială nr. 78/2000, la care face trimitere încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de către inculpatul N.M. De asemenea, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de către cei doi inculpați, circumstanțele personale ale acestora, dar și împrejurările de natură să agraveze răspunderea penală.

Cu privire la inculpatul N.M. instanța a avut în vedere în mod just numărul mare de infracțiuni săvârșite de către acesta, faptul că s-a folosit de calitatea sa de polițist în scopul traficării de influență și al falsificării unor înscrisuri așa cum s-a menținut în starea de fapt reținută.

Totodată, au fost avute în vedere și prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 care stabilesc un regim sancționator mai sever pentru infracțiunile săvârșite de către inculpatul N.M.

A fost avută în vedere ca o circumstanță agravantă împrejurarea că de modul incorect cum a procedat inculpatul în dosarele formulate de către reclamanții N. sau în dosarul în care era cercetat I.V., au depins soluțiile pronunțate de către procuror.

Este neîndoielnic faptul că modul de derulare a cercetărilor penale de către organele de cercetare penală a avut o înrâurire hotărâtoare asupra soluției finale pronunțate de către procuror sau instanță, activitatea infracțională a inculpatului afectând calitatea actului de justiție.

Instanța a avut în vedere însă și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care are o stare de sănătate precară și care, în carierea sa, și-a îndeplinit în bune condiții activitatea de polițist dovadă fiind din diplomele și medaliile atașate la dosarul cauzei.

Aceste aspecte favorabile inculpatului N.M., în mod justificat au determinat instanța de judecată să aplice pedepse egale cu minimul special sau orientate spre minimul special.

Având în vedere numărul mare de infracțiuni comise de către inculpatul N.M., caracterul continuat al acestor infracțiuni, în contextul tuturor împrejurărilor menționate, instanța de recurs constată că s-a dat eficiența deplină criteriilor prev. de art. 72 C. pen. în sensul că la pedeapsa rezultantă a aplicat inculpatului un spor de 6 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului N.M., se constată că instanța s-a raportat la întreaga activitate infracțională desfășurată de acesta, la împrejurarea că inculpatul N.M. a conștientizat consecințele infracțiunilor comise, apreciindu-se în mod temeinic că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este de natură a da eficiență scopului preventiv-educativ al pedepsei așa cum este reglementat în art. 52 C. pen.

La alegerea acestei modalități instanța a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit pe numele inculpatului din care rezultă că are perspective reale de reintegrare socială.

Cu privire la inculpatul S.G. instanța a avut în vedere pe lângă aspectele ce se desprind din starea de fapt și care evidențiază o gravitate ridicată a faptelor, și circumstanțele personale ale acestui inculpat, lipsit de antecedente penale, care are un loc de muncă, s-a prezentat în fața instanței de judecată și are perspective reale de reintegrare în societate potrivit referatului de evaluare efectuat în cauză.

În aceste condiții, pedepsele stabilite, orientate spre minimul special, precum și modalitatea de executare prevăzută de art. 81 C. pen., sunt just individualizate, având în vedere și faptul că activitatea sa infracțională este mult mai redusă decât cea a inculpatului N.

Concluzionând, instanța de recurs constată că au fost sancționate proporțional și corespunzător perseverența infracțională a celor doi inculpați, amploarea demersului infracțional, poziția procesuală, chiar de negare a faptelor în condițiile în care recunoașterea săvârșirii faptelor este o facultate pentru inculpați.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că motivele Parchetului, formulate sub acest aspect, sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpați, cu referire la grava eroare comisă de instanțe în stabilirea stării de fapt, sunt neîntemeiate.

Deși cadrul procesual al judecării prezentului recurs, nu limitează examinarea criticilor formulate de inculpați la cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., totuși trimiterea la pct. 18 îndreptățește la unele considerații de ordin doctrinar.

Astfel, cazul de casare invocat de inculpați implică două cerințe: pe de o parte, să se fi comis o eroare în stabilirea faptelor și, pe de altă parte, această eroare să fie gravă.

Este deja statuat că eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care o provoacă probele administrate, ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că starea de fapt este alta decât cea reținută de instanța de judecată.

Doctrina a statuat că există eroare gravă de fapt, ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția ca acest aspect să fî influențat asupra soluției adoptate.

În același sens, jurisprudența a statuat că există eroare gravă de fapt atunci când în hotărârea instanței de fond se susține că la dosar există probe de vinovăție, deși, în realitate, acestea nu există, sau că nu există astfel de probe, deși acestea există. Astfel, nu orice eroare asupra faptelor este de natură să creeze o eroare gravă de fapt, ci numai acea eroare care a influențat soluția procesului în sensul menționat.

Din această perspectivă, examinând întreaga cauză sub toate aspectele în raport de probatoriul just administrat, analizat și coroborat în cauză,instanța de recurs reține că starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați au fost corect stabilite.

Efectuând propriul examen cu efect devolutiv și evaluând materialul probator administrat în cauză, în limitele învestirii sale, Înalta Curte constată că raționamentele de interpretare a probatoriului administrat sunt conforme normelor de drept material și substanțial judicios aplicate în cauză.

În considerentele hotărârii penale recurate, instanța a făcut ample referiri la activitatea infracțională desfășurată de inculpații N.M. și S.G.D. cu indicarea materialului probator care fundamentează întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

Răspunzând punctual criticilor formulate de inculpați în motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție face următoarele precizări, în plus, față de considerentele deciziei penale recurate.

În ceea ce privește denunțul formulat în cauză de către martorul M.G., reține că varianta expusă în denunțul penal și declarațiile ulterioare ale acestuia (declarația din data de 20 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov) este confirmată de declarațiile martorului M.A. care susține că a asistat la discuția purtată de fratele său M.G. cu S.G.D. când acesta din urmă i-a solicitat suma de 500-600 euro pentru a-i obține un nivel mai scăzut al alcoolemiei, că i-a împrumutat fratelui său, cu altă ocazie, suma de 300 euro din totalul de 500 euro pretinși de același inculpat pentru scăderea alcoolemiei la I.N.M.L. „Mina Minovici” București și a confirmat că această ultimă tranșă a fost dată, spre păstrare, verișoarei pe nume Ț.M. (declarația din data de 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Brașov).

Relevanță în acest sens, are biletul format A4, predat de martorul M.G. cu ocazia audierii din 15 octombrie 2009, despre care susține că i-a fost înmânat de inculpatul N.M. cu ocazia deplasării la București și pe care erau înscrise intervalul orar, cantitatea de mâncare și băutură consumate, în vederea declarării lor la medic, dar și la polițiști constatatori.

Important este în același sens și biletul format A4 identificat la domiciliul inculpatului N.M. cu ocazia percheziției domiciliare din 13 aprilie 2011, ce are un conținut aproape identic cu biletul descris anterior, dar care cuprinde în plus un scris olograf realizat de ofițerul de poliție referitor la valorile alcoolemiei constatate în urma analizei celor două probe de sânge recoltate martorului M.G.

Totodată, relevant în contextul probator este și raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 05 mai 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Brașov, potrivit căruia scrisul olograf de pe biletul descris anterior a fost executat de inculpatul N.M., dar și procesul-verbal din 12 mai 2011, potrivit căruia s-au constatat similitudini între datele conținute în biletul A4 și declarațiile martorului M.G. date la 20 septembrie 2006 și 19 martie 2007 în Dosarul nr. 6329/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

În ceea ce privește denunțul formulat în cauză de către martorul M.B., instanța de recurs constată că varianta expusă în denunțul penal și declarațiile ulterioare ale acestuia (declarația din data de 09 decembrie 2011, Curtea de Apel Brașov în care și-a menținut aspectele relatate în etapa urrnăririi penale) este confirmată de declarațiile martorului C.R.D., inspector principal în cadrul Biroului Rutier al Poliției Municipiului Brașov, potrivit căreia, în cursul anului 2007, l-a îndrumat pe M.B. la inculpatul N.M. pentru a-l ajuta în recalcularea alcoolemiei. Martora a reiterat aceleași aspecte și în fața instanței de prim control judiciar menționând că, fiind colegă de serviciu cu inculpatul N.M., acesta i-a spus la un moment dat că are o cunoștință la I.N.M.L. „Mina Minovici” București și că în cazul în care va avea nevoie o va putea ajuta. În acest context l-a recomandat pe M.B. inculpatului.

Este necesar a se avea în vedere și declarațiile martorului M.V.R., potrivit căreia a aflat de la fiul său M.B. că în luna mai 2007 a produs un accident rutier și i-a fost suspendat dreptul de a conduce, iar ulterior a făcut un împrumut bancar și a dat suma de 700 euro unui polițist pentru a-și recupera mai repede permisul de conducere.

În faza cercetării judecătorești martora nu și-a amintit suma concretă ce a fost împrumutată de fiul ei pentru a obține cât mai repede permisul de conducere, aspect explicabil raportat la perioada de timp scursă de la evenimentele deduse judecății.

La dosarul cauzei se regăsește și biletul identificat cu ocazia percheziției domiciliare din 13 aprilie 2011 efectuată la locul de muncă al inculpatului N.M., pe care erau înscrise intervalul orar, cantitatea de mâncare și băutură consumate înaintea producerii accidentului, precum și înălțimea, greutate și vârsta martorului M.B., precum și procesul-verbal din 10 mai 2011, potrivit căruia s-au constatat similitudini între datele conținute în biletul descris mai sus și declarația martorului M.B. din data de 15 octombrie 2007 în cadrul Dosarului nr. 4352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. Și cu privire la acest denunț s-a întocmit raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 05 mai 2011 de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Brașov, potrivit căruia prima parte a scrisului olograf de pe biletul descris anterior a fost executat de inculpatul S.G.D., iar mențiunea „1,89, 65 kg, 23 ani” a fost realizată de coinculpatul N.M.

La dosarul cauzei se află atașat și contractul de credit din 22 august 2007, din care rezultă că martorul M.B. a împrumutat suma de 5.700 RON de la Banca R.D. Brașov în scopul achitării sumei de 700 euro pretinsă de ofițerul de poliție.

În ceea ce-l privește pe martorului-denunțător B.S., varianta expusă în denunțul penal și declarațiile ulterioare ale acestuia (declarația din data de 20 februarie 2012 Curtea de Apel Brașov) este confirmată de declarațiile martorului B.S.C., potrivit căreia a aflat de la tatăl său că în luna august 2007 a fost implicat într-un accident rutier după ce consumase băuturi alcoolice, iar pentru rezolvarea favorabilă a cauzei a apelat la ajutorul inculpatului N.M. căruia i-a dat „ceva”, dar cu toate acestea nu a obținut ajutorul scontat. În fața instanței de fond a revenit asupra declarației inițiale arătând că nu știa în ce consta „ajutorul” pe care urma să i-l ofere tatălui său ofițerul de poliție. De esență sunt declarațiile martorului T.C., potrivit cărora a aflat de la socrul său că i-a fost reținut permisul de conducere în urma consumului de băuturi alcoolice și a apelat la ajutorul ofițerului de poliție N.M., care i-a promis că-i va recalcula alcoolemia la I.N.M.L. „Mina Minovici” București, iar în acest scop i-a dat suma de 200 sau 300 euro, pe care îi avea din vânzarea unui teren.

De asemenea, este de avut în vedere biletul identificat cu ocazia percheziției domiciliare din 13 aprilie 2011 efectuată la locul de muncă al inculpatului N.M., pe care erau înscrise înălțimea, greutate și vârsta martorului B.S., intervalul orar și cantitatea de băutură și mâncare consumate înaintea producerii de către acesta a accidentului, dar și raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 05 mai 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Brașov, potrivit căruia mențiunea „1,72, 95 kg, 64 ani” de pe biletul descris mai sus a fost realizată de inculpatul N.M.

Totodată, relevantă este dovada eliberată martorului B.S. la data de 29 ianuarie 2009 de către Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Brașov, ce a fost identificată, în original, la domiciliul inculpatului N.M. cu ocazia percheziției din 13 aprilie 2011. De asemenea, la dosarul cauzei se află și extrasul de cont eliberat de A. Bank Brașov din care rezultă că, la data de 28 septembrie 2007, B.S. a scos din contul personal, în numerar, suma de 2.000 euro.

În ceea ce privește pe martorul-denunțător C.I., varianta expusă în denunțul penal și declarațiile ulterioare ale acestuia (declarația din data de 16 martie 2012, Curtea de Apel Brașov) este confirmată de declarațiile martorului C.L., potrivit căreia soțul său i-a povestit că, în luna noiembrie 2007, a fost implicat într-un accident rutier în timp ce conducea autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, că a împrumutat suma de 1.000 euro de la patronul H.W. pentru a-i da inculpatului S.G.D. în vederea scăderii alcoolemiei la I.N.M.L. „Mina Minovici” București, sumă de bani ce i-a fost remisă la domiciliul lor din comuna B.; din economiile personale și din veniturile salariale soțul ei a achitat pietonului accidentat suma de 3.000 RON.

Declarațiile martorului H.W., potrivit căreia, după ce angajatul său C.I. a produs în luna noiembrie 2007 un accident cu mașina firmei în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, i-a împrumutat acestuia suma de 1.700 euro necesară redobândirii permisului de conducere după recalcularea alcoolemiei la București prin intermediul inculpatului S.G.D., căruia i-a dat, în acest scop, o parte din suma împrumutată, se coroborează cu declarația martorului C.V., potrivit căreia, fratele său C.I. i-a relatat că, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a produs un accident cu mașina firmei la care era angajat și ulterior a cunoscut un polițist care i-a pretins suma de 1.000 euro pentru a-și obține mai repede permisul de conducere suspendat, i-a dat suma pretinsă, dar cu toate acestea a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii la regimul rutier.

Totodată, biletul identificat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la 13 aprilie 2011 la locul de muncă al inculpatului N.M., în care erau înscrise numele C.I., intervalul orar, cantitatea de băutură și mâncare consumate înaintea producerii accidentului de către acesta, vârsta, greutatea și înălțimea martorului C.I., raportul de constatare tehnico-științifica grafică din 05 mai 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Brașov, potrivit căruia biletul sus-menționat a fost scris de inculpatul S.G.D., precum și procesul-verbal încheiat la data de 10 mai 2011 potrivit căruia s-au constatat similitudini între datele conținute în biletul descris mai sus și declarația olografă a martorului C.I. din data de 02 martie 2008 și ulterior declarația dată de acesta în calitate de învinuit în 13 noiembrie 2008, ambele din Dosarul nr. 12165/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, sunt probatorii care dovedesc indubitabil activitatea infracțională desfășurată în cauză, precum și vinovăția inculpaților în forma cerută pentru antrenarea răspunderii penale a acestora.

Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești martorul C.I. a încercat să demonstreze lipsa oricărei implicări a inculpatului S.G.D., instanța de recurs constată că această variantă nu se coroborează cu celelalte probe administrate. Față de acest martor procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu pentru mărturie mincinoasă. Fiind audiat în calitate de învinuit raportat la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., C.I. a menționat că eventualele inadvertențe față de afirmațiile sale din faza de urmărite penală se datorează trecerii timpului - un an de la evenimentele deduse judecății, nefiind influențat sau presat în a declara într-un anume fel de către procurorul de caz.

Fiind audiat în legătură cu activitatea de cercetare penală desfășurată în dosarele penale avute în lucru în perioada 2010-2011, inculpatul N.M. a declarat că nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, a respectat întocmai normele de procedură penală privind administrarea probelor și nu l-a implicat pe avocatul M.N. în aceste activități. La rândul său, inculpatul M.N. a negat orice implicare și interes în cauzele instrumentate de N.M., însă variantele lor sunt contrazise de probele administrate, după cum urmează:

În cazul dosarelor penale nr. 12.106/P/2010 (reclamant C.N.) și nr. 2170/P/2011 (reclamant F.C.S.) ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, convorbirile telefonice și ambientale interceptate și înregistrate cu autorizarea judecătorului demonstrează fără dubiu legătura strânsă a ofițerului de poliție cu M.N. și conlucrarea acestora în timpul anchetei.

De asemenea, din declarațiile martorilor P.T.A., A.D.O., N.F. și O.V.G., colegi de serviciu cu inculpatul N.M., rezultă că acesta din urmă era vizitat des de M.N. și S.G.D. la Secția nr. 2 Poliție sau în alte locuri, unde purtau discuții confidențiale.

În cazul dosarului penal nr. 12.522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov (reclamant N.A.), vinovăția ofițerului de poliție este demonstrată prin declarațiile martorilor N.M.D, și C.C.S., care au relatat cum au redactat la domiciliu o declarație în numele reclamantului N.A., după modelul pus la dispoziție de ofițerul de poliție, prin declarația martorului O.V.G., care a asistat la înțelegerea frauduloasă privind redactarea declarației la domiciliul martorei, precum și prin conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză.

Datorită împrejurărilor în care a fost consemnată declarația reclamantului N.A., certificarea „Dată în fața mea, azi 31 ianuarie 2011” realizată de inculpatul N.M. pe prima filă, este falsă, astfel că documentul respectiv își pierde caracterul oficial, de mijloc de probă.

În ceea ce privește dosarului penal nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov (I.V.), vinovăția ofițerului de poliție este demonstrată prin declarațiile martorilor I.V. și D.A.M., care au afirmat că inculpatul N.M. nu a reținut permisul de conducere, așa cum consemnase în procesul-verbal redactat la data de 17 decembrie 2007, ci l-a lăsat în posesia titularului, iar înainte de audierea lor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel inculpatul a purtat convorbiri cu ei pentru a declara aceeași stare de fapt.

Martorul I.V. a declarat că inculpatul N.M. a redactat procesul de restituire a permisului de conducere în data de 10 februarie 2011 la calculatorul său de la Secția nr. 2 Poliție și l-a antedatat în scopul de a confirma apărarea sa. Această declarație este susținută și de rezultatul verificării calculatorului utilizat la locul de muncă de inculpatul N.M., din care rezultă că procesul-verbal de restituire a permisului de conducere a fost redactat la data de 10 februarie 2011.

De asemenea, varianta martorilor I.V. și D.A.M. este confirmată de conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în cauză.

Complexitatea informațiilor pe care le aduc probele în procesul penal a condus la definirea lor ca fiind elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei (art. 63 C. proc. pen.).

În cauză au fost administrate atât probe directe, cât și indirecte care furnizează concluzii în cauza penală dedusă judecății, care se coroborează cu restul materialului probator.

Aprecierea fiecărei probe a fost analizată de instanța de judecată în urma examinării coroborate a tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În aceste condiții, instanța de recurs constată că cererea formulată de inculpați, de achitare în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., este nefondată.

Referitor la recursul formulat de M.G., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat.

Martorul denunțător M.G. a solicitat despăgubiri în valoare de 30.000 euro, arătând că această sumă reprezintă două tranșe de câte 500 euro date inculpatului S. și N., 350 RON dată inculpatului S., dar și contravaloarea numeroaselor bunuri pe care le-a dat inculpaților în perioada în care s-a întâlnit cu aceștia în scopul rezolvării favorabile a problemelor sale juridice. Înalta Curte constată că pretențiile formulate de către M.G. sunt parțial dovedite, respectiv este dovedită doar suma de 1.000 euro, iar această dovadă s-a făcut prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile denunțătorului în care a arătat în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât și fața instanței de judecată că a dat 500 euro inculpatului S. în prezența inculpatului N. în fața S.J.M.L. Brașov, iar a doua tranșă de 500 euro i-a dat-o în plic inculpatului N. în prezența inculpatul S. în fața I.N.M.L. „Mina Minovici”. Referiri la suma de 1.000 euro fac și martorii M.A. și martora Ț.M., așa cum rezultă din declarațiile celor 2 martori expuse la începutul prezentelor considerente. Celelalte pretenții ale martorului M.G., până la suma de 30.000 euro, urmează a fi respinse, ca nedovedite, afirmațiile martorului fiind singulare, necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.

Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpații N.M. și S.G.D. și martorul denunțător M.G. împotriva sentinței penale nr. 142/F din data de 09 noiembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenților inculpați și a recurentului martor denunțător la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpații N.M. și S.G.D. și martorul denunțător M.G. împotriva sentinței penale nr. 142/F din data de 09 noiembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul martor denunțător M.G. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.