Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2659/2013 AI generated

Mandatory revocation of conditional release for post-release recidivism and characterization of mass public disorder versus simple fighting

Case Number Decizia nr. 2659/2013
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the convicted defendant, leaving the appellate decision in force, which imposed a total custodial sentence of seven years for causing death by assault and three years for public disorder, including the mandatory revocation of conditional release for a prior offense and the consolidation of the unexecuted sentence portion. The dispute centered on a premeditated mass brawl in a public square where the defendant punched the victim, causing a fatal head impact, leading to charges of homicide by assault (Article 183 Penal Code) and aggravation for public disorder (Article 321 Penal Code); the defendant challenged the legal characterization as "fighting" rather than "public disorder" and the severity of the sentence and civil damages. The court ruled that the factual circumstances of the large-scale conflict with weapons constituted public disorder rather than simple fighting, that the failure to apply Article 61(2) of the Penal Code for the revocation of conditional release was a critical error corrected on appeal, and that the increased sentences were justified by the high social danger, the aggravating circumstance of group participation, and the defendant's lack of recidivism prevention from a prior conviction for qualified theft, while rejecting procedural arguments regarding the formal requirements for raising grounds for cassation.

Legislator headnote

AI generated

art. 334 C. proc. pen, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen, art. 322 alin. (1) C. pen, art. 183 C. pen, art. 3201 C. proc. pen, art. 33 lit. a) C. pen; Mandatory revocation of conditional release for post-release recidivism and characterization of mass public disorder versus simple fighting: The dispute centered on a premeditated mass brawl in a public square where the defendant punched the victim, causing a fatal head impact, leading to charges of homicide by assault (Article 183 Penal Code) and aggravation for public disorder (Article 321 Penal Code); the defendant challenged the legal characterization as "fighting" rather than "public disorder" and the severity of the sentence and civil damages. The court ruled that the factual circumstances of the large-scale conflict with weapons constituted public disorder rather than simple fighting, that the failure to apply Article 61(2) of the Penal Code for the revocation of conditional release was a critical error corrected on appeal, and that the increased sentences were justified by the high social danger, the aggravating circumstance of group participation, and the defendant's lack of recidivism prevention from a prior conviction for qualified theft, while rejecting procedural arguments regarding the formal requirements for raising grounds for cassation.

Keywords

AI generated
revocation of conditional release criminal recidivism custodial sentence brawling homicide sentencing error

Cited Legislation

AI generated
art. 334 C. proc. pen
art. 334 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.I., din infracțiunea prev.
art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen
art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
art. 322 alin. (1) C. pen
de art. 322 alin. (1) C. pen.
art. 183 C. pen
În temeiul disp. art. 183 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din 05 iulie 2012, victimă M.C.
art. 3201 C. proc. pen
În temeiul disp. art. 183 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din 05 iulie 2012, victimă M.C.
art. 33 lit. a) C. pen
În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
art. 34 lit. b) C. pen
și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
art. 71 C. pen
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev.

Cited Case Law

AI generated
decizia penală nr. 24/2009
1440 din 18 iulie 2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 24/2009 a Curții de Apel Ploiești, executată în perioada 29 aprilie 2008 - 03 aprilie 2012 și s-a dispus contopirea restului de 208 zile închisoare rămas neexecutat cu fiecare din pedepsele modificate.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Legal basis for dismissing the appeal as unfounded.

art. 3857 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.

Provision applied in the dispositive to deduct the period of detention and preventive arrest from the sentence.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Provision cited in the introductory formula of the dispositive to authorize the court to render its decision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului penal de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.I., din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2), cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice), în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. (încăierare).

I. În temeiul disp. art. 183 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din 05 iulie 2012, victimă M.C.

În baza disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă din 05 iulie 2012.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului O.I., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 11 iulie 2012, la zi.

În latură civilă, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile M.G. și M.F., dispunându-se obligarea inculpatului la plata către aceștia a sumei totale de 140.000 euro, din care 40.000 euro cu titlu de daune materiale și 100.000 euro, daune morale.

Potrivit art. 15 alin. (1) și (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de Spitalul Județean de Urgență Ploiești și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.312,38 RON cu titlu de despăgubiri către această instituție.

Prin aceeași hotărâre au fost condamnații și:

II. Inculpatul D.P. după cum urmează:

1. În baza disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă din 05 iulie 2012.

2. În temeiul art. 264 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.P., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 06 august 2012, la zi.

III. Inculpatul S.C., după cum urmează:

1. În baza disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă din 05 iulie 2012.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.C., iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 06 iulie 2012, la zi.

IV. Inculpatul S.G.C. - în baza disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă din 05 iulie 2012.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.G.C., iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 06 iulie 2012, la zi.

V. Inculpatul B.M. - în baza disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă din 05 iulie 2012.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.M., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 11 iulie 2012, la zi.

VI. Inculpatul B.C.D. - în baza disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă din 05 iulie 2012.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.C.D., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 11 iulie 2012, la zi.

În temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpurilor delicte ridicate de la locul faptei, respectiv: un cuțit și 5 corpuri contondente.

Conform art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea judecării cauzei penale și civile față de inculpatul C.I.R.

Totodată, s-a dispus obligarea inculpaților S.C., S.G.C., B.M., B.C.D., D.P. și O.I. la plata sumei de câte 600 RON flecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 777/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- C.I.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., constând în aceea că, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la un conflict premeditat, de amploare, desfășurat în zona centrală a municipiului Ploiești, alături de alte persoane, respectiv R.V., I.C., D.P., D.V., D.C., D.N., B.C.D., B.M., B.P. și O.I., M.C., S.G.C., S.C., C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C.L. și S.I., prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, conflict în cadrul căruia inculpatul a aplicat câte o lovitură de cuțit, în zona abdominală, numiților R.V., D.V. și I.C., provocându-le leziuni traumatice grave care le-au pus viata în primejdie și care au necesitat internarea lor în Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde au fost supuși unor intervenții chirurgicale;

- O.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 183 C. pen. și art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la un conflict premeditat, de amploare, desfășurat în zona centrală a municipiului Ploiești, alături de alte persoane respectiv R.V., I.C., D.P., D.V., D.C., D.N., B.C.D., B.M., B.P. și C.I.R., M.C., S.G.C., S.C. C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C.L. și S.I., prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, conflict în cadrul căruia inculpatul a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feței numitului M.C., lovitură care a provocat căderea acestuia în poziția decubit dorsal cu impact cranian occipital de carosabilul asfaltat, soldat ulterior cu decesul, survenit la data de 06 iulie 2012, în cadrul Secției Neurochirurgie - Spitalul Județean de Urgență Ploiești;

- D.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și favorizarea infractorului, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 264 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la același conflict prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, precum și faptul că în cursul urmăririi penale, la data de 06 august 2012, fiind reaudiat în cauză, l-a favorizat pe inculpatul O.I., susținând în fața organelor de urmărire penală, din cauza „remușcărilor” pe care le avea, că inculpatul O.I. nu a participat la desfășurarea conflictului, precum și faptul că el i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței numitului M.C., lovitură în urma căreia acesta din urmă a căzut pe asfalt, iar ulterior a decedat;

- S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfășurat in zona centrală a municipiului Ploiești, prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică;

- S.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfășurat în zona centrală a municipiului Ploiești prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică;

- B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la același conflict alături de persoanele menționate mai sus, conflict desfășurat în zona centrală a municipiului Ploiești, prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică;

- B.C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfășurat în zona centrală a municipiului Ploiești, alături de alte persoane respectiv, R.V., I.C., O.I., D.V., D.C., D.N., B.M., S.G.C., B.P. și C.I.R., M.C., S.C., D.P., C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C.L. și S.I., prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică.

Prin același rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale față de M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea efectuării de cercetări și investigații față de numiții D.V., R.V., I.C. și D.D.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și față de ceilalți participanți la conflictul anterior descris.

Situația de fapt anterior expusă a fost reținută pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile inculpaților C.I.R., O.I., D.P., S.C., S.G.C., B.M., B.C.D., declarațiile părților vătămate/învinuiți D.V., R.V., I.C., declarațiile martorilor: N.N., C.A.S., M.F.D., C.A.M., C.F., D.C., D.N., S.C.L., S.I., S.V., E.M., B.P., N.M.E., N.V.M., rapoarte medico-legale întocmite de Serviciul de Medicină Legală Prahova, procese-verbale și planșe fotografice privind activități de recunoaștere persoane din fotografii, înregistrări convorbiri telefonice Serviciul Național Unic Apel de Urgență 112 și înscrisuri.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiate părțile vătămate: M.G. care a solicitat suma de 40.000 RON daune materiale și 100.000 euro daune morale pentru prejudiciul moral suferit de întreaga familie, M.F. care a solicitat suma de 40.000 RON daune materiale reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și slujbele de pomenire și 100.000 euro daune morale pentru prejudiciul moral suferit de întreaga familie, R.V. care s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON reprezentând daune materiale provocate de internarea în spital și diferența dintre salariu și concediu medical, I.C. care s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, medicamente și contravaloarea veniturilor nerealizate și D.V. care s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea și contravaloarea medicamentelor folosite.

La termenul de judecată din 21 noiembrie 2012 au fost audiați inculpații C.I.R., S.C., S.G.C., B.M. și B.C.D. care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, susținând că doresc să se prevaleze de dispozițiile cuprinse în art. 3201 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției și că sunt de acord să achite daunele materiale sau după caz, morale, în măsura dovedirii acestora.

La același termen de judecată a fost audiat și inculpatul D.P., care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv faptul că este autorul infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, menținându-și, în rest, declarațiile date pe situația de fapt.

Inculpatul O.I. a declarat că nu recunoaște faptele reținute în actul de sesizare și nu dorește aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. referitoare la judecarea cauzei pe baza recunoașterii vinovăției.

Față de poziția procesuală a inculpaților, prin încheierea din 22 noiembrie 2012, în baza art. 3201 C. proc. pen., prima instanță a admis cererea de judecată în procedura recunoașterii vinovăției formulată de inculpații S.C., S.G.C., B.M., B.C.D. și a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate în baza aceluiași text de lege de inculpații D.P. și C.I.R.

Prin aceeași încheiere de ședință s-a luat act de poziția procesuală a inculpatului O.I. în sensul că nu solicită judecarea cauzei conform procedurii de recunoaștere a vinovăției.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. se aplică în situația în care inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Prin urmare, pentru admisibilitatea unei cereri formulate în baza art. 3201 C. proc. pen., se impune ca recunoașterea faptelor să fie totală.

Prin raportare la aceste rigori, prima instanță a apreciat că numai poziția procesuală de recunoaștere a faptelor de către inculpații S.C., S.G.C., B.M. și B.C.D. îndeplinește condițiile prev. de art. 3201 C. proc. pen., motiv pentru care numai cererile de judecare a cauzei în baza recunoașterii vinovăției formulate de inculpații susmenționați au fost admise.

Referitor la inculpatul D.P., Tribunalul a reținut că acesta recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței însă afirmă că pe lângă aceste fapte, pentru care sunt probe la dosarul de urmărire penală, probe despre care are cunoștință și pe care și le însușește, ar fi autorul și al unei alte infracțiuni pentru care este trimis în judecată inculpatul O.I.

Față de aceste susțineri, Tribunalul a apreciat că cererea inculpatului D.P. nu este întemeiată, reținând că recunoașterea vinovăției se referă în mod explicit la cauza înregistrată pe rolul instanței, la actul de sesizare a instanței, la recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv doar la faptele care formează obiectul sesizării instanței.

Și cererea inculpatului C.I.R. a fost apreciată ca neîntemeiată, reținându-se că regimul sancționator al faptelor reținute în sarcina acestuia și pe care declară că le recunoaște - tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., nu face posibilă aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.

La termenul de judecată din 19 decembrie 2012, când s-au luat concluzii pe fondul cauzei pentru inculpații S.C., S.G.C., B.M. și B.C.D., inculpatul O.I. a revenit asupra declarației inițiale, menționând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și că este de acord să achite daunele materiale, așa cum au fost solicitate de părțile vătămate.

La același termen de judecată a fost audiat și inculpatul D.P. care a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. De asemenea, a arătat că, deși inițial nu a dorit să recunoască faptul că este autorul infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, în urma discuției cu apărătorul său, față de probele aflate la dosarul cauzei, înțelege să recunoască săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și că nu dorește administrarea altor probatorii, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Având în vedere faptul că nu se procedase la citirea actului de sesizare și că nu se pășise la judecarea cauzei pe fond pentru inculpații sus-menționați, Tribunalul a încuviințat cererea de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen. și pentru inculpații O.I. și D.P., apreciind că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpaților sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse.

La data de 21 decembrie 2012, Spitalul Județean de Urgență Ploiești, prin adresa aflată la dosar fond, a arătat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 1.312,38 RON, reprezentând costul zilelor de spitalizare privind pe partea vătămată M.C.

La același termen de judecată au fost depuse acte în circumstanțiere inculpații D.P.,O.I., B.M., S.G.C., S.C. și B.M.

În urma analizării probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și, nemijlocit, în fața instanței de judecată, Tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, în zona centrală a municipiului Ploiești, în urma unui conflict premeditat, de amploare, între două grupuri de persoane, respectiv R.V., I.C., D.P., D.V., D.C., D.N., B.C.D., B.M., B.P. și O.I., înarmați cu pietre, și, pe de altă parte, C.I.R., M.C., S.G.C., S.C., C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C.L. și S.I., înarmați cu bâte, rangă, crosă de golf și un cuțit, s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică.

În cadrul acestui conflict de amploare, inculpatul C.I.R. a aplicat câte o lovitură de cuțit în zona abdominală numiților R.V., D.V. și I.C., provocându-le leziuni traumatice care au necesitai internarea lor în Spitalul Județean de Urgență Ploiești, unde au fost supuși unor intervenții chirurgicale.

De asemenea, în cadrul aceluiași conflict, inculpatul O.I. a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feței numitului M.C., lovitură care a provocat căderea acestuia în poziția decubit dorsal cu impact cranian occipital de carosabilul asfaltat.

În aceste împrejurări, M.C. a suferit leziuni craniene grave ce au condus la decesul acestuia la data de 06 iulie 2012 în cadrul Secției Neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență Ploiești.

În fapt, la data de referință, în jurul orelor 14.00, în timp ce se aflau în zona de comercializare a florilor, între D.C. și C.A.M., S.C.L. și S.V., toate având tarabe de comercializare a acestor produse, a existat un conflict verbal și fizic, având la bază o presupusă datorie de 5.000 RON pe care numita D.C. o împrumutase anterior, la 15 iunie 2012, cu dobândă de 30% pe lună, de la numita S.V.

Conflictul inițial, doar verbal, s-a acutizat la apariția unui client în zona de comercializare a tarabelor acestora, client care, în cele din urmă, a cumpărat flori de la o terță persoană. Imediat după plecarea acestuia, S.V., împreună cu C.A.M. și S.C.L. au agresat-o fizic pe D.C., comunicându-i totodată „să sune la familia sa să vină în piață, iar ei vor proceda la fel” (aspecte declarate de martorele D.C. și D.N., împrejurare care a stat la baza conflictului de amploare de la ora 15.45).

Fiecare dintre cele două tinere, respectiv C.A.M. și D.C., și-au chemat rudele și soții în ajutor, astfel încât, încă de la ora 14.30, rudele numitei D.C. s-au strâns în fața farmaciei M.F. situată pe str. V.M. Din acest grup au făcut parte: D.V., D.P., R.V., I.C., B.M., B.C.D., B.P., O.I., D.C. și D.N.

Aceste aspecte rezultă și din declarațiile date de numiții N.N., agent de poliție în cadrul Poliției Municipiului Ploiești și C.A.S., subofițer jandarm, care au asistat și au intervenit în conflictul dintre cele două grupuri. Martorii au susținut că, în jurul orelor 15.00, aflând de la diverși comercianți că în zona lor de patrulare urmează să se producă un mare scandal între două grupuri de rromi, generat de rudele de sex feminin ale acestora, au stat de vorbă cu două dintre persoanele aflate în fața farmaciei (în acest grup se aflau inculpații O.I., D.P., B.C.D. și B.M.), respectiv B.C.D. și B.M., cerându-le acestora în mod expres să se liniștească și să părăsească zona; conform declarațiilor martorului C.A.S., la solicitarea adresată de agenții de ordine publică inculpatul B.M. a răspuns „Noi nu plecăm de aici până nu o rezolvăm. Eu nu dau în femei, eu dau în bărbat-su”.

Pe de altă parte, în acest timp, S.V., S.C.L. și C.A.M. s-au deplasat la domiciliul celei din urmă, unde au relatat rudelor lor cele întâmplate.

În acest context, inculpatul C.I.R., tatăl numitei C.A.M., a contactat telefonic, la ora 14.54, Serviciul Național Unic Apel de Urgență 112, arătând că se simte amenințat întrucât în urma unui conflict între persoane de sex feminin, un grup numeros de persoane urmează a se deplasa la locuința sa pentru a-i omorî; din acest motiv, inculpatul a solicitat prezența unui echipaj de poliție la locuința sa.

Ignorând îndrumarea dispecerului de poliție și cunoscând că în zona de comercializare a florilor din Ploiești s-a strâns un grup compact de persoane din clanul advers, inculpatul C.I.R., împreună cu rudele și apropiații săi, s-au deplasat în această zonă cu trei autoturisme, au oprit aceste vehicule în fața farmaciei M.F., unde era vizibil conturat grupul advers de persoane și la o distanță relativ mare, de aproximativ 40 m., de propriile tarabe de comercializare a florilor.

Aproape concomitent, cele două grupuri s-au intersectat, încercând reciproc să se lovească cu bâte de baseball, răngi, crosă de golf, pietre și cuțit. Agentul de poliție N.N., însoțit de C.A.S., subofițer jandarm în cadrul I.J.J. Prahova, au intervenit în conflictul degenerat, însă fără niciun rezultat.

În derularea conflictului, inculpatul C.I.R. a aplicat câte o lovitură de cuțit în zona abdominală numiților D.V., R.V. și I.C., fiind în cele din urmă deposedat de cuțit de către inculpatul D.P., care, de altfel, a aruncat obiectul vulnerant sub un autoturism parcat în zonă, fiind ulterior ridicat de către organele de poliție.

De asemenea, s-a reținut că din declarația martorului C.A.S. a rezultat că inculpatul O.I. (persoană care făcea parte din grupul compact format în fața farmaciei) a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feței numitului M.C., lovitură care a provocat căderea acestuia de carosabilul asfaltat. Martorul a relatat că în momentul declanșării conflictului dintre cele două tabere, atenția i-a fost atrasă de numitul M.C., care, având în mână o bâtă baseball, a lovit pe unul dintre participanții la conflict; imediat, martorul s-a apropiat de acesta și a reușit să-l prindă de mâna în care avea obiectul vulnerant, însă nu l-a putut imobiliza, M.C. reușind să fugă. În continuare, martorul a fugit după M.C. și a observat când acesta din urmă a aruncat bâta de baseball. Martorul a precizat că dintre autoturismele parcate pe partea dreaptă a drumului, în fața victimei, a ieșit în mod surprinzător inculpatul O.I., care i-a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feței, lovitură ce a provocat căderea acestuia, cu impact cranian occipital de carosabilul asfaltat.

Totodată, martorul a arătat că din cauza acestei lovituri și a impactului dintre cei doi, inculpatul O.I. a căzut efectiv în picioarele sale, reușind astfel să-l vadă de la o distanță foarte apropiată (maxim un metru). De altfel, martorul a arătat împrejurările în care M.C. a fost agresat și în declarația din 06 iulie 2012, când a prezentat organelor de urmărire penală semnalmentele agresorului, în acel moment neidentificat de către organele de urmărire penală (păr lung, prins în coadă, cioc, îmbrăcat cu un tricou galben și bermude).

Ulterior, pe baza acestor semnalmente, la data de 09 iulie 2012, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a efectuat o prezentare pentru recunoaștere din planșa foto, în cadrul căreia martorul l-a indicat fără niciun dubiu pe inculpatul O.I. ca fiind persoana care a aplicat lovitura ce a determinat căderea acestuia cu capul de asfalt.

De asemenea, martorul a precizat că imediat după căderea victimei cu capul de asfalt, s-a apropiat de aceasta și a observat ca prezenta stări convulsive (mușchii erau încordați și tremura). În continuare, martorul a rămas lângă victimă până la preluarea acesteia de către ambulanță.

După comiterea infracțiunii și până la identificarea sa de către organele de urmărire penală, apreciind că ar putea fi ușor identificat, fiind singurul bărbat participant la conflict cu părul lung strâns în coadă, inculpatul O.I. s-a tuns, aspect precizat, de altfel, chiar de către inculpat în cursul urmăririi penale.

S-a mai reținut că sus-menționatul conflict, cel mai grav comis în ultimii ani pe raza județului Prahova, s-a desfășurat foarte repede și a fost stins numai la apariția promptă a mai multor echipaje de poliție, respectiv 9 autospeciale de poliție, 2 autospeciale de jandarmi, peste 50 agenți și ofițeri de poliție din cadrul Poliției Municipiul Ploiești, 18 subofițeri din cadrul I.J.P. Prahova, ocazie cu care o parte dintre participanți au fost conduși la sediul Poliției Municipiului Ploiești.

La apariția organelor de poliție s-a constatat că trei persoane, respectiv D.V., R.V. și I.C. fuseseră înjunghiate în zona abdominală, iar o a patra persoană, M.C., se afla în stare de inconștiență.

Acestea au fost transportate și internate la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate. În urma leziunilor craniene grave, la data de 06 iulie 2012, numitul M.C. a decedat în cadrul Secției Neurochirurgie - Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

Prin rapoartele medico-legale din 07 iulie 2012 și din 06 iulie 2012 emise de Serviciul de Medicină Legală Prahova s-a stabilit că: moartea numitului M.C. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractura craniului. Leziunile traumatice craniene descrise la examenul extern și examenul intern s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, care pot data din 05 iulie 2012 și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Leziunile traumatice descrise la nivelul membrelor superioare și a trunchiului (excoriații) s-ar fi putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, pot data din 05 iulie 2012 și ar fi necesitat, în cazul supraviețuirii, aprox. 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Aceste leziuni traumatice nu au legătură de cauzalitate cu decesul, ele fiind din punct de vedere cronologic cel mai probabil anterioare leziunilor traumatice craniene, a căror producere, în condițiile unui conflict cu mai mulți participanți, ar fi fost posibilă prin lovire directă urmată de propulsare și cădere cu impact cranian occipital stâng. Decesul s-a produs la data de 06 iulie 2012.

Situația de fapt anterior descrisă a fost reținută în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare a locului săvârșirii infracțiunii, declarații inculpați C.I.R., S.G.C., S.C., D.P., B.C.D., B.M. și O.I., declarații părți vătămate/invinuiți D.V., R.V. și I.C., declarații martori N.N., C.A.S., M.F.D. (agent de poliție care a participat la stingerea conflictului și l-a imobilizat pe inculpatul S.G.C., acesta din urma urmă fiind înarmat cu o bâtă de baseball), D.C., D.N., C.A.M., C.F., S.C.L., S.I., S.V., E.M., B.P., N.M.E. și N.V.M., rapoarte medico-legale din 07 iulie 2012, 06 iulie 2012, 17 iulie 2012 emise de Serviciul de Medicină Legală Prahova, procese-verbale și planșe fotografice privind activități de recunoaștere persoane din fotografii efectuate cu martorii N.N., C.A.S., D.C., C.F., C.A.M., S.C.L., D.N., planșa fotografică - CFL, planșa fotografică autopsie M.C., înregistrări convorbiri telefonice Serviciul Național Unic Apel de Urgență1 12, înregistrări video, mijloace materiale de probă (cuțit, bâte, articole de îmbrăcăminte părți vătămate).

În raport de actele dosarului, prima instanță a apreciat ca fiind pe deplin dovedită situația de fapt și vinovăția inculpatului O.I., reținând că participarea inculpatului la conflictul anterior prezentat, precum și aplicarea de către acesta, în contextul prezentat, a unei lovituri, cu pumnul, în zona feței victimei M.C., lovitură care a provocat căderea acesteia în poziția decubit dorsal cu impact cranian occipital de carosabilul asfaltat, soldat ulterior cu decesul victimei la data de 06 iulie 2012 în cadrul Secției Neurochirurgie - Spitalul Județean de Urgență Ploiești, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 183 C. pen. și art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate.

Corelativ, prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului O.I., din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice), în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. (încăierare), reținând următoarele:

Elementul material al infracțiunii de încăierare este dat de participarea efectivă la o încăierare între mai multe persoane grupate în două tabere. Diferența între cele două infracțiunii este dată însă atât de conținutul infracțiunilor, cât și de latura obiectivă a acestora. Astfel, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice constă, în esență, în fapta persoanei care se dedă la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public (art. 321 C. pen.), pe când infracțiunea de încăierare constă în participarea la o încăierare între mai multe persoane (art. 322 C. pen.). Latura obiectivă a infracțiunii de ultraj se realizează prin orice alte manifestări care aduc atingere bunelor moravuri sau produc scandal public. Rezultatul pe care legea îl prevede este alternativ, dar este suficient ca pentru existența infracțiunii de ultraj, să se producă numai unul din aceste rezultate, în speță, scandal public.

Latura obiectivă a infracțiunii de încăierare are ca urmare imediată starea de pericol pentru buna desfășurare a conviețuirii sociale. Prin ordine publică se înțelege printre altele, menținerea liniștii cetățenilor și paza proprietății publice.

Pentru aplicarea agravantei prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. este necesar ca fapta săvârșită de inculpat să genereze reacții de indignare și dezaprobare în rândul publicului.

În lipsa unor criterii precise, determinate în textul de lege ce încriminează infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., doctrina a conturat însă anumite criterii în funcție de care să se facă determinarea gravității faptelor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, criterii apreciate ca fiind întrunite în cauză și care conturează, pe deplin, gravitatea faptelor reținute.

Astfel, în aprecierea urmării cerute de lege, prima instanță a ținut cont, printre altele, de amploarea mediului social în care s-a produs tulburarea climatului normal al conviețuirii, respectiv zona centrală, loc cu mare aglomerație, numărul persoanelor participante, mijloacele folosite, respectiv cuțite, bâte, răngi - obiecte ce prezintă un pericol evident pentru integritatea corporală a tuturor celor prezenți, durata și intensitatea tulburării care au făcut necesară intervenția forțelor speciale pentru aplanarea scandalului public și pentru protecția integrității fizice a persoanelor.

Totodată, s-a reținut că atitudinea violentă a inculpatului O.I. a cauzat moartea victimei M.C., astfel că cele două infracțiuni au fost reținute în concurs, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea aplicată pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

În ceea ce privește persoana inculpatului s-a reținut că acesta nu este recidivist, faptele anterioare fiind săvârșite în minorat, astfel că s-a menținut beneficiul liberării condiționate a pedepsei anterioare, avându-se în vedere și faptul că revocarea acesteia nu putea influența cuantumul pedepsei aplicate în cauză.

În raport de criteriile arătate, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului O.I. pedepse cu închisoarea, orientate însă spre minimul special prevăzut de lege, fără a reține în beneficiul acestuia circumstanțe atenuante, așa cum a solicitat apărarea, ci dând o eficiență sporită prevederilor art. 3201 C. proc. pen., respectiv atitudinii de recunoaștere a faptelor, apreciind că prin aceasta, raportat la complexitatea cauzei, s-a redus substanțial timpul și implicit costurile care ar fi fost generate de judecata în procedura obișnuită.

În același sens, prima instanță a apreciat că, deși în mod legal pot fi reținute și circumstanțele atenuante atunci când judecata are loc în baza recunoașterii vinovăției, față de modul de săvârșire a faptelor și de natura infracțiunii de ultraj la care au participat mai multe persoane în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare întrucât atitudinea violentă a acestuia nu se încadrează în descrierile legiuitorului cuprinse în art. 74 C. pen., iar atitudinea sinceră de recunoaștere a faptelor a fost valorificată ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen.

Prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului nici circumstanțe atenuante legale, respectiv săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei, argumentând în acest sens că actul de provocare al victimei, invocat de apărătorul inculpatului, era el însuși determinat de o provocare din partea inculpatului, astfel că și comportarea victimei a fost valorificată tot în cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și orientată către minimul special prevăzut de lege.

Prin urmare, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului O.I., prima instanță a avut în vedere, conform art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestui cod, gradul concret de pericol social al fiecărei infracțiuni săvârșite, evidențiat prin prisma circumstanțele reale - împrejurările în care au fost comise, numărul inculpaților, dar și comportarea victimei și urmarea imediată - decesul acesteia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut atitudinea inculpatului care a declarat că este de acord cu sumele solicitate de moștenitorii legali ai victimei și, având în vedere principiul disponibilității părților ce guvernează acțiunea civilă, a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor, în cuantumul solicitat.

Totodată, prima instanță a reținut că faptele inculpatului D.P. prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, precum și aceea că, în cursul urmăririi penale, la data de 06 august 2012, fiind reaudiat în cauză, l-a favorizat pe inculpatul O.I., susținând în fața organelor de urmărire penală, din cauza „remușcărilor” pe care le avea, că inculpatul O.I. nu a participat la desfășurarea conflictului, precum și faptul că el i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței numitului M.C., lovitură în urma căreia acesta din urmă a căzut pe asfalt, iar ulterior a decedat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și favorizarea infractorului, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 264 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul textelor de lege indicate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea pedepselor ținând cont de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările comiterii acestora, numărul mare al agresorilor, dar și al victimelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reținând regretul față de faptele săvârșite, faptul că are cinci copii în întreținere, a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel că instanța de fond s-a orientat la pedepse spre minimul prevăzut de textele de lege.

În raport de criteriile arătate și făcând în cauză și aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege și într-un cuantum apt spre a atinge scopul preventiv educativ al pedepsei, pentru infracțiunea de ultraj stabilind o pedeapsă în cuantum egal cu cea aplicată inculpatului O.I. pentru aceeași faptă, cu argumentarea că, în raport de derularea evenimentelor, este greu de apreciat cine a inițiat conflictul.

Prima instanță a apreciat și că fapta inculpatului S.C., prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestui cod, gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, evidențiat prin prisma circumstanțele reale - împrejurările în care a fost comisă, numărul inculpaților și părților vătămate, urmarea imediată - decesul uneia dintre acestea, leziuni traumatice cauzate celorlalte părții vătămate care au necesitat zile îngrijiri medicale, dar și prin circumstanțele personale ale inculpatului care au avut o atitudine sinceră în faza cercetării judecătorești, regretând săvârșirea faptelor, dar și comportarea victimei și a părților vătămate care au contribuit la amploarea evenimentului.

În raport de aceste considerente, raportat și la natura infracțiunii, Tribunalul a aplicat o pedeapsă într-un cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de lege, dând valoare procesuală atitudinii inculpatului care a solicitat judecarea cauzei pe baza recunoașterii vinovăției.

Și cu privire la inculpatul S.G.C. s-a reținut că fapta acestuia prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza cărora a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele reale care denotă gravitatea faptei - inculpatul a făcut parte din grupul care a hotărât să se deplaseze la piață, transportând cu autoturismul său o parte din persoanele participante, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este integrat în societate, având familie și domiciliu stabil, precum și limitele pedepsei prevăzute de lege, reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului B.M. prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică întrunește elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în același cuantum ca și ceilalți inculpați, avându-se în vedere aceleași criterii de individualizare cu privire la natura faptei, modalitatea de săvârșire, rezultatul produs.

În acest sens, s-a reținut că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot conduce la o altă individualizare a cuantumului pedepsei deoarece inculpatul nu este la prima abatere de la lege, chiar dacă nu este recidivist, totodată, s-a avut în vedere faptul că deși fusese atenționat de către organele abilitate cu menținerea ordinii în zonă să se îndepărteze de locul conflictului, inculpatul nu a înțeles să facă acest lucru, manifestându-și direct intenția de participare la conflict.

Restul circumstanțelor personale invocate de inculpat, referitoare la faptul că are familie și loc de muncă și că nu a mai suferit condamnări cu închisoarea au fost valorificate, ca și în cazul celorlalți inculpați, prin cuantumul pedepsei aplicate, orientate către minimul special, dar cu executare în regim privativ de libertate.

Deopotrivă, fapta similară a inculpatului B.C.D., prin care s-a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, la individualizarea acesteia avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise prin violență, împrejurările comiterii acestora, numărul mare al agresorilor și al victimelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și regretul manifestat de inculpat față de faptele săvârșite, situația familială a acestuia și faptul ocupării unui loc de muncă la momentul comiterii faptei.

În cazul tuturor celor șase inculpați, ca urmare a aplicării unor pedepse principale cu închisoarea și având în vedere natura faptelor săvârșite și circumstanțele producerii acestora, precum și persoana inculpaților, prima instanță, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Totodată, în baza disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., Tribunalul a dispus confiscarea corpurilor delicte ridicate de la locul faptei, respectiv: un cuțit și 5 corpuri contondente, iar conform art. 38 C. proc. pen., disjungerea judecării cauzei penale și civile față de inculpatul C.I.R.

Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, părțile civile M.F. și M.G. și inculpații O.I., D.P., S.C., S.G.C., B.M. și B.C.D.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul omisiunii aplicării disp. art. 61 alin. (2) C. pen. privind revocarea liberării condiționate în cazul inculpatului O.I., susținând că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în temeiul disp. art. 183 C. pen. pentru o faptă săvârșită înainte de împlinirea duratei pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1440 din 18 iulie 2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 24/2009 a Curții de Apel Ploiești, pedeapsă ce a fost executată în perioada 29 aprilie 2008 - 03 aprilie 2012, cu un rest de 208 zile închisoare, astfel încât se impunea aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate obligatorii.

De asemenea, Parchetul a criticat sentința atacată sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate inculpaților O.I. și D.P., susținând, în esență, că în raport de antecedentele penale ale acestora și pluralitatea de infracțiuni, se impunea aplicarea unor sancțiuni mai aspre.

Părțile civile M.F. și M.G. au criticat, la rândul lor, hotărârea instanței de fond, în latură penală, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului O.I. este prea blândă în raport de atitudinea procesuală a acestuia.

În argumentare, părțile civile au susținut că pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, însă în timpul soluționării în fond a cauzei, acesta și-a schimbat poziția procesuală și a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., dar, deși a recunoscut în totalitate pretențiile formulate în latură civilă, nu a făcut niciun demers pentru a ajuta părinții victimei; prin urmare, manifestarea sa de voință a reprezentat o simplă afirmație pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Inculpatul O.I. a criticat sentința atacată susținând că instanța de fond a respins în mod netemeinic cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., în cea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., deși încadrarea juridică corectă a faptei este cea invocată de apărare. Ca urmare, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice și condamnarea sa în temeiul disp. art. 322 alin. (1) C. pen., cu reținerea disp. art. 3201 C. proc. pen.

Același inculpat a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor ce i-au fost aplicate, solicitând redozarea adecvată a acestora în raport de pericolul social al faptelor și gradul de participație efectivă la activitate infracțională.

Și inculpații D.P., S.C., S.G.C., B.M. și B.C.D. au criticat sentința atacată sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând reducerea acestora și schimbarea modalității de executare, într-una neprivativă de libertate.

Prin decizia penală nr. 80 din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de părțile civile M.F. și M.G. împotriva sentinței penale nr. 1 din 04 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost desființează, în parte, în latură penală, sentința apelată, iar în rejudecare:

1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului O.I. în pedepsele componente care au fost majorate: de la 5 ani închisoare în temeiul disp. art. 183 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., la 7 ani închisoare și de la 2 ani închisoare în temeiul disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la 3 ani închisoare.

Conform art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului O.I. prin sentința penală nr. 1440 din 18 iulie 2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 24/2009 a Curții de Apel Ploiești, executată în perioada 29 aprilie 2008 - 03 aprilie 2012 și s-a dispus contopirea restului de 208 zile închisoare rămas neexecutat cu fiecare din pedepsele modificate.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 7 ani închisoare și 3 ani închisoare, rezultate în urma contopirii și s-a dispus ca inculpatul O.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă 2 ani închisoare aplicată inculpatului D.P. în pedepsele componente care au fost majorate: de la 2 ani închisoare în temeiul disp. art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., la 3 ani închisoare și de la 1 an închisoare în temeiul disp. art. 264 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., la 2 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul D.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Prin aceeași decizie a fost admis apelul declarat de inculpatul O.I. împotriva aceleași sentințe, care a fost desființată, în parte, în latură civilă, în sensul reducerii despăgubirilor materiale stabilite în favoarea părților civile M.G. și M.F. de la 40.000 euro la 40.000 RON.

Au fost menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.P., S.C., S.G.C., B.M. și B.C.D., menținându-se starea de arest preventiv a inculpaților O.I., D.P., S.C., S.G.C., B.M. și B.C.D. și făcându-se aplicare art. 88 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat că, urmare unei juste evaluări a probelor și mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile date de părțile vătămate/învinuiți D.V., R.V., I.C., declarațiile martorilor N.N., C.A.S., M.F.D., C.A.M., C.F., D.C., D.N., S.C.L., S.I., S.V., E.M., B.P., N.M.E., N.V.M., rapoartele medico-legale emise de către Serviciul de Medicină Legală Prahova, procesele-verbale și planșe fotografice privind activități de recunoaștere persoane din fotografii, înregistrări convorbiri telefonice Serviciul Național Unic Apel de Urgență 112 și înscrisuri, ce se coroborează cu declarațiile date de inculpații O.I., D.P., S.C., S.G.C., B.M., B.C.D., în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introduse prin Legea nr. 202/2010, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, situație ce nu a fost contestată de vreunul dintre inculpați.

S-a mai reținut că probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de prima instanță care, printr-o evaluare corectă a acestora în raport de dispozițiile legale incidente, a reținut o situație de fapt justă, precum și o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de fiecare dintre inculpați și vinovăției acestora, sub forma intenției directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. ori a praeterintenției, în cazul infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., reținută în sarcina inculpatului O.I.

Critica invocată de inculpatul O.I. vizând greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., a fost apreciată ca neîntemeiată, în argumentare reținându-se, în acord cu argumentele avute în vedere de Tribunal, că ceea ce delimitează infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 C. pen. de infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen. constă în aceea că în cazul primei categorii de infracțiuni latura obiectivă este dată de fapta persoanei care se dedă la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, rezultatul produs fiind de esența acesteia, în timp ce în cazul infracțiunii prev. de art. 322 C. pen., aceasta constă în participarea la o încăierare între mai multe persoane și prin care se creează o stare de pericol pentru buna desfășurare a conviețuirii sociale.

Or, raportat la cauză, s-a apreciat că faptele săvârșite de inculpați, inclusiv cele comise de inculpatul O.I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., iar nu ale acelei prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., întrucât, în raport de situația de fapt anterior expusă, necontestată de inculpați, este evident că amploarea conflictului, determinată de numărul important al persoanelor participante, mijloacele folosite - cuțite, bâte, răngi - obiecte care prezintă un pericol evident pentru integritatea corporală a tuturor persoanelor prezente, locul desfășurării - zona centrală a municipiului Ploiești, durata tulburării și necesitatea intervenției forțelor speciale pentru aplanarea scandalului public și protecția integrității fizice a celorlalte persoane prezente, conturează latura obiectivă a infracțiunii de ultraj, în modalitatea scandalului public, nefiind vorba despre o simplă stare de pericol pentru buna desfășurare a conviețuirii sociale, așa cum s-a susținut de apărare.

S-a mai reținut că în cadrul conflictului, inculpatul O.I. a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței numitului M.C., care a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt, iar a doua zi a decedat la spital, situație de fapt, de asemenea, necontestată de inculpat și care face dovada săvârșirii de către acesta și a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., iar nu a celei prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., aceasta din urmă fiind aplicabilă doar în ipoteza în care nu se cunoaște care dintre participanți a comis fapta soldată cu decesul persoanei, ceea ce nu este cazul în situația de față.

Prin urmare, în raport de argumentele prezentate, s-a apreciat că în mod pe deplin justificată fost respinsă în fond cererea inculpatului întemeiată pe disp. art. 334 C. proc. pen.

Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat ca întemeiate criticile invocate de Parchet și de părțile civile cu privire la neaplicarea art. 61 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul O.I. reținând că, potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului O.I., prin sentința penală nr. 1440 din 18 iulie 2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 24/2009 a Curții de Apel Ploiești, acesta a fost condamnat, în timpul minorității, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 99 și urm. C. pen., în executarea căreia s-a aflat în perioada 29 aprilie 2008 - 03 aprilie 2012, când a fost liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 208 de zile închisoare.

Or, reținând că infracțiunile deduse judecății în cauza pendinte au fost comise de inculpatul O.I. la data de 05 iulie 2012, prin urmare, în timpul liberării condiționate, dar până la împlinirea duratei pedepsei, cât și natura infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., ce a avut ca urmare moartea unei persoane, instanța de apel a constatat că în cauză erau incidente dispozițiile cuprinse în art. 61 alin. (2) C. pen. ce impuneau revocarea obligatorie a beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat de 208 zile închisoare și contopirea acestuia cu fiecare dintre sancțiunile aplicate în cauză, aspect omis de instanța de fond.

Deopotrivă, instanța de prim control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanțe este și netemeinică în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților O.I. și D.P., reținând că la individualizarea acestora nu s-a acordat suficientă valoare circumstanțelor reale și personale ale inculpaților în raport de fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina lor și nici pluralității infracționale imputate acestora.

În acest sens s-a reținut că, așa cum rezultă din actele și lucrările cauzei, toți inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și condamnați la pedepse de câte 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, care, în urma aplicării disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., face ca limitele de pedeapsă să fie cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., respectiv săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, conduce la incidența dispozițiilor cuprinse în art. 78 alin. (1) C. pen., care prevăd că în cazul existenței unor circumstanțe agravante, inculpatului i se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar în cazul în care acesta este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim.

Corelativ, raportat la persoana inculpatului O.I., s-a reținut că acesta nu se află la prima încălcare a legii penale și că, în pofida faptului că în privința acestuia sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea anterioară, prin prisma duratei pedepsei, de 4 ani și 6 luni închisoare, executată în cea mai mare parte în regim privativ de libertate, urmată de comiterea, la numai trei luni de la liberare, a unor infracțiuni mai grave, dovedește că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu a fost atins în precedent, astfel încât se impune aplicarea unor pedepse mai aspre, apte să-și atingă scopul preventiv-educativ, dar și sancționator prevăzut de legiuitor.

Și în ceea ce îl privește pe inculpatul D.P. s-a reținut faptul că a fost condamnat anterior la pedepse în privința cărora a intervenit reabilitarea, suplimentar constatându-se că, spre deosebire de inculpații S.G.C., B.M., B.C.D. și S.C., dar similar inculpatului O.I., acesta a fost trimis în judecată pentru o pluralitate de infracțiuni, respectiv art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit a) C. pen. și art. 264 C. pen., în privința acestei din urmă infracțiuni limitele de pedeapsă fiind de la 2 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare, după aplicarea disp. art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

În consecință, în baza propriei evaluări a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, din perspectiva circumstanțelor cauzei, consecințele produse și persoana fiecărei inculpat, instanța de apel a dispus majorarea fiecăreia dintre pedepsele aplicate inculpaților O.I. și D.P. într-un cuantum corespunzător gravității faptelor și persoanei fiecărui inculpat, iar în cazul inculpatului O.I., și aplicarea disp. art. 61 alin. (2) C. pen., în sensul revocării beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de 208 zile închisoare rămas neexecutat.

În ceea ce îi privește pe inculpații S.C., S.G.C., B.M. și B.C.D., în raport de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., regimul sancționator impus de art. 78 alin. (1) C. pen., dar și de persoana fiecăruia dintre inculpați - aflați la primul contact cu legea penală, cu situații socio-familiale dificile, instanța de apel a apreciat că pedepsele de câte 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate, sunt juste, fiind singurele de natură să asigure prevenția generală și specială și reeducarea inculpaților în spiritul respectării normelor de drept penal, așa încât, criticile invocate de aceștia ce au vizat netemeinicia sancțiunilor au fost respinse ca neîntemeiate.

În acest sens, s-a avut în vedere faptul că prin conflictul creat de inculpați s-a produs tulburarea gravă a climatului normal al conviețuirii într-o importantă zonă a municipiului Ploiești; în plus, numărul persoanelor participante a fost ridicat, s-au folosit obiecte care, prin natura lor, sunt apte să pună în pericol integritatea corporală a tuturor persoanelor prezente, iar pentru aplanarea scandalului public și protecția integrității fizice a persoanelor a fost necesară intervenția forțelor speciale, astfel că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor și cu atât mai puțin, schimbarea modalității de executare, neexistând garanții ca doar pronunțarea sentinței de condamnare poate fi suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește soluția dată laturii civile a cauzei, instanța de apel a opinat asupra încălcării principiului disponibilității prev. de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în vigoare la data comiterii infracțiunilor deduse judecății, reținând că, așa cum rezultă din cererile scrise formulate de părțile civile M.F. și M.G., aflate la dosar fond, precum și din declarațiile date la termenul de judecată din 21 noiembrie 2012, acestea au solicitat obligarea inculpatului O.I. la despăgubiri materiale în cuantum de 40.000 RON, reprezentând cheltuieli materiale generate de înmormântarea și pomenirile victimei și la daune morale în cuantum de 100.000 euro, iar inculpatul a fost de acord să le despăgubească, în măsura în care acestea au făcut dovada efectuării în concret a cheltuielilor, astfel cum rezultă din declarația dată la același termen de judecată.

Or, prin sentința pronunțată, prima instanță a admis acțiunile formulate de părțile și a dispus obligarea inculpatului O.I. la plata sumei de 140.000 euro, din care 40.000 euro, reprezentând daune materiale și 100.000 euro cu titlu de daune morale.

Ca urmare, reținând că nivelul daunele materiale stabilit de prima instanță depășește pe cel solicitat de părțile civile, în baza efectului devolutiv al apelului declarat de inculpat care nu a contestat latura civilă a cauzei, instanța de apel a dispus reducerea despăgubirilor materiale stabilite în favoarea părților civile M.G. și M.F. de la 40.000 euro la 40.000 RON, menținând în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.I., fără a motiva în scris calea de atac, conform disp. art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

La termenul de dezbateri din 10 septembrie 2013, apărătorul inculpatului O.I., în sfera cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 172 C. proc. pen., a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., în cea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., reiterând argumentele prezentate în fața instanței de apel, dar și sub aspectul nereținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în timp ce în latură civilă a invocat caracterul disproporționat al cuantumului despăgubirilor acordate părților civile, în raport de prejudiciul real cauzat acestora.

Examinând recursul declarat de inculpatul O.I. prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 38510 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.

În cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 18 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (la 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen. se constată că recursul inculpatului nu a fost motivat în termen, motivele fiind susținute oral de către apărătorul ales al inculpatului, la termenul de dezbateri din 10 septembrie 2013, cu încălcarea obligațiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cele reglementate de pct. 12 și 17 ale art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat referitoare la greșita aplicare a legii la stabilirea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat și care a fost circumscrisă motivelor de recurs anterior menționate, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce privește critica circumscrisă aceluiași caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., referitoare la greșita nereținere de către instanțe a prevederilor art. 73 și art. 74 alin. (1) și 2 C. pen., Înalta Curte constată că, de principiu, aceasta nu se subsumează cazului de casare arătat, câtă vreme ceea ce se învederează instanței reprezintă o solicitare de reindividualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat, în sensul aplicării unor pedepse mai puțin severe și, eventual, a identificării unei modalități de executare neprivative de libertate a pedepsei rezultante.

Aceste aspecte invocate de recurentul inculpat ar fi putut fi examinate de către instanță în cadrul cazului de casare prevăzut de textul anterior al art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. care, însă, a fost modificat de art. I pct. 15 al Legii nr. 2/2013, în sensul că deveni incident doar atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Or, chiar și în eventualitatea în care s-ar putea analiza critica recurentului, instanța apreciază că modul de stabilire al pedepselor realizat de către instanța de apel este just, prin prisma circumstanțelor reale în care au fost săvârșite faptele, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului O.I. care, deși nu se afla la prima încălcare a legii penale - în timpul minoratului fiind condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 99 și urm. C. pen., executată în cea mai mare parte în regim privativ de libertate - la numai trei luni de la liberare a procedat la săvârșirea unor infracțiuni mai grave, respectiv loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 183 C. pen. și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Deopotrivă, fără a intra în analiza criticii circumscrisă aceluiași caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., referitoare la caracterul disproporționat al cuantumului daunelor morale și materiale la plata căruia a fost obligat inculpatul, Înalta Curte constată, de principiu, că aceasta nu poate fi cenzurat în sfera cazului de casare precitat întrucât nu afectează legalitatea hotărârii atacate.

În concluzie, în raport de argumentele prezentate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.

În temeiul art. 385 7 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. durata reținerii și arestării preventive de la de la 11 iulie 2012 la 10 septembrie 2013.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 80 din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 11 iulie 2012 la 10 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 10 septembrie 2013.