In-kind restitution of real estate under Law No. 10/2001 and waiver of statutory exclusions through voluntary execution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, rendering the lower appellate decision final and in force, which annulled an administrative denial and ordered the state agency to restitute the disputed property in kind to the claimant. The case involved a claim for the in-kind restitution of a real estate asset (buildings and land) based on the claimant's ownership title, challenging an administrative decision that refused restitution on the grounds that the property fell under a specific statutory exclusion. Although the defendant argued on appeal that the asset was excluded from in-kind restitution under Article 16 of Law No. 10/2001, the court found the appeal unfounded because the defendant voluntarily approved and executed the restitution during the appeal proceedings, thereby acknowledging the claimant's rights. The decisive legal basis is the doctrine of voluntary execution and acknowledgement of claims, which precludes the defendant from contesting the validity of the restitution order in a subsequent appeal, notwithstanding the disputed application of the exclusionary provisions of Law No. 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 din Legea nr. 10/2001, art. 16 din Legea nr. 10/2001; In-kind restitution of real estate under Law No. 10/2001 and waiver of statutory exclusions through voluntary execution: În motivarea soluției din apel s-a reținut că reclamanta a dovedit că este proprietara imobilului din litigiu și că, în sensul art. 7 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a bunului este posibilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 noiembrie 2001, C.F.A.V. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și R.A. A.P.P.S. București, cerând anularea deciziei nr. 65 din 28 septembrie 2001 prin care fosta R.A.L. București, i-a respins cererea de restituire în natură, în baza Legii nr. 10/2001 a imobilului compus din construcții și 1078,25 mp teren, situat în municipiul București. Totodată, a cerut obligarea pârâților să-i restituie în natură imobilul solicitat.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1511 din 24 octombrie 2002, a respins, ca nefondată, contestația.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 241 din 21 aprilie 2003, a admis apelul reclamantei și, schimbând în întregime sentința, a admis contestația, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pe pârâta R.A. A.P.P.S. București să-i restituie reclamantului, în natură, imobilul solicitat.
În motivarea soluției din apel s-a reținut că reclamanta a dovedit că este proprietara imobilului din litigiu și că, în sensul art. 7 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a bunului este posibilă.
Împotriva acestei decizii pârâta R.A. A.P.P.S. București a declarat recurs arătând că imobilul din litigiu face parte din categoria bunurilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, așa încât nu poate fi restituit în natură. Ca atare, se impune respingerea contestației.
Recursul este nefondat.
În cursul judecății recursului, cu decizia nr. 188 din 31 mai 2004 pârâta recurentă a aprobat restituirea în natură a imobilului solicitat.
Rezultă că prin achiesare și executarea voluntară a deciziei din apel, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, situație care impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A. A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 241/A din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2004.