Decizia nr. 1775/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 388 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 4196/98/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților A.C., A.D. A.A. ,A.V. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (10 și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C. la pedeapsa de 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de traiîc de persoane majore, în formă continuată (74 victime, exploatate prin muncă, în Spania).

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, exploatați prin muncă în Spania (victimele minore T.L. și N.C.D.).

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (victimă D.L.).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa rezultantă, de 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa principală în regim de detenție.

În baza art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore, în formă continuată (victimele A.M., D.F.D., B.D.T., S.I., T.M.G., B.M.A., B.G., V.G., M.P., M.S.M.,I.S. și P.M., persoane majore recrutate ori transportate, în vederea exploatării prin muncă în Spania).

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 C. pen., în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a H-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul A. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (transportarea victimei minore N.C.D. în vederea exploatării prin muncă în Spania).

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (exploatarea sexuală, prin determinarea la practicarea prostituției, a victimei minore D.L.).

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată (exploatarea sexuală a victimelor Ș.A.G., M.M.D., M.E.D., T.M. și D.N.M.).

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. D. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală în regim de detenție.

În baza art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată (transportarea în vederea exploatării prin muncă în Spania a victimelor: Z.M., T.V., T.Ș., B.D.T., C.I., D.G., T.M., B.M., C.I.G., C.G., O.V., S.G.M., M.M.I., V.D., V.M.).

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 lit. a) C. pen. (asigurarea transportului victimei minore T.L., în vederea exploatării prin muncă în Spania), text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (găzduirea victimei minore D.L. în scopul exploatării sexuale a acesteia).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A.V. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (exploatarea prin muncă a victimelor minore N.C.D. și T.L.).

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata A.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane (recrutarea victimei T.V., în scopul exploatării prin muncă în Spania).

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (găzduirea victimei minore D.L în scopul determinării la practicarea prostituției).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpata A.A. să execute pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 861 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 862 și art. 82 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 6 ani pentru inculpații A.A. și A.V.

A fost încredințată supravegherea inculpaților A.A. și A.V. Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune căruia i s-a încrE.nțat supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

În baza art. 863 alin. (3) C. proc. pen., li s-a impus inculpaților A.A. și A.V. respectarea următoarelor obligații, pe durata termenului de încercare:

- să nu schimbe domiciliul sau reședința și să nu depășească limitele teritoriale ale statului român, decât cu aprobarea instanței;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate și civile din prezenta cauză.

S-a făcut în cauză, cu privire la inculpații A.A. și A.V., aplicarea dispozițiilor art. 864 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pentru cei doi inculpați.

A fost obligat inculpatul A.C. la plata de despăgubiri civile reprezentând echivalentul în lei de la data plății, astfel: 2.000 euro către partea civilă H.E.; 470 euro către partea civilă A.E.; 1.200 euro către partea civilă M.D.; 1.500 euro către partea civilă B.O.A.; 300 euro către partea civilă B.G.C.; 400 euro către partea civilă C.D.M.; 2.000 euro către partea civilă M.M.; 200 Euro către partea civilă M.F.; 1.500 euro către partea civilă S.S.; 3.000 euro către partea civilă Ș.A.; 3.000 euro către partea civilă G.M. F.; 1.000 euro către partea civilă C.P.; 200 euro către partea civilă N.G.; 2.000 Euro către partea civilă V.E.; 1.750 euro către partea civilă G.M.A.; 4.000 euro către partea civilă B.C.M.; 1.200 euro către partea civilă P.L.; 1.000 euro către partea civilă D.N. și 1.000 euro către partea civilă D.I.

Au fost obligați inculpații A.C. și A.V., în solidar, la plata de despăgubiri civile, reprezentând echivalentul în lei de la data plății, astfel: 1.850 euro către partea civilă D.G.; 4.000 euro către partea civilă B.M.; 3.000 euro către partea civilă C.I.G.; 1.200 euro către partea civilă C.G.; 2.000 euro către partea civilă O.V.; 3.000 euro către partea civilă S.G.M.; 1.550 euro către partea civilă M.M.I.; 2.000 euro către partea civilă V.D. și 1.000 euro către partea civilă V.M..

Au fost obligați inculpații A.C. și A. D. la plata de despăgubiri civile, în solidar, reprezentând echivalentul în lei de la data plății, astfel: 2.500 euro către partea civilă T.M.G.; 12.000 euro către partea civilă N.C.D.; 1.500 euro către partea civilă B.G.; 2.000 euro către partea civilă V.G.; 800 euro către partea civilă M.P.; 1.800 euro către partea civilă M.S.M. și 3.000 euro către partea civilă I.S.

Au fost obligați aceiași inculpați (A.C. și A. D.), în solidar, la plata sumei de 1.200 lei, despăgubiri civile către partea civilă B.M.A..

Au fost obligați inculpații A.C., A. D. și A.V., în solidar, la plata sumei de 3.500 euro către partea civilă B.D.T., în echivalentul în lei la data plății.

S-a luat act că numiții I.M. și I. nu au formulat pretenții în calitate de moștenitori ai părții civile decedate I.D., pentru suma de 2.000 euro cuvenită acestuia.

S-a luat act că părțile vătămate C.D., P.I. și N.O.V., precum și martorii T.Ș., D.T., Ș.I., S.M.Ș., S.I., S.M. și T.M.A., nu s-au constituit părți civile.

S-a luat act că numiții T.Ș., S.I., S.M., S.M.Ș., D.T. și T.M.A. nu au participat în procesul penal ca părți vătămate sau părți civile.

S-a luat act că părțile civile Z.M., D.F.D., S.M.C., S.G.V., P.I., T.L., T.V., A.P., C.E., N.C.G., S.E., N.V.D., D.I., S.G.C., S.M., A.M., P.M., S.L., S.I., S.I., C.I., T.M., L.A.F., A.N., R.A.G., B.M.A. și N.S. au renunțat la pretențiile civile formulate în cauză (B.M.A. doar la suma de bani rezultată din munca prestată).

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.C. a sumelor de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore și care nu au servit restituirii victimelor, având în vedere echivalentul în lei de la data executării, astfel: 3.600 euro (partea vătămată Z.M.); 600 euro (partea vătămată S.M.C.); 500 euro (partea vătămată S.G.V.), 9.000 euro (partea vătămată B.M.A.); 300 Euro (partea vătămată N.S.); 2.000 Euro (partea vătămată decedată I.D.); 2.000 euro (partea vătămată T.L.); 4.200 euro (partea vătămată T.V.); 60 euro (partea vătămată N.C.G.); 60 euro (partea vătămată Stan Gabriel); 400 euro (partea vătămată A.M.); 60 euro (partea vătămată S.I.); 300 euro (partea vătămată S.I.); 1.800 euro (partea vătămată C.I.); 1.800 euro (partea vătămată T.M.), 325 euro (partea vătămată A.N.); 325 euro (partea vătămată R.A.G.,); 300 euro (martorul S.M.), 150 euro (martorul T.M.A.), 6.000 euro (martora T.Ș.).

În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. D. a sumei de 2.000 euro, pentru care martora Ș.A.G. nu a formulat pretenții civile, precum și a unei arme de foc neletale, semiautomate, care folosește muniție neletală cu efect sonor sau cu gaze iritant lacrimogene, marca E., model special 99, având calibrul 9 mm, și două cartușe din metal sertizate cu capac din plastic de culoare verde, unul neinscripționat pe rozetă, iar celălalt purtând inscripția.

S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomița, nr. 82/D/P/2007 din 20 noiembrie 2009 cu privire la autoturismul, proprietate comună devălmașă a inculpaților A.A. și A.V. și la imobilul cu destinație de locuință situat în localitatea Bucu, județul Ialomița, proprietatea acelorași inculpați, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. S.M. din 3 iulie 2000.

A fost menținută măsura sechestrului asupra apartamentului, situat în Țăndărei, județul Ialomița, coproprietatea inculpaților A.A. și A.V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. D.M.L. din 30 mai 2008 și asupra sumei de 3.500 euro, consemnați la C.E.C. B., conform chitanței recipisei de consemnare, aparținând inculpatului A. D..

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților A.C. și A. D., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada arestării preventive de la 2 octombrie 2009 la zi, pentru inculpatul A.C. și perioada reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2009 la zi, pentru inculpatul A. D.

S-a luat act că inculpatul A.V. a fost reținut și arestat preventiv, de la 1 septembrie 2009 la 7 ianuarie 2010.

S-a luat act că inculpata A.A. a fost reținută 24 de ore, începând cu 1 septembrie 2009, orele 14,45.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul A.C. a început să lucreze în Spania, în agricultură, din anul 2006. La început, a ocupat doar funcții de execuție, în echipe de culegători de citrice (portocale și mandarine), struguri, kaki sau piersici, la recoltatul legumelor ceapă și usturoi. Apoi, începând cu toamna anului 2006, din proprie inițiativă, inculpatul a început să recruteze, în scopul exploatării, oameni din Bucu, Slobozia, Scânteia sau alte localități din județul Ialomița, atât direct cât și indirect, prin intermediul membrilor familiei sale, concubinei sale din acea perioadă, T.Ș. sau chiar prin intermediul altor persoane, îndeosebi victimele deja recrutate, persoane de bună credință aflate în eroare de fapt, ce au acționat astfel fără vinovăție.

Inculpatul A.C. a plecat în Spania în luna martie 2006 și a început să lucreze într-o echipă coordonată de un anume „E." din Sinaia, un antreprenor român care contracta lucrările cu proprietarii spanioli de livezi sau sole agricole.

Cu timpul, în comunitatea din localitatea de domiciliu, comuna B., s-a aflat că lucrează în Spania în agricultură și s-a zvonit că ar câștiga destul de bine, astfel că a fost contactat pentru detalii de mai multe persoane, cunoștințe sau afini.

Inculpatul le-a convins pe acele persoane că merită să muncească în agricultură în Spania, îndeosebi prin afirmațiile mincinoase că sezonul de muncă dura continuu cel puțin 6-7 luni de zile. I-a determinat astfel să ajungă în Spania mai întâi pe martorii Ș.I. și D.T., unchi prin alianță al inculpatului, ambii începând cu luna mai 2006, persoane care și-au plătit singure transportul și s-au întâlnit cu inculpatul în localitatea Carlet.

Realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta decât cea prezentată de inculpatul A.C.

În activitățile în care au fost implicați martorii și apoi celelalte persoane nu exista un singur sezon de muncă, continuu, ci mai multe, de-a lungul unui an agricol.

Astfel, un prim sezon de muncă în agricultură în Spania debutează efectiv la jumătatea lunii martie cu răritul (operațiune denumită „clarit") și apoi culesul piersicilor și durează doar până la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie, perioada de cules a pepenilor.

Urmează o pauză de aproximativ o lună de zile, până la începutul lunii iulie când, timp de cel mult două-trei săptămâni, se muncește la ceapă și usturoi (muncă ce presupune mai multe operații efectuate în zile consecutive și plătite distinct, cu un tarif orar sau cantitativ, în funcție de lăzile umplute: ridicarea de pe pământ, în urma utilajului ce le dezgropa, curățarea de rădăcini și coji, încărcarea în lăzi sau paleți).

Al treilea sezon debutează abia la jumătatea lunii septembrie (deci după o pauză de aproximativ două luni de zile) când începe culesul strugurilor, activitate ce se continuă cu adunatul citricelor, de la jumătatea lunii octombrie până chiar la jumătatea lunii februarie a anului următor.

Cei doi martori au locuit într-o casă cu mai multe încăperi, în condiții relativ decente, amândoi într-un singur pat, însă aveau acces la bucătărie, la un grup sanitar, aveau apă caldă asigurată de un boiler și își preparau hrana la un aragaz cu butelie. Fiecare a plătit o chirie lunară de 100 euro în perioada în care au muncit și doar 50 euro în lunile de inactivitate. Tot ei își plăteau transportul de la locuințe la livezi sau solele agricole, însă nu mai mult de 1 -2 euro pe zi.

„E." le-a plătit câte 5 euro pe oră la piersici, ceapă (pentru activitățile tarifate la oră) și struguri, 4 euro/oră la pepeni, o sumă de 1,4 - 1,6 euro pentru fiecare ladă de usturoi, o sumă de 1,20 euro pentru fiecare ladă de mandarine și 0,70 euro pentru fiecare ladă de portocale (lăzi ce aveau o capacitate de aproximativ 20 de kilograme). Nu le-a perceput vreo sumă de bani pentru că le-a găsit de muncă.

Pentru asigurarea hranei, au cheltuit lunar cel mult 200 euro. De regulă, se cheltuia doar 30 de euro pe săptămână, mai ales că își preparau pâinea în casă.

„E." contracta lucrări în livezile de piersici și citrice, ba chiar și pe solele cu pepeni în localitățile Canals și Carlet, în timp ce solele cu ceapă și usturoi se aflau în apropierea localității Albacete, unde antreprenori erau membrii familiei „S.", mai exact un anume S.A. și fiul său S.I., alias „M.", țigani originari din Turnu Măgurele.

Munca constantă timp de o lună de zile putea aduce lunar un câștig net de doar 700-800 euro întrucât un muncitor harnic putea umple cu mandarine cel mult 40-45 de lăzi zilnic, dar mE.a era de 20-25 de lăzi, iar o echipă de 8 (opt) persoane (mE.a muncitorilor dintr-o echipă productivă) nu putea încărca mai mult de 40 de paleți cu ceapă sau usturoi. Un paiet avea o capacitate de aproximativ 400 de kilograme. Ca urmare, în condiții obișnuite, majoritatea celor audiați a fost de acord că, în genere, se puteau câștiga, lunar, aproximativ 600 euro.

Cel mai probabil în luna august 2006, dacă nu la începutul lunii septembrie, inculpatul A. D. l-a contactat pe A.M., zis „M.C." (parte civilă în cauză), un consătean de-al său și l-a întrebat dacă era interesat să muncească în Spania, în agricultură, pentru a-i face, astfel, un serviciu fratelui său, A.C. A. D. i-a spus părții civile că urma a fi cazată într-o casă cu bucătărie și îi plătea el biletul de transport în Spania, cu condiția ca banii să fie recuperați ulterior din salariu.

Aceste aspecte au rezultat exclusiv din depozițiile de la urmărirea penală ale părții civile, în fața instanței acesta retractând și adoptând o poziție net favorabilă inculpatului A.C.

Partea civilă a vorbit la telefon și cu inculpatul A.C., care i-a promis că-i va trimite banii lui A. D. pentru a cumpăra bilete de autocar. A plecat împreună cu M.S. (cumnatul inculpaților) și mai multe rude sau afini ai acestora, de fel din Amara, martorii S.I., S.M.Ș. și S.M. (acesta din urmă văr primar cu inculpații). Biletul de autocar al părții civile a fost plătit de inculpatul A. D..

În Spania au fost cazați de A.C. și Sima Ilie (alias M.) în podul unei case din Albacete ce aparținea lui Sima Adrian. Au dormit pe saltele, înghesuiți, mai multe persoane, au avut acces la o toaletă amenajată în curte, s-au spălat cu apă încălzită la soare într-un butoi și s-au hrănit cu alimente cumpărate de inculpatul A.C. la prețuri mult mai mici decât cele pe care li le comunica.

La început, inculpatul A.C. muncea alături de ei. Cu timpul, însă, acesta a început să-și aroge calități de șef, să-i comande și să țină o evidență a lăzilor umplute. Le-a reținut celor veniți pașapoartele, pentru a-i împiE.ca să plece, i-a lovit pe A.M. și pe M.S. atunci când l-au certat pentru că îi înșela și nu i-a lăsat niciodată să-și ridice salariul direct de la E.

După un timp, în luna noiembrie 2006, Ș.I., D.T. și partea civilă A.M. au început să-i reproșeze inculpatului A.C. caracterul mincinos al promisiunilor făcute, raportat la condițiile concrete de muncă și implicit de salarizare din Spania, realități ce i-a determinat să se întoarcă acasă (cazul martorilor S.I., S.M.Ș. și S.M., respectiv Ș.I. și D.T., ce s-au întors în țară cu sume cuprinse între 400 și 3.000 de euro fiecare, în funcție de timpul total de muncă) sau să încerce să-și găsească o altă echipă (cazul părții civile A.M., ce i-a cerut lui E. să-i plătească salariul fără intermedierea inculpatului, astfel că a reușit să se întoarcă în țară la începutul anului 2007, după patru luni de muncă, cu un câștig net de 300 de euro, dintre care 200 de euro trimiși prin intermediul unei instituții financiare de transfer internațional de bani).

Partea civilă A.M. a muncit trei luni pentru inculpatul A.C., dar nu continuu, astfel că suma solicitată la urmărirea penală ca despăgubiri, de 400 euro, a fost apreciată ca fiind justificată.

În fața instanței, însă, a renunțat la aceste pretenții, arătând că inițiativa plecării în Spania i-a aparținut. Salariul îl primea de la A.S., și nu de la A.C., care ar fî muncit alături de ei, lipsa unui câștig corespunzător muncii depuse datorându-se exclusiv timpului nefavorabil. Aceste susțineri au fost interpretate, însă, cu rezervă, față de modul amănunțit în care partea civilă a relatat la urmărirea penală modalitatea de exploatare prin muncă exercitată de inculpatul A.C., atitudinea agresivă a acestuia, prezentarea mincinoasă a realității, inducerea în eroare a victimelor.

Din această perioadă, inculpatul a început să lucreze ca șofer pentru familia S., activitate ce i-a asigurat un contact direct și familiar cu antreprenorii români și străini ce acționau în zonă și, pe cale de consecință, contactul direct cu proprietarii spanioli. Aceste contacte, deprinderea cunoștințelor necesare, l-au determinat probabil să ia hotărârea de a acționa și el ca un veritabil antreprenor.

În luna ianuarie 2007, odată cu întoarcerea în România, inculpatul a început să recruteze direct și indirect (prin intermediul altor persoane), din localitatea de domiciliu, comuna B. sau din S., persoane pe care să le exploateze în Spania, inducându-le în eroare cu privire la durata muncii, condițiile de salarizare, cazare, plata utilităților, a transportului la locul de muncă, etc.

I-a recrutat astfel din comuna Bucu pe martora T.Ș. și părțile civile A.E. (aceasta și prin intermediul lui N.I., concubinul din acea perioadă al învinuitei T.Ș.) și P.M., iar din Slobozia, pe părțile civile S.I., zis și „D.R." (acesta și prin intermediul fratelui său, A. D., aspect neconfirmat însă prin declarația din fața instanței și susținut doar de depoziția părții civile de la urmărirea penală), S.L., O.V., S.S., zis „S.", N.C.G. și C.P. (ultimii cinci și prin intermediul lui S.I., cu care sunt rude sau prieteni).

Întrucât nu au fost ascultați în cauză., instanța nu a cunoscut exact modalitatea în care au fost recrutați, în aceleași împrejurări de timp și, poate și de loc, numiții A.M., S.V., D.D. și S.Ș.

Dacă S.L., O.V., A.M., S.Ș., S.V., A.E., D.D. și P.M. au ajuns în Spania, la Valencia, cu autocarul, cu o cursă R.T., cu plecare din Slobozia, la data de 15 februarie 2007, inculpatul a plecat cu avionul, cu o cursă Blue-Air, la data de 16 februarie 2007 (ce a ajuns înaintea autocarului), însoțit de T.Ș., S.S., S.I., N.C.G. și C.P.

Inculpatul le-a promis tuturor că vor fi plătiți cu suma de 5 euro pe oră, că se muncea 10 ore pe zi, inclusiv week-endul, iar sezonul de muncă dura 4-6 luni de zile. Când a fost întrebat unde vor dormi, le-a răspuns celor interesați că va închiria o locuință, iar ei vor plăti o chirie modică, de 10-20 de euro lunar.

Doar unora le-a spus înainte de plecarea în Spania că le va opri din salariu un comision de 250-300 de euro pentru că le găsise un loc de muncă (de exemplu, părților civile C.P. și S.L.). Celorlalți le-a spus abia după ce au ajuns în Spania (de exemplu, cazul părților civile P.M., O.V. și A.E.).

Unora le-a perceput chiar și un comision de 1 euro pentru fiecare oră de muncă (atunci când se muncea în acest regim).

Partea civilă S.I., zis și „D.R." a lucrat în trecut la „H." împreună cu inculpatul A. D., pe care îl cunoștea astfel destul de bine încât să-1 întrebe dacă era adevărat că fratele său, A.C., recrutează oameni, forță de muncă pentru Spania, cum se zvonea.

Datorită acestor împrejurări, instanța a apreciat veridicitatea depoziției din faza urmăririi penale și a reținut contribuția inculpatului A. D. în recrutarea acestei persoane.

A. D. i-a spus că C. lucra într-adevăr în Spania, unde avea relații cu patronii spanioli și îl putea ajuta. L-a sunat astfel pe A.C. și a aflat că avea nevoie de oameni, circa 30-40 de persoane, la cules de fructe, ce urmau a fi plătiți cu suma de 6-7 euro pe oră (adică un câștig zilnic de cel puțin 50 de euro, la un program de muncă de 8 ore) și că avea un apartament închiriat în Spania unde puteau locui, plătind fiecare o chirie modică de 10-20 de euro. Inculpatul l-a asigurat că îi va ajuta să încheie contracte de muncă pe perioade cât mai lungi. Tot el le-a spus că vor trebui să-și asigure singuri hrana.

Despre aceste aspecte, partea civilă a relatat amănunțit în declarația de la urmărirea penală, declarație ce s-a coroborat cu cele ale altor părți civile ascultate de procuror.

A luat astfel legătura, direct sau indirect, cu prietenii, rudele și a finilor săi: A.M., S.V., S.Ș., D.D., S.S. (frate), N.C.G. (văr) și C.P. (cumnat).

Inculpatul a plătit biletele celor plecați cu autocarul și biletele de avion emise pe numele său și al martorei T.Ș., cel mai probabil cu banii împrumutați de la un țigan din Tăndărei, o sumă de 2.500 de euro. A cazat victimele în Alzira într-un imobil cu 4 camere, în care se mai aflau încă 4-5 persoane din Moldova, ce munceau pentru alți șefi de echipă.

Se dormea pe saltele așezate direct pe podea. Inculpatul și T.Ș., devenită concubina sa, dormeau însă în singurul pat din casă, într-o cameră de la mansarda imobilului. Pentru a se spăla, încălzeau apă pe un reșou conectat la o butelie cu gaz.

Au stat fără a munci până la data de 20 februarie 2007, când inculpatul i-a dus câteva zile (posibil doar două sau cel mult șapte) la cules de mandarine, perioadă de timp în care S.I. a făcut echipă cu S.S., N.C.G., C.P., S.V. și, cel mai probabil, D.D. (acel M. la care se face referire în declarații). De altfel, după aceea, s-a stat până în luna mai, în parte datorită ploilor.

Inculpatul îi transporta cu o dubită la livezi, aflate la o distanță de aproximativ 100 de kilometri de locuință, activitate pentru care percepea zilnic, fiecăruia, o sumă de 5 euro.

Întrucât pentru munca prestată cei șase au primit doar o sumă de 30 de euro, cu titlu de avans, s-au certat destul de rău cu inculpatul, care le-a spus, însă, că nu îi va lăsa să se întoarcă în țară, chiar dacă pentru moment nu se găsea de muncă.

De teamă, s-au hotărât să plece fără știrea sa atunci când au constatat că inculpatul vorbea cu foarte mulți țigani spoitori (grupul din Bora la care se face referire mai jos). Astfel, S.S. și C.P. au cerut rudelor sau concubinelor bani, trimiși prin W.U., în total o sumă de 800 euro, pe care au folosit-o toți șase pentru a cumpăra bilete de autocar cu destinația România, la data de 25 februarie 2007.

Chiar dacă în fața instanței S.L. a renunțat la pretențiile civile, declarația sa a dovedit exploatarea prin muncă exercitată de A.C., felul în care acesta oprea bani din salariul cuvenit lui și altor persoane. A susținut, de asemenea, că A.C. l-a obligat pe O.V. să-i trimită tatălui său, inculpatul A.V., la Ograda, suma de 300 euro, pentru a-l lăsa să plece. Partea civilă O.V. a confirmat că fratele său i-a trimis, pe 15 februarie 2007, inculpatului A.V., suma cerută, pentru a i se permite să se întoarcă în țară.

S.S. și-a plătit singur transportul, dar a fost recrutat de A.C. prin promisiuni mincinoase, după cum el însuși declară.

Atât S.I., cât și N. C.G., în declarațiile din fața instanței, au susținut că nu au lucrat efectiv mai mult de două zile, pentru care nu li s-ar cuveni decât aproximativ 60 euro, sume pe care au înțeles să nu le mai solicite.

În aceeași zi, de 25 februarie 2007, au plecat din Slobozia cu un autocar R.T., cu destinația Valencia, părțile vătămate P.I. și N.O.V. și părțile civile S.E., B.Gigi, M.F., N.V.D., D.I., C.E., S.G. și S.M., persoane recrutate de inculpatul A.C., direct sau indirect (prin intermediul părții vătămate P.I. sau al părții civile N.V.D.).

Astfel, părțile civile N.V.D., zis „B." (prieten și cu P.I.) și D.I. (un văr al inculpaților) au vorbit la telefon cu A.C., despre care auziseră că recruta oameni pentru muncă în agricultură în Spania. Inculpatul le-a promis că le dă un salariu de 4 sau 5 euro pe oră.

Inculpatul a discutat, de asemenea, direct cu partea vătămată P.I., o cunoștință de-a sa, iar aceasta i-a convins să-l însoțească pe S.E., zis „J.", un prieten și pe nepoții săi, N.O.V. și B.G.C., zis „P." Inculpatul le-a promis plata unei sume de un euro pentru fiecare ladă de portocale culeasă și perceperea unei chirii lunare de 100 de euro. A reușit să-l convingă chiar pe P.I. să-l împrumute cu suma de 3.500 de euro, destinată aparent achiziționării unor autovehicule second-hand, cu care să transporte muncitorii la câmp. Se dorea să nu se mai plătească chirie lui M. pentru autovehiculele folosite. în realitate, inculpatul a trimis acei bani în țară pentru a restitui banii împrumutați cu camătă (unui țigan din neamul lui „B.").

Poate fi o explicație pentru care nu i-a perceput comisionul de 250 Euro.

Dacă S.E. s-a întors în țară după doar o lună, P.I., N.O.V. și B.G.C. s-au întors la începutul lunii iunie 2007, numai după ce P.I. a reușit să-și recupereze banii împrumutați (mai mult pe seama celorlalte victime, din salariile cărora a fost reținută suma de către inculpat).

Cu partea civilă M.F., zis „Bureți" au vorbit atât P.I. cât și, ulterior, inculpatul. A.C. a comunicat telefonic și cu părțile civile S.M. și S.G., zis „C.", după ce acestea discutaseră de principiu cu N.V.D., ce le este cumnat, respectiv unchi. S-au întors în țară la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie 2007. Partea civilă C.E., zis „L." a auzit convorbirea telefonică purtată de vecinul său, N.V.D. cu inculpatul, telefonul fiind dat pe speaker. S-a întors în țară împreună cu cei din Bora, cu bani ceruți membrilor familiei sale.

Ajunși în Alzira, au stat 3-4 zile, după care au mers la cules de portocale, plătiți cu 0,5 euro pe ladă. Nu numai că inculpatul le-a pretins comision lui S.E., N.O.V. și B.G.C., dar le-a și reținut ultimilor doi actele de identitate, pentru a fi sigur că nu pleacă înainte de a dobândi acei bani.

Când au muncit prin rotație 4-5 zile la cules de portocale, intermediar a fost un anume M. din Pitești, care îi plătea lui M. un comision de 0,5 euro pentru fiecare ladă. M. a fugit, după ce M. l-a bătut pentru că nu îi plătise comisionul. Au aflat de la „E." că el avea nevoie de oameni la piersici după 27 martie 2007, că C. îi adusese la muncă cu o lună mai devreme.

E. a fost cel care le mai găsea de muncă, prin rotație, pentru ca fiecare să ajungă să câștige ceva bani. Au muncit la rărit piersici timp de 4-5 zile, până când s-a stricat mașina cu care mergeau la muncă și au întârziat, astfel că au fost concectați de proprietarul spaniol.

Deși inculpatul le-a spus de câteva ori celor chemați la muncă în Spania că puteau pleca dacă nu le conveneau condițiile de muncă, acesta știa, însă, că le era imposibil, pentru că nu aveau bani, nu știau limba spaniolă, iar el le luase actele de identitate.

În aceeași perioadă de timp, la o dată incert stabilită, au ajuns în Spania și părțile civile A.P., D.F.D., zis „M.", L.A.F., N.G.și C.D.M., zis „M.". D.M., o altă persoană din acest grup, nu a fost ascultată în cauză.

A.P. este văr primar cu inculpatul A.C., cu care a vorbit la telefon după ce discutase, în prealabil, cu D.Z., zis „Z.Z.” Inculpatul A.C. i-a făcut o ofertă tentantă.

Astfel, i-a spus, inițial, că are nevoie de șapte oameni cărora le plătea el transportul. Urmau să culeagă citrice și kaki, muncă plătită cu 4 euro pe oră sau un euro/ladă, la un program zilnic de 10 ore. îi caza într-o vilă unde se plătea o chirie de 100 euro pe lună și le garanta muncă timp de 3 luni. A insistat să afirme că nu e „țeapă", discuție auzită și de ceilalți, întrucât a dat telefonul pe speaker.

Aceleași condiții le-au fost promise unora și de „C.", inculpatul A. D., fratele lui C., dar la un moment în care aceștia luaseră deja hotărârea plecării în Spania. Despre o recrutare propriu-zisă, din partea inculpatului A. D., se poate vorbi doar în cazul părții civile D.F.D., deoarece inculpatul i-a relatat lui D.Z. condițiile de muncă de mai sus, iar partea civilă a aflat de la acesta din urmă.

Poate și din cauză că se temea de ei, de amenințările lor că îl vor pedepsi dacă îi minte, în cazul lor, inculpatul a revenit asupra promisiunii inițiale de a le plăti el transportul, așa că au ajuns să se împrumute. Nu le-a pretins vreun comision (tot din aceeași cauză, cel mai probabil)

Au stat în Alzira 13-14 zile fără a munci, timp în care inculpatul le-a dat doar suma de 5 euro pentru mâncare, așa că au fost nevoiți să fure sau să caute alimente expirate în tomberoane (îndeosebi femeile). Au ajuns să se certe și l-au determinat pe A.C. (destul de violent: l-au scos la judecată și l-au amenințat că îl taie) să le plătească drumul înapoi în țară, o sumă de 700 euro.

Înainte de a pleca în Italia, unde sperau să găsească de muncă, partea civilă A.P. a luat din geanta lui C. actele de identitate și le-a restituit persoanelor din Ciulnița. Ajunși pe teritoriul statului italian, au cerut în cele din urmă bani de acasă pentru a se întoarce în țară.

Inculpatul îi supraveghea pe cei care vorbeau la telefon cu rudele din România, sens în care sunt multe declarații de martori și părți civile. I-a plătit cu 0,7 euro pentru lada de portocale, unde el ținea evidența. După două săptămâni de muncă, i-a chemat pe rând să le facă plata. A perceput fiecăruia suma de 100 euro chirie. A afirmat că le va lua tuturor celor cărora le plătise mâncare și transportul în Spania o dobândă de 25%, pe care o plătea și el la cămătari. A făcut-o astfel datoare pe partea civilă A.E. (C., cum este cunoscută mai bine, persoană ce încercase să plece legal la muncă în Spania, dar fusese respinsă întrucât depășea vârsta de 45 ani) cu suma de 600 euro. Când partea civilă s-a certat cu el, reproșându-i că nu îi spusese anterior aceste costuri, a înjurat-o și a amenințat-o că îl va trimite pe fratele său, A. D., să îl bată pe soțul său. în prezența ei, a sunat persoana despre care a susținut că ar fi fratele său. Când i-a spus și acelei persoane că partea civilă este nemulțumită, interlocutorul a înjurat-o și a amenințat-o că va avea el grijă de soț și de fiica sa, dar nu se poate stabili cu certitudine că era vorba de inculpatul A. D., întrucât, așa cum a susținut însăși partea civilă în cauză, ea nu-l cunoștea pe acesta, și, deci, nu îi putea recunoaște vocea.

Imdiat ce ajunsese în Spania, partea civilă o chemase pe sora sa H.E. (și ea parte civilă în cauză) la cules de piersici, activitate pe care inculpatul promitea să o plătească cu suma de 30 euro pe zi. Tot el se angaja să le asigure în mod gratuit mâncare și cazare, date pe care le-a aflat și direct de la inculpat, tot telefonic.

Inculpatul A.C. s-a angajat să-i plătească acestei părți civile transportul și i-a cerut să se ducă la Bucu să discute cu părinții săi, care urmau să o ajute să plece. Biletul a fost plătit efectiv de numitul A.M., fiul său, o sumă de 90 de euro și tot acesta i-a dat părții civile 10 euro, bani de drum.

În Spania, inculpatul A.C. i-a cerut actul de identitate imE.at ce a cazat-o. A muncit efectiv la piersici, un număr de 11 zile, bani pentru care C. i-a spus că a încasat suma de 330 euro. Când i-a scăzut datoriile: 100 euro chiria, 150 euro biletul de autocar, 60 euro telefoanele date în România când a vorbit cu ea și soțul său ori telefoanele date șoferului de autocar, 5 euro pe zi pentru transportul la livadă, energie electrică și mâncare, i-a spus că îi este datoare cu suma de 150 euro.

În imobil mai locuia o familie din Tecuci, G. și R., doi soți care lucrau direct pentru M. (S.I.). întrucât inculpatul A.C. le-a oprit și lor bani pentru chirie, transportul la livezi și le-a perceput comisionul de 250 de euro, R. l-a sunat pe M., care le-a spus tuturor că, de fapt, lui îi aparținea casa (întrucât trăia cu „L.", cetățean spaniol), mijloacele de transport erau ale mamei sale și ea cetățean spaniol, iar C. nu era altceva decât șoferul lui. M. le-a cumpărat țigări și mâncare și s-a certat cu inculpatul. A venit să discute cu ei și pentru că aflase că A.C. le bătea pe T.Ș. (o dată chiar cu un ciocan) și pe A.E. Nu le-a mai perceput chirie și bani de transport atunci când l-au mințit că pleacă în țară, instigați de C.

Spre sfârșitul lunii martie 2007, pentru a nu-i plăti chiria lunară lui M., au fugit cu toții în Carlet, unde au fost cazați într-o casă închiriată de A.C. și „L." care nu avea baie și era infestată de rozătoare. Inculpatul A.C. le-a spus că a plătit anticipat chiria pe trei luni, o asigurare și a cumpărat un boiler, cheltuind în total 2.100 euro, pe care i-a scăzut din salarii. S-a lucrat cu „E." la rărit piersici, fiind plătiți cu suma de 3 euro pe oră, însă numai bărbații. Până s-au copt piersicile, trei săptămâni de la rărit, au mai mers la adunat cartofi.

în timp ce stăteau în Carlet, a apărut M., care l-a certat pe C. că îi abandonase mașinile la fuga din Alzira, așa că i-au fost furate bunuri și primise amenzi de la poliția spaniolă. M. l-a amendat pe C. cu o sumă de bani (destul de mare, probabil 500 de euro). S-au întors să muncească pentru acesta în localitatea El Pe Der Noso, însă inculpatul nu a vrut să locuiască la M. acasă, așa că i-a dus într-o pădure unde au dormit două nopți sub cerul liber.

Rămăseseră A.E., sora sa M. (H.E.), A.C., T.Ș. (F.) și F.P.M. Au adunat usturoi timp de două zile, primind 1 euro pentru fiecare ladă, adică în total 34-36 de euro fiecare.

În ziua de 12 iunie 2007, partea civilă A.E. i-a povestit situația lor unei femei ce spunea că lucra de 6 (șase) ani pentru mama lui M. Cu ajutorul acesteia, ea și M. s-au mutat în casa mamei lui M. (acesta din urmă i-a alungat de fapt atunci pe A.C. și T.Ș.). Intervenția tatălui lui M. l-a determinat pe A.C. să le restituie actele. Partea civilă nu a muncit timp de două luni pentru că tatăl lui M., A.S., nu avea acte de comunitar. A apelat în cele din urmă la un nepot aflat în Spania, care a ajutat-o cu bani să se întoarcă acasă.

Rămas doar cu T.Ș., inculpatul a determinat-o să-și mintă rudele din Scânteia - pe frații săi, T.V. și T.P. și pe M.V.I., concubina acestuia din urmă, persoane de bună credință, unii dintre ei chiar victime - cu privire la condițiile reale de muncă, salarizare și cazare din Spania, în scopul recrutării unui număr cât mai mare de persoane pe care să le exploateze prin muncă, la usturoi, al cărui sezon tocmai începuse.

Una dintre promisiunile hotărâtoare în luarea deciziei de a merge la muncă a fost cea a plății transportului, cu sau, mai ales, fără condiția recuperării ulterioare din salariu. De altfel, imposibilitatea asigurării unor sume satisfăcătoare plății biletelor de autocar pentru toate persoanele interesate a determinat plecarea acestora în Spania în mai multe etape/grupuri.

Primii plecați (la o dată incert stabilită, în perioada iunie-iulie 2007) au fost părțile civile S.G.M., zis „G.", Z.M., zis „Marin a Iu Căsoi" și G.T.V.

În recrutarea părții civile T.V., au jucat un rol atât A.C., cât și inculpații A.A. și A.V., cei care l-au vizitat în Scânteia și l-au pus în legătură (telefonică) cu primul. De asemenea, un rol hotărâtor l-a avut și discuția purtată cu sora sa, T.Ș., concubina de atunci a inculpatului A.C. De la ea a aflat, de exemplu, că inculpatul este un fel de șef, că a cumpărat mai multe culturi și că are nevoie de oameni la muncă.

Discuțiile (cu părinții lui C., cu acesta și cu T.Ș. la telefon) s-au purtat în prezența martorilor T.P. și M.V.

S.G.M. a vorbit cu T.P. și T.V., unchii săi. A aflat că T.Ș. afirmase că bărbatul ei are relații, poate să plătească oameni și are nevoie de forță de muncă la cules de mandarine. Inculpatul le promitea o sumă de 1 euro pentru lada de usturoi, 1,2 euro pentru lada de mandarine și 0,8 euro pentru lada de portocale. De asemenea, suporta jumătate din costul hranei.

Partea civilă l-a convins pe Z.M., zis „Marin a Iu Căsoi" să meargă.

Inculpatul A.V., cel care le-a luat biletele de autocar, le-a spus să își vadă de treabă în Spania, că va fi bine, că se câștigă o grămadă de bani.

Ajunși în Spania, au fost cazați într-o hală din Balazote. Plăteau o chirie de 3 euro pe zi. Se sculau la ora 04.00, ajungeau pe câmp la ora 05.00, unde terminau munca în jurul orelor 20.00 - 21.00.

Inculpatul A.C. i-a mințit că el, ca șef de echipă, plătea spaniolilor pentru a primi o lucrare, câte 250 euro pentru fiecare om angajat, bani pe care trebuia să-i recupereze din salariile ce li se cuveneau pentru munca prestată. în hală mai erau cazați vreo sută de persoane, ce foloseau în comun un grup sanitar cu două closete și un boiler. Inculpatul mânca separat împreună cu T.Ș.. Până la venirea celorlalți din Scânteia, la data de 02/3 august 2007, când s-au mutat în Alcudia la jumulit de ceapă, nu au fost plătiți. Inculpatul le-a calculat biletul de autocar România - Spania 100 euro, deși plătise efectiv doar 80 euro. Diferența o constituia o dobândă pentru că se împrumutase de la fratele său, A. D.

Inculpatul A.C. îi amenința permanent să aibă grijă ce vorbesc acasă. Altfel, urma să-l trimită pe inculpatul A. D. - „C." să le omoare familiile celor care nu le conveneau condițiile și se plângeau. Nu i-a lăsat să ia legătura cu rudele din țară. Niciuna dintre amenințări nu s-a materializat. De regulă, cei amenințați nu-l cunoșteau pe A. D. și nici nu au primit, ulterior, personal, amenințări de la acesta. Nu s-a putut stabili, cu certitudine, că amenințările adresate telefonic îi aparțin acestuia.

Părțile civile C.I.G., C.I., C.G., D.G., G.M. F., T.L., T.M., B.D. și B.M. au plecat în Spania (spre Madrid) cu o cursă R.T., la data de 31 iulie 2007. Majoritatea au fost recrutate de inculpatul A.C., în mod mijlocit, prin intermediul martorei T.Ș. și a rudelor sale din comuna Scânteia - frații săi T.V. și T.P., la M.V.I., concubina acestuia din urmă, la S.G.M., persoane de bună credință, induse la rândul lor în eroare sau constrânse să mintă, unele dintre ele chiar victime. Cu unii, însă - cazul părții civile B.M. -, a vorbit direct.

Instanța de fond nu a putut reține că A.V. a jucat un rol în recrutarea victimelor, deși le-a dat asigurări că fiul său se descurcă în Spania, câștigă bine, lucru ce li se poate întâmpla și lor dacă se țin de treabă, ci doar în transportarea lor spre Spania, prin intermediul firmei R.T., unde i-a îndrumat, le-a cumpărat bilete sau le-a dat banii necesari să și le cumpere. De asemenea, le-a dat bani de cheltuială pe drum, mai puțin părții civile G.M. F., care, așa cum a susținut, a avut bani proprii.

C.I.G. și C.I. au vorbit la telefon cu A.C. la îndemnul F. (martora T.Ș.). C.I. discutase în prealabil și cu martorul T.P., un unchi de al său, care, la rândul său, vorbise cu A.C.

Partea civilă T.L., zisă și „L.F.", a vorbit la telefon cu S.G.M., care i-a spus (în parte mincinos, fiindcă era indus și el în eroare de inculpat) că munceau la ceapă, aștepta plata unui salariu de 1.200 euro pe lună, era mult de muncă, iar transportul urma să fie plătit de A.C. A fost sfătuită de inculpat ce acte trebuie să obțină (procură și cazier judiciar pentru fratele său T.M., însoțitorul major) pentru a pleca în Spania, partea civilă fiind minoră în aceea dată.

Partea civilă C.G. a auzit din zvon public că M.V.I. trimitea oameni la muncă în Spania, unde se afla cumnatul său, A.C. Plecaseră deja mai multe persoane, printre care C., V. și G., ce câștigau bine, după cum spunea lumea.

De la M.V.I. a aflat numărul de telefon al inculpatului A.C., cu care a vorbit astfel, direct. Acesta i-a spus că i se va întocmi un contract de muncă, îi va da zilnic suma de 30 euro pentru mâncare, îi asigura cazare și transport. Trebuia să își ia cu ea doar o pătură, un cearșaf și, evident, schimburi.

Ea l-a convins să meargă pe D.G., după ce i-a comunicat că inculpatul urma să achite transportul, le asigura cazare, le dădea două mese pe zi gratuit și suma de 1 euro pentru fiecare ladă de usturoi.

Inculpatul A.C. i-a sunat de mai multe ori pentru a-i grăbi în luarea deciziei. în ultima convorbire, le-a comunicat că plecarea fusese stabilită pentru ziua de 31 iulie 2007, zi pentru care tatăl său, inculpatul A.V., făcuse la firma de transport mai multe rezervări pe numele lor.

Inculpatul le-a promis suma de 50 euro pe zi ca salariu (1 euro pentru fiecare ladă de mandarine). Inculpatul A.V., persoana care le-a plătit drumul, le-a spus că o să iasă bani, dar să muncească, să fie cuminți. Aceste îndemnuri nu au putut fi, însă, asimilate, în opinia instanței, recrutării, ca modalitate a laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, în condițiile în care nu ele au fost decisive la luarea de către victime a deciziei plecării în Spania, astfel că, referitor la aceste părți civile, în cazul inculpatului A.V., nu s-a putut reține, ca element material al laturii obiective, decât acțiunea de transportare.

De asemenea, inculpatul A.C. le-a promis cazare gratuită și bani de mâncare. Ajunși în Spania, i-a anunțat însă că o să le perceapă un comision de 250 de euro pentru că le găsise un loc de muncă. Le-a cerut actele să le facă contracte de muncă ca să primească 50 euro pe zi, un pretext pentru a-i face dependenți de el, așa cum au constatat mai târziu.

Celor care au vrut să plece, inculpatul le-a spus că le restituie actele numai după ce îi vor plăti o datorie stabilită la o sumă de aproximativ 500 de euro de persoană. I-a amenințat că, altfel, F. și „C." îi vor tăia cu săbiile imediat ce vor ajunge în țară.

Au stat inițial în Albacete unde au locuit într-un apartament, dormind pe saltele amplasate direct pe podea, un număr foarte mare de persoane. Inculpatul A.C. și concubina sa, T.Ș., dormeau într-un dormitor, în singurul pat din apartament.

Nu au muncit timp de o săptămână, însă inculpatul C. le-a adus bani pentru a cumpăra mâncare abia după câteva zile, astfel că, până atunci, au răbdat de foame.

După o săptămână, inculpatul i-a dus în localitatea Balazote unde au cules struguri. Au fost cazați într-un grajd unde se mai aflau alte 100 de persoane, cu acces la o singură baie, fără apă caldă.

Lucrau de dimineața de la ora 06.00 până la ora 21.00, cu pauze ce însumate nu depășeau o oră. Nu li s-a dat mâncare. Atunci când îi plătea, inculpatul le oprea bani de transport (transportul din țară și transportul de la locul de cazare până la locul de muncă), o sumă zilnică de 10 euro chirie pentru folosirea unor foarfeci și 5 euro chirie pentru folosirea unor coșuri, bunuri fără de care nu puteau culege strugurii.

Pentru a ajunge la viile în care culegeau struguri, parcurgeau zilnic 320-340 kilometrii dus-întors. C. le dădea 3 euro/oră, deși, așa cum au aflat ulterior, proprietarul spaniol plătea un salariu de 6 euro/oră.

La data de 23 septembrie 2007, a plecat cu un autocar R.T. cu destinația Valencia ultimul grup de victime din comuna Scânteia: partea vătămată C.D. și părțile civile G.M.A., I.D., M.M., M.D. și S.I.. O.G. și B.T. nu au fost ascultați în cauză.

Partea vătămată C.D. aflase în perioada 15-16 septembrie 2007, de la partea civilă G.M.A., că fratele său, M.F., se află în Spania, unde lucra pentru inculpatul A.C. și câștiga bine, din moment ce se lăuda că rămăsese cu suma de 700 euro după plata datoriilor.

Într-o discuție telefonică purtată direct cu inculpatul, acesta le-a promis contracte pe o perioadă de 3-6 luni și asigurarea cazării, însă trebuia să-și plătească singuri transportul în Spania și să-și asigure hrana.

Și-a luat astfel concediul fără plată pe o perioadă de 4 luni de zile. Inculpatul i-a cazat în Albacete, într-o hală în care dormeau pe saltele așezate pe lăzi PVC. I-a spus inculpatului în prima zi de muncă că se întoarce acasă. Nu a fost împiedicat, însă inculpatul i-a pretins suma de 20 euro, banii de transport pentru aceea zi de muncă.

Partea civilă G.M.A. a fost încântat de spusele fratelui său, întărite apoi de inculpat într-o discuție telefonică, când i-a promis totodată că îi va plăti suma de 1 euro pentru fiecare ladă de mandarine. Știa de la M.F. că inculpatul îi va percepe un comision de 250 euro.

În jurul datei de 19 decembrie 2007, atât el cât și fratele său, i-au cerut inculpatului actele lor de identitate. Inculpatul le-a cerut suma de 350 euro, bani pe care ei i-au obținut de la rudele din țară. Deși au dat banii ceruți, inculpatul a refuzat să le restituie actele, spunându-le că trebuie să muncească în continuare pentru a-și plăti biletul de întoarcere. „G.", o mătușă din Spania cu care au luat legătura, le-a plătit în cele din urmă biletele. Au vrut să îl ia și pe T.V., însă C. le-a adresat amenințări cu moartea. Le-a restituit în cele din urmă actele, așa că s-au întors în țară în ziua de 30 decembrie 2007.

Partea civilă S.I.-a hotărât să plece în urma unor discuții purtate cu D.G.. Mama sa, S.L., a scos bani de la bancă pentru a-i plăti taxele de pașaport și biletul.

În luna decembrie, i-a cerut inculpatului actele. Deși inițial inculpatul i-a pretins suma de 100 euro, i le-a restituit în cele din urmă. S-a mutat atunci într-o casă părăsită și se hrănea din pubelele de gunoi. S-a împrumutat la o soră a sa, M.F., pentru a se putea întoarce în țară. în luna septembrie, îi ceruse împrumut inculpatului suma de 50 euro, pentru a-i trimite mamei sale. A aflat că inculpatul i-a trimis într-adevăr această sumă mamei. S-a întors în țară cu o cursă Atlassib din Alcala de Henares, ce a costat suma de 105 euro, la data de 09 ianuarie 2008.

Partea civilă M.M., zisă și „N.", a vorbit cu martora T.Ș., o verișoară de-a sa și cu inculpatul A.C. Amândoi i-au spus că i se va încheia un contract de muncă, că se plătea bine și că i se asigura cazare. I s-a părut totuși suspect faptul că fiul său, B.M., nu trimitea bani acasă și spunea că îi strânge el acolo în Spania.

Ea i-a convins pe I.D., concubinul său și pe M.D., zis „T.", nepotul său (acesta din urmă a vorbit însă și cu inculpatul A.C., care i-a vorbit de comision, dar și că va lucra timp de 2-3 ani continuu la citrice).

I-a dus înapoi în L'Alcudia, promițând că îi duce la cules de portocale, muncă plătită cu un euro pentru fiecare ladă. De fapt, au ajuns să culeagă kaki, plătiți cu 3 euro pe oră, timp de două săptămâni, la sfârșitul cărora a mai primit doar 20 euro de la inculpat.

În vara anului 2007, partea civilă N.C.D. a săvârșit împreună cu fratele său, N.O., o infracțiune de tâlhărie. S-a speriat că ar putea fi închis, mai ales după ascultarea sa ca învinuit. Era prieten în acea perioadă cu inculpatul A.M., care i-a propus să meargă în Spania să muncească pentru tatăl său C., la portocale.

Inculpatul A.M. i-a spus că pentru fiecare ladă culeasă se plăteau 8 euro, adică zilnic urma să câștige câte 320-400 de euro întrucât se puteau umple 40-50 de lăzi. Tatăl său îi asigura cazare gratuită și tot el îi plătea drumul până în Spania.

Inculpatul A. D. l-a dus cu mașina la sediul R.T. din Slobozia unde s-a interesat ce acte îi trebuiau pentru a părăsi legal teritoriul țării. Același inculpat a luat datele de identitate ale șoferului cursei spre Valencia - persoana indicată de o funcționară a firmei de transport ca potențial însoțitor major al său - l-a însoțit la notar și a achitat taxele necesare întocmirii înscrisului „declarație de consimțământ". De asemenea, a plătit și biletul de autocar - o sumă de 90 de euro.

Înainte de a pleca, a asistat la o ceartă, ce a degenerat în bătaie, între A. D., pe de o parte și persoane cunoscute sub numele de M. „C.”, fiul său R., D.N. și poate și „G.", pe de altă parte. Ultimii îi reproșau lui D. că mai mulți oameni din Bora, plecați la muncă la C., fuseseră înșelați de acesta.

Ajuns în Spania, în luna septembrie 2007, la o dată incert stabilită, a fost cazat de inculpatul A.C. în L'Alcudia, o localitate aflată la vreo 30 de kilometrii de Valencia, într-un apartament cu trei camere, în care mai locuiau, în afară de inculpat, alte vreo 23 de persoane. Inculpatul și concubina sa T.Ș. ocupau una dintre camere.

Inculpatul A.C. i-a spus abia atunci că trebuie să plătească 60 de euro chirie lunar, transportul la locul de muncă, o sumă de 5 euro zilnic, biletul de autocar, plus 20 de euro drumul Valencia-L'Alcudia.

Această parte civilă a declarat la urmărirea penală că proprietarii de terenuri își vindeau producția la o cooperativă, ai cărei prepuși căutau forță de muncă pentru recoltare. Se apela, de regulă, la un singur antreprenor (exista de altfel o înțelegere nescrisă între antreprenori de a nu supralicita, de a nu face o ofertă mai bună decât cea a antreprenorului care avea deja o relație mai veche cu o anumită cooperativă), care totuși putea încheia o subantrepriză al cărei preț era suma pe care ar fi câștigat-o timp de un an ca șef de echipă.

Inculpatul A.C. încheiase un astfel de contract de subantrepriză cu un anume A. (B.A., un rrom din zona Turnu-Măgurele - Corabia, jud. Teleorman) căruia îi plătea lunar suma de 2.000 de euro. A. găsea lucrări și tot lui A. îi aparținea autovehiculul cu care se deplasase de la Valencia la L'Alcudia și apartamentul în care locuiau. în realitate, inculpatul închiriase locuința pentru o sumă de doar 500 de euro lunar.

Timp de două zile, a cules și încărcat în tir fructe kaki, o muncă pretențioasă, plătită destul de bine - 3 euro/oră. Fructele trebuiau culese și așezate cu grijă în lădițe, pe un burete. Dacă erau lovite, începeau să putrezească după 24 de ore.

Au fost împărțiți în două echipe - 17 persoane, respectiv 5 (toți din Scânteia). întrucât echipa de 5 persoane nu a respectat tehnologia și a cules fructele ca pe portocale, acestea s-au stricat. Din cauza lor, un director de la cooperativă i-a concediat pe toți.

Cu toate acestea, cu ajutorul lui A. și a mai multor rromi, s-a obținut de la prepusul cooperativei - un rus/lituanian cu prenumele “F.”- o sumă de 3.000 de euro pentru cele două zile muncite, din care, efectiv, lui A.C. i-au revenit 800 de euro, după ce A. a oprit un comision de 1.000 de euro, 500 de euro cu titlu de chirie și vreo 770 de euro pentru transport (tot lui îi aparținea mijlocul de transport cu care se deplasau spre/dinspre câmp). Inculpatul și-a însușit întreaga sumă.

Au stat apoi două săptămâni, timp în care partea civilă N.C. a aflat de la C. că-i datorează și o sumă de 250 de euro, cu titlu de comision, că-i găsise de muncă și o sumă de 80 de euro (deși după calculele sale nu putea fî mai mare de 30 de euro) pentru mâncare: fasole, mazăre, cartofi, cârnăciori și făină, preparată în casă. îi datora în total vreo 500 de euro.

Au cules apoi mandarine timp de o lună de zile. Inculpatul le-a spus că vor fî plătiți cu câte 80 de eurocenți pentru fiecare ladă. La început, culegea în jur de 40 de lăzi pe zi. La sfârșitul perioadei, fără a primi vreun ban, inculpatul i-a comunicat că datoria sa scăzuse cu 200 de euro.

M.M., concubinul și fiul ei au încercat să plece în echipa lui N., un frate de-al lui A.. Când a aflat, inculpatul a început să-i înjure pe toți și i-a avertizat că nu vor pleca până nu-și achită toate datoriile.

Întrucât oamenii din echipa lor au comunicat membrilor echipei lui A., cu care lucrau împreună, condițiile de salarizare, A. l-a certat pe C. și l-a izgonit.

S-au mutat în Canals, într-o casă părăsită, cu celofane în loc de geamuri, subînchiriată de la “S.” - un frate de-al lui A., unde au cules timp de aproximativ 2 luni și jumătate citrice. Deși le promisese 1 euro/lada de portocale și 1,20 euro/lada de mandarine, le-a plătit doar 0,40, respectiv 0,80 euro. Se puteau culege cel mult 40-50 lăzi portocale și 30-40 lăzi de mandarine zilnic. Dormeau pe saltele luate de la tomberoanele de gunoi.

Inculpatul le-a spus că trebuie să plătească 100 de euro lunar fiecare, cu titlu de chirie și utilitățile: doar curentul electric. Prepuși ai cooperativei erau un rus, S. și un român din Sinaia, M.

Oamenii se certau permanent cu inculpatul pentru bani întrucât acesta le dădea sume modice: cel mult 50 de euro lunar. S.G.M. și C.I. au fugit, profitând că F. era beată, iar C. era plecat cu restul echipei pe câmp. Când a constatat lipsa lor, C. a bătut-o rău pe F.

Unora dintre victime le-au trimis bani rudele și au putut pleca, după ce și-au achitat datoriile față de inculpat. Alții au fugit înapoi în țară sau în alte echipe.

De la Canals, cei rămași au mers la Alzira, timp de două zile la mandarine, apoi și mai puțini în Picassent, la portocale, unde se plătea lada cu 30 de eurocenți. Au fost cazați într-o vilă mobilată, inclusiv cu paturi și dotată cu boiler. Li s-a perceput o chirie de 130 euro pe lună. Rusul le-a spus că el îi plătea lui A.C. pentru fiecare ladă 0,80 euro.

La ceapă, se pleca de acasă la ora 05.30, se ajungea pe câmp la ora 07.00, se muncea până la ora 10.00, după care urma o pauză de o jumătate de oră. Până la ora 21.00 mai exista o pauză de o oră în intervalul 14.00 - 15.00. Inculpatul i-a mințit că îi va plăti la oră (4 euro pe oră), apoi a vorbit de 5-8 euro/palet.

La struguri, le-a promis inițial suma de 40 euro pe zi, apoi i-a anunțat că aranjase să fie plătiți la oră, câte 3 euro/oră, cu un program de muncă cuprins între orele 07.00 - 21.00. A avansat chiar și suma de 8 euro/oră. La mandarine, le-a promis 1,20 euro pe ladă, dar le-a dat doar 0,40, iar la portocale, le-a promis 0,80 euro, însă le-a dat doar 0,30.

Partea civilă T.L. s-a certat cu inculpatul, care a amenințat-o că, dacă insistă să ceară bani, îi va da suma de bani necesară întoarcerii în țară, după care îl va suna pe D. să se ducă la ea acasă împreună cu „F.", să lege pe tatăl ei de un copac și să îi dea foc. De asemenea, a amenințat-o că aceștia îi vor lua animalele și îi vor da foc casei. Pe A. D., însă, partea civilă nu îl cunoștea, l-a cunoscut abia cu ocazia prezentării la instanță. Chiar dacă i s-au adresat aceleași amenințări și telefonic, partea civilă nu a putut afirma cu certitudine că a vorbit cu inculpatul A. D..

La sfârșitul lunii ianuarie 2008, au mai venit doi bărbați din Constanța, V. și C.. Aceștia s-au arătat încă de la început nemulțumiți de hrana primită. Z.M. le-a spus atunci să nu-i dea actele lui A.C., discuție aflată ulterior de inculpat, care l-a pedepsit lovindu-l cu pumnii în cap. în acea noapte, cei doi bărbați au fugit din imobil, astfel că a doua zi i-a convocat pe toți ceilalți și, de față cu ei, el a purtat o discuție telefonică cu o persoană despre care a afirmat că este fratele său, D. și căruia i-a spus că M. îi creează probleme, că din cauza lui îi pleacă oamenii. Au auzit cu toții un răspuns pe speaker, și anume avertizarea că, dacă nu se potolește, îi va vizita părinții la întoarcerea din Italia, le va lua animalele și le va da foc casei, neexistând însă certitudine că vocea aparținea inculpatului A.D.

Unele părți civile au ajuns să caute mâncare în tomberoane, loc de unde procurau și haine.

Vorbeau în țară de pe telefonul mobil al lui A.C. sau de la un telefon public, însă întotdeauna însoțiți de acesta. Rudele acestora, audiate ca martori, au confirmat că ori de câte ori vorbeau la telefon cu cei plecați, se simțea prezența altei persoane care le dicta, practic, dialogul. Inculpatul îi amenința că îl va trimite la părinții lor pe fratele său, A. D., să-i bată sau să le dea foc la gospodărie, dacă spuneau celor de acasă situația reală, dar nu s-a materializat niciuna dintre aceste amenințări.

Inculpatul a început să le pretindă bani pentru alimente, sucuri și țigări, pe care nu le furniza efectiv sau le dădea în cantități înjumătățite. A mărit chiria de la 60 la 100 euro. Le-a pretins câte 100 euro fiecăruia pentru repararea motorului mașinii cu care se deplasa și alți 100 euro pentru repararea instalației electrice din locuință. S-au revoltat astfel că nu au mai tăiat codițele strugurilor cu foarfecă, ci le-au rupt cu mâna. Au fost văzuți de intermediarul rus și dați afară. Le-a mărit suma percepută pentru transportul la livezi sau vii de la 5 la 7 euro/zi.

Au asistat cu toții la incidentul în care inculpatul i-a amenințat cu cuțitul pe B.M. și pe mama acestuia, M.M., pe care a și îmbrâncit-o, când i-au cerut să-i lase să plece. îi amenința cu intervenția violentă a oamenilor lui A..

Inculpatul a pretins ca B.M. să rămână gaj pentru datoriile acumulate de M.M. și concubinul ei I.D., la data întoarcerii acestora în țară (12 ianuarie 2008).

Părțile civile B.O.A. și Ș.A. au plecat în Italia în căutarea unui loc de muncă la sfârșitul lunii octombrie 2007. Pe drum, în autocar, au purtat o discuție cu o femeie, identificată ulterior ca fiind M.I.O., ce li s-a prezentat a fi sora inculpatului A.C., despre care spunea că ar avea funcția de șef de echipă și le putea asigura o muncă în agricultură în Spania.

De la aceasta au aflat numărul de telefon al lui A.C., pe care l-au sunat la începutul lunii noiembrie 2007, la puțin timp după ce ajunseseră în Italia, întrucât nu le conveneau condițiile de muncă găsite în această țară.

Inculpatul le-a promis că îi va angaja cu contract de muncă în agricultură, la cules de citrice în localitatea Canals, lângă Valencia, că le poate asigura cazare și transport, că vor muncii cel puțin 6 luni și vor fi plătiți cu suma de 1 euro pentru fiecare ladă de mandarine și 0,70 euro pentru flecare ladă de portocale.

A pretins fiecăruia un comision de 250 euro pentru încheierea contractului de muncă.

Părțile civile au ajuns în Valencia cu avionul, iar pe drumul de la aeroport la imobilul în care au fost cazați, actele lor de identitate au rămas la C., ca urmare a unui control făcut de poliția spaniolă asupra autovehiculului cu care se deplasau și, evident, asupra pasagerilor.

Nu au muncit timp de trei săptămâni, perioadă în care C. aducea cartofi, fasole, făină pentru a-și pregăti mâncare. Odată ce au început să muncească la cules de mandarine, în ziua de plată a salariului, inculpatul le-a scăzut din banii cuveniți comisionul său, o sumă de 100 euro cu titlu de chirie, o sumă zilnică de 5 euro pentru transportul în livadă și banii de mâncare, o sumă însă mult mai mare decât cea plătită în realitate. Le-a spus că nu îi va plăti cu un euro pentru fiecare ladă, ci doar cu 0,40 euro, cu motivarea că, la rândul său, fusese înșelat de spanioli, astfel că, în final, au rămas tot datori.

Cele două părți civile, B.O.A. și Ș.A., au lucrat până în luna februarie a anului 2008, până când au primit bani din țară pentru a-și plăti biletele de autocar și datoria de 200 euro pe care inculpatul afirma că încă o avea fiecare față de el. Inculpatul a refuzat să le restituie actele de identitate până când nu i-a fost plătită acea datorie.

Părțile civile T.M.G., zis „T." și B.M.A., concubina sa de atunci, au fost recrutate prin acțiunea conjugată a inculpaților A. D. și A.C.

Astfel, inculpatul A. D., prietenul F., sora lui T.M.G., le-a spus că fratele său, A.C., era șef de echipă în Spania, le poate găsi de muncă în agricultură, la cules de portocale și de mandarine. Urmau să fie plătiți cu 0,65 euro pentru lada de portocale și 1 euro pentru lada de mandarine. De asemenea, i-a asigurat că pot culege chiar și 100 lăzi/zi și vor beneficia de cazare și mâncare gratuită.

A. D. le-a dat numărul de telefon al lui A.C. și au vorbit și direct cu acesta. Acest inculpat le-a spus că se muncea la cules de portocale, că asigură cazare, că aveau duș și baie, că se plătea fiecare ladă culeasă cu suma de 30 eurocenți, iar o echipă de două persoane putea culege zilnic în jur de 80 de lădițe. Se estima astfel un câștig minim zilnic de 24 de euro.

Totodată, A.C. i-a cerut părții civile T.M.G. să caute și alți bărbați prin sat. S-a oferit să le plătească el transportul, cu condiția reținerii din salariu a contravalorii biletelor.

Au fost luați de A. D. cu mașina sa din Fetești, duși la Țăndărei, iar apoi la Bucu, la părinții acestuia, de unde au luat mai multe bagaje pentru A.C. A. D. le-a plătit biletele, câte 100 de euro pentru fiecare, cu bani trimiși de fratele său, A.C. Au plecat în Spania, în ziua de 27 ianuarie 2008. C. le-a cerut pașapoartele și buletinele ca să le facă contracte de muncă și le-a spus că, de fapt, vor trebui să plătească chirie, câte 120 euro de persoană și trebuia să-și asigure singuri hrana, că era sfârșit de campanie agricolă. Deși D. le-a spus că biletul până în Spania a costat 90 euro, la calcul, C. l-a socotit 100 euro.

Întrucât se împrietenise cu românii din echipa unui anume M. – M., partea civilă T.M.G. a fugit într-o noapte (după ce se despărțise și de B.M.A.) și i-a cerut acestuia să-1 primească în echipa sa. M. l-a sunat pe A.C. pentru a recupera de la el actul de identitate, pe care l-a recuperat numai după ce M. i-a plătit lui A.C. 100 euro.

Au stat în Picassent până în luna mai 2008, când s-au mutat la usturoi.

Întrucât învățase limba spaniolă și devenise omul de încredere al inculpatului (deoarece nu consuma băuturi alcoolice, știa limba spaniolă, se pricepea la calcule matematice), partea civilă N.C.D. a putut afla sumele reale de bani pe care le plăteau prepușii cooperativei muncitorilor. în declarația de la urmărirea penală, acesta a oferit amănunte în sensul menționat.

La kaki se plăteau 5 euro pe oră, dar C. le plătea lor doar 3 euro pe oră. Lada de mandarine se plătea cu 1,5 euro, însă de la C. primeau doar 0,8 euro. Lada de portocale era plătită cu 90 de eurocenți, dar ei primeau de la C. doar 30 de eurocenți. La piersici, ar fi trebuit să fie plătiți cu 6 euro pe oră și nu doar cu 3 euro, cum le plătea C.. La usturoi, se făceau mai multe operațiuni plătite distinct. Prima operațiune, denumită „montanat" presupunea strângerea usturoiului de pe câmp, după ce un utilaj îl scotea din pământ și-l făcea mănunchi, operațiune plătită cu suma de 8 euro pe oră în mod real, însă cu doar 4 euro de către inculpat. A doua operațiune, în care se tăiau frunzele și rădăcinile unui mănunchi de usturoi era plătită cu suma de 1,80 euro pentru fiecare ladă, dar C. le dădea doar un euro. A treia operațiune, denumită „pelat", presupunea decojirea căpățânilor de usturoi, un singur strat și era plătită cu suma de 1,50 euro/ladă, dar de la C. primeau doar 90 de eurocenți.

La ceapă, ar fi trebuit să primească 6 euro pe oră pentru operațiunea de îndepărtare de pe banda rulantă a utilajului care scotea ceapă a pietrelor și pământului, însă primeau doar 3 euro.

O oră de „pelat" ceapă, pe bandă, era plătită în mod identic. Un palet de ceapă în care intrau 12-15 „capasuri", adică coșuri, se plătea cu suma de 8 euro, însă C. le dădea doar trei euro.

Înainte de a așeza ceapa în capasuri, trebuia să taie frunzele. La usturoi, o operațiune denumită „degranat": desfacerea căpățânilor, alegerea cățeilor curați, îndepărtarea firelor de la rădăcină, cu alte cuvinte o curățare a cățeilor de usturoi, era plătită cu suma de 6 euro pe oră, iar de către inculpat cu doar 3 euro.

Lui A., pentru locuința din L'Alcudia, inculpatul plătea o chirie de 500 euro/lună, iar victimelor le percepea câte 60 de euro (60x23=1.380 euro).

La Canals, îi plătea lui S. suma de 800 de euro, iar fiecărei victime îi percepea o sumă de 100 de euro.

În Picassent, îi plătea lui S. 1.000 de euro, iar lor le percepea câte 130 de euro, fără utilități, gaze, apă și lumină.

În Balazote, unde au locuit într-un grajd, deși cooperativa nu percepea chirie, C. le oprea câte 80 de euro/lună.

În Alzira, C. îi plătea lui S. suma de 650 de euro, iar victimelor, în număr de 9, le-a perceput o sumă de 100 de euro/lună. în aceeași localitate, pentru locuința închiriată de la M., A.C. a plătit o chirie de 300 de euro, iar victimelor, un număr de 7 persoane, le-a cerut tot 100 de euro/lună.

Întrucât în luna februarie 2008 sarcina sa împlinise 7 luni, partea civilă T.L. n-a mai mers la muncă. în schimb, căuta hrană prin pubelele de gunoi. într-una din zile, a găsit astfel un telefon mobil, căruia într-o altă zi i-a pus o cartelă S.I.M. luată de la inculpat, profitând că T.Ș. era în stare de ebrietate.

Și-a sunat astfel sora, T.S.M., aflată în Spania și i-a spus condițiile în care locuiau și munceau ea, concubinul și fratele său. Aceasta a sesizat poliția, care l-a reținut pe C. timp de trei zile (cauză penală în care inculpatul a fost găsit nevinovat datorită declarațiilor mincinoase date de T.Ș., N.C.D. și B.M.A.). De fapt, ei trei și T.M.G. au fost singurele persoane rămase până la eliberarea inculpatului.

De frică, în perioada reținerii inculpatului, concubina acestuia, martora T.Ș., le-a restituit actele ținute până atunci de C. într-o geantă. După ce inculpatul s-a liberat, nu s-a mai opus plecării multora dintre ei.

După ce a fost pus în libertate, inculpatul A.C. i-a spus părții civile N.C.D. că vrea s-o trimită pe Mimi în Italia, la fratele său D., pentru a practica prostituția, la fel cum făcea și F.T., sora lui M.G. întrucât se împrietenise cu M., N.C.D. l-a convins pe inculpat să o despartă de T.M.G. și, evident, să nu o mai trimită în Italia.

T.M.G. l-a sunat pe A. D. și i-a spus că datoria sa și a lui M., dat fiind noua situație, trebuia trecută în contul lui N.C.D., situație acceptată de victimă.

C. a determinat-o pe B.M.A., prin amenințare cu bătaia, să-l cheme din România pe un cumnat de-al său, partea civilă V.G., căruia i-a spus că vor fi plătiți cu 0,7 euro pentru lada de portocale și 1 euro pentru lada de mandarine (în total un salariu de 550 de euro pe lună), vor beneficia de cazare și hrană în mod gratuit; de asemenea, i-a promis că șeful ei le va plăti transportul, urmând a recupera din salariul lor banii.

Inculpatul a discutat și el, direct cu partea civilă, în preajma zilei de 25 martie 2008, când l-a convins să vină împreună cu concubina sa, B.G. (sora victimei B.M.A.). I-a spus că fratele său, D. zis „C.", îi va transporta de la Fetești la Slobozia, la autocar, peste două zile și i-a confirmat discuția purtată cu M. cu privire la condițiile de muncă și cazare. Inculpatul A. D. le-a dat suma de 200 euro (trimisă de A.C.) pentru a cumpăra bilete la autocar. Efectiv, acestea au însumat 160 euro.

Ajunși în Spania, în localitatea Picassent, C. le-a cerut actele de identitate ca nu cumva să le piardă, ba chiar i-a cerut și telefonul mobil cu titlu de împrumut.

Au plecat pe rând în Spania. Pe V.G., inculpatul A. D. l-a dus cu mașina la Slobozia. B.G. a plecat efectiv la data de 25 martie 2008, zi în care trebuia să meargă la Bucu, iar de acolo la Slobozia cu fiul lui C., numitul A.M., care avea banii necesari cumpărării biletului de autocar. A.M. a plătit suma de 80 de euro pentru bilet, i-a dat 10 euro pentru a-și cumpăra bunuri pe drum și mai multe pachete pentru tatăl său.

Ajunși în Spania, inculpatul A.C. a pretins fiecăruia pentru transport suma de 130 de euro. De fapt, pe partea civilă B.G. a făcut-o datoare de la început cu suma de 320 de euro (transport, chirie, mâncare), bani pe care-i luase împrumut cu dobândă cămătărească.

La începutul lunii mai 2008, s-au mutat în localitatea Torent, unde „V.", rudă cu A., le găsise de muncă la cules piersici și nectarine. Au locuit într-un apartament al cumnatului lui V., un alt țigan căruia i se spune „P." C. le-a spus că vor fi plătiți cu suma de 3 euro/oră.

Inculpatul l-a convins pe V.G.să-i cheme din România, pe o fină de-a lui D., viitorul ei soț,I. și pe cumnata sa, M., cum i se mai spune părții civile V.M. V.G.a fost constrâns prin amenințare să își sune fratele, V.N. și să-i ceară să ajungă și el în Spania, la muncă, mințindu-l că va fi plătit cu 4 euro pe oră, i se asigură transportul și beneficia de hrană și cazare gratuită. A vorbit cu acest frate să caute și alte persoane. Când a fost sunat de rudele sale din România, interesate să muncească în Spania, A.C. i-a luat telefonul și a discutat în mod direct cu ele.

În perioada 10-11 mai 2008 au venit în Spania V.M., V.D. și M.M.I. (concubinul Dorinelei). Biletele le-au fost date de A.V., împreună cu un pachet pentru A.C.

Partea civilă V.M., soția lui V.E., fusese sunată de V.G., care-i ceruse să vorbească cu V.D. pentru a o întreba dacă vrea să meargă la muncă, că el lucra în agricultură, culegea fructe și câștiga destul de bine.

Când s-a arătat și ea interesată, G.i-a spus că lângă el se afla șeful de echipă - inculpatul A.C. - care-i putea da mai multe detalii. A aflat atunci că, după ce terminau de cules fructele, unde se câștiga foarte bine, urmau să meargă la usturoi, unde pentru fiecare ladă umplută primeau 3 euro. Aveau cazarea asigurată, fără să plătească chirie și, de asemenea, inculpatul va plăti transportul. Inculpatul îi cerea să caute cât mai multe familii dornice să meargă la muncă în agricultură. Ea, personal, a vorbit cu D. și cu, concubinul acesteia. Inculpatul le-a comunicat să meargă la Slobozia, cu actele de identitate asupra lor, unde urmau să se întâlnească cu A.V., tatăl său, cel care le-a cumpărat biletele cu o sumă de 240 de euro, adică 80 de euro fiecare, plecarea a fost peste două zile, timp în care biletele de autocar au fost ținute de A.V. Inculpatul A.C. le-a spus să-și ia schimburi, veselă, untură și lenjerie de pat, inclusiv pături.

Au muncit la piersici și nectarine timp de o săptămână, după care, la data de 21 mai 2008, s-au mutat la usturoi (operațiunea de montanat), în localitatea San Pedro, unde și-au amenajat un spațiu de dormit într-un fost saivan de oi (saltele așezate pe paleți și lăzi, fără toaletă).

La nectarine, inculpatul A.C. le-a spus că vor fi plătiți la oră. Au lucrat timp de trei zile. Le-a calculat drept datorii 200 euro pentru transportul din România în Spania (sumă exagerată, justificată prin împrejurarea că luase bani cu camătă pentru a plăti biletele), 20 euro transportul din Valencia în Torente, 100 euro chiria lunară, 80 euro cu titlu de asigurări sociale, 5 euro pe zi de persoană transportul la locul de muncă și 80 euro pentru mâncare.

Nu aveau voie să vorbească cu nimeni în prezența lui A.C. sau a lui N.C.D.

Tot din localitatea Borcea, de unde erau părțile civile V.G.și V.M., au mai venit, în luna iunie 2008, părțile civile A.N., zis „N.B.", ce avea un defect la o mână, R.A.G.,, zis „A Iu Baboi", fiul concubinei acestuia și V.E., fratele lui V.G.(al cărui bilet a fost plătit de A.C., o sumă de 120 euro trimisă prin W.U. pe numele lui V.E. de către martora T.Ș.), persoană chemată de soția sa, V.M.. V.E. a plecat în Spania datorită promisiunii făcute de inculpat că va lucra ca șofer, cu suma de 30 euro pe zi și că îi va fi asigurată cazarea și hrana. Această parte civilă a fost pălmuită de inculpat când s-a certat cu acesta în privința banilor pe care îi mai datora (după calculele sale, o sumă mai mică decât cea de 600 euro, pretinsă de inculpat), aspecte relatate de partea civilă atât în declarația din faza urmăririi penale, cât și în cea din fața instanței.

Partea civilă A.N., zis „N.B.", a discutat cu N.J. (cel mai probabil V.N.) care, la rândul său, fusese întrebat dacă știe oameni interesați să meargă la muncă în Spania, de o anume „M.", cum mai este cunoscută partea civilă V.M., soția părții civile V.E.. I s-a dat un număr de telefon al lui A.C., cu care a discutat personal.

Înainte de a discuta cu el, a vorbit puțin și cu „M.", care i-a spus că se asigură gratuit trei mese, cazare și transport la locul de muncă și se poate plăti biletul până în Spania, dacă nu avea bani.

Inculpatul A.C. a confirmat spusele „M.", ba mai mult, i-a spus că poate câștiga 60-70 euro pe zi la usturoi și l-a întrebat dacă mai poate aduce pe cineva. A fost sunat de cei doi mai multe zile la rând. A plecat în Spania în luna mai 2008, împreună cu R.G.A., fiul soției sale.

C. i-a spus să-și rezerve bilet la firma R.T., cât și că tatăl său îi va plăti prețul unui bilet. Avusese bani doar pentru plata biletului său.

S-au întâlnit în Slobozia cu inculpații A.V. și A.A., părinții lui C.A.A. i-a asigurat că va fi bine, că se câștigă bine, așa cum constatase personal întrucât îl vizitase de curând pe inculpat în Spania (ca însoțitor major al minorului A.M., pe perioada sărbătorilor de Paște 2008). La acel moment, însă, decizia plecării în Spania era deja luată, astfel că instanța de fond a apreciat că nu se poate vorbi de o recrutare din partea acestor doi inculpați. Aceasta este singura variantă veridică, mai ales că scopul principal al întâlnirii dintre cei doi inculpați și părțile civile A.N. și R.A.G., la firma de transport a fost acela al trimiterii unor bagaje lui A.C., neexistând nici certitudinea achitării contravalorii biletului de transport pentru vreunul dintre cei doi, de către inculpatul A.V. Deși, inițial, A.C. le-a promis că vor primi 3 euro pe ladă, după o săptămână, le-a spus că spaniolul îi plătește doar cu 1 euro pe ladă.

Au fost cazați în Albacete, de fapt la o fermă din apropiere, într-o hală. Nu exista grup sanitar, ci doar o pompă la intrarea în hală, iar când i-au reproșat lui C. condițiile, acesta a răspuns că situația este temporară, cât timp adunau usturoi, urmând a se muta apoi în apartamente dotate corespunzător.

În vara anului 2008, inculpatul A.C. a fost sunat de tatăl său, care i-a spus că rudele Fănicăi formulaseră plângere împotriva lui și se constituise un dosar penal.

Inculpatul A.C. i-a cerut să angajeze un avocat cu care s-a sfătuit să trimită din Spania câțiva oameni de încredere care să declare în favoarea sa: că sunt mulțumiți și că sunt plătiți bine și nu sunt probleme. C. a trimis-o doar pe F., deși intenționase să-i trimită pe rând pe N.C., M.B. sau pe eI.

Totodată, A.C. le-a cerut celor rămași în Spania să-și sune rudele și să le determine să meargă la poliție, unde să declare că ei sunt bine. Inculpatul i-a trimis bani prin W.U. lui V.E. care, odată ajuns în Spania, a început să se certe cu C. în legătură cu condițiile improprii în care erau cazați.

Datorită lipsei apei și poate și substanțelor depozitate în grajd, pe corpul multora apăruseră niște bube care îi iritau, iar mâinile li se umflaseră.

Inculpatul i-a pretins lui E. să-și achite datoria în sumă de 300 de euro, (biletul de autocar și datoria M. anterioară). întrucât M., o rudă de-a lui E., care venise să-i ia, nu a adus suma pretinsă, inculpatul l-a luat la bătaie pe E. în cele din urmă, i-a lăsat să plece fără a le mai cere bani.

După o săptămână de muncă la usturoi, au plecat și A.N., zis „N.B." și fiul său, G. S-au mutat în Balazote, la ceapă, unde prepus al cooperativei era un anume A. din Țăndărei.

În acea perioadă (luna iulie 2008), prin intermediul martorului T.M.A., zis și „A." (cunoscut prin intermediul martorei C.E.), inculpatul a recrutat mai multe persoane originare din județul Prahova: părțile civile D.N., P.I.S. (un văr al lui A.), S.G.V., zis și „M.", S.M.C., martorii R.C. (cumnatul lui A.) I.G. „A." l-a întrebat pe inculpat cu cât putea plăti oamenii, iar inculpatul i-a răspuns că salariul era o sumă între 600 și 700 de euro, iar el le oferea cazare gratuită. După un timp, A. l-a sunat din nou și i-a spus că-i va trimite oameni cărora trebuia să le garanteze un salariu de 600 de euro. Dacă primeau mai mult, putea opri el diferența, iar dacă primeau mai puțin, trebuia să acopere el diferența.

„Arun" le-a spus celor interesați că are pe cineva în Spania, care le poate oferi de muncă, plătită cu suma de 600 euro pe lună, cazare și masă gratuită, iar el urma să-i însoțească și se angaja să le plătească transportul. La plecarea din România, L., fratele lui „A.", le-a dat fiecăruia câte 500 euro bani de cheltuială. Au mers în Spania cu o mașină condusă de un bărbat din Ciorani, iar pe drum l-au luat și pe A.

Inculpatul A.C. le-a confirmat spusele lui „A." în privința salarizării, cazării și asigurării hranei și au lucrat în Albacete timp de două săptămâni, la usturoi. Au dormit două zile în afara halei, în niște culcușuri improvizate din pături și paie, întrucât nu au putut suporta mirosul puternic de usturoi.

Inculpatul A.C. îi supraveghea ca nu cumva să vorbească cu membrii altor echipe aflate la muncă, probabil pentru a nu afla salariile reale plătite. Se sculau în jurul orei 04.00, începeau munca la ora 5.00 și încetau activitatea în jurul orelor 19.00-20.00. Inculpatul A.C. le-a promis câte 4 euro pentru fiecare paiet. Actele de identitate au fost ținute de inculpat.

Lucrau la ceapă în acea perioadă, lucrare contractată tot de A.

După prima săptămână, „A." s-a întors în Italia, lăsând oamenilor săi o sumă de bani pentru mâncare, ce nu le-a ajuns decât în următoarele 7 zile. Deși după două săptămâni de muncă se așteptau să primească în avans jumătate din salariu, inculpatul a scăzut chiria, evaluată la o sumă de 90-100 euro, cheltuielile cu transportul în câmp, utilitățile și hrana, așa că fiecăruia i se mai cuveneau doar 20-30 euro, bani reținuți tot de inculpat.

Nemulțumiți de ceea ce se întâmpla, părțile civile l-au sunat pe „A.", care a venit în Spania. în fața acestuia, inculpatul a afirmat că va respecta promisiunile, dar după alte două săptămâni de muncă la ceapă, i-a făcut din nou datori. Inculpatul A.C. i-a promis lui „A.", venit din nou în Spania, că le va da suma de 600 euro. Partea civilă P.I.S. nu a mai așteptat să vadă dacă spunea adevărul, ci a plecat cu „Arun" în Italia, iar de acolo, înapoi în România, cu bani împrumutați de la acesta.

Partea civilă D.N. s-a îmbolnăvit și a cerut rudelor din țară să îi trimită bani, o sumă de 300 euro, pentru a se întoarce în țară. în cele din urmă, după o nouă ceartă telefonică cu A., inculpatul le-a plătit doar biletele de autocar spre România, jumătate din preț fiind însă acoperit din salariul lor.

întrucât se saturaseră de cartofi, fasole și mazăre, mâncarea cumpărată de A.C., oamenii veniți din Prahova i-au cerut un avans din salariu și întrucât acesta i-a refuzat, l-au sunat pe A. Nemulțumit de ce-i spunea inculpatul la telefon, A. a venit în Spania, le-a dat câte 600 de euro oamenilor săi și le-a spus să se întoarcă în țară sau în Italia. I-a pretins lui A.C. să-i restituie acești bani, conform înțelegerii. Odată cu ei au plecat și D. și, cărora A.C. le-a dat suma de 500 de euro.

Era sfârșitul lunii august 2008 (21 august 2008, ziua plecării), perioadă în care M. l-a chemat în Spania pe fratele său, C.M.

Partea civilă B.C.M. a aflat de plecarea surorilor sale, B.M. și B.G., în Spania, imediat după ce s-a liberat condiționat din penitenciar, unde ispășise o pedeapsă aplicată pentru furt. Ele l-au chemat în Spania, spunându-i la telefon că era bine. Mai mult, a aflat de la inculpatul A.C., tot telefonic, că beneficia de cazare și hrană gratuită, iar prețul biletului de autocar îl suporta el, urmând să-1 recupereze ulterior din salariu.

A plecat în Spania cu un anume „F." din Alexandria, ce făcea regulat astfel de curse, la recomandarea inculpatului. Surorile sale i-au recunoscut că l-au mințit, din cauză că erau supravegheate de inculpat, ce stătuse lângă ele în cabina telefonică.

În următoarea săptămână, G. s-a întors în România pentru a obține un certificat de naștere al unuia dintre copiii săi, iar ceilalți s-au mutat în Alzira, într-o casă închiriată de la “S.”, fără niciun fel de dotări. Au lucrat până în luna decembrie 2008 la portocale, lucrări contractate de A..

Soția părții civile N.S. o cunoștea pe A.I. (M.) întrucât au copiii înscriși la aceeași grădiniță. Ea le-a spus că A.C. lucra în Spania, în agricultură și avea nevoie de oameni, dându-le totodată numărul de telefon al acestuia. Inculpatul i-a promis părții civile că va fi plătită cu suma de 1 euro pe lada de mandarine și 0,5 euro pe lada de portocale, va trebui să-și asigure singură mâncarea, să plătească chiria, o sumă de 100 euro lunar, cât și transportul la plantații, câte 5 euro /zi.

Inculpatul a trimis o sumă de 110 euro surorii sale, A.N., prin intermediul unei alte persoane, bani cu care partea civilă și-a cumpărat biletul de autocar. A plecat la sfârșitul lunii octombrie 2008. încântat de aceste promisiuni, l-a cooptat în echipă pe prietenul său, P.L., aflat deja în Spania.

În luna noiembrie 2008, V.G. s-a întors în România întrucât auzise că Geanina începuse o relație de concubinaj cu un alt bărbat. Imediat ce a plecat, în Spania a venit G., însoțită de acel bărbat, I.S., concubinul său.

A.C. îi trimisese la părinții săi, în comuna Bucu, pe cei care urmau să le plătească transportul în Spania. L-au cunoscut acolo pe A.V., care-i aștepta, de altfel, la gară, pe A.A., A.N., B.C.P., Ș.A.G. și pe „soțul" acesteia, A. D.. Primii patru i-au asigurat că va fi bine în Spania, că vor câștiga bani frumoși. A. D. le-a cerut actele de identitate, le-a făcut rezervări la autocar în Slobozia, la firma R.T., unde i-a dus cu mașina a doua zi, seara (mai exact la data de 25 noiembrie 2008, data plecării).

În Spania, inculpatul A.C. i-a cerut părții civile I.S. actul de identitate, pentru a-i face contract de muncă, act pe care a refuzat să i-l restituie până când nu-și plătea datoriile. Le-a spus încă de la început că nu au dreptul de a primi bani din țară pentru a se întoarce până nu-și plăteau datoriile, în caz contrar îl punea pe A. D. să meargă singur sau împreună cu F. la rudele lor din țară, să le bată. Inculpatul A.C. se folosea de numele fratelui său, dar, în opinia Tribunalului, nu s-a probat cu certitudine existența unei înțelegeri în acest sens între cei doi inculpați.

S-au mutat într-o casă împrumutată de la M., iar din România au mai venit M.M. și tatăl său.

Părțile civile M.S.M. și Mihalea Pa vel au fost recrutați prin acțiunea conjugată a inculpaților A. D. și A.C.

Astfel, A. D. le-a spus că are intenții serioase cu M.D.a (fiica, respectiv sora celor în cauză), că vrea să se căsătorească cu ea. Tot el le-a spus că are în Spania un frate, A.C., care era în căutare de oameni pentru muncă în agricultură.

Primul a plecat M.S.M., căruia inculpatul A.C. i-a spus la telefon că asigură cazare și mâncare gratuită, că va primi un salariu de 800 de euro, activitatea constând în culesul citricelor, că-i va face contract de muncă și-i plătea el transportul, cu condiția să recupereze ulterior banii.

A. D. i-a făcut rezervare și tot el i-a dat biletul de autocar. A plecat din Slobozia la data de 21 decembrie 2008.

M.P., căruia fiul său, ajuns deja în Spania, nu i-a spus (cel mai probabil de teamă) situația reală, s-a împrumutat pentru a-și plăti biletul de autocar. Nu a stat, însă, în Alzira (unde erau cazați) decât două zile și s-a întors în România cu bani împrumutați de la un nepot.

M.S.M. a rămas să-și plătească biletul pe ruta România-Spania.

După sărbătorile de iarnă 2008 - 2009, inculpatul A.C. s-a certat din nou cu A., care nu le-a mai dat lucrări. Sarcina numitei B.M. avansase și ea nu mai putea merge la muncă. Inculpatul îi ținea acesteia actul de identitate și a încercat să-l obțină și pe cel al lui N.C.D., sub pretextul că vroia să le facă contracte de muncă. în realitate, vroia s-o trimită pe M. în Italia, la prietena sa, C.E. întrucât aflase că statul italian plătea o sumă de bani mamelor care nășteau copii în această țară, împrejurare aflată și de cele două victime, care s-au hotărât să fugă înapoi în România.

În jurul datei de 10 martie 2009, B.M.A. a mimat o stare de rău, așa că s-au deplasat toți trei la un spital din Alzira. Pentru a se înregistra, pacienta avea nevoie de actul de identitate, pe care inculpatul a fost astfel nevoit să i-l dea. în timp ce inculpatul o aștepta la recepție, cele două victime (B.M. și N.C.) au părăsit spitalul pe o altă intrare, s-au deplasat pedestru aproape 20 km, au dormit într-un adăpost improvizat, iar cu suma de 3 euro, singura de care dispuneau, N.C. a reușit să vorbească la telefon cu mama lui M. căreia i-au cerut să le trimită bani. Ajunseseră în Cordoba, dar a trebuit să se deplaseze însă 20 de km pe jos până la Sueca, o localitate în care se găsea un oficiu poștal în care se efectuau operațiuni de transfer internațional de bani. Au primit suma de 104 euro, pe care i-au folosit, în parte, pentru a-și cumpăra de mâncare și a se deplasa la Valencia. Au stat în Valencia 8 zile, dormind în parc, în căsuțele de joacă pentru copii, până când au reușit să strângă bani - 95 de euro trimiși de mama lui M. și alți bani trimiși de S.S.S., un prieten din Bucu.

După întoarcerea în România, partea civilă N.C.D. a fost sunat de mai multe ori de inculpatul A.C. care l-a avertizat să aibă grijă ce declară întrucât „D.", fratele său, este cam „panaramă" și nu se știe ce poate face.

În ziua de 14 aprilie 2009, după ce dăduse o primă declarație la poliție, a fost sunat de A. D., care l-a întrebat ce a declarat. Când i-a spus că același lucru ca și în Spania, a fost avertizat să aibă grijă că, dacă a declarat ceva greșit, tot va afla el. Victima a aproximat la 12.000 euro suma pe care consideră că ar fi câștigat-o în mod normal în Spania, dacă nu ar fi muncit pentru A.C., adică 600 de euro lunar, dat fiind că a stat în Spania 2 ani de zile. Și majoritatea celorlalte victime s-au constituit ca parte civilă la urmărirea penală, cu sume reprezentând cheltuieli de transport, bani primiți din țară sau contravaloarea muncii prestate, astfel:

A.M., zis „M.C.", s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 400 de euro, P.M. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 7.500 euro, A.E. sau Cati s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro, S.L. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 2.000 euro, O.V. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 2.000 euro, S.I., zis și „D.R.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 650 euro, S.S., zis „S.", s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.600 euro, N.C.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, C.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, B.G.C., zis „P.", s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 300 euro, M.F., zis „B.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 200 euro, D.I. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 1300 euro, C.E. zis „L.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 600 euro, S.G., zis „C.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 400 euro, S.M. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 300 euro, S.E., zis „J.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 200 euro, N.V.D., zis „B.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 500 euro, B.O.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 6.000 euro, Ș.A. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a 5.000 euro, N.G. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 200 euro, S.G.M., zis „G.", s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 4.500 euro, Z.M., zis „Marin a Iu Căsoi", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 7000 euro, T.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 6.000 euro, A.P. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 300 euro, L.A.- F. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 500 euro, D.F.D., zis „M.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 200 euro, C.D.M., zis „M.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 400 euro, V.G.s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a 2.000 euro, T.M.G., zis „T.", s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 2.500 euro, A.N., zis „N.B.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro, R.A.G.,, zis „A Iu Baboi", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro, V.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 4.000 euro, M.M.I. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 4.000 de euro, V.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000 lei, V.M. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 1000 de euro, B.G. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 2.000 de euro, I.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 3.000 de euro, B.C.M. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 4.000 de euro, D.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 2.500 euro, G.M.

F. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro, C.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 1.500 euro, B.M., zis M., s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a 8.000 euro, B.D.T., zis „H.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 4.000 euro, T.M., zis „M.F.", s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a 4.000 euro, T.L., zisă și „L.F.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a 4.000 euro, C.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro, C.I.G. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 3.000 euro, G.M.A. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 3.000 euro, S.I., zis „N.B.", s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 2.00 euro, M.D., zis „T.", s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro, I.D., zis „P." s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 4.200 euro, M.M., zisă și „N.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro, H.E. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a 2.000 euro, N.C.D. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a 12.000 de euro, B.M.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 10.000 de euro, N.S. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 3.000 de euro, P.L., zis „G.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 3.000 de euro, M.S.M. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 3.200 euro, P.I.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 600 euro, D.N. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 1.000 euro, S.G.V., zis și „M.", s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 600 de euro, D.I., zis „B.", s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 1.500 de euro, S.M.C. s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei a sumei de 600 de euro.

La instanță, aceleași părți civile, în marea lor majoritate, au renunțat la pretenții, exprimându-și (unele dintre ele), îndoiala referitor la posibilitatea recuperării sumelor de bani solicitate sau susținând că trecerea timpului le-a atenuat suferința, declarațiile de la urmărirea penală fiind relatate la o dată mult mai recentă întoarcerii din Spania.

Audiați în cauză, inculpații au negat atât infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, cât și pe cele privind traficul de persoane majore și minore recrutate și transportate în Spania în scopul exploatării prin muncă, scop, de altfel, realizat.

Inculpatul A.C. a susținut existența unor condiții decente de cazare, prezentarea corectă a realității celor interesați plecării în Spania, situația sa de simplu muncitor care plătea la rându-i chirie și contravaloarea transportului patronului spaniol. Inculpatul a negat obținerea oricărui beneficiu de pe seama muncii altora, dar a recunoscut că a urmărit realizarea unui câștig și, implicit, recuperarea banilor împrumutați de el celor veniți la muncă și perceperea unui comision în schimbul găsirii unui loc de muncă, acest procedeu fiind, în opinia inculpatului, pe deplin justificat. A mai arătat inculpatul că fiecare a câștigat conform muncii prestate, în funcție și de vremea nefavorabilă ori de oferta proprietarului spaniol, inițiativa venirii la muncă în Spania aparținând exclusiv celor în cauză, fără nicio implicare din partea sa ori a familiei sale. S-a considerat vinovat doar în ceea ce privește perseverența sa în a primi oameni la muncă în Spania, în ciuda vremii nefavorabile și a lipsei locurilor de muncă. A regretat că nu a luat inițiativa întoarcerii imediat în țară împreună cu oamenii, dar a susținut că era, la rândul său, împrumutat și trebuia să-și achite datoriile.

Aceleași aspecte le-a reiterat în fața instanței, cu ocazia unor suplimente de declarații din 15 septembrie 2010 și 10 noiembrie 2010, arătând că, deși a urmărit, prin plecarea în Spania, câștigarea unor sume de bani pentru dezvoltarea unei afaceri, nu a intenționat obținerea de avantaje prin exploatarea prin muncă a persoanelor cu care a lucrat invocând înțelegerea în sensul că, din banii câștigați, fiecare dintre cei prezenți la muncă în Spania să-i plătească cheltuieli făcute în folosul său.

Inculpatul A. D. a negat orice acțiune de recrutare a unor persoane pentru muncă în Spania, arătând că transportul unora dintre victime la autocar l-a realizat doar la cererea acestora.

Aceeași atitudine au avut-o și inculpații A.V. și A.A., primul arătând constant că acțiunea sa s-a limitat la a cumpăra bilete de autocar persoanelor care nu dispuneau de bani, dar din sumele trimise de fiul său. A discutat cu rudele martorei T. F., doar la rugămintea acesteia, fără a face cuiva promisiuni deșarte, sau a prezenta altfel realitatea condițiilor din Spania, decât așa cum o cunoștea din discuțiile cu fiul său.

Inculpata A.A. a susținut că a trimis bani și alimente fiului său, inculpatul A.C., pentru a-i ajuta pe oamenii aflați acolo. Personal a constatat, în cursul unei vizite de o săptămână, făcută în Spania, că cei aflați la muncă dispuneau de condiții decente.

În opinia Tribunalului, depozițiile inculpaților, constante în a-și susține nevinovăția și a minimaliza gravitatea acțiunilor lor, au fost contrazise, în special, de declarațiile părților civile și vătămate, precum și ale martorilor audiați în faza urmăririi penale, la care se adaugă depozițiile mai multor persoane (martori și părți vătămate), reascultate în fața instanței.

Referitor la infracțiunile continuate de trafic de persoane majore sau minore, cu exploatare prin muncă, s-a reținut că depozițiile victimelor au anumite particularități, prezintă într-adevăr mici neconcordanțe, dar acestea sunt explicabile prin relațiile cu inculpații, în special cu inculpatul A.C., împrejurările diferite de timp și loc în care au perceput și au trăit anumite evenimente, timpul scurs de la desfășurarea evenimentelor.

Prin depozițiile lor, părțile civile au relevat cu certitudine aspecte ale agresiunii fizice și verbale ale inculpatului A.C., încercările acestuia de intimidare a persoanelor ce au încercat să se întoarcă în țară, nemulțumite de câștigul muncii prestate și de condițiile concrete de cazare și transport (N.C.G., A.E., H.E., C.D.M. zis M., S.G.M., B.O.A., Ș.A., T.M.G., V.E., etc).

Astfel, s-a reținut din susținerile acelorași părți civile că inculpatul A.C. țipa, înjura și amenința permanent cu bătaia, dacă cineva nu îi respecta ordinele. Oricine își revendica drepturile era agresat, amenințat cu bătaia și chiar cu aruncarea pe fereastră, așa cum a menționat în declarațiile sale partea civilă B.G..

Despre recrutarea efectivă, insistența aceluiași inculpat în scopul de a-i convinge să vină la muncă în Spania, au relatat multe dintre victimele cauzei (N.O.V., S.E., S.M., H.E., A.E., S.I., B.D.T. și multe altele), persoane cu care inculpatul A.C. a discutat personal, chiar dacă numai telefonic cu unele dintre ele, prezentându-le avantajele muncii în Spania, în agricultură, promițându-le cazare și hrană gratuită (de ex. declarațiile părții civile S.S.) ori o chirie modică (declarațiile părții civile O.V. sau C.P.), un câștig rezonabil (de ex. depozițiile ample ale părților civile B.G.C. și G.M. F.), prin încheierea unui contract de muncă (declarațiile părților civile B.M. și M.M.).

Condițiile reale de muncă, cazare și salarizare le-au fost comunicate de inculpat abia după ce au ajuns în Spania, astfel cum au susținut părțile civile Z.M. sau V.G..

Relevante în cauză au fost apreciate și declarațiile altor părți civile, date în fața procurorului, privind activitatea infracțională a inculpatului A.C., de exploatare prin muncă.

Astfel, partea civilă M.F. a declarat că a înțeles de la M. că C. îi promisese ca jumătate dintre cei chemați din România să lucreze pentru el, în schimbul unei sume de bani deja plătită pentru ca C. să poată aduce oameni în Spania și folosită de inculpat în interesul său.

Partea civilă D.I. nu a câștigat nimic în cele două săptămâni de muncă și a fost nevoit să se împrumute la o cunoștință a sa pentru a putea pleca.

Într-o situație asemănătoare s-a aflat și partea civilă S.M., acesta precizând că a cerut bani familiei pentru a se întoarce acasă, la fel susținând și părțile civile S.G. și C.E. sau S.G.M., acesta din urmă relatând detaliat cum și-a recuperat cartea de identitate, „furând-o" din geanta diplomat a inculpatului A.C., mergând pe jos, din Canals până în Valencia, aproximativ 70 de km, cerșind pentru a supraviețui, până a primit bani din țară.

Partea civilă C.I. a precizat că a primit de la sora sa, C.E., care lucra cu contract în Spania, suma de 200 euro, pentru a se întoarce acasă.

În declarațiile date în cauză, partea civilă H.E. a afirmat că inculpatul a obligat-o inclusiv să întrețină cu el raport sexual, iar sora sa C., care nu mergea la muncă, ci se ocupa de pregătirea hranei, acumulase o datorie destul de mare față de inculpatului A.C.

Această parte civilă a făcut referiri pe larg privind violențele fizice exercitate de C. asupra celor „neascultători": l-a bătut pe un băiat S., l-a legat cu un prosop la gură să nu țipe și l-a lăsat să plece doar după ce a primit de acasă o sumă de bani pe care i-a remis-o lui.

Într-o situație asemănătoare a fost și partea civilă C.I.G., căruia inculpatul i-a pus condiția plății sumei de 500 euro pentru a-i restitui actele de identitate și a-l lăsa să plece, iar partea civilă I.S. a declarat că a reușit să-l sune pe un cumnat de-al său, căruia i-a spus că este sechestrat și i-a cerut suma de 300 euro pentru a se întoarce în țară.

Partea civilă D.G. a relatat despre perceperea unor sume zilnice pentru transport și despre discuțiile telefonice supravegheate de inculpatul C., acesta dictându-i, practic, ce să vorbească cu rudele din țară. Mai multe părți civile au susținut ipoteza supravegherii convorbirilor telefonice de către inculpatul A.C., precum V.G., B.M.A., B.G., N.C.D., A.E., H.E., D.G., P.M., etc. Părțile civile erau obligate să mintă, a susținut V.D. și pentru ca, urmare a discuțiilor purtate la telefon, să-i convingă și pe alții să vină în Spania. Părțile civile V.G.și V.M. au confirmat aceste aspecte.

Mărturiile acestora au fost susținute de cele ale rudelor lor din țară, ascultate în cauză ca martori: B.V. - mama părții civile B.M.A. și B.G., S.L. - mama părții civile N.C.D., D.N. - soția părții civile D.G., M.R. - concubina părții civile P.M., B.A. - fiica părții civile A.E., M.V. - soția părții civile M.P. și mama părții civile M.S.M., H.C.G. - fiica părții civile H.E.

Acestor persoane, ascultate ca martori, părțile civile le-au relatat, la întoarcerea în țară, condițiile reale din Spania, purtarea inculpatului A.C., amenințările proferate, felul în care erau exploatați, prin supunere la muncă forțată, neplătită, de dimineața până seara și fără respectarea unor norme legale, aspecte ce au susținut, în opinia primei instanțe, situația de fapt redată în rechizitoriu și, implicit, învinuirea adusă inculpatului A.C. privind exploatarea prin muncă a mai multor persoane majore sau minore.

Martorele B.V. și S.L. au declarat (depoziții menținute, de altfel, și în fața instanței) că au fost chemate în casa părinților inculpatului A.C. din Bucu, unde inculpata A.A. le-a confirmat că fiii și fiicele lor o duceau bine în Spania, că se găsea de muncă și erau bine hrăniți, iar C. le strângea bani pentru un apartament în Țăndărei lui N.C. și B.M.A.. Aceleași aspecte legate de promisiunile inculpatului prin care le justifica, de altfel, neplata salariului pentru munca prestată, au fost susținute, în declarațiile lor, și de părțile civile în cauză.

Declarațiile tuturor acestor părți civile, mai sus menționate, și ale celorlalte persoane ascultate în cauză ca părți civile, părți vătămate sau martori (persoane ce nu au vrut să participe în proces ca părți civile sau vătămate, precum T.Ș., D.T., Ș.I., S.M.Ș., S.I., S.M.) au susținut aspecte comune, precum lipsa oricărui câștig în schimbul muncii depuse, inexistența în Spania a unui sezon continuu de muncă, cazarea în condiții improprii, perceperea de către A.C. a unor comisioane în schimbul găsirii unui loc de muncă, îndatorarea celor chemați la muncă pentru cheltuielile cu alimente (oricum de proastă calitate), transport, chirie, etc.

În fața instanței, dintre persoanele ascultate, părțile civile sau vătămate Z.M., S.M.C., S.G.V., T.L., T.V., C.E., N.C.G., P.I. (parte vătămată), N.O.V. (parte vătămată), S.E., S.G., S.M., H.E., A.M., A.E., P.M., S.L., S.I., M.D., S.I., C.I., T.M., L.A.F., V.E., B.M.A., B.G., A.N., M.M.I., R.A.G.,, M.P., M.S.M., G.M.A. și N.S. și-au menținut declarațiile din faza urmăririi penale, prin depozițiile lor susținând acțiunea de recrutare ori exploatare prin muncă, exercitată de inculpatul A.C. și, implicit, situația de fapt din rechizitoriu și învinuirea adusă acestuia privind infracțiunile continue de trafic de persoane majore și minore.

De asemenea, situația de fapt a fost susținută și de declarațiile din fața instanței ale martorilor T.Ș., T.P., T.V., B.V., M.R., H.C.G., M.V., D.N. și B.A.

Judecătorul cauzei a reținut că unele dintre declarațiile din fața instanței, precum cele ale părților civile D.F.D., C.D., P.I., A.P., N.V.D., D.I., S.I. sau ale martorilor S.M., S.I., S.I., D.T., dar și unele dintre declarațiile de la urmărirea penală (Ș.I., A.M., S.I., S.M.Ș. și S.M.) au prezentat anumite particularități și neconcordanțe, susținând în mare parte apărările inculpaților, în încercarea de a-i disculpa și de a da o altă turnură realității efective.

Tribunalul a reținut, însă, că aceste depoziții sunt personale și tendențioase și se datorează, în mare parte, unor legături de rudenie sau afinitate cu inculpații (de ex. A.P., S.I., S.M.Ș., S.M., D.T.) sau de prietenie cu inculpații A.C. și A. D. (S.I.) ori simplului fapt că unele dintre persoanele în cauză au primit, totuși, anumite sume de bani, precum D.T., care a trimis acasă în jur de 300 euro sau A.M., care a trimis în țară 200 euro.

A fost reliefat și faptul că persoanele chemate la muncă în Spania au fost constituite în mai multe grupuri, recrutate la diferite intervale de timp, ceea ce explică existența unor elemente particulare, chiar a unor neconcordanțe între declarațiile lor.

În susținerea situației de fapt reținută de instanță, au fost apreciate și declarațiile altor persoane, ascultate ca martori în faza urmăririi penale, iar unii dintre ei și în cea a cercetării judecătorești.

Astfel, martorul T.M.A., zis A., a susținut constant că l-a cunoscut pe inculpatul A.C. prin intermediul unei italience, pe numele ei real C.E. Inculpatul A.C. i-a prezentat din proprie inițiativă condițiile de muncă din Spania, într-o manieră care l-a convins să meargă acolo, împreună și cu alte persoane, rude ale sale, însă nu a fost mulțumit de condițiile concrete și a plecat după numai o săptămână, fiind rechemat în Spania de oamenii pe care îi dusese acolo, nemulțumiți că nu-și primiseră salariul promis.

Martorul I.G. a confirmat discuția telefonică dintre A. și inculpatul A.C. (era în mașină cu A.), prin care C. îi solicita lui A. să-i găsească oameni pentru munca în Spania, în agricultură.

Martorul T.L. a transportat mai multe persoane la autocar pentru a pleca în Spania.

Martorii T.P. și M.V.I. i-au indicat constant pe inculpații A.V. și A.A. ca două dintre cele trei persoane care i-au căutat în luna iulie 2007, prezentându-se ca părinți ai inculpatului A.C. -concubinul martorei T.F., sora martorului T.P. și a părții civile G.T.V. Cei doi inculpați le-au spus că este nevoie de oameni la muncă la usturoi și că erau trimiși de T.F., motiv suplimentar de încredere. Inculpatul A.V. a fost destul de insistent, sunându-l și în zilele următoare pe martorul T.P., pentru a-i cere numele concrete ale persoanelor ce urmau a pleca și pentru a le rezerva bilete de autocar. Printre persoanele recrutate în această manieră s-a numărat și partea civilă G.T.V. Acesta i-a comunicat fratelui său, ulterior ajungerii în Spania, că inculpatul A.C. îi ține sechestrați, își bate joc de toți cei veniți la muncă, ținându-i cazați într-un șopron.

În declarația de la urmărirea penală, martorul N.U. - fostul concubin al martorei T.Ș. -, a relatat despre inculpatul A.C., care căuta oameni pentru a-și forma o echipă cu care să meargă la muncă în agricultură, în Spania.

Martorul M.M.B. - angajat al SC R.T.T.A. SRL, îl cunoștea pe inculpatul A. D. drept client fidel al agenției, știa că acesta a cumpărat mai multor persoane bilete de autocar.

Pe baza acestor mărturii, tribunalul a considerat că, în cauză, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (exploatarea prin muncă, în aceleași împrejurări de timp și de loc a tuturor persoanelor majore reținute ca părți vătămate și părți civile în rechizitoriu, în plus a martorilor T.Ș., S.I., S.M., S.M.Ș., D.T., Ș.I. și T.M.A.), în sarcina inculpatului A.C.

În opinia tribunalului, s-a probat existența atât a laturii subiective a acestor infracțiuni, în pofida încercărilor inculpatului de a da o interpretare proprie anumitor evenimente, întâmplări, împrejurări, cât și sub aspectul laturii obiective, constând în alternativa recrutării prin înșelăciune și a primirii (cazării) victimelor, în scopul supunerii acestora la muncă forțată, prin violențe fizice și amenințări, scop, de altfel, realizat.

În ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați, referitor la infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul a constatat comiterea acestei infracțiuni și de către aceștia, dar numai referitor la anumite persoane cărora inculpatul A. D. le-a facilitat deplasarea cu autocarul, inducându-i în eroare cu privire la scopul călătoriei - ca element material alternativ al infracțiunii (B.D.T., B.M.A., V.G., l.S. și P.M.) ori i-a atras prin promisiuni mincinoase în activitatea de exploatare propriu-zisă prin muncă, desfășurată de fratele său în Spania -sub forma recrutării prin înșelăciune (A.M., D.F.D., T.M.G., B.G., M.P., M.S.M. și S.I.) ori referitor la persoanele cărora inculpatul A.V. le-a facilitat transportul cu autocarul în Spania, prin cumpărarea biletelor necesare (Z.M., minora T.L., T.V., T.Ș., B.D.T., C.I., D.G., T.M., B.M., C.I.G., C.G., O.V., S.G.M., M.M.I., V.D. și V.M.), profitând de starea de amăgire, de inducere în eroare în care se aflau acestea referitor la realitatea condițiilor de muncă din Spania, amplificând-o uneori prin vorbele adresate referitoare la posibilitatea unui câștig considerabil din munca depusă.

Recrutarea - ca element material al infracțiunii de trafic de persoane -, a fost reținută pentru inculpatul A.V., doar în ceea ce-l privește pe partea vătămată G.T.V.

Cu privire la exploatarea acestor victime, prima instanță a reținut dovedită vinovăția inculpaților A.V. și A. D. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, nefîind reținută apărarea în sensul că cei doi ar fi urmărit să-și ajute fiul, respectiv fratele și, implicit, pe cei ce doreau să obțină un loc de muncă, fără nicio intenție de obținere a unui câștig din munca persoanelor în cauză.

Este adevărat că acțiunile acestor doi inculpați s-au limitat, în marea majoritate a cazurilor, la procurarea biletelor de transport pentru călătoria unora dintre victime în Spania sau la oferirea de informații privind condițiile de muncă. La fel de adevărat s-a reținut a fi că niciuna dintre aceste acțiuni, recrutarea sau transportarea, nu este prin ea însăși un fapt periculos pentru libertatea persoanei și nu poate constitui pur și simplu elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, dacă nu se probează intenția directă calificată de scop (exploatarea persoanei în cauză).

În situația dată, însă, acțiunile celor doi inculpați au devenit periculoase pentru relațiile sociale ocrotite de lege (libertatea persoanei, sănătatea, integritatea corporală), fiind săvârșite prin înșelăciune, inculpații cunoscând atât realitatea condițiilor din Spania (dată fiind relația de familie cu inculpatul A.C., aflat acolo și vizita făcută de A.A. fiului său, ocazie cu care a putut percepe personal condițiile de muncă și cazare), cât și scopul urmărit de A.C.

Mai mult decât atât, instanța a reținut că înșiși s-au contrazis în propriile apărări, susținând că nu au avut nicio implicare intenționată, dar tot ei au recunoscut că, pentru a supraviețui, inculpatul A.C. primea pachete din țară, de la părinți, aceștia cunoscând, deci, realitatea din Spania, caracterizată prin lipsa unor locuri de muncă permanente și a posibilității unor câștiguri pe măsură și, totuși, facilitau deplasarea acolo a altor persoane, iar scopul acestor acțiuni nu putea fi, în condițiile date, decât unul singur: acela de a-i asigura inculpatului A.C. un venit din munca persoanelor transportate, „îndreptățit" după cum el însuși a susținut, să-și recupereze banii împrumutați și comisionul pentru găsirea unui loc de muncă.

Or, înlesnind astfel transportul victimelor menționate sau oferindu-le informații eronate cu privire la condițiile de muncă, cei doi inculpați - A.V. și A. D. - au realizat, practic, inducerea lor în eroare, amăgirea, păcălirea lor, cu intenția realizării scopului final, exploatarea prin muncă.

În ceea ce o privește pe inculpata A.A., Tribunalul a reținut în sarcina sa comiterea faptei în formă simplă, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând doar în acțiunea de recrutare, prin înșelăciune, comisă împreună cu inculpatul A.V., a părții civile T.V., făcându-se în cauză și aplicarea art. 334 C. proc. pen. în favoarea acestei inculpate, în raport de încadrarea juridică reținută în rechizitoriu.

Tribunalul a apreciat că se impune această încadrare juridică deoarece niciuna din probele administrate nu relevă, fără putință de tăgadă, implicarea inculpatei A.A. în exploatarea, prin muncă, a celorlalte părți civile și vătămate majore, probatoriul administrat (declarații de inculpat, părți civile, părți vătămate și martori, interceptări de convorbiri telefonice) atestând o situație de fapt ce nu poate conduce la răsturnarea prezumției de nevinovăție a inculpatei în legătură cu celelalte victime.

Despre acțiunea inculpaților A. D. și A.V. de recrutare ori facilitare a transportului unora dintre victime în Spania, au relatat, în declarațiile lor, victimele înseși, dar și martori precum M.R., care l-a indicat pe inculpatul A. D. drept persoana care l-a transportat la autocar pe concubinul său, P.M. sau B.V. -mama victimelor B.M., B.G. și B.C., care a declarat despre cumpărarea biletelor și rezervarea locurilor la autocar, în vederea plecării în Spania de către același inculpat, fiicelor sale.

Partea civilă B.C. a susținut o altă variantă a transportului său în Spania, ajungând cu trenul în București și de aici, împreună cu o persoană pe nume F., cu autocarul în Spania.

La fel martora S.L. - mama părții civile N.C.D., a relatat cum inculpatul A. D. i-a asigurat fiului său drumul până la firma de transport și, odată ajunși acolo, i-a cumpărat și biletul pentru călătoria cu autocarul în Spania.

Toate aceste acțiuni inculpatul le-a realizat în cunoștință de cauză, știind situația reală și scopul urmărit de fratele său, A.C., ceea ce a justificat reținerea înșelăciunii ca variantă a săvârșirii transportării victimelor, fapt devenit astfel periculos pentru libertatea persoanelor menționate.

Martora D.N. a declarat că biletul de autocar al soțului său, partea civilă D.G., a fost cumpărat de tatăl lui C., inculpatul A.V., facilitându-i-se astfel deplasarea.

Despre acțiunea de recrutare a fiului și soțului său - părțile civile M.S.M. și M.P. - de către inculpatul A. D., a relatat pe larg martora M.V., acesta cumpărându-i și bilet de drum fiului și folosindu-se, pentru a-i atrage pe cei doi în activitatea desfășurată de fratele său în Spania, de așa-zisa relație de prietenie cu intenții serioase cu M.M.D. (sora, respectiv fiica celor două victime).

Cât privește infracțiunea de trafic de minori, constând în exploatarea prin muncă forțată a victimelor minore T.L. și N.C.D., prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, Tribunalul a apreciat că se justifică reținerea acestei fapte doar în sarcina inculpatului A.C., cu privire la ambele părți vătămate minore, a inculpatului A. D., numai referitor la victima N.C.D., căruia i-a asigurat transportul în Spania și a inculpatului A.V., în ceea ce o privește pe minora T.L., căreia acesta i-a cumpărat biletul de autocar pentru a ajunge în Spania, cu scopul de a o implica în activitatea de exploatare, prin înșelăciune și violență, de către fiul său, inculpatul A.C.

Prima instanță a apreciat că nu se poate reține implicarea, sub niciuna dintre alternativele elementului material al acestei infracțiuni, a inculpatei A.A., neexistând nicio dovadă certă a contribuției acestei inculpate la recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea vreuneia dintre aceste persoane minore, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, în scopul exploatării sale, dispunându-se astfel achitarea acestei inculpate conform art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Tot astfel, nu a fost reținută nici comiterea de către inculpații A.V., A. D. și A.A. a altora dintre acțiunile alternative ale elementului material al infracțiunii de trafic de persoane majore, pentru care s-a reținut vinovăția exclusivă a inculpatului A.C., precum recrutarea, primirea, transferarea, cazarea, prin violențe fizice și verbale ori amenințări, ori profitând de imposibilitatea de a se apăra, aceasta întrucât, în marea lor majoritate, exceptând părțile civile cărora A.V. le-a asigurat contravaloarea călătoriei în Spania, facilitând astfel, prin inducere în eroare, ajungerea acestora la locul destinat exploatării propriu-zise, sau pe cele cărora inculpatul A. D. le-a făcut promisiuni mincinoase referitor la condițiile de muncă, ori chiar le-a facilitat transportul, celelalte au declarat că nu au cunoscut pe niciunul dintre cei trei inculpați (A.A., A.V. și A. D.), decât cu ocazia prezenței la instanță. Au susținut neimplicarea acestora în luarea deciziei plecării în Spania sau a supunerii lor la muncă în condiții inumane și fără asigurarea unui câștig corespunzător, odată ajunși acolo.

Astfel, potrivit depozițiilor părților civile A.N. și R.A.G.,, inculpații A.V. și A.A. s-au întâlnit cu ei la firma de transport, anterior plecării și i-au încurajat referitor la avantajele muncii în Spania, însă, la acel moment, decizia lor de a pleca la muncă în Spania era deja luată, astfel că, în opinia primei instanțe, nu se mai poate vorbi de o recrutare prin înșelăciune, în sensul legii penale.

În asemenea împrejurări, conform declarațiilor date în cauză (de ex. părțile civile M.D., S.I., B.M.A., A.N.), cei doi inculpați trimiteau și un bagaj (pachet) pentru fiul lor A.C., ceea ce creează un dubiu în plus în favoarea celor acuzați, privind scopul real al prezenței la firma de transport, recrutarea sau doar facilitarea transportului de către inculpatul A.V.

S-a susținut în actul de inculpare despre acțiunile constante de încurajare adresate de inculpatul A.V. tuturor celor cu care se întâlnea la firma de transport pentru a le achiziționa biletele de călătorie.

Contrar celor reținute în rechizitoriu, Tribunalul a apreciat, conform depozițiilor părților civile, că asemenea încurajări nu erau proferate întotdeauna, în marea majoritate a cazurilor acțiunea inculpatului limitându-se doar la a le cumpăra celor implicați bilete de drum. S-a concluzionat că nu se poate reține că inculpatul A.V. ar fi avut un rol prestabilit în recrutarea anumitor persoane, acțiunea sa de exploatare limitându-se, în opinia Tribunalului, la asigurarea transportului unora dintre victime, cunoscând realitatea condițiilor de muncă și scopul urmărit și reușind, prin însuși sprijinul acordat astfel fiului său, A.C., inducerea în eroare a celor implicați referitor la finalitatea călătoriei, exceptând pe T.V., pentru care s-a reținut și recrutarea.

Pe de altă parte, încurajările referitoare la posibilitatea unui câștig bun în Spania, în condițiile unei decizii deja luate, de a merge la muncă în agricultură, în această țară, instanța le-a apreciat că nu pot constitui una dintre variantele elementului material al infracțiunii prev. de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, sub forma recrutării.

Pe partea civilă V.G., inculpații A.A. și A.V. l-au găzduit o jumătate de oră înaintea plecării și i-au dat de mâncare, neputându-se vorbi, însă, de o cazare în sensul art. 12 din Legea nr. 678/2001, timpul scurt petrecut de victimă în casa celor doi neconcretizându-se într-o acțiune de instalare, adăpoștire, chiar și temporară, în locuință.

Discuțiile încurajatoare ale inculpatei A.A. cu părți civile, precum H.E. și A.E. sau cu martorele B.V. și S.L., privind pe fiii lor plecați în Spania, instanța le-a apreciat ca nefîind periculoase prin ele însele, nedeterminând în mod direct atragerea persoanelor într-o anume activitate de exploatare.

Amenințările proferate de A.C., folosindu-se de numele fratelui său, inculpatul A. D., în condițiile în care persoanele vizate nu îl cunoșteau pe acesta din urmă, de asemenea, s-a reținut că nu se pot constitui în element material al infracțiunii de trafic al acelor persoane vizate, în sarcina inculpatului A. D., ci doar în ceea ce-l privește pe A.C. Amenințările erau adresate de A.C. și este posibil să fi alarmat pe cei vizați, dat fiind împrejurările concrete în care se petrecea acțiunea de amenințare (lipsa banilor de întoarcere în țară și a actelor de identitate reținute de A.C., obiectul amenințării constând din posibilitatea producerii unui rău celor rămași în țară).

Alteori, aceste amenințări erau adresate telefonic de o persoană despre care celor implicați li se spunea că ar fi inculpatul A. D., dar victimele nu cunoșteau persoana în cauză, nu îi cunoșteau nici vocea, astfel că în favoarea inculpatului A. D. a operat îndoiala că el ar fi exercitat violența verbală. Pe de altă parte, acțiunea de amenințare singură, prin ea însăși, necomisă, în contextul recrutării, transportării, transferării, cazării ori primirii victimelor în cauză, s-a reținut că nu poate constitui un element material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane.

În perioada 2006-2009, inculpatul A. D. a recrutat sau a încercat să recruteze prin înșelăciune, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe persoane de sex feminin, majore sau minore, în scopul exploatării lor sexuale - determinarea la practicarea prostituției pe teritoriul statului italian. Pe Ș.A.G. inculpatul a cunoscut-o când era încă minoră, cum ea însăși a susținut în declarația detaliată din faza cercetării judecătorești. Exploatarea sexuală a acesteia s-a realizat, însă, după ajungerea la majorat, fără a se putea stabili, cu certitudine, momentul de început.

În faza urmăririi penale, victima a refuzat să dea amănunte despre relația sa cu inculpatul, altele decât că se iubesc, au un copil împreună și intenționează să se căsătorească. în fața instanței, aceasta a revenit însă asupra declarațiilor inițiale, susținând pe deplin situația de fapt prezentată de procuror în rechizitoriu, arătând că, la îndemnul și de teama inculpatului, s-a prostituat mai mulți ani în Italia. A justificat această schimbare de atitudine prin violența fizică exercitată de inculpatul A. D. asupra sa (o lovise de mai multe ori) și amenințările proferate de acesta, inclusiv telefonic, din penitenciar, după arestare.

Celelalte probe administrate în cauză - îndeosebi redarea în formă scrisă a unor convorbiri telefonice interceptate și înregistrate în baza unor autorizații judecătorești, dar și declarații ale altor martori, au susținut depoziția numitei Ș.A.G. și au îndreptățit tribunalul să rețină vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii, față de aceasta, a infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În consecință, tribunalul a reținut că inculpatul a recrutat-o pe Ș.A.G. prin înșelăciune, prin promisiuni false de căsătorie, cu toate consecințele acestui act juridic: viață conjugală, întemeierea unei familii (inclusiv conceperea copilului făcând parte din aceste manopere dolosive la care a recurs inculpatul, victima, audiată ca martor, susținând că nu a dorit copilul, dar inculpatul i-a interzis să facă întrerupere de sarcină pentru a o obliga să-i rămână alături, în vederea exploatării sale în continuare), dobândirea și administrarea unor bunuri comune sau chiar proprii (un apartament, un autoturism, sprijinirea victimei în obținerea unui permis de conducere), în scopul exploatării ei sexuale - practicarea prostituției stradale în Italia.

Deși nu i-a ascuns că era deja căsătorit cu A.I. (M.), cu care avea doi copii (ultimul, o fetiță cu prenumele H., conceput cam în aceeași perioadă cu A.M.D.), inculpatul a mințit-o constant, ba chiar a determinat și alte persoane să o mintă (inclusiv pe soție, ascultată la urmărirea penală ca martor), că va divorța, că era despărțit în fapt de Ionela, care trăia deja cu un alt bărbat (un arab cu prenumele H.), că dintre cei trei copii, ține numai la A.D.E., fiindcă era băiat și la M.D. (alintată M. - a se observa, însă, asemănarea de prenume, nu întâmplătoare). A mințit-o de asemenea, pe victimă, că era proprietară a apartamentului, situat în Țăndărei, jud. Ialomița și urma să devină proprietară a apartamentului, situat în Țăndărei, jud. Ialomița.

De aceea, ori de câte ori revenea în țară, Ș.A.G. locuia cu inculpatul (și cu D.E., băiatul lui) în apartament, iar A.I. și fiica ei H. se mutau la Bucu, în casa părintească a Ionelei.

Inculpatul i-a determinat pe A.I. și pe B.C.P. (concubinul surorii sale A.N.) să aducă modificări (acoperirea cu pastă corectoare a numelui A.I. și suprascrierea, executată de B.C.P., numelui Ș.A.G.) unui înscris oficial, antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în apartamentul din Țăndărei, jud. Ialomița, încheiat de A.I. (promitent-cumpărător) cu S.G. (promitent-vânzător) în formă autentică la Biroul Notarial D.M.L., fals atât de grosolan încât fapta constituie o tentativă absolut improprie.

Deși nu constituie infracțiune, prima instanță a reținut că falsificarea actului a fost de natură a o menține pe victimă în eroare, mai ales că ea a văzut înscrisul pe internet, înregistrat la o rezoluție mică de o cameră web instalată pe calculatorul martorului B.C.P., la care s-a adăugat gradul scăzut de cultură al victimei și vârsta tânără, alți factori determinanți în recrutarea sa, de care a știut să se folosească inculpatul. De asemenea, s-a reținut că victima provine dintr-o familie dezorganizată, cu o situație materială precară, a abandonat școala de timpuriu, a avut o viață dezordonată, toate aceste circumstanțe favorizând inducerea sa în eroare.

Victima s-a considerat multă vreme soția inculpatului, chiar și după prezentarea de către procuror a înregistrării unor discuții telefonice dintre inculpatul A. D. și soția acestuia, martora A.I., prin care inculpatul îi spunea soției că dacă nu va avea un copil cu A., există riscul ca aceasta să nu-i mai rămână alături pentru a practica prostituția. Cert este că martora A.I. s-a complăcut în a-și crește proprii copii din banii obținuți din practicarea prostituției de către A. și celelalte fete recrutate prin amenințare, de soțul ei.

În aceleași condiții de timp și de loc, inculpatul A. D. a recrutat sau a încercat să recruteze și alte persoane de sex feminin majore, în scopul exploatării lor sexuale prin determinarea practicării prostituției, ceea ce a atras unitatea rezoluției infracționale, și, implicit, a faptei comise în formă continuată.

Cu ajutorul acestei victime (Ș.A.G.), inculpatul a reușit să o recruteze în iarna anului 2008 pe M.M.D., persoană majoră. în mod public, cel puțin în raporturile cu părinții noii victime, inculpatul trecea necăsătorit, cu intenția fățișă de a se căsători cu D. A convins-o să meargă cu el în Italia, poate și sub pretextul petrecerii sărbătorilor de iarnă acolo, a cazat-o împreună cu Ș.A.G. (de a cărei fetiță a avut grijă uneori) și a determinat-o să practice prostituția stradală.

Deși negată de victimă, proba certă a practicării prostituției stradale a fost reprezentată de convorbirile telefonice purtate de aceasta cu inculpatul: la ore târzii din noapte, în zone cu intensă circulație auto, posibil autostradă sau un tunel, conducerea fetelor la secțiile de poliție de către carabinieri, acuze de frig, raportate la condițiile meteo, indicarea unui hotel ca loc în care întrețineau efectiv acte sexuale cu clienții fideli.

De asemenea, mărturie au stat declarațiile numiților M.P. și M.V., părinții victimei și ale lui M.S.M., fratele acesteia. Toți trei au cunoscut relația dintre inculpat și fiica, respectiv sora lor, M.D.M.P. aflase că inculpatul recrutează persoane de sex feminin în vederea practicării prostituției și și-a avertizat fiica.,Știa de o persoană pe nume A., ce locuia împreună cu inculpatul și cu fiica sa, în același apartament, despre care înțelesese că ar fi fosta soție a inculpatului, împreună cu care acesta avea și un copil.

Deși fiica sa nu i se confesa, martora M.V. a înțeles că aceasta se prostitua în Italia, într-o scurtă discuție telefonică dintre mamă și fiică, acesta din urmă afirmând că a câștigat destui bani pentru inculpat. Pentru că a înțeles adevărata „ocupație" a inculpatului, aceea de proxenet și s-a opus vehement relației dintre acesta și M.D., martora a fost amenințată nu o dată de către inculpatul A. D., aspect care, conform propriei declarații, o face să se teamă și în prezent de el.

Însăși martora Ș.A.G. a susținut, în declarația din fața instanței, prezența printre fetele exploatate sexual de către inculpatul A. D. și a uneia pe nume „D."

Victima a afirmat că lucra într-un club, ca damă de consumație sau cel mult dansatoare și, ocazional, practica acte sexuale în afara stabilimentului, cu unii dintre clienții fideli. De altfel, în încercarea sa de a-l disculpa pe inculpat, M.M.D. a insistat să sublinieze că a locuit împreună cu cei doi doar o săptămână și este întreținută de un italian mai în vârstă decât ea.

Pe lângă declarațiile rudelor ei apropiate: mama, tatăl și fratele său care, așa cum s-a arătat, l-au cunoscut pe inculpatul A. D. ca viitorul ei soț, probe ale inducerii ei în eroare în scopul exploatării sexuale sunt, de asemenea, convorbirile telefonice purtate cu inculpatul.

Cei doi au întreținut în Italia raporturi sexuale neprotejate, fără știința A., iar inculpatul se aștepta să rămână însărcinată, să-i facă o fetiță, întrucât ea era iubita lui, cu ea vroia să întemeieze o familie. I-a spus și ei că vrea să-i cumpere o casă.

În faza judecății, martora nu a putut fi audiată, existând în acest sens dovada imposibilității îndeplinirii mandatului de aducere, procesul-verbal încheiat de organele de poliție relevând faptul că victima se află în Italia.

Martora Ș.A.G. o supraveghea și îi contabiliza toate câștigurile. Toți banii câștigați de cele două victime erau ulterior colectați de inculpat și folosiți pentru cumpărarea de bunuri imobile sau mobile, pentru el sau familia sa (cea oficială). Nu s-au putut stabili, însă, cu certitudine, sumele dobândite astfel. Inculpatul nu muncea, ci dimpotrivă, desfășura activități păgubitoare: conducea un autoturism cu multe probleme tehnice, întreținea alte femei în scopul recrutării lor ulterioare, întreținea bune relații cu T.F. și T.G., cumetrii săi și cunoscuți ai lumii interlope locale, vorbea permanent la telefon, fix sau mobil sau pe internet, acumulând de altfel datorii mari la Romtelecom.

Aflat în România, de unde le controla zilnic telefonic pe cele două victime (o obișnuise pe Ș.A.G. să îi spună zilnic banii câștigați de amândouă), inculpatul a încercat sau chiar a reușit să recruteze, în același mod și în același scop, alte femei: M.E.D., T.M., D.N.M., persoane majore care, la fel ca Ș.A.G. și M.M.D., nu au dorit să participe în procesul penal ca parte vătămată sau parte civilă, astfel că au fost ascultate ca martori, în faza urmăririi penale.

Deși legal citate, inclusiv cu mandate de aducere, martorele M.E.D. și D.N.M. nu au putut fi audiate și în fața instanței, procesele-verbale întocmite de organele de poliție însărcinate cu îndeplinirea mandatelor relevând plecarea din țară a acestora, sens în care tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Declarațiile din faza urmăririi penale au pus însă în evidență elemente esențiale ale vinovăției inculpatului sub aspectul infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Martora M.E.D. s-a întâlnit cu inculpatul A. D., în preajma sărbătorilor pascale când i-a spus că practica prostituția într-un club din Spania. A întreținut cu el acte sexuale în cele câteva zile înainte de întoarcerea în Spania.

Potrivit depoziției martorei, aceasta știa că inculpatul era căsătorit și avea trei copii minori, doi cu soția și unul cu o femeie pe care o avea „la produs" în Italia. Avea două astfel de femei despre care vorbea uneori destul de urât, cu apelativul „animale", „rable" sau „toroape" (cuvinte des utilizate de inculpați atunci când se referă la victimele sau potențialele victime ale traficului de persoane, indiferent de forma de exploatare, dar mai ales cea sexuală, cuvinte ce arată desconsiderare („toroapă" înseamnă mârțoagă, gloabă) ființei umane, aservire, reducerea victimelor la stadiul de bunuri.

Inculpatul i-a spus că o iubește, că vrea să se căsătorească cu ea și să aibă un copil împreună. Inițial în glumă, iar apoi din ce în ce mai serios, inculpatul a început să-i ceară bani, în timp ce vorbeau la telefon. Discuțiile au degenerat treptat în amenințări. A amenințat-o că îi va rupe o mână și un picior, limbaj violet ce a determinat-o să nu mai comunice cu el.

Martora T.M., ascultată și ea ca martor în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în cea a judecății, l-a cunoscut pe inculpatul A. D. la jumătatea lunii iunie 2009, abia terminase liceul, era în perioada bacalaureatului. Acesta s-a purtat frumos cu ea, nu a fost niciodată brutal, dar a mințit-o atunci când i-a cerut să-i spună vârsta reală. Totodată i-a spus că soția lui este o femeie cu prenumele Anca, cu care avea copii, dar cu care era certat în acea perioadă. Inculpatul s-a oferit să-i găsească un loc de muncă în Italia, unde să se deplaseze împreună și să înceapă o relație. A întrebat-o dacă este interesată să danseze. A întreținut relații intime cu inculpatul. A fost sunată de soția inculpatului (cel mai probabil de Ș.A.G.), care a amenințat-o și i-a adresat cuvinte jignitoare, o altă cauză a încetării relației cu inculpatul (pe lângă diferența de vârstă și comportamentul său general, anturajul său).

Pe D.N.M. a cunoscut-o cu totul întâmplător în vara anului curent, când a luat-o la ocazie cu mașina sa. I s-a recomandat acesteia cu prenumele de D. și era însoțit în acea zi de B.C.P. în discuția purtată pe drum, victima i-a spus inculpatului că era certată cu concubinul său și lucrase mai mulți ani în Italia. I-a lăsat numărul de telefon. Inculpatul a sunat-o după câteva zile, când s-au reîntâlnit și au discutat mai multe. A aflat atunci că el are niște fete în Italia care "prostesc" italienii și fac „o groază de bani". Inculpatul i-a promis că dacă-l ascultă îi va obține permis de conducere, îi va lua mașină și nu-i va lipsi nimic. Au ajuns să întrețină raporturi sexuale. Inculpatul i-a făcut cadou obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. A fost prezentată părinților și unui nepot, recunoscut ca fiind numitul A.M. Cât timp a fost internată în spital cu fiica sa minoră, a purtat câteva discuții cu acesta, internat și el pentru o problemă pulmonară. A.M. i-a spus de mai multe ori că ea și unchiul său se potrivesc, că dacă are nevoie de ceva îi poate furniza el.

Inculpatul A. D. a întrebat-o de mai multe ori, chiar insistent, dacă vrea să meargă în Italia cu el și a răspuns favorabil cererii ei de a-i trimite împrumut o sumă de 100 euro (prin W.U.).

Așa cum s-a arătat, probele cauzei, inclusiv interceptările de convorbiri telefonice, au contrazis apărarea inculpatului A. D. care a negat vehement orice relație, altfel decât amicală, cu M.E.D., orice implicare în afara unei relații de afaceri referitor la victima M.M.D. și a susținut o relație exclusiv de prietenie cu T.M.

Inculpatul a susținut relația apropiată cu Ș.A.G., persoană cu care intenționa să-și întemeieze o familie, dar nu a recunoscut exploatarea sexuală a acesteia, prin promisiuni mincinoase și violență.

În suplimentul de declarație din 10 noiembrie 2010, inculpatul A. D. a precizat că nu numai că nu a îndemnat-o pe A. (Ș.A.G.) să practice prostituția, dar a încercat chiar, fără izbândă, să o determine să renunțe la astfel de obiceiuri.

A susținut, de asemenea, că între el și victimă a existat o relație sinceră, A. știind situația sa, de bărbat căsătorit, o dovadă a afecțiunii ce i-o purta fiind și faptul că s-a interesat de soarta sa, după arestare, ocupându-se inclusiv de angajarea avocatului care-l apără în cauză. A negat susținerile victimei, din fața instanței, în sensul că el, inculpatul, ar fi cumpărat mai multe bunuri de valoare, mobile și imobile, din banii obținuți din practicarea prostituției, arătând că suma pe care i-a dat-o de bună voie Anca, treptat, se ridică la aproximativ 2.000 euro.

Inculpatul, în declarația sa de la termenul de judecată menționat, a iterat și o justificare a prezenței victimei în fața instanței, pentru a declara împotriva sa: teama de a nu fi părăsită de actualul său concubin, un italian care a condiționat continuarea relației de incriminarea lui A. D., interesul personal al martorei-victimă, de a-i înlătura pe soția și copiii inculpatului din apartament, imobil pe care și-l dorește foarte mult, dar și interesul de a nu fi, la rându-i, incriminată într-un alt dosar penal, privind exploatarea sexuală a minorei T.F.

Convorbirile telefonice interceptate au redat inteligibil și concludent o cu totul altă realitate decât cea prezentată de inculpat, precum poziționarea victimelor Ș.A.G. și M.M.D., în anumite locuri, la ore târzii, în așteptarea de „clienți", precum și realizarea unor câștiguri zilnice de către acestea din practicarea prostituției.

În convorbirile inculpatului A. D. cu alte persoane, acesta le numea pe fete „toroape" și „rable", iar discuțiile telefonice cu M.E.D. au relevat un altfel de relație decât una pur amicală sau de afaceri, cum a susținut inculpatul, numind-o pe victimă „iubita mea" sau „zâna mea", făcându-i promisiuni de căsătorie sau, în alte împrejurări, adresându-i amenințări „Să vezi tu când o să-ți rup o mână și un picior".

Pe baza întregului material probator administrat, interceptare de convorbiri telefonice, declarațiile victimelor și ale martorilor, înscrisuri privind falsificarea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului cu nr. 19 din Tăndărei, Tribunalul a apreciat ca fiind dovedite faptele inculpatului A. D. de a le recruta pe M.M.D. și Ș.A.G. și de a încerca să le recruteze pe M.E.D., T.M. și D.N.M., persoane majore, prin înșelăciune, promisiuni false de căsătorie, în scopul exploatării lor sexuale (determinarea la practicarea prostituției, în locuri și la date diferite, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale, ceea ce, în drept, constituie infracțiunea de trafic de persoane majore în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Raportat la modificările aduse Legii nr. 678/2001 prin Legea nr. 230/30 noiembrie 2010 și constatând reducerea maximului special de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), tribunalul a făcut și aplicarea principiului legii penale mai favorabile, conform art. 13 C. pen.

În sprijinul acestei încadrări juridice, a apreciat susținerile victimei Ș.A.G., în sensul că era minoră în momentul recrutării, ca insuficiente pentru a se reține o infracțiune distinctă de trafic de minori (în condițiile art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001), aceasta deoarece înscrisurile depuse de parchet la dosarul instanței privind tranzacțiile Western Union au situat-o pe victimă la vârsta majoratului în perioada în care îi trimitea bani inculpatului A. D. (septembrie 2006), singurele dovezi concrete ale sumelor de care a beneficiat acesta de pe urma victimei, alături de propria-i recunoaștere.

Cazul victimei D. L. este unul distinct, datorită calității sale de minoră și a implicării și a celorlalți inculpați, A.C., A.A. și A.V., în exploatarea sexuală a acesteia. Ca modalitate de identificare a minorei, ca potențială victimă, tribunalul a reținut (conform declarațiilor martorilor D.M. și D.I. - părinții fetei, P.L.M. - mătușa maternă a acesteia și C.F. -concubinul acesteia din urmă) că minora D.L., l-a cunoscut pe inculpatul A. D., cu ocazia unei vizite mai îndelungate în domiciliul mătușii sale (P.L. din S.).

Între timp, inculpații A.V., A.A. și A. D. au început să-i caute în primăvara anului 2009 o damă de companie inculpatului A.C. Inculpatul menționat plecase în Italia în luna martie și locuia în Padenghe sul Garda, în casa fratelui său D., alături de fetele sale Ș.A.G. și M.M.D., date la produs. Știa astfel cum se puteau câștiga mari sume de bani (din convorbirile telefonice ale inculpaților, între ei sau cu alți membrii ai familiei A., reieșind o anumită invidie față de bunăstarea afișată de A. D.) și, probabil, se hotărâse să-l urmeze, cerându-i sprijinul, mai ales că se temea să se întoarcă acasă, unde se aștepta să fie arestat preventiv pentru faptele din Spania.

Inculpatul A. D. s-a deplasat de două ori cu autoturismul personal la Bârlad în luna mai pentru a o cunoaște pe minoră și a-i convinge părinții să o lase să plece în Italia în scopul încheierii unei căsătorii cu A.C. (promisiune mincinoasă ce a reprezentat, în esență, mijlocul ilicit de recrutare). Dacă prima oară a fost singur, a doua oară s-a dus însoțit de martorul B.C.P., cumnatul său, originar din Bârlad, un cunoscut al familiei victimei, ales ca însoțitor poate nu tocmai întâmplător, ci tocmai pentru a-și asigura reușita, pentru a spori încrederea familiei.

I-a luat cu el la Bucu pe D.L. și pe D.I., tatăl minorei, pentru a le face cunoștință cu toată familia (probabil și pentru a rezolva problema actelor ei de identitate -minora nu avea carte de identitate - și pentru găsirea unei persoane majore ca însoțitor în străinătate). Martorii D.M. și D.I. au confirmat aceste aspecte, iar despre posibilitatea unei căsătorii a minorei cu inculpatul A.C. au avut cunoștință și martorii P.L.M. și C.F. Așa cum a constatat și inculpatul A. D., victima provenea dintr-o familie cu venituri modeste, aflată într-o stare de sărăcie lucie: familie numeroasă, ce locuia într-o baracă (construită din placaj), într-un ghetou al Bârladului, evident victima fiind lipsită de educație.

La Bucu, ceilalți membri ai familiei, inculpații A.A. și A.V. au contribuit la întărirea convingerii victimei și părintelui ei că o vedeau ca pe o viitoare noră, afișarea unei stări materiale bune, omenirea lor, descrierea favorabilă făcută inculpatului A.C. (necăsătorit, fără copii, muncitor și administrator al unei firme în Italia, proprietar al unei locuințe în Bucu, separată de a lor și cel care îl putea ajuta pe Ionel să se angajeze și el în Italia).

Au refuzat totuși să-și asume rolul de a încheia cu victima un contract de închiriere a imobilului lor, a o lua în spațiu într-o exprimare mai puțin academică, proces necesar eliberării cărții ei de identitate (datorită lipsei unui act de proprietate al său sau al părinților săi asupra imobilului în care locuiesc în Bârlad).

Și inculpatul A. D. s-a ferit să aibă o implicare publică în transportarea victimei în Italia și de aceea a convins-o pe Ș.A.G. să-și determine tatăl, G.N., să-și asume el rolul de însoțitor major al minorei în străinătate, aspecte pe care inclusiv martora menționată le-a relevat cu ocazia audierii la instanță.

Inculpații, prin A. D., au plătit însă taxele necesare întocmirii celor trei acte necesare plecării victimei: cartea ei de identitate, procura notarială și cazierul judiciar al însoțitorului major. Inculpatul A. D. a luat-o din nou la Bucu (în ziua în care s-a întocmit procura, fiind însoțit de B.C.P. și G.N.), i-a cumpărat un bilet de avion, iar apoi un bilet de autocar, însă, datorită lipsei cazierului judiciar, victima și însoțitorul ei nu au fost lăsați să se urce în avion și să părăsească teritoriul țării.

Acest incident a determinat de altfel o ceartă între inculpat, G.N. și victimă, în cursul căreia inculpatul a adresat victimei mai multe insulte. Transportul victimei în Italia s-a realizat, totuși, cu autocarul, însoțită fiind de tatăl martorei Ș.A.G.

Ajunsă acolo, fără a cunoaște adevăratul scop al călătoriei, a fost obligată să se prostitueze. După două săptămâni, timp în care a întreținut relații intime contra unor sume de bani, cu diverși bărbați, obligată fiind de inculpatul A.C., a reușit să fugă, într-o noapte, sunându-și apoi mama și relatându-i cele întâmplate. în acest sens au fost depozițiile martorilor D.M., D.I. și Ș.A.G.

Victima nu a fost ascultată în niciuna dintre fazele procesului penal, din declarațiile părinților, martorii D.M. și D.I., reieșind că aceasta locuiește în străinătate, la o adresă necunoscută. Ca urmare, victima nu are nicio calitate procesuală, neînțelegând să participe în cauză nici ca parte vătămată sau parte civilă.

Inculpații au negat acuzațiile ce li s-au adus, susținând că minora D.L. trebuia să se căsătorească cu inculpatul A.C., dar s-a răzgândit. Apărările lor au fost, însă, vehement contrazise de probele dosarului.

În realitate, victima a fost amenințată, lovită și lipsită de libertate de A.C., cu alte cuvinte constrânsă fizic și moral de acesta să întrețină acte sexuale plătite cu mai mulți bărbați, sens în care, în sarcina tuturor inculpaților (având în vedere și contribuția celorlalți), s-a reținut infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut că modificările aduse prin Legea nr. 230/2010 art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 nu implică aplicarea principiului legii penale mai favorabile, dat fiind cazul concret al speței.

Pe parcursul anului 2009 (dacă nu și în 2008), până la data reținerii sale (01 septembrie 2009), inculpatul A. D. a deținut, fără drept, în locuința sa din Țăndărei o armă neletală, un pistol semiautomat, ce folosește muniție cu efect sonor sau cu gaze iritant-lacrimogene (categoria F - arme supuse notificării din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor), marca E., modelul Special 99, calibrul 9 mm, seria EV-7121538. Inculpatul nu poseda certificat de deținător legal al unei arme neletale, conform procesului-verbal întocmit de Biroul Arme, Explozivi și Substanțe periculoase. Nu se știe modalitatea (locul și identitatea înstrăinătorului) în care a dobândit arma.

Instanța a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., iar susținerea inculpatului în sensul că pistolul aparținea unui prieten care-l uitase în mașina sa, nu a putut fi primită, în raport de materialul probator existent la dosar și de faptul incontestabil dovedit al deținerii unei arme de foc neletale semiautomate cu efect sonor sau gaze iritant-lacrimogene, în stare de funcționare, conform raportului de constatare tehnico-științifică din 16 septembrie 2009.

În sarcina celor patru inculpați s-a reținut și comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, atât cât privește acțiunea de exploatare, prin muncă, a mai multor persoane majore și minore, în Spania, cât și coparticiparea în scopul exploatării sexuale a minorei D.L.

Tribunalul a opinat că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea acestei infracțiuni, comiterea faptelor deduse judecății (mai puțin cele privind exploatarea sexuală a mai multor persoane majore și deținerea, fără drept, a unei arme neletale semiautomate cu muniție cu efect sonor sau cu gaze iritant-lacrimogene comise individual de A. D.) în participație penală neputând conduce automat la concluzia existenței unei structuri organizate, a unei acțiuni coordonate, a unui rol prestabilit.

Dimpotrivă, prima instanță a apreciat că ansamblul materialului probator administrat în cauză relevă lipsa unor reguli prestabilite, acțiunile realizate de inculpații A. D., A.A. și A.V., la diferite intervale de timp (este adevărat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale), fiind întâmplătoare, în raport de diferiți factori externi, precum situația în care victimele nu dispuneau de bani pentru a-și cumpăra singure bilete de autocar și solicitau ajutor, ori unele dintre acestea cereau informații privind condițiile din Spania.

Astfel, marea majoritate a părților vătămate (exceptând pe cele pentru care s-a reținut culpa în exploatare) a declarat că nu-i cunoaște fie pe inculpații A.A. și A.V., fie pe inculpatul A. D.. Multe dintre ele au luat decizia plecării, urmare a implicării altor persoane, neincriminate în cauză. Doar exploatarea părții vătămate B.D.T. a presupus participarea a trei dintre cei patru inculpați, și anume A.V. și A. D., prin asigurarea transportului, iar A.C. prin supunere la muncă forțată, condiție esențială, prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, pentru a se reține existența unui grup infracțional organizat.

Altfel spus, instanța de fond nu a putut reține, în cazul celorlalte victime, minore și majore, exploatate prin muncă în Spania, o acțiune coordonată a tuturor inculpaților sau, cel puțin, a trei dintre ei.

Rolul inculpatului A.V., spre exemplu, a constat în cumpărarea biletelor de transport pentru unele dintre victime, ceea ce a justificat, în opinia primei instanțe, reținerea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, neputându-se vorbi, însă, de un rol prestabilit, acțiunea inculpatului limitându-se la asigurarea deplasării părților vătămate în Spania, încurajările despre care s-a vorbit în rechizitoriu fiind izolate și fără relevanță față de niște persoane oricum decise să plece la muncă în Spania.

Inculpata A.A. a acționat doar în cazul victimei T.V., sub forma recrutării. A. D. a recrutat sau a asigurat transportul unei părți dintre victime, în înțelegere doar cu inculpatul A.C., fără nicio dovadă a implicării inculpaților A.A. și A.V..

Judecătorul cauzei a apreciat că, din ansamblul probator administrat în cauză, nu rezultă cu certitudine existența unui grup infracțional organizat în înțelesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, cu precizarea expresă că „nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional, în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate, sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii să.

Acuzarea inculpaților pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a sprijinit exclusiv pe interpretarea dată de procuror activității infracționale a celor patru inculpați și pe interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei sau cu alte persoane, însă acestea nu relevă existența unei structuri organizate, care să fi acționat coordonat, după reguli stabilite, atâta timp cât acele discuții telefonice, indicate de procuror drept probe în acuzare, sunt în mare parte neinteligibile, se referă la persoane neimplicate în cauză și nu sunt în măsură să dovedească o eventuală activitate efectivă de coordonare, organizare sau control, desfășurată de unul dintre inculpați (A.C.) asupra activității infracționale a celorlalți.

Ceea ce se poate evidenția din cuprinsul unora dintre convorbirile telefonice (cele inteligibile), este participația penală a inculpaților, inclusiv în cazul exploatării minorei D.L., sub forma sprijinului pe care A.A., A.V. și A. D. au înțeles să-l acorde inculpatului A.C., în virtutea relațiilor familiale dintre ei, concretizat, de asemenea, în fapte de exploatare, prin muncă sau sexuală, sub forma recrutării, asigurării transportului sau găzduirii (acest din urmă aspect referitor și la victima minoră D.L, primită în locuința din Bucu a inculpaților A.A. și A.V.).

Nefîind dovedit în cauză că inculpații au acționat în cadrul unui grup infracțional organizat, prima instanță a apreciat că soluția care se impune este aceea de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru celelalte infracțiuni, reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați, tribunalul a pronunțat câte o pedeapsă penală, în raport de criteriile obligatorii de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de textul de lege incriminator și gradul de pericol social concret, determinat de persoana infractorului, împrejurările comiterii, circumstanțele reale și personale.

A fost avută în vedere amploarea deosebită a activității infracționale a inculpatului A.C. (numărul mare de victime și perseverența infracțională), constatându-se, în raport de aceste împrejurări, o periculozitate sporită. în defavoarea acestui inculpat s-a reținut și modalitatea comiterii faptelor, prin violență fizică și amenințare ori inducere în eroare a unui număr de aproximativ 74 persoane (martori, părți vătămate și părți civile), profitând, după caz, de situația materială precară a victimelor, gradul de cultură scăzut al acestora ori minoritatea unora dintre ele, perioada mare de timp în care s-a desfășurat exploatarea, prin muncă ori sexuală, a mai multor persoane, atitudinea nesinceră, de negare a faptelor comise, chiar și în condițiile administrării unor probe evidente de vinovăție.

Toate aceste împrejurări au imprimat, în opinia Tribunalului, un caracter agravat răspunderii penale a inculpatului A.C., sens în care lipsa antecedentelor penale, singurul element favorabil, de altfel, a fost apreciat ca fiind fără relevanță, cât privește individualizarea pedepselor.

Referitor la inculpatul A. D., s-a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 74-76 C. pen., elementele favorabile precum lipsa antecedentelor penale ori situația familială, determinată de prezența a doi minori, având semnificația unor circumstanțe atenuante, față și de rezultatul concret al faptelor, constând din prejudicierea unui număr mai mic de victime. Pe de altă parte, la stabilirea în concret a periculozității faptelor și, implicit, a cuantumului pedepselor, s-a reținut atitudinea nesinceră și perseverența infracțională.

Raportat și la dispozițiile art. 52 C. pen., ce reglementează scopul pedepsei, Tribunalul a considerat că, în cazul celor doi inculpați, reeducarea ori prevenirea săvârșirii de noi asemenea infracțiuni de o gravitate sporită, îndreptate împotriva libertății și integrității fizice și psihice a persoanei, nu se pot asigura decât prin pronunțarea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, aplicate într-un cuantum care să releve contribuția efectivă a fiecăruia.

În ceea ce-i privește pe inculpații A.A. și A.V., Tribunalul a avut în vedere o mai mică contribuție infracțională, într-o manieră lipsită de violențe, precum și vârsta înaintată a acestora, sens în care s-au pronunțat în sarcina lor pedepse cu închisoarea, coborâte sub minimul special prevăzut de lege, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 74-76 C. pen. S-a reținut ca circumstanță favorabilă acestor inculpați prezența la instanță pe întreg parcursul judecății.

S-a făcut, cu privire la toți inculpații, aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., fiind vorba de infracțiuni comise în concurs real, urmând a stabili ca rezultantă, pentru fiecare caz în parte, pe cea mai grea.

În raport de cuantumul pedepselor pronunțate și de prevederea în legea incriminatoare a obligativității aplicării unei pedepse complementare, tribunalul a analizat, în fiecare caz în parte, incidența dispozițiilor art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și a dispus, în raport de gravitatea faptei, conținutul și durata fiecărei pedepse complementare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (3) C. pen., urmând ca fiecare inculpat să execute, după executarea pedepsei principale, o singură pedeapsă complementară, cea mai grea dintre cele aplicate, iar referitor la conținutul acesteia, s-a avut în vedere, în cazul tuturor inculpaților, inclusiv interzicerea dreptului de a alege, apreciindu-se că, în raport de natura faptelor comise, aceștia nu sunt în măsură a aprecia și a decide asupra componenței corpului legislativ al țării.

Și cât privește pedeapsa accesorie, tribunalul a avut în vedere recomandarea Comisiei de la Veneția privind respectarea aceluiași principiu al proporționalității, potrivit căruia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță printr-o hotărâre specifică (cauza Hirst). Pentru a se conforma aceluiași principiu, tribunalul a apreciat că, față de gravitatea faptelor, de specificul acestora și de interesele persoanelor vătămate, se impune ca pedeapsă accesorie și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen. S-a considerat, astfel, că nu se depășește acea marjă de apreciere acceptabilă prin interzicerea inculpaților a dreptului electoral de a vota, prin faptele comise, toți cei patru inculpați dovedind că nu au maturitatea de a respecta drepturile fundamentale ale celor mai apropiați semeni, așa încât pedeapsa accesorie nu devine incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1, conform căruia „Înaltele Părți Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere, cu vot secret, în condițiile în care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ".

În ceea ce-i privește pe inculpații A.A. și A.V., în legătură cu care tribunalul a reținut o contribuție infracțională mai redusă, comiterea faptelor într-o manieră neviolentă, dar ținând seama și de celelalte circumstanțe favorabile, precum lipsa antecedentelor penale ori vârsta înaintată, s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 861 alin. (1) și (2) C. pen., fiind îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere: cuantumul pedepsei rezultante, lipsa antecedentelor penale, persoana inculpaților, existând indicii în sensul că însăși pronunțarea condamnării constituie pentru aceștia un avertisment, nefîind necesară executarea efectivă.

Termenul de încercare s-a stabilit conform art. 862 C. proc. pen., prin adăugarea la cuantumul pedepsei rezultante a unui interval de timp de 3 ani.

A fost încrE.nțată supravegherea inculpaților A.A. și A.V., Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița, urmând ca, pe durata termenului de încercare, inculpații să se supună măsurilor obligatorii de supraveghere prevăzute imperativ de dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen., precum și următoarelor obligații prevăzute de art. 863 alin. (3) C. pen.:

- să nu schimbe domiciliul sau reședința și să nu depășească limitele teritoriale ale statului român, decât cu aprobarea instanței;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate și civile din prezenta cauză.

S-a făcut, în cauză, cu privire la aceiași inculpați, aplicarea dispozițiilor art. 864 C. pen. și art. 359 C. proc. pen., atrăgându-li-se atenția asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor facultative impuse de instanță, constând din revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei în regim de detenție.

În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., Tribunalul a dispus, pe durata aceluiași termen de încercare, de 6 ani, suspendarea executării pedepsei accesorii pronunțată în sarcina inculpaților A.A. și A.V..

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că, audiate în fața instanței, părțile civile A.E., H.E., M.D., V.E., G.M.A., B.M.A., B.G., V.G., M.P., M.S.M., D.G., M.M.I. și B.D.T. și-au menținut pretențiile civile formulate în faza urmăririi penale.

Deși legal citate, inclusiv cu mandate de aducere, părțile civile B.O.A., B.G.C., C.D.M., M.M., M.F., S.S., Ș.A., G.M. F., C.P., N.G., B.C.M., P.L., D.N. și D.I., T.M.G., N.C.D., I.S., B.M., C.I.G., C.G., O.V., S.G.M., V.D. și V.M. nu s-au prezentat la instanță pentru audiere, sens în care tribunalul a avut în vedere declarațiile acestora din faza urmăririi penale referitor la pretențiile civile formulate, în condițiile în care nu există o declarație expresă de renunțare a celor în cauză, iar constituirea de parte civilă s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 14 și 15 C. proc. pen., anterior modificării prin Legea nr. 202/2010.

Au renunțat expres, prin declarațiile din fața instanței, la pretențiile civile formulate inițial, părțile civile: Z.M., D.F.D., S.M.C., S.G.V., P.I., T.L., T.V., A.P., C.E., N. C.G., S.E., N.V.D., D.I., S.G.C., S.M., A.M., P.M., S.I., S.I., C.I., T.M., L.A.F., A.N. și R.A.G. și N.S..

Referitor la părțile civile legal constituite în cauză și care nu au renunțat la despăgubirile solicitate, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 14 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.

Astfel, s-a reținut că, în conformitate cu art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C. civ., „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa".

Tribunalul a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, precum și cele privind repararea prejudiciului, inclusiv dispozițiile art. 1003 C. civ. (în situația părților civile victime ale exploatării prin participație penală), conform cărora, când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru despăgubire, așa încât, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, fiecare acțiune a fost admisă în parte sau în totalitate.

În acest sens, în raport de solicitările părților, conform principiului disponibilității ce guvernează soluționarea acțiunii civile și cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, s-au avut în vedere propriile declarații ale părților civile (inclusiv din faza urmăririi penale pentru cei ce nu s-au prezentat la instanță) referitor la perioada de timp efectiv petrecută de fiecare prin prestarea unei munci agricole în Spania și câștigul bănesc ce ar fi trebuit să rezulte în condițiile unei munci continue și corect normate.

Instanța de fond a reținut, potrivit depozițiilor de la urmărirea penală, că o muncă aproximativ constantă, desfășurată de un muncitor harnic, ar fi trebuit să aducă un câștig lunar de 700-800 euro. Despre un asemenea câștig au vorbit, de exemplu, martorul D.T. și partea civilă D.G. în declarațiile din fața Tribunalului, în timp ce partea civilă A.E. a susținut prin declarația de la instanță posibilitatea unui câștig mult mai mare, de 5 euro pe oră, în condițiile unui interval de muncă zilnic de 10 ore, ceea ce ar conduce la un venit bănesc posibil de peste 1.000 euro lunar. Și alte depoziții au fost reținute a fi concludente în acest sens.

Astfel, în declarația de la urmărirea penală, partea civilă D.N. a susținut că, din discuțiile cu martorul T.M.A., a înțeles, anterior plecării, că se poate aștepta la un venit lunar de 600 euro. Din discuțiile cu C., partea civilă M.P. (declarația din vol. V al instanței, pag. 130-132) a înțeles că, după achitarea contravalorii cazării și altor datorii, îi va rămâne un venit net lunar de aprox. 500 Euro, iar partea civilă S.M.C. (pag. 173 vol. III instanță), se aștepta să câștige pentru o lună de muncă continuă 600 euro.

Față de aceste precizări, Tribunalul a luat în considerare un venit lunar de 600 euro, apreciind astfel contravaloarea muncii unui om obișnuit, neavând date certe referitor la capacitatea de muncă efectivă a fiecăreia dintre părțile civile constituite în cauză.

În funcție de acest venit și de perioada de muncă efectiv prestată, conform propriilor declarații din fața instanței sau din faza urmăririi penale, pentru părțile civile ce nu s-au prezentat la instanță, s-a stabilit suma de bani cuvenită fiecăreia sau suma ce se impune a fi confiscată de la inculpatul A.C., în situația nemenținerii pretențiilor civile.

Astfel, H.E. a susținut, inclusiv în declarația din fața instanței, că a muncit continuu doar două săptămâni (echivalentul a 300 euro), A.E. (declarația de la instanță) a muncit efectiv doar o lună, dar recunoaște că îi datora lui C., pentru cheltuielile zilnice, 130 euro, M.D. susține tot în fața instanței, că a stat 3 luni în Spania, dar a muncit continuu o perioadă de aproximativ două luni, în timp ce partea civilă B.O.A. (declarația de la urmărirea penală vol. III pag. 270-274) a muncit timp de 3 luni, dar i-a plătit inculpatului A.C. și un comision de 200 euro.

Partea civilă M.M. (declarația de la urmărirea penală vol. III pag. 129-134) a muncit în Spania din 26 septembrie 2007 până pe 12 ianuarie 2008, deci aproximativ 3 luni și jumătate, ceea ce reprezintă echivalentul a 2.000 euro, în timp ce partea civilă S.S. a lucrat efectiv numai în perioada de la 16 februarie 2007 la 24 februarie, dar a primit bani de acasă pentru a se întoarce în țară (declarația de la urmărirea penală vol. III pag. 282-286).

Atât partea civilă Ș.A. (vol. III dosar de urmărire penală pag. 275-281), cât și partea civilă G.M. F. (vol. III dosar de urmărire penală, pag. 45-48) au muncit continuu câte 6 luni, primul începând cu noiembrie 2007, iar celălalt cu 30 iulie 2007.

Partea civilă C.P. (vol. III dosar urmărire penală pag. 292-295) a inclus în despăgubirile solicitate atât contravaloarea muncii prestate, cât și cheltuielile de transport (inclusiv biletul de avion pentru dus) și cele zilnice pentru perioada cât a stat în Spania, de la 16 la 25 februarie 2007.

Partea civilă G.M.A., audiat în fața instanței, a declarat că a muncit o perioadă de 2 luni și jumătate, pentru care a primit de la inculpatul A.C. doar 50 de euro și i-au fost trimiși de părinții aflați în țară 300 euro pentru a-și plăti datoriile și a se putea întoarce acasă.

Din declarația de la urmărirea penală (vol. IX pag. 48-53) a părții civile B.C.M. a rezultat că acesta a lucrat în Spania aproximativ 10 luni, din septembrie 2008 până în iulie 2009, aspect față de care solicitarea sa de pretenții, în sumă de 4.000 euro, a fost apreciată a fi pe deplin justificată.

P.L. a muncit în Spania din noiembrie 2008 până pe 7 ianuarie 2009 (declarația de la urmărirea penală vol. IX pag. 15-18), D.N. (declarația de la urmărirea penală vol. IX pag. 71-76) a muncit aproximativ o lună, dar a solicitat și banii trimiși din țară de mama sa, în sumă de 300 euro, precum și biletul de autocar pentru întoarcere, la fel și partea civilă D.I., fratele acestuia din urmă (declarația de la urmărirea penală vol. III pag. 197-201).

Audiat la instanță, partea civilă D.G. a susținut că a muncit continuu 3 luni și jumătate (echivalentul la 2.000 euro), dar a primit de la inculpatul A.C. suma de 150 euro.

Deși legal citat, partea civilă B.M. nu s-a prezentat în fața instanței, dar din declarația de la urmărirea penală (vol. III pag. 135-142) a reieșit că ar fi stat în Spania aproximativ 8 luni, de la 31 iulie 2007 la 22 martie 2008, dar nu a muncit continuu și a mai primit, din când în când, de la A.C., sume modice.

Tot din declarația de la urmărirea penală (vol. III pag. 59-63), a reieșit că partea civilă C.I.G. a muncit continuu, fără a primi vreun ban, timp de 5 luni (echivalentul a 3.000 euro).

Nici partea civilă C.G. nu s-a prezentat la instanță, dar din declarația amănunțită de la urmărirea penală (vol. III pag. 33-39) a reieșit că a stat în Spania în perioada 31 iulie-13 decembrie 2007, dar a muncit efectiv doar 2 luni, deci i se cuvine echivalentul a 1.200 euro.

La fel și partea civilă O.V., a declarat la urmărirea penală (vol. III pag. 306-310) că a stat în Spania între 15 februarie 2007 și 15 septembrie 2007, nu a muncit continuu, iar fratele său i-a trimis lui A.V. suma de 530 euro, pentru ca C. să-i permită să se întoarcă în țară (fapt, de altfel, confirmat și de alte persoane ascultate în cauză, precum S.L.), astfel că suma de 2.000 euro solicitată cu titlu de pretenții civile a fost apreciată a fi justificată.

În declarația de la urmărirea penală, din vol. III, pag. 101-106, partea civilă S.G.M. a arătat că a muncit în Spania aproximativ 5 luni, în perioada 26 iunie 2007-16 noiembrie 2007, sens în care se justifică suma de 3.000 euro.

În declarația de la instanță, partea civilă M.M.I. a precizat că a muncit continuu 3 luni, dintre cele 3 luni și jumătate petrecute în Spania și a primit de la inculpatul A.C. suma de 250 euro.

Părțile civile V.D. și V.M. nu s-au prezentat pentru a declara în fața instanței, dar din declarațiile de la urmărirea penală (vol. III pag.264-269 și respectiv pag. 164-171) reiese că V.D. a muncit continuu 4 luni, pentru care a primit suma de 400 euro, iar V.M. a muncit 2 luni și a primit doar 50 euro.

Din declarația de la urmărirea penală a părții civile T.M.G. (vol. III, pag. 158-163), rezultă că acesta a muncit în Spania timp de 9 luni, din 27 ianuarie 2008 până la sfârșitul lunii octombrie 2008, astfel că suma solicitată, de 2500 euro, apare ca dovedită. La fel și suma cerută de partea civilă N.C.D., de 12.000 euro, față de timpul petrecut de această parte civilă la muncă, în Spania, de 1 an și 8 luni.

Partea civilă B.G. a fost audiată și la instanță, arătând că din cele 6 luni petrecute într-o primă etapă în Spania, a muncit efectiv doar 3, pentru care a primit doar 200 euro, după care s-a întors în țară, biletul de drum de 100 euro fiindu-i plătit de A.C., dar a revenit în Spania, unde a mai stat 4 luni, fără a mai câștiga ceva.

Concubinul său, partea civilă V.G., de asemenea, audiat de instanță, a muncit 7 din cele 8 luni cât a stat în Spania, sens în care suma solicitată, de 2.000 euro, este justificată.

Părțile civile M.P. și M.S.M., audiați de instanță, au petrecut în Spania o lună și, respectiv, 3 luni, timp în care au muncit continuu, M.P. solicitând și contravaloarea transportului dus-întors.

Legal citat, partea civilă I.S. nu s-a prezentat în fața instanței, conform declarației sale de la urmărirea penală (vol. IX pag. 1-5), acesta a muncit în Spania 6 luni și nu a fost plătit, întorcându-se în țară pe 24 noiembrie 2008.

Audiată de instanță, partea civilă B.M.A. și-a menținut pretențiile doar pentru suma de 1.200 lei, trimisă de mama sa, pentru a se putea întoarce în țară, pretenții justificate în opinia Tribunalului, date fiind circumstanțele cauzei.

Prin declarația din fața instanței, partea civilă B.D.T. a susținut că a muncit neîntrerupt în Spania 6 luni și a primit de la inculpatul A.C. doar 100 euro pentru a se întoarce în țară.

În fața instanței, părțile civile care au renunțat la cererile de pretenții, deși există dovezi ale temeiniciei acestora și unii dintre martori, care nu au dorit participarea în proces, ca părți, dar au, în opinia Tribunalului, calitatea de victime ale traficului de persoane, au declarat astfel: Z.M. a muncit efectiv 6 luni, S.M.C., o lună, S.G.V. a muncit continuu timp de o lună, dar a primit 100 Euro de la inculpatul A.C., B.M.A. a muncit neîntrerupt timp de 1 an și 3 luni, N.S. o lună și jumătate, dar a primit 300 euro, T.L. a muncit 6 luni, dar nu continuu, partea civilă T.V. a muncit aproximativ 7 luni, N.C.G. doar 2 zile, partea civilă S.G.C. a petrecut în Spania 2-3 săptămâni, dar a muncit doar 2-3 zile, la fel și S.I., A.M. a fost în Spania timp de 3 luni, dar nu a muncit continuu, la fel și S.I. în perioada de 2 luni cât s-a aflat la muncă, partea civilă C.I. a muncit efectiv 3 luni și jumătate, dar munca pe 2 săptămâni nu a fost remunerată de spaniol, fiind considerată de proastă calitate, tot 3 luni a muncit și partea civilă T.M., A.N. a muncit 3 săptămâni, dar a primit de la inculpatul A.C. 75 euro, la fel și partea civilă R.A.G.,, martorul S.M. a muncit efectiv 2 săptămâni, martorul T.M.A. aproximativ o săptămână, iar martora T.Ș. a petrecut în Spania 1 an și 7 luni, timp din care a muncit efectiv 10 luni.

Din declarația de la urmărirea penală a părții civile I.D. (vol. III pag. 124-128) a reieșit că acesta a petrecut în Spania, la muncă, perioada de la 23 septembrie 2007 la 18 ianuarie 2008, deci aproximativ 3 luni și jumătate și nu a renunțat la acțiunea sa în pretenții, admisibilă parțial, pentru suma de 2.000 euro.

Ulterior decesului său, această sumă nu a fost solicitată de potențialii succesori, sens în care Tribunalul a opinat că se impune confiscarea, în temeiul acelorași dispoziții legale, aplicabile și în cazul celorlalte confiscări, art. 118 lit. e) C. pen., rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Celelalte victime ale traficului de persoane, martori, părți vătămate și părți civile, prin declarațiile lor, chiar dacă au probat scopul urmărit de inculpat, de exploatare prin muncă, nu au demonstrat că inculpatul A.C. ar fi beneficiat efectiv de vreo sumă de bani, urmare a muncii lor, sens în care s-a apreciat că nu se impune confiscarea, în această situație fiind partea vătămată C.D. (a stat doar 2 ore și s-a întors în țară, neconvenindu-i condițiile), P.I. (a lucrat efectiv o lună, dar nu pentru A.C.), N.O.V. (a câștigat ceva bani, pentru cât a muncit, în general fiind timp nefavorabil), martorii D.T. (nu precizează cât i s-ar fi cuvenit din munca depusă, încercând să-l disculpe pe inculpatul A.C.), Ș.I. (declarație favorabilă inculpatului), la fel S.I. și S.M.Ș. (declarații irelevante), precum și părțile civile care au formulat pretenții doar referitor la contravaloarea transportului, declarând că nu au prestat niciun fel de muncă, ori din cauza vremii nefavorabile, ori a timpului scurt petrecut în Spania sau, dimpotrivă, au primit contravaloarea muncii ori de la inculpatul A.C., ori de la alt antreprenor, renunțând, ulterior, la acestea: D.F.D., P.I., A.P., C.E., S.E., N.V.D., D.I., S.M., P.M., S.L. și L.A.F..

La stabilirea în concret a cuantumului pretențiilor, Tribunalul a avut în vedere, de asemenea, precizările unora dintre părțile civile, precum H.E., care a solicitat inclusiv daune morale, în sumă de 1.700 euro, justificate în opinia Tribunalului, dată fiind suferința îndelungată cauzată victimei prin purtarea inculpatului A.C., B.G.C. și M.F., care au solicitat doar contravaloarea transportului (300 și respectiv 200 euro), C.D.M., care a precizat drept contravaloare a transportului și banii trimiși de acasă în sumă de 400 euro sau C.P., ce a inclus în pretențiile de 3.000 euro și transportul dus-întors, inclusiv cheltuielile zilnice, la fel și M.P., care s-a constituit parte civilă cu 800 euro, inclusiv transportul dus-întors sau O.V., S.S. și G.M.A., care au solicitat și banii trimiși de familia aflată în țară, în sumă de 530 euro, respectiv câte 300 euro sau V.E. care a solicitat și banii cheltuiți pentru a-și aduce în țară soția ajunsă la disperare, în afara contravalorii unei săptămâni de muncă neplătită. Partea civilă N.G.a solicitat suma de 200 euro reprezentând banii cheltuiți pe drum, toate aceste sume fiind justificate, în opinia Tribunalului, întrucât s-a apreciat de notorietate contravaloarea unui transport dus-întors cu autocarul în Spania (160-200 euro) și ca rezultând din depozițiile persoanelor ascultate, în sensul că multe dintre părțile civile au fost nevoite să solicite bani de la rudele din țară pentru a se putea întoarce acasă. S-a considerat, totodată, că există o legătură de cauzalitate directă între aceste cheltuieli și faptele infracționale deduse judecății, fără de care ele nu ar fi fost făcute.

Partea civilă G.M. F. a solicitat inclusiv contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de A.C. de pe telefonul său, dar nu a probat acest aspect. Mai multe părți civile, precum S.G.V., T.V., S.E., B.D.T., D.G., I.D., B.G., V.D., A.N., G.M.A., M.M.l., A.E., V.M., au precizat achitarea de către inculpatul A.C. a unor sume de bani reprezentând contravaloarea biletelor de autocar sau contravaloarea parțială a muncii lor. Aceste sume au fost scăzute din totalul pretențiilor solicitate și dovE.te.

Tribunalul a luat act că părțile vătămate C.D., P.I. și N.O.V., precum și martorii T.Ș., D.T., Ș.I., S.M.Ș., S.l., S.M. și T.M.A., nu s-au constituit ca părți civile în cauză, numiții T.Ș., S.l., S.M., S.M.Ș., D.T. și T.M.A. refuzând să participe în procesul penal ca părți vătămate.

De asemenea, s-a constatat că I.M. și I.l., potențiali moștenitori ai victimei decedate I.D., nu au făcut dovada certă a calității lor de succesori, sens în care, în lipsa unei acțiuni civile legal susținute, suma de bani cuvenită victimei s-a dispus a fi confiscată.

Pentru sumele de bani pe care părțile civile sau vătămate, inclusiv unii dintre martorii mai sus menționați (persoane exploatate prin muncă în opinia Tribunalului) nu le-au solicitat, deși erau îndreptățiți pentru munca prestată în Spania și neremunerată, precum și pentru suma de bani cuvenită victimei decedate I.D., Tribunalul a dispus aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu consecința confiscării lor de la inculpatul A.C., persoană ce a beneficiat de aceste sume.

La stabilirea fiecărei sume de bani în parte s-au avut în vedere aceleași criterii ca la stabilirea despăgubirilor: munca prestată de fiecare în raport de un venit mediu lunar de 600 euro și de sumele primite de fiecare parte civilă renunțătoare.

În conformitate cu aceleași dispoziții legale, art. 118 lit. e) C. pen., rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, tribunalul a dispus confiscarea de la inculpatul A. D. a sumei de bani dobândită de acesta, urmare a exploatării sexuale a victimei Ș.A.G. și pentru care persoana vătămată nu a formulat pretenții civile, refuzând participarea în proces ca parte vătămată sau parte civilă.

În acest sens, s-a avut în vedere suma de bani concret dovedită, în raport de declarațiile martorei și inculpatului și de înscrisurile depuse de parchet la dosarul instanței (filele 9-77 vol. VI).

În depoziția sa din fața instanței (filele 297-300 ale vol. V), martora, victimă a traficului de persoane prin practicarea prostituției în Italia, a susținut că, urmare a exploatării sale, inculpatul A. D. și familia sa s-ar fi întreținut timp de aproximativ 6 ani și jumătate, perioadă în care s-ar fi achitat contravaloarea a două apartamente și, probabil, și a autoturismului, folosit de inculpat, dobândindu-se și o cantitate mare de bijuterii. în susținerea acestor afirmații ale martorei s-a reținut, însă, că nu sunt alte dovezi certe, martora neindicând în concret o sumă de bani obținută de inculpat urmare a exploatării sale, iar interceptările de convorbiri telefonice nu au fost, în opinia tribunalului, concludente sub acest aspect.

Din înscrisurile depuse de parchet, privind tranzacțiile W.U. efectuate la Agențiile R.B. SA, în perioada 1 ianuarie 2005-9 martie 2009, a reieșit că martora Ș.A.G. i-ar fi trimis lui A. D. o sumă de 600 euro. în declarația sa de la pag.80-82 ale vol. VI din dosarul instanței, inculpatul A. D. a precizat o sumă primită de la martoră de aproximativ 2.000 euro, primită treptat, în tranșe de câte 2-300 euro.

Tribunalul a apreciat ca cert dovedită această sumă indicată de inculpat, nici celelalte înscrisuri depuse de parchet, nici actele privind tranzacționarea unor imobile (contracte de vânzare-cumpărare a unor apartamente sau case de locuit, avându-i ca părți contractante pe inculpații A.A. și A.V.), ori tranzacții bănești W.U., între inculpatul A. D. și soția acestuia A.I., între inculpat și alte persoane, ori între persoane străine de prezenta cauză, nefiind în măsură să probeze o altă situație de fapt.

În conformitate cu aceleași dispoziții legale, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. D. a armei de foc neletale, semiautomate, care folosește muniție neletală cu efect sonor sau cu gaze iritant lacrimogene, marca E., model special 99, având calibrul 9 mm, și două cartușe din metal sertizate cu capac din plastic de culoare verde, unul neinscripționat pe rozetă, iar celălalt purtând inscripția U.M.A. P.A. Knall.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomița, nr. 82/D/2007 din 20 noiembrie 2009, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra unui autoturism, proprietate comună devălmașă a inculpaților A.A. și A.V., precum și asupra unor imobile ca: apartamentul cu nr. 17 din Țăndărei, Șos. București, Bl.E, sc.D, et.4 și casa de locuit din Bucu, județul Ialomița, coproprietatea acelorași inculpați, asupra unor bijuterii și a sumei de 7.000 Euro, acestea din urmă aparținând inculpatului A. D.

Aceste măsuri au fost contestate de inculpați și contestatoarea A.I. (soția inculpatului A. D.), măsura asiguratorie a sechestrului fiind menținută de instanță pentru cele 2 imobile și autoturismul și pentru suma de 3.500 euro și ridicată referitor la celelalte bunuri (bijuterii și diferența de 3500 euro), prin încheierile din 3 februarie 2010 și 3 martie 2010, nerecurate.

S-a reținut că, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, sunt supuse confiscării inclusiv bunurile care au servit la săvârșirea infracțiunii prevăzută de lege, iar în conformitate cu alin. (2). al aceluiași articol, sunt considerate bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii și mijloacele de transport care au servit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum și imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparțin făptuitorilor.

Instanța de fond a reținut că autoturismul folosit de inculpatul A. D. în transportarea la autocar a câtorva dintre persoanele exploatate prin muncă în Spania, în participație cu inculpatul A.C. (aspect reieșit cu certitudine doar în cazul unor părți civile precum I.S. - în declarația de la urmărirea penală din vol. IX pag. 1-5 sau în ceea ce-l privește pe V.G.- conform declarațiilor din ambele faze ale procesului și N.C.D. - vol. IX pag. 24-37), nu aparține niciunuia dintre cei doi inculpați, autori ai faptelor, sens în care s-a apreciat că nu este posibilă confiscarea, iar menținerea măsurii sechestrului asigurător nu s-ar mai justifica.

În ceea ce privește imobilul casă de locuit situat în localitatea Bucu, județul Ialomița, s-a reținut că acesta aparține în devălmășie soților A.A. și A.V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. S.M. din 31 iulie 2000. Prima instanță a apreciat că nu se pune problema dobândirii ilicite a acestui imobil, urmare a infracțiunilor săvârșite, neexistând niciun indiciu în acest sens. Tribunalul nu a reținut nici folosirea acestui imobil pentru cazarea persoanelor exploatate.

S-a mai reținut că, deși minora D.L., victimă a infracțiunii de trafic prin obligarea la practicarea prostituției, a fost cazată în acest imobil, cazarea nu s-a făcut în vederea exploatării ei sexuale propriu-zise, fapt ce s-a petrecut în alte locații.

Nefiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, tribunalul a opinat că nici menținerea sechestrului asupra acestui imobil nu se mai justifică, pronunțându-se ridicarea acestei măsuri asigurătorii referitor la cele două bunuri: autoturism și casă de locuit.

În vederea reparării pagubelor produse prin infracțiunile comise, în participație penală cu inculpatul A.C., de către inculpații A.A., A.V. și A. D. și ținând seama de valorile prejudiciilor cauzate, precum și pentru asigurarea executării măsurii confiscării sumei de 2.000 euro de la inculpatul A. D., în conformitate și cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen., tribunalul a dispus menținerea măsurii sechestrului asupra apartamentului cu nr. 17, situat în Țăndărei, județul Ialomița, coproprietatea inculpaților A.A. și A.V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. D.M.L. din 30 mai 2008 și asupra sumei de 3.500 euro, consemnați la C.E.C. B., conform chitanței din, aparținând inculpatului A. D.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., în raport de gravitatea faptelor comise, amploarea activității infracționale și perseverența în comiterea unor infracțiuni contra libertății și integrității fizice și morale a persoanei, Tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților A. D. și A.C., măsură dispusă în baza unor temeiuri, precum pericolul concret pentru ordinea publică ori încercarea zădărnicirii aflării adevărului printr-o atitudine constantă de negare a realității și care subzistă.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpații A.C., A. D., A.V. și A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul Ministerul Public a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate - fiind vizată încălcarea dispozițiilor privind confiscarea specială (art. 118 C. pen.) și exercitarea din oficiu a acțiunii civile (art. 17 alin. (3) C. pen. și art. 348 C. proc. pen.) și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- achitarea tuturor inculpaților pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- achitarea inculpatei A.A. pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (victime N.C.D. și T.L.);

- schimbarea încadrării juridice, în cazul inculpaților A. D. și A.V., din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată (2 victime - N.C.D. și T.L.) în infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2011 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (o victimă - N.C.D., în cazul inculpatului A. D. și respectiv o victimă - T.L., în cazul inculpatului A.V.);

Schimbarea încadrării juridice, în cazul inculpatei A.A., din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată în trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - o singură victimă, G.T.V.

- individualizarea pedepselor aplicate inculpaților A. D., A.V. și A.A., prin raportare la conținutul concret al infracțiunilor săvârșite.

Apelantul inculpat A.C. a criticat soluția primei instanțe sub două aspecte: pe de o parte, greșita sa condamnare în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori reținută în sarcina acestuia, în ceea ce o privește pe minora D.L., solicitând achitarea sa în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. La art. 10 lit. a) C. proc. pen., în principal și art. 10 lit. d) C. proc. pen., în subsidiar, iar pe de altă parte, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră.

Inculpatul A. D. a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și ne temeinicie, solicitând, în concret, achitarea sa pentru toate faptele pentru care a fost condamnat în primă instanță, apreciind că simpla îndrumare a unor persoane către o agenție de transport, la solicitarea fratelui său, nu se încadrează în elementul material al infracțiunii de trafic de persoane pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare. Referitor la infracțiunea de trafic de minori, pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare, inculpatul a arătat că nu a mers în Spania pentru a-1 însoți pe minorul N.C.D. și nu s-a dovedit în vreun fel că ar fi avut vreun avantaj material izvorât din munca vreunei persoane care a mers la muncă în Spania ori că ar fi avut măcar reprezentarea vreunui astfel de avantaj. Cu privire la partea vătămată minoră D.L., a precizat că nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul A. D. ar fi determinat-o pe aceasta să practice prostituția. A solicitat achitarea și pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane majore în vederea exploatării sexuale, precizând că această faptă nu întrunește elementele constitutive cerute de lege, arătând că nu se poate reține că Ș.A.G. îi dădea inculpatului A. D. diverse sume de bani ca rezultat al exploatării sexuale a acesteia, în condițiile în care între cei doi a existat o relație de concubinaj, aceștia având împreună un copil.

Apelanții inculpați A.V. și A.A. au arătat că nu se fac vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina lor.

Prin Decizia penală nr. 327/ A din 03 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomița și de inculpatul A.C.

A desființat, în parte, sentința penală nr. 388 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița și, în rejudecare:

1. A schimbat temeiul achitării inculpaților A.C., A. D., A.A., A.V., pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, din art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

2. Cu privire la inculpatul A.C.:

a) A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 13 ani închisoare, la 10 ani închisoare.

b) A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 12 ani închisoare, la 10 ani închisoare.

c) A menținut pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

d) În baza art. 33-34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 11 ani

închisoare.

3. În baza art. 17 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpații A.C., A. D., A.A., A.V., în solidar, la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, în favoarea minorei D.L., iar pe inculpații A.C., A.A., A.V. la plata sumei de 5.000 lei, cu același titlu, în favoarea minorei T.L.

4. A schimbat temeiul confiscării în cazul inculpatului A. D. cu privire la arma și muniția ridicate, din art. 118 lit. e) C. pen., în art. 118 lit. f) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. D., A.A., A.V.

A menținut starea de arest a inculpaților A.C. și A. D.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus reținerea si arestarea preventivă de la 2 octombrie 2009 la zi, pentru inculpatul A.C. și de la 1 septembrie 2009 la zi, în privința inculpatului A. D.

A obligat pe inculpații A. D., A.A., A.V. la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare în privința inculpatului A.C. au rămas în sarcina statului.

A acordat onorariu parțial pentru termenul de judecată din data de 27 iulie 2011, de câte 100 lei, pentru inculpații A.C. și A. D., care se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând hotărârea atacată prin prisma tuturor criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut următoarele:

Cu privire la apelul formulat de Parchet:

În urma unei analize și evaluări proprii a întregului material probator administrat în cauză, instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, activitatea infracțională a inculpaților primind în ansamblu și în drept o justă haină juridică.

În primul rând, s-a reținut, referitor la achitarea celor patru inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, că soluția primei instanțe este corectă, însă temeiul achitării se impune a fi schimbat în art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel, s-a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv latura obiectivă, simpla participație penală a celor patru inculpați nefiind de natură să conducă la concluzia existenței grupului infracțional organizat, în condițiile în care inculpații nu au acționat în baza unei înțelegeri anterioare ori sub comanda, coordonarea unuia dintre ei - majoritatea rezoluțiilor infracționale fiind determinate de reacții spontane, întâmplătoare, generate de diverși factori externi, precum situația materială a victimelor (care nu dispuneau de resursele materiale necesare achiziționării biletelor de transport din România în Spania) ori solicitări de informații privind condițiile de muncă și cazare din Spania -, nu a existat o structură determinată și nici roluri prestabilite cu atribuții pentru fiecare făptuitor, în speță fiind deci vorba despre o pluralitate ocazională, iar nu de una constituită.

Instanța de apel a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile de existență a pluralității constituite de infractori prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu privire la gruparea de persoane, la scopul urmărit - săvârșirea de infracțiuni grave, la organizarea acesteia de durată, pentru a realiza pluralitatea constituită, în speță fiind vorba despre o simplă conlucrare între inculpați - membrii ai aceleiași familii, care s-au sprijinit între ei, întâmplător, ocazional, A.V. și A. (în calitate de părinți) și A. D. (frate) înțelegând să își ajute fiul și, respectiv, fratele, A.C., în recrutarea/transportul persoanelor ce urmau a pleca la muncă în străinătate, existând o legătură între membrii familiei, fără a se putea vorbi însă despre o structură ierarhică. Instanța de apel a reținut că „recrutarea" nu s-a desfășurat după un plan prestabilit, ci a avut loc aleatoriu, direct sau indirect, prin intermediul rudelor, afinilor sau chiar a prietenilor care fie ajunseseră în Spania la muncă, fie urmau, la rândul lor, să plece și care au acționat fără vinovăție, fiind în eroare de fapt (cum este cazul victimelor D.F.D., A.P. (văr primar), S.I., T.Ș.,T.P., M.V.I., S.G.M., ș.a.).

Instanța de prim control judiciar a constatat că în mod corect judecătorul cauzei a reținut întrunite condițiile răspunderii penale în sarcina inculpatei A.A. doar pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de persoane majore, constând în contribuția acesteia de a recruta pe victima T.V. în scopul exploatării acestuia prin muncă în Spania și a unei infracțiuni de trafic de minori, constând în găzduirea minorei D.L.

Astfel, în scopul „recrutării" părții civile T.V., inculpata A.A. împreună cu soțul său, A.V., l-au vizitat pe acesta în localitatea de domiciliu a victimei și l-au pus în legătură telefonică cu fiul lor - inculpatul A.C. în urma discuțiilor purtate cu părinții inculpatului (soții A.A. și Vasile), a celor telefonice purtate cu inculpatul A.C. și chiar a celor avute cu T.Ș. (concubina de la acea vreme a inculpatului A.C. și, totodată, sora victimei), partea civilă T.V. a luat hotărârea de a pleca în Spania „la muncă", fiind însă indus în eroare de aceștia cu privire la asigurarea și condițiile de masă, cazare și transport, la plata remunerației cuvenite pentru fiecare activitate ori zi de activitate ce urma a fi prestată, în scopul exploatării acestuia prin muncă, scop ce a fost atins.

Deși inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată, s-a constatat că în mod just prima instanță - reținând, în urma examinării și coroborării probatoriului administrat, în sarcina acesteia, un singur act material - a dispus schimbarea încadrării juridice și a înlăturat disp. art. 41 alin. (2) C. pen., critica Parchetului sub acest aspect neputând fi primită.

Referitor la achitarea inculpatei A.A. pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată (victime N.C.D. și T.L.), motiv de apel invocat de Parchet, instanța de apel a reținut, în acord cu prima instanță, că prin probatoriul administrat nu s-a dovedit că această inculpată ar fî contribuit la recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea vreuneia dintre aceste două persoane minore, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, în scopul exploatării lor, din declarația mamei părții civile minore N.C.D., numita S.L., rezultând că minorul a fost transportat de către inculpatul A. D. la firma de transport ce urma a-l duce în Spania și tot acest inculpat i-a asigurat fiului său biletul pentru călătoria cu autocarul către Spania.

La rândul său, partea civilă T.L. a fost „recrutată" prin intermediul numitului S.G.M. (persoană de bună credință indusă la rândul său în eroare sau constrânsă să mintă alături de T.V., T.P., M.V.I.), victima T.L. făcând parte din grupul celor care au plecat în Spania la data de 31 iulie 2007, cu o cursă a firmei de transport R.T. Victima minoră a fost sfătuită telefonic chiar de către inculpatul A.C. ce acte trebuie să obțină pentru a pleca în Spania (întrucât la acea dată era minoră) și tot acest inculpat i-a comunicat telefonic (direct sau indirect) că plecarea fusese stabilită pentru data de 31 iulie 2007, dată pentru care tatăl său - inculpatul A.V. - făcuse rezervare pe numele său la firma de transport.

S-a reținut că, în cazul celor doi minori, este fără echivoc contribuția directă a inculpatului A.C. în recrutarea lor și indirectă la transportarea lor, prin intermediul inculpaților A.V. (în cazul minorei T.L.) și A. D. (în cazul minorului N.C.D.) și, pe cale de consecință, fără echivoc, contribuția directă a inculpatului A.V. în transportarea minorei T. și contribuția directă a inculpatului A. D. în transportarea minorului N.

Cum transportul victimei T.L. a fost asigurat de inculpatul A.V., s-a apreciat că în mod corect s-a reținut de către prima instanță, în sarcina acestui inculpat, un singur act material în comiterea infracțiunii de trafic de persoane minore și, ca urmare, prin schimbarea încadrării juridice, s-au înlăturat disp. art. 41 alin. (2) C. pen., critica Parchetului sub acest aspect apărând ca nefondată.

Tot nefondată a fost considerată și critica vizând schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de persoane minore prin muncă, pentru care inculpatul A. D. a fost trimis în judecată, nici în cazul acestui inculpat neputându-se reține decât un singur act material, și anume transportarea minorului N.C.D., așa cum s-a arătat mai sus, iar nu mai multe acte materiale în formă continuată.

A fost avut în vedere că parchetul insistă a se reține și în sarcina inculpatului A. D. implicarea directă sau indirectă în recrutarea și transportarea prin înșelăciune a victimei T.L., în scopul exploatării prin muncă, însă nu indică în concret din care anume mijloace de probă rezultă acest fapt, ci dimpotrivă, precizează, în dezvoltarea motivelor de apel, că într-adevăr, această implicare se întemeiază pe un suport probatoriu echivoc (vol. 1, d.i., fila 13 motive apel Parchet).

Cu referire la aspectele de nelegalitate izvorâte din aplicarea disp. art. 118 C. pen., invocate în apelul Parchetului, instanța de apel a constatat că, într-adevăr, prima instanță a reținut eronat textul de lege în baza căruia trebuia să se dispună confiscarea armei și muniției ridicate cu ocazia percheziției, în cauză fiind vorba despre deținerea fără drept a unui pistol semiautomat, fără a poseda certificat de deținător legal, arma făcând parte din categoria celor supuse notificării - Legea nr. 295/2004, așa încât se impunea confiscarea bunurilor deținute în contra dispozițiilor legale, conform art. 118 lit. f) C. proc. pen., iar nu în baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind vorba de bunuri care să fie dobândite prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane.

Referitor la solicitarea Parchetului de menținere a sechestrului asigurător - asupra autoturismului, proprietate comună devălmașă a inculpaților A.A. și A.V. și asupra imobilului cu destinație de locuință situat în localitatea Bucu, județul Ialomița, proprietatea acelorași inculpați, conform contractului de vânzare- cumpărare autentificat la B.N.P. S.M. din 3 iulie 2000 - instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 82/D/P/2007 din 20 noiembrie 2009, instanța de apel a reținut, în acord cu prima instanță, că acestea nu pot fi supuse confiscării speciale întrucât nu aparțin făptuitorilor A. D. și A.C. și constatând că nu sunt întrunite condițiile confiscării speciale, această critică a fost apreciată ca nefondată.

S-a constatat că un alt motiv de nelegalitate invocat prin apelul Parchetului vizează latura civilă a cauzei, în sensul că în mod greșit inculpații nu au fost obligați, din oficiu, de către prima instanță, la plata despăgubirilor civile către victima minoră T.L., exploatată prin muncă.

Astfel, s-a reținut că, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, potrivit art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen., acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, iar instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

În lumina acestor dispoziții, având în vedere și prevederile art. 348 C. proc. pen. și constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, s-a apreciat că prima instanță ar fi trebuit să-i oblige pe inculpați la plata de daune morale către minori, în măsura contribuției fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptelor ce compun activitatea infracțională dedusă judecății în prezenta cauză.

În cazul minorului N.C.D., instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță s-a pronunțat cu privire la latura civilă (obligându-i pe inculpații A.C. și A. D. la plata sumei de 12.000 euro către această parte civilă), însă nu același lucru se întâmplă și în cazul minorelor T.L., exploatată prin muncă și D.L., exploatată sexual, ambele victime ale infracțiunii de trafic de persoane, reținută în mod corect în sarcina tuturor celor patru inculpați, în cazul minorei D. (prin modalități alternative -recrutare, transportare, găzduire) și în sarcina inculpaților A.C. și A.V., în cazul minorei T. (recrutare / transportare).

Așa fiind, această critică Parchetului a fost admisă și constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 17 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații A.C., A. D., A.A. și A.V., în solidar, la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, iar inculpații A.C., A.A. și A.V. la plata sumei de 5.000 cu același titlu în favoarea minorei T.L.

Deși evaluarea cuantumului daunelor morale reprezintă prin excelență o chestiune de apreciere și o chestiune de fapt, instanța de apel a precizat că acest cuantum este apreciat în raport de consecințele produse și suferințele cauzate celor două minore cărora, prin faptele inculpaților, le-au fost lezate demnitatea umană, onoarea, prestigiul și cinstea, impactul negativ al unor astfel de fapte fiind foarte puternic, sechelele posttraumatice afectând ulterior în mod cert viața privată de familie și socială a părților vătămate, prin cuantumul acordat, daunele morale fiind apte să le ofere o satisfacție echitabilă, proporțională cu caracterul profund și ireversibil al prejudiciului suferit.

Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de apel a constatat că prima instanță în mod corect a dat eficiență principiului disponibilității ce guvernează acțiunea civilă alăturată celei penale, în condițiile în care victimă a exploatării sexuale - partea civilă Ș.A.G., nu a formulat pretenții civile în cauză și, tot astfel, în mod just, a dispus confiscarea în baza art. 118 lit. e) C. pen. a sumei de 2.000 euro (sumă pe care inculpatul A. D. a recunoscut că a dobândit-o de la aceasta treptat, în tranșe). Instanța de apel, în lipsa unor dovezi certe, nu a putut primi susținerea Parchetului în sensul că această victimă i-ar fi remis inculpatului A. D. o sumă cu mult mai mare de 2.000 euro, respectiv o sumă cuprinsă între 60.000-70.000 euro, rezultată din calcularea cu prudență a sumelor de bani pe care le-ar fi obținut victima din prostituție (minim 100 euro, dacă nu și 400) de la vârsta majoratului și până la reținerea inculpatului.

Referitor la apelul inculpatului A.C.:

Instanța de apel a constatat că și în cazul acestui inculpat situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde probelor administrate în cauză, din care rezultă, fără niciun fel de dubiu, că în perioada 2006-2009, a recrutat prin inducere în eroare, în același timp și loc sau în locuri și la date diferite, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe persoane majore (74 victime) și două persoane minore (T.L. și N.C.D.), pe care le-a exploatat prin muncă în Spania, respectiv prin executarea unei munci în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate ori prin reținerea nejustificată a unor sume de bani din salariul cuvenit, activitate pe care a desfașurat-o fie singur (în cazul celor mai multe dintre persoanele vătămate), fie împreună sau prin intermediul inculpaților A. D., A.V. și A.A. ori cu alte persoane care au acționat fără vinovăție (din eroare de fapt sau constrânși fizic și moral). în aceeași perioadă -mai 2009 - a recrutat-o atât direct, cât și prin intermediul inculpaților A. D., Vasile și A., pe minora D.L., prin promisiuni false de căsătorie, pe care a exploatat-o sexual în Italia, determinând-o la practicarea prostituției.

S-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului au primit și în drept o justă încadrare juridică și, constatând întrunite condițiile răspunderii penale, în mod corect prima instanță l-a condamnat pe acesta la pedepse cu închisoarea pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa.

Critica inculpatului în sensul că s-ar impune achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori având-o ca victimă pe D.L. nu a putut fi primită, în condițiile în care în urma administrării probatoriului (declarații parte civilă, martori, interceptări telefonice, declarații inculpați) prezumția de nevinovăție de care acesta s-a bucurat conform art. 52 și art. 66 C. proc. pen. a fost înlăturată.

S-a reținut că este adevărat că minora D.L. a fost recrutată cu contribuția majoră a inculpatului A. D. și a inculpaților A.V. și A. cu care aceasta a interacționat preponderent, aceștia fiind cei care s-au deplasat de mai multe ori la ea acasă, discutând cu părinții ei, transportând-o la Bucu, dându-i bani pentru actele de identitate și plătindu-i taxele notariale pentru declarația de consimțământ necesară pentru ca minora să poată părăsi țara, cu inculpatul A.C. minora luând inițial legătura doar telefonic întrucât se afla în Italia, locuind în Padenghe sul Garda, în casa fratelui său D., însă probatoriul administrat în cauză a demonstrat că, ulterior recrutării, acest inculpat a cazat-o în Italia, unde a constrâns-o să întrețină acte sexuale plătite cu mai mulți bărbați, exploatând-o sexual.

Cu toate acestea, apelul inculpatului a fost admis sub aspectul individualizării a două dintre pedepsele ce i-au fost aplicate, respectiv pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (74 persoane majore exploatate prin muncă) și de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (exploatarea prin muncă a victimelor minore T.L. și N.C.D.).

Astfel, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., în procesul complex de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să țină cont simultan de mai multe aspecte, respectiv: de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (ce dau măsura gradului de pericol social generic al infracțiunii), de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut că este adevărat că, în speță, circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale inculpatului nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen., cu consecința unei coborâri a pedepsei sub minimul special, așa cum a solicitat apelantul inculpat prin motivele de apel depuse în scris la dosar, modalitatea concretă a comiterii faptelor de trafic de persoane deduse judecății în prezenta cauză relevând perseverența infracțională a inculpatului și chiar o anumită specializare (în sarcina sa fiind reținute în concurs mai multe fapte de trafic de persoane, unele dintre acestea cuprinzând foarte multe acte materiale - 74 persoane majore exploatate prin muncă, două persoane minore exploatate, de asemenea, prin muncă și o persoană minoră exploatată sexual), însă, la dozarea cuantumului, instanța nu a putut ignora limitele de pedeapsă prevăzute de lege (pentru infracțiunea de trafic de persoane majore legea prevăzând pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani), lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești unele dintre părțile civile ori martori au retractat declarațiile din cursul urmăririi penale, adoptând o poziție net favorabilă inculpatului A.C., dând o altă dimensiune activității infracționale a acestuia, în ansamblu și implicit periculozității inculpatului, care a considerat că, în felul în care a acționat, ar putea să-și închege o afacere oferind „sprijin" unor persoane dispuse a-și asigura un loc de muncă; atitudinea inculpatului avută pe parcursul procesului, care nu a fost una de totală și vehementă negare, ci a colaborat cu organele judiciare și a recunoscut comiterea faptelor în contextul apărării pe care a înțeles să și-o construiască, majoritatea faptelor fiind legate de racolarea în vederea exploatării prin muncă.

S-a apreciat că scopul pedepsei, reglementat în art. 52 C. pen., poate fi atins doar atunci când datele ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate ca atare, așa încât raportul dintre cuantumul sancțiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării și scopul său educativ să fie cât mai echilibrat, funcția de reeducare a pedepsei realizându-se numai printr-o justă individualizare a pedepsei. S-a reținut că scopul pedepsei constând în reinserția socială a condamnatului nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate, instanța de apel opinând că o pedeapsă prea severă în raport cu criteriile anterior menționate ar putea fi ineficientă și ar putea conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.

Conchizând, a considerat instanța de apel că a realiza o corectă individualizare a pedepsei înseamnă a acorda semnificația cuvenită tuturor acelor date ce țin de circumstanțele reale ale faptei și de cele personale ale inculpatului.

Sub acest aspect, al dozării cuantumurilor pedepselor aplicate, în baza art. 379 C. proc. pen., apelul inculpatului A.C. a fost admis, cu consecința desființării, în parte, a sentinței atacate și, în fond, s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 13 ani închisoare, la 10 ani închisoare, precum și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 12 ani închisoare, la 10 ani închisoare, menținându-se pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33-34 C. pen., reținând că faptele au fost comise în concurs real, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare care, pentru a nu i se crea inculpatului ideea de impunitate pentru pedepsele ce nu se mai execută datorită cumulului juridic, a fost sporită cu 1 an, urmând ca, în final, inculpatului să i se dea spre executare pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

Referitor la recursurile declarate de inculpații A. D., A.V. și A.A.:

Și în privința acestor inculpați, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect contribuția lor la comiterea faptelor ce compun ansamblul infracțional, în cauză neimpunându-se achitarea acestora pentru vreuna dintre infracțiunile pentru care prima instanță a pronunțat condamnări la pedepse cu închisoarea, instanța de prim control judiciar, așa, cum s-a arătat mai sus, însușindu-și, în baza propriului examen al actelor și lucrărilor dosarului și în limitele arătate, cele două soluții de achitare despre care s-a făcut anterior vorbire (pentru existența grupului infracțional organizat și în cazul inculpatei A.A.).

Astfel, în cazul inculpatului A. D. nu s-a putut reține că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane majore în formă continuată, în modalitatea recrutării pentru exploatare prin muncă a unui număr de 12 victime, trafic de persoane minore - parte vătămată N.C.D. - în modalitatea transportării în vederea exploatării prin muncă, trafic de persoane majore - 5 victime - în vederea exploatării sexuale a acestora ori că nu există fapta de trafic de minori în vederea exploatării sexuale a victimei D.L.

S-a constatat că inculpatul A. D. a participat efectiv la comiterea tuturor acestor fapte, prima instanță reținând în mod just contribuția directă/indirectă a acestuia, dar și a inculpaților A.V. și A.A., după caz, la recrutarea prin îndemnuri sau promisiuni mincinoase - înșelăciune -și/sau transportarea (în scopul exploatării prin muncă în Spania) a mai multor persoane majore din Bucu, Scânteia, Fetești sau Tăndărei, începând cu luna august 2006 (inculpatul A. D. participând la recrutarea victimei A.M.) și, ulterior, în primăvara - vara anului 2007, ianuarie - februarie 2008 și septembrie - decembrie 2008, fie în scopul exploatării sexuale în Italia, cum este cazul celor cinci victime majore ori a minorei D.L.

Cu privire la toți inculpații, instanța de apel a apreciat că vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați în primă instanță este dovedită fără putință de tăgadă, la dosarul cauzei neexistând niciun fel de probă administrată din oficiu sau solicitată de către inculpați care să dovedească că lucrurile s-ar fi petrecut altfel decât așa cum s-a menționat mai sus.

S-a reținut că, potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanța de prim control judiciar a găsit neîntemeiată și critica vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate (formulată atât de Parchet, dar și de inculpați), apreciind că prima instanță a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., dând totodată relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptelor și profilul socio-moral și de personalitate al acestora, în speță neimpunându-se reducerea pedepselor aplicate inculpaților A. D., V. și A., dar nici majorarea lor, acestea fiind apte, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, reglementat de art. 52 C. pen., dar și prevenția specială și cea generală.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, Serviciul Teritorial București și inculpații A.C., A. D., A.A. și A.V..

Parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

Greșita încadrare juridică a vizat faptele reținute în sarcina inculpatei A.A. care întrunesc, în opinia parchetului, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a susținut că implicarea inculpatei în exploatarea părții vătămate T.V. nu este izolată, singulară, aceeași modalitate de săvârșire a faptei constatându-se și în cazul altor trei părți vătămate.

De asemenea, s-a susținut că eroarea gravă de fapt constă în greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, probele administrate dovE.nd existența unui grup infracțional organizat, constituit în scopul exploatării părților vătămate.

În fine, parchetul a apreciat că pedepsele aplicate sunt greșit individualizate în raport cu gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpați. Pe cale de consecință, s-a susținut că se impune majorarea cuantumului pedepselor și executarea acestora în regim privativ de libertate.

Recurentul inculpat A.C. a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante și reducerea pedepsei.

Recurentul inculpat A. D. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 12, 172 și 14 C. proc. pen.

Incidența dispozițiilor art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. a fost generată de omisiunea instanței de apel de a se pronunța în mod explicit cu privire la audierea părții vătămate D.L.

Pe de altă parte, în raport de probele administrate, s-a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului A. D. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor expuse în actul de sesizare al instanței și, ca atare, se impune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește greșita aplicare a legii, s-a arătat că aceasta constă în faptul că instanța de apel nu a motivat decizia, preluând argumentele instanței de fond.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei, dată fiind contribuția insignifiantă a inculpatului la comiterea faptei.

Recurenții inculpați A.V. și A.A. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile promovate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional, în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate și o structură determinată sau roluri prestabilite pentru membrii săi.

În accepțiunea textului enunțat, există grup infracțional organizat, a cărui inițiere sau constituire se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpații au acționat în mod coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind roluri determinate, în scopul comiterii infracțiunii de trafic de persoane, pentru a obține un beneficiu financiar ori alt beneficiu material.

Din examinarea probelor administrate în cauză, se reține ca fiind dovE.tă și infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și, ca atare, din această perspectivă, hotărârile pronunțate sunt nelegale.

Sunt avute în vedere, pe de o parte, declarațiile inculpatului A.C., care a recunoscut toate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, beneficiind astfel de reducerea pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

Declarațiile inculpatului A.C. se coroborează cu declarațiile părților vătămate (74 de victime exploatate prin muncă în Spania), constatându-se existența aceleiași modalități de săvârșire a faptelor, dar și raporturile existente între inculpați. Astfel, se constată că inculpatul A.C. era cel care exploata efectiv victimele, în timp ce inculpații A. D., A.V. și A.A. se ocupau de recrutarea părților vătămate și asigurau transportul acestora în Spania.

Recrutarea victimelor se realiza prin promisiunea oferirii unor condiții de muncă oneste, activitatea infracțională desfășurându-se pe o durată mare de timp, respectiv din februarie 2007 până în anul 2009.

Raporturile strânse dintre inculpați, modalitatea identică de recrutare a victimelor, numărul mare al acestora, coordonarea grupului de către inculpatul A.C., respectiv recrutarea și transportarea victimelor de către ceilalți inculpați, durata în timp a activității infracționale, sunt elemente care înlătură existența unei pluralități ocazionale.

Pe cale de consecință, fapta inculpaților A.C., A. D., A.A. și A.V. care, în perioada februarie 2007 - 2009, au recrutat, transportat și exploatat 74 de părți vătămate, cărora le-au promis condiții de muncă decente în Spania, însușindu-și câștigul obținut prin supunerea acestora la muncă forțată, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatei A.A., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, fapta constând în recrutarea părții vătămate G.T.V.

Probele administrate nu dovedesc, dincolo de orice dubiu, implicarea inculpatei A.A. în exploatarea celorlalte părți vătămate. Din declarațiile victimelor și ale martorilor și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice nu se desprinde vinovăția inculpatei în recrutarea și transportul altor părți vătămate.

Ca atare, nu se justifică reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic de persoane, astfel cum s-a susținut de către Parchet.

Hotărârile pronunțate în cauză sunt, însă, criticabile în ceea ce privește greșita ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului, instituită de organele de urmărire penală.

În condițiile în care, în cauză, inculpații au fost obligați la despăgubiri civile, se impunea menținerea sechestrului instituit prin Ordonanța nr. 82/D/P/2007 din 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, Biroul Teritorial Ialomița, cu privire la autoturismul Volkswagen Passat și la imobilul cu destinație de locuință situat în localitatea Bucu, județul Ialomița, proprietate a inculpaților A.A. și A.V., până la limita despăgubirilor civile la care au fost obligați.

Pentru argumentele reținute anterior, se constată ca fiind întemeiate criticile Parchetului, hotărârile pronunțate în cauză urmând a fi reformate în aceste limite.

în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul A.C., Înalta Curte constată că este fondat, având în vedere că acesta a recunoscut integral faptele reținute în actul de sesizare a instanței, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Incidența procedurii simplifcate și, implicit, beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime sunt obligatorii, în raport cu decizia Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. și la aplicarea retroactivă a acestora.

Recursul inculpatei A.A. este, de asemenea, fondat prin prisma greșitei aplicări a pedepsei complementare, în raport de infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară.

Potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, condiția arătată în alin. (1), cu privire la cuantumul pedepsei principale, trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute la acel alineat este obligatorie.

Cum instanțele au reținut în favoarea inculpatei circumstanțe judiciare atenuante, aplicându-i pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, nu putea fi aplicată pedeapsa complementară, chiar dacă este prevăzută în norma de incriminare întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește recursul inculpatului A. D., criticile invocate sunt nefondate.

În legătură cu întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, probele administrate dovedesc existența acestora și săvârșirea lor cu forma de vinovăție cerută de lege.

Inculpatul cunoștea care-i sunt atribuțiile în cadrul grupului infracțional organizat, participând alături de ceilalți inculpați la recrutarea și transportul victimelor în Spania, cunoscând faptul că acestea urmau a fi exploatate în interesul grupului. A ținut în permanență legătura cu ceilalți inculpați, părțile vătămate și martorii confirmând activitatea sa infracțională.

Cât privește nemotivarea deciziei instanței de apel, se impune a se observa, pe de o parte, că această critică nu este întemeiată, iar pe de altă parte, nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care se referă la chestiuni de drept și nu de fapt.

Nici critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. nu poate fi primită, dat fiind faptul că audierea părții vătămate D.L. nu a putut fi realizată, fiind plecată în străinătate, la o adresă necunoscută, astfel că audierea directă și nemijlocită a acesteia nu a fost posibilă din motive obiective.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor -critică invocată, deopotrivă, de Parchet și de inculpați - Înalta Curte va avea în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul și modalitatea de executare a acestora fiind stabilite în raport de gradul de pericol social concret al faptelor, dar și în raport cu contribuția fiecărui inculpat în parte.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, Serviciul Teritorial București și de inculpații A.C. și A.A. împotriva Deciziei penale nr. 327/ A din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 388 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Ialomița, numai în ceea ce privește:

- greșita achitare a inculpaților A.C., A. D., A.V. și A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- nelegala aplicare a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. inculpatei A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. față de inculpatul A.C.;

- individualizarea judiciară a pedepsei;

- greșita ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului, instituită prin Ordonanța nr. 82/D/P/2007 din 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, Biroul Teritorial Ialomița, cu privire la autoturismul și la imobilul cu destinație de locuință situat în localitatea Bucu, str. Posada nr. 30, județul Ialomița, proprietate a inculpaților A.A. și A.V.

Rejudecând cauza în aceste limite, va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului A.C. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane majore, în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (74 victime, exploatate prin muncă, în Spania);

- 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimele minore T.L. și N.C.D.);

- 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă D.L.).

Va înlătura sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., va condamna pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., de la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (74 victime, exploatate prin muncă, în Spania).

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., de la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (victimele minore T.L. și N.C.D.).

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., de la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (victimă D.L.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului A. D. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore, în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen. (victimele A.M., D.F.D., B.D.T., S.I., T.M.G., B.M.A., B.G., V.G., M.P., M.S.M., lordache Sandei și P.M., persoane majore recrutate ori transportate, în vederea exploatării prin muncă în Spania);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen. (transportarea victimei minore N.C.D. în vederea exploatării prin muncă în Spania);

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen. (exploatarea sexuală prin determinarea la practicarea prostituției, a victimei minore, D.L.);

- 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. c) C. pen. (exploatarea sexuală a victimelor Ș.A.G., M.M.D., M.E.D., T.M. și D.N.M.);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 2 79 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 lit. d) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen., va condamna pe inculpatul A. D. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. D. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului A.V. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-art. 76 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (transportarea, în vederea exploatării prin muncă în Spania, a victimelor: Z.M., T.V., T.Ș., B.D.T., C.I., D.G., T.M., B.M., C.I.G., C.G., O.V., S.G.M., M.M.I., V.D., V.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori prev de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 lit. a C. pen. (asigurarea transportului victimei minore T.L., în vederea exploatării prin muncă în Spania);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (găzduirea victimei minore D.L., în scopul exploatării sexuale a acesteia).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen., va condamna pe inculpatul A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatei A.A. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (recrutarea victimei T.V., în scopul exploatării prin muncă în Spania);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 6 78/2001 raportat la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (găzduirea victimei minore D.L. în scopul determinării la practicarea prostituției).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen., v condamnă pe inculpata A.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Va înlătura aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatei A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpata A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 861 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 862 și art. 82 alin. (3) C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei A.A., pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Va încredința supravegherea inculpatei A.A. Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., va dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune căruia i s-a încredințat supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 863 alin. (3) C. proc. pen., va impune inculpatei A.A. respectarea următoarelor obligații, pe durata termenului de încercare:

- să nu schimbe domiciliul sau reședința și să nu depășească limitele teritoriale ale țării, decât cu aprobarea instanței;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate și civile din prezenta cauză.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 864 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pentru inculpata A.A.

Va menține sechestrul instituit prin Ordonanța nr. 82/D/P/2007 din 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Ialomița, cu privire la autoturismul și la imobilul cu destinație de locuință situat în localitatea Bucu, județul Ialomița, proprietate a inculpaților A.A. și A.V. până la limita despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A. D. și A.V. împotriva aceleiași decizii penale.

În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpatul A.C., timpul reținerii și al arestării preventive de la 02 octombrie 2009 la 28 mai 2012 și pentru inculpatul A. D. timpul reținerii și al arestării preventive de la 01 septembrie 2009 la 28 mai 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2). C. proc. pen., recurenții inculpați A. D. și A.V. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați A.C. și A.A. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite celor doi apărători desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile și pentru intimatele părți vătămate, în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București și de inculpații A.C. și A.A. împotriva Deciziei penale nr. 327/ A din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 388 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Ialomița, numai în ceea ce privește:

- greșita achitare a inculpaților A.C., A. D., A.V. și A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- nelegala aplicare a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. inculpatei A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. față de inculpatul A.C.;

- individualizarea judiciară a pedepsei;

- greșita ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului, instituită prin Ordonanța nr. 82/D/P/2007 din 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Ialomița, cu privire la autoturismul și la imobilul cu destinație de locuință situat în localitatea Bucu, județul Ialomița, proprietate a inculpaților A.A. și A.V..

Rejudecând cauza în aceste limite:

1. Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului A.C. și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane majore, în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen. (74 victime, exploatate prin muncă, în Spania);

- 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, raportat la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen. (victimele minore T.L. și N.C.D.);

- 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă D.L.).

Înlătură sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului. în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., de la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (74 victime, exploatate prin muncă, în Spania).

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, raportat la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., de la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (victimele minore T.L. și N.C.D.).

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (victimă D.L.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

- 2 Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului A. D. și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore, în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen. (victimele A.M., D.F.D., B.D.T., S.I., T.M.G., B.M.A., B.G., V.G., M.P., M.S.M., I.S. și P.M., persoane majore recrutate ori transportate, în vederea exploatării prin muncă în Spania);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen. (transportarea victimei minore N.C.D. în vederea exploatării prin muncă în Spania);

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) C. pen. (exploatarea sexuală prin determinarea la practicarea prostituției, a victimei minore, D.L.);

- 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2). și art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. c) C. pen. (exploatarea sexuală a victimelor Ș.A.G., M.M.D., M.E.D., T.M. și D.N.M.);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 lit. d) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul A. D. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. D. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

3. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului A.V. și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-art. 76 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2). C. pen., (transportarea în vederea exploatării prin muncă în Spania, a victimelor: Z.M., T.V., T.Ș., B.D.T., C.I., D.G., T.M., B.M., C.I.G., C.G., O.V., S.G.M., M.M.I., V.D., V.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori prev de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 lit. a) C. pen. (asigurarea transportului victimei minore T.L., în vederea exploatării prin muncă în Spania);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c0 și alin. (2). C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (găzduirea victimei minore D.L., în scopul exploatării sexuale a acesteia).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

4. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatei A.A. și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (recrutarea victimei T.V., în scopul exploatării prin muncă în Spania);

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2). lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (găzduirea victimei minore, D.L. în scopul determinării la practicarea prostituției).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74- 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnă pe inculpata A.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Înlătură aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatei A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpata A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 861 alin. (2). C. pen., cu referire la art. 862 și art. 82 alin. (3) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei A.A., pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Încredințează supravegherea inculpatei A.A. Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune căruia i s-a încredințat supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 863 alin. (3) C. proc. pen., se impune inculpatei A.A. respectarea următoarelor obligații, pe durata termenului de încercare:

- să nu schimbe domiciliul sau reședința și să nu depășească limitele teritoriale ale țării, decât cu aprobarea instanței;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate și civile din prezenta cauză.

Face aplicarea dispozițiilor art. 864 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pentru inculpata A.A..

5. Menține sechestrul instituit prin Ordonanța nr. 82/D/P/2007 din 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Ialomița, cu privire la autoturismul și la imobilul cu destinație de locuință situat în localitatea Bucu, județul Ialomița, proprietate a inculpaților A.A. și A.V. până la limita despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A. D. și A.V. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpatul A.C., timpul reținerii și al arestării preventive de la 02 octombrie 2009 la 28 mai 2012 și pentru inculpatul A. D. timpul reținerii și al arestării preventive de la 01 septembrie 2009 la 28 mai 2012.

Obligă recurenții intimați inculpați A. D. și A.V. la plata sumelor de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați A.C. și A.A. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite celor doi apărători desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile și pentru intimatele părți vătămate, în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2012.