Retrial applying more favorable fraud statute to reduce sentence after abrogation of aggravated offense

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 250 din 19 iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1164/117/2012 al Tribunalului Cluj:

S-a respins cererea de reținere în favoarea inculpatei G.M. a dispozițiilor art. 13 și art. 741 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata: G.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, la pedeapsa de: 4 ani închisoare cu executare în detenție și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen. Executarea pedepsei complementare va începe după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 14 și urm., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. anterior, a fost obligată inculpata să plătească:suma de 55.200 RON părții civile H.F.A., suma de 50.000 RON părții civile C.R.C., suma de 14.500 RON părții civile C.O.S., suma de 12.150 euro și dobânda legală la această sumă începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății efective părții civile D.R., suma de 10.000 RON și dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății efective - părții civile M.M., suma de 74.200 RON și dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății efective părții civile B.L., - suma de 106.800 RON și dobânzile percepute de C. Bank conform contractului de credit încheiat la data de 08 februarie 2008, de la data contractării creditului și până la data achitării în întregime a sumei contractate, părții civile A.G., respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții ale acestei părți civile, - sumele de 295.450 euro și 68.140 RON, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății efective, în solidar, părților civile C.R. și C.P.G., respingând restul pretențiilor acestor părți civile.

S-a menținut măsura asigurătorie a popririi pensiei inculpatei până la 1/3 din venitul lunar net și măsura asigurătorie a popririi tuturor conturilor deschise de aceasta la Banca T., modificând sumele până la concurența cărora sunt menținute măsurile asigurătorii în sumele la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părților civile H.F.A. și D.R., până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a admis cererea părții civile A.G. și s-a instituit măsura asigurătorie a popririi a 1/3 din venitul lunar net al inculpatei și până la concurența sumei la plata căreia a fost obligată inculpata în favoarea părții civile A.G. prin prezenta sentință.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească în favoarea părții civile A.G. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a părții civile D.R. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a părții civile H.F.A. a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 191 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 1020/P/2009 a fost trimisă în judecată inculpata G.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele constând în aceea că în perioada 2007-2008, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod direct sau prin intermediul altei persoane, Ie-a indus în eroare pe părțile vătămate C.R., C.P.G., A.G., H.F., C.O.S., C.R.C., S.A., M.M., D.R. și B.L. prin promisiunea că, prin intermediul unor relații pe care le are cu anumite persoane din mediul bancar, le poate facilita achiziționarea unor imobile scoase la licitație de către Banca R.D.

Inculpata a solicitat să fie judecată în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., însă cererea acesteia a fost respinsă deoarece inculpata nu a recunoscut în totalitate comiterea faptelor, respectiv nu a recunoscut primirea sumelor menționate de părțile vătămate în constituirile de parte civilă, susținând că tot ceea ce a primit de la acestea prin intermediul părților vătămate C.R. și M.M. a restituit. Recunoașterea acesteia nu este una totală, astfel cum este necesar potrivit art. 3201 alin. (2) C. proc. pen. pentru a fi judecată în procedura simplificată. Pentru aceasta ea trebuie să recunoască fiecare act material comis în dauna fiecărei părți civile. Lipsa recunoașterii totale reiese din faptul că inculpata nu recunoaște nici măcar primirea sumelor de bani concrete pretinse și dovedite de celelalte părți civile, altele decât C.R. și C.P.G.

În faza de judecată au fost administrate următoarele probe și mijloace de probă: declarația inculpatei, declarațiile părților vătămate H.F.A., C.R.C., C.O.S., D.R., M.M., A.G., B.L., C.R., C.P.G., declarațiile martorilor M.O.M., B.V., A.C.C., D.D.A., C.I., S.D.A., A.P.D., G.I., B.P.I., G.P.H., C.V.C., F.F., au fost solicitate relații cu privire la conturile inculpatei și ale familiei acesteia.

Inculpata nu a recunoscut că și-ar fi însușit banii părților vătămate.

A susținut că în urmă cu mai bine de 10 ani, pe vremea când era angajată (s-a pensionat de boală în 1998), la o petrecere de 8 martie din cadrul întreprinderii unde lucra, ținută la hotelul B., a cunoscut două surori, P.A.M. și P.D. care lucrau în cadrul Băncii R.D. și care au întrebat-o dacă nu dorește să cumpere apartamentele rău-platnicilor pe care banca le scotea la licitație, prețul acestora fiind unul avantajos. La discuție a participat și o persoană pe nume F.E. care a decedat ulterior într-un accident aviatic. Răspunsul ei a fost unul negativ, însă în cursul anului 2007 Ie-a reîntâlnit pe cele două într-o cofetărie, care nu mai există în prezent, unde ele își beau cafeaua în fiecare după-amiază, iar acestea i-au făcut o nouă ofertă în același sens.

Inculpata a întrebat-o apoi pe fosta ei colegă de serviciu M.M. dacă nu dorește să achiziționeze apartamente în această modalitate, apoi pe C.R. pe care a cunoscut-o prin intermediul părții vătămate M.M. La rândul lor, ele au întrebat alți cunoscuți de-ai lor despre această chestiune. Inculpata susține că a primit suma de 850.000.000 ROL de la C.R. pentru apartamente, pe care a restituit-o. Recunoaște că a primit diverse sume de bani în plicuri închise, pe care Ie-a dat mai departe numitei P.A.M., nu știe ce s-a întâmplat mai departe cu banii, și deși nu a deschis niciun plic cu bani a restituit suma de 850.000.000 ROL pentru că atât i-a cerut C.R. să restituie, banii provenind din împrumuturi pe care Ie-a făcut de la vecini, fără a indica vreun nume, și de la fiul său, care la rândul lui a cerut bani împrumut.

Recunoaște că a semnat înscrisuri prin care recunoștea că datorează mai multe sume de bani, dar unul dintre înscrisuri - cel prin care recunoștea că a primit suma de 120.000 euro și 395.000.000 ROL l-a semnat pentru că așa i-a cerut C.R., aceasta dorind să demonstreze celorlalte părți vătămate că banii predați de acestea sunt la inculpată și nu la C.R., partea vătămată C.R.C. devenind recalcitrantă și spărgând toate geamurile de la casa părții vătămate C. de la țară, semnarea având loc la cabinetul unui avocat, iar celălalt act a fost semnat la insistențele părții vătămate D.R., care dorea să aibă o dovadă a faptului că a dat bani inculpatei.

A menționat că, personal, a predat părții vătămate C.R. extrasul de carte funciară al apartamentului fiicei sale, pe care aceasta l-a xerocopiat, apoi a făcut diverse mențiuni pe el și l-a xerocopiat din nou până când a obținut un extras de carte funciară în care se menționa că F.F. (angajatorul copiilor părții vătămate C. din Italia) este proprietarul unui apartament în România. Era nevoie de aceste manopere pentru a adeveri acestuia faptul că banii pe care C.P.G. - fiica părții civile C.R. - i-a primit de la patronul ei pentru achiziționarea de apartamente au fost efectiv folosiți pentru acest lucru.

În esență, inculpata a încercat să acrediteze ideea că banii pe care, o parte din părțile vătămate i-au predat părții vătămate C.R. pentru achiziționarea de apartamente, au fost păstrați de aceasta și nu dați inculpatei, prin urmare partea vătămată C. este cea care i-a înșelat și ea trebuie să le restituie banii.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și actele și lucrările dosarului instanței, prin coroborarea probelor administrate, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpata G.M. este în vârstă de 58 de ani, este pensionată de boală, încadrată în grad de handicap accentuat cu pierderea totală a capacității de muncă și, potrivit actelor medicale, suferă de mai multe boli printre care și demență în maladia Alzheimer, diagnostic nemenționat în concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 22 decembrie 2011 dispusă în faza de urmărire penală, comisia de expertiză considerând că inculpata are discernământul păstrat în general, cât și în raport cu fapta infracțională imputată.

Partea vătămată M.M. este o fostă colegă de serviciu a inculpatei, aceasta din urmă lucrând până în anul 1998 ca și gestionar în cadrul întreprinderii E. Ele locuiesc în apropiere, erau prietene și ocazional se întâlneau în cartier. Cu una dintre aceste ocazii, în cursul lunii aprilie 2007, inculpata a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu dorește să cumpere ieftin apartamente care se vând la licitație de către Banca R.D. pe motiv că proprietarii lor nu au achitat ratele aferente către bancă, spunând că are cunoștințe în cadrul Băncii R.D., câștigarea licitației fiind garantată întrucât se desfășura „în grup restrâns”. Prețul unui astfel de apartament, care era în acel moment de vânzare, era de 700.000.000 ROL, era situat în cartierul M. și pentru el trebuia achitat un avans de 100.000.000 ROL. Partea vătămată s-a sfătuit cu familia și a plătit avansul de 100.000.000 ROL, din care 30.000.000 ROL erau economiile ei, 10.000.000 ROL a primit de la fiica mai mare, iar restul i-a solicitat împrumut de la partea vătămată B.L., familiile lor fiind în relații de prietenie. La 3 zile de la plata acestui avans a fost sunată de pe număr ascuns de o persoană de sex feminin care s-a recomandat a fi A. de la Banca R.D., care i-a spus că a câștigat licitația și că va transmite restul detaliilor prin inculpată. În data de 27 mai 2007 partea vătămată Molnar s-a întâlnit cu partea vătămată C.R. la un parastas, persoană pe care a cunoscut-o prin intermediul cuscrei sale. În cadrul discuțiilor Ie-a expus atât cuscrei, cât și părții vătămate C. oportunitatea de achiziționare a apartamentelor la licitație, ultima din ele fiind interesată, astfel că partea vătămată M. i-a făcut cunoștință inculpatei cu partea vătămată C.R. În apartamentul celei dintâi au avut loc discuții cu privire la apartamente, prezente fiind părțile vătămate M. și C., fiica acesteia C.P.G. și inculpata. Partea vătămată C.R. a achitat un avans de 7.000 euro inculpatei, cu aceeași ocazie predând acesteia și suma de 3.000 euro (echivalentul a 100.000.000 ROL), din care suma de 1.500 euro era un împrumut acordat părții vătămate M.M. pentru ca aceasta să poată plăti următoarea tranșă pentru apartamentul achiziționat de ea, iar 1.500 euro era un împrumut acordat de C. inculpatei pentru ca și aceasta să poată cumpăra la licitație un apartament pentru ea.

Partea vătămată M. a mai expus oportunitatea afacerii și vecinei ei D.R., despre care știa că dorește să achiziționeze pentru copiii ei o garsonieră, precum și părții vătămate B.L. drept mulțumire pentru că i-a dat împrumut suma mai sus menționată, ambii fiind de acord să achiziționeze apartamente în această modalitate. Partea vătămată B. a avansat suma de cca. 600.000.000 ROL.Cu ocazia prezentării mecanismului în care va avea loc obținerea apartamentelor inculpata a precizat și faptul că dacă cineva se răzgândește și nu mai dorește apartamentul va primi banii înapoi, cu dobânda preferențială a băncii de 15% - căci în intervalul de timp în care se perfectau actele ulterioare licitației banii erau păstrați în Banca R.D. Partea vătămată B. s-a răzgândit deoarece procedura, despre care inițial i s-a comunicat că va dura cam 3 luni, dura de mai mult timp, și a cerut părții vătămate M. să i se restituie banii, aceasta a luat legătura cu inculpata care a înmânat un plic lui M.M. spunând că în el se află banii lui B., precum și dobânda băncii, așa cum se înțeleseseră și că poate să-i numere. Partea vătămată M. a procedat în consecință și a constatat că într-adevăr suma de bani din plic era mai mare decât cea predată prin intermediul ei inițial, de către B., respectiv i s-au restituit acestuia 710.000.000 ROL. Partea vătămată B. a solicitat lui M.M. să îi comunice dacă apare din nou o astfel de oportunitate, ceea ce M. a comunicat inculpatei. Restituirea banilor de către inculpată lui B.L. a întărit atât acestuia, cât și părții vătămate M. convingerea că afacerea este reală și legală și că nu vor rămâne fără banii predați, la aceasta adăugându-se și faptul că suma de bani restituită era împărțită în teancuri legate cu banderole cu sigla și ștampila Băncii R.D. Partea vătămată M. a comunicat aceste aspecte părții vătămate D.R. atunci când i-a expus oportunitatea de afaceri.

La începutul anului 2008 inculpata a sunat-o pe M.M. și i-a comunicat că urmează predarea apartamentelor, rugând-o să îl întrebe pe B.L. dacă nu dorește totuși un apartament. Având în vedere că avea convingerea că în cazul în care nu obține apartamentul va primi oricum banii înapoi, cu dobânda băncii cu tot, așa cum se întâmplase anterior, B.L. a fost de acord să achiziționeze în aceeași modalitate un alt apartament, cu 4 camere, motiv pentru care la data de 05 februarie 2008 B.L. a achitat prin intermediul lui M.M. avansul de 300.000.000 ROL, pe care i-a introdus într-un plic. La aceeași dată a predat și partea vătămată D.R. avansul de 5.000 euro pentru achiziționarea unei garsoniere, bani pe care i-a introdus într-un plic. În ambele plicuri se afla și monetarul cu privire la bani, monetare pe care Ie-a întocmit M.M. De asemenea, în ambele plicuri se aflau bilețele cu numele și numărul de telefon al persoanei care preda banii, același tip de bilețele găsindu-se în toate plicurile de bani predate de părțile vătămate.

În luna aprilie 2008 inculpata a sunat-o din nou pe M.M. solicitând cea de-a doua tranșă de bani pentru apartamentele celor trei, respectiv 442.000.000 ROL în cazul lui B.L. (din care 400.000.000 ROL rata efectivă, iar restul reprezentau taxa de întabulare și 2% taxa pentru notar) și 7.150 euro în cazul părții vătămate D.R. Cât despre ea, partea vătămată M. a comunicat inculpatei că nu are bani de a doua tranșă și a achitat doar 13.000.000 ROL taxă de întabulare, inculpata spunând că va pune ea banii pentru M. urmând a-i fi restituiți la predarea apartamentelor.

La data de 17 mai 2008, M.M. a predat în plicuri cu monetar suma de 442.000.000 ROL pentru B.L., 7.150 euro pentru D.R., cu precizarea că de fiecare dată D.R. a predat banii lui M.M. în prezența unor martori, respectiv a soțului lui M.M. și a copiilor lui D.R. cu prima ocazie, a fiicei lui M. cu cea de-a doua ocazie, și 150.000.000 ROL pentru ea (din care 100.000.000 ROL a împrumutat de la B.L., iar 50.000.000 ROL din C.A.R-ul soțului și al uneia dintre fiice).

În total partea vătămată M. a achitat inculpatei 313.000.000 ROL, partea vătămată B. 742.000.000 ROL, iar partea vătămată D. 12.150 euro.

Întrucât soțul ei a avut probleme de sănătate, partea vătămată M. a solicitat inculpatei să-i restituie banii, aceasta predându-i 90.000.000 ROL și 3.000 euro (echivalentul a 100.000.000 ROL), bani din care M.M. a restituit împrumutul către B.L.

Pe parcursul timpului, văzând că nu se intră în posesia apartamentelor, B.L. și D.R. au devenit nerăbdători și îngrijorați și au început să o sune periodic și insistent pe M.M. Aceasta la rândul ei o suna pe inculpată care îi cerea să aibă răbdare, M. având încredere în inculpată din cauză că fuseseră colege de muncă mai mult de 10 ani, inculpata părând o persoană serioasă. În aceeași perioadă M.M. a fost sunată de către femei care se recomandau ca fiind N.E. din cadrul Băncii R.D. de la București sau P.D., numărul de pe care a sunat prima fiind comunicat și lui B.L. Ambele persoane îi solicitau părții vătămate să aibă răbdare că se va rezolva totul, avansându-i diverse pretexte din cauza cărora formalitățile întârzie. De la început inculpata a comunicat părții vătămate M. că licitația se face în „grup restrâns”, aceeași expresie fiind folosită și de către P.A.M., persoană care o suna pe M. tot din partea băncii.

Întrucât atât D.R., cât și B.L. au devenit suspicioși, au pornit propriile investigații. Prima s-a deplasat la blocul unde se presupunea că se află garsoniera pe care a câștigat-o la licitație, administratorul anunțând-o că în bloc există într-adevăr o garsonieră nelocuită, iar al doilea a aflat că numărul de pe care a sunat N.E. este al unui telefon public.

B.L. a insistat să i se predea apartamentul sau banii, prin urmare inculpata a cerut părții vătămate M. să se întâlnească amândouă, cu acea ocazie inculpata prezentând părții vătămate un extras de carte funciară pe care era menționat numele lui B.L. la rubrica proprietar. Partea vătămată a cerut inculpatei extrasul de carte funciară pentru a-l prezenta părții vătămate B., însă a fost refuzată de către inculpată care i-a spus că trebuie să restituie extrasul băncii și că B. va primi acest extras odată cu restul dosarului ce conține actele apartamentului cumpărat.

În final, când pentru toate cele 3 părți vătămate a devenit clar că apartamentele de la adresele menționate de inculpată nu se vând la licitație și nu au nicio legătură cu Banca R.D., acestea au încheiat fiecare la data de 15 iunie 2009 câte un înscris prin care inculpata recunoștea că datorează 12.150 euro părții vătămate D.R., 14.700 RON părții vătămate M.M. și 110.000 RON părții vătămate B.L. În același timp, inculpata a indus-o în eroare și pe partea vătămată C.R. pe care a determinat-o să îi înmâneze bani pentru 5 apartamente și 2 garaje aferente, 4 case, discuțiile purtându-se și în legătură cu 3 mașini.

Facem precizarea că inducerea în eroare a părții vătămate C.R. nu a fost greu de făcut având în vedere asiduitatea cu care a dorit să acumuleze cât mai multe imobile la preț mic, asiduitatea frizând chiar lăcomia. Este extrem de greu de imaginat pentru o persoană cât de cât diligentă cum de partea vătămată a acceptat ideea că pe aceeași stradă sunt în același timp 3 case de vânzare, toate prin Banca R.D., la licitație, a acceptat ideea că șeful poliției din Satu Mare este bun prieten cu fiul inculpatei, căruia i-a adus cadou o mașină pe care inculpata urma să o predea părții vătămate, că P.A.M.

și P.D. sunt nepoatele viceguvernatorul Băncii Naționale a României, implicând și numele unor procurori, etc. Toate aceste discuții despre cine pe cine cunoaște, precum și pretextele avansate pentru nepredarea apartamentelor sau actelor aferente acestora ar fi trebuit ab initio să alarmeze pe partea vătămată C.R., iar aceasta să nu mai racoleze alți „clienți” cărora dorea să „le facă un bine”, persoane care prin intermediul ei și cu contribuția covârșitoare a acesteia au acceptat să dea bani pentru achiziționarea de apartamente.

Facem precizarea că respectivele părți vătămate chiar erau în nevoie pentru că locuiau la comun cu socrii, părinții sau alte persoane, singurele părți vătămate care nu erau în nevoie și care au „investit” pur și simplu banii avuți, din ce în ce mai mulți, fiind C.R. și fiica acesteia. Din declarațiile celor două, ale martorilor C.V.C. și F.F. coroborate și cu actele bancare depuse în probațiune rezultă că cele două părți vătămate au predat pentru achiziționarea imobilelor amintite atât banii lor personali, cât și sume de bani pe care partea vătămată C.P.G.

Ie-a cerut împrumut de la fratele ei, respectiv de la patronul firmei la care lucra în Italia.

Partea vătămată C.R. a participat în cursul anului 2007, în prima jumătate, la un parastas unde a fost prezentă și partea vătămată M.M., pe parcursul discuțiilor care au avut loc în mașina celei dintâi ultima povestind despre faptul că a predat un avans unei cunoștințe pentru achiziționarea unui apartament care se vindea la licitație de către o bancă, fără să participe efectiv la licitație, M.M. neștiind dacă a procedat corect sau nu. C.R. i-a spus că și ea ar proceda la fel dacă ar cunoaște o astfel de persoană, prin urmare după cca. două săptămâni a fost sunată de către M.M., care a chemat-o la locuința sa ca să-i facă cunoștință cu cineva. Persoana în discuție era inculpata și a fost prezentată părții vătămate C.R. drept cea mai bună prietenă a părții vătămate M. și fostă colegă de serviciu. Cu acea ocazie inculpata a expus modalitatea în care se obțineau apartamentele, respectiv trebuia achitată taxa de participare la licitație de 500 RON (costul caietului de sarcini), apoi plătit un avans, după care avea loc licitația „cu ușile închise”, câștigarea ei fiind astfel garantată, urmând ca apoi să se plătească restul prețului, o taxă de 2% de participare la licitație și taxa de întabulare nu neapărat în această ordine, l-a spus și faptul că personal a cumpărat în această modalitate 2 apartamente dintre care pe unul l-a vândut pentru a putea reinvesti în cumpărarea altuia, iar pe cel de-al doilea l-a închiriat, obținând deci profit. Partea vătămată C.R. a spus că se va sfătui cu familia sa, după care, în condițiile mai sus expuse, în locuința părții vătămate M. a achitat, nu cu acea primă ocazie, în prezența părții vătămate C.P.G. suma de 10.000 euro, din care 7.000 euro erau banii fiicei și reprezentau avansul pentru două apartamente - unul cu 4 camere la etajul 2 al unui bloc cu 4 etaje, iar al doilea tot cu 4 camere (echivalentul a 200.000.000 ROL), iar 3.000 euro (echivalentul a 100.000.000 ROL) reprezenta 1.500 euro dați împrumut părții vătămate M.M., iar restul inculpatei, pentru care fiecare să plătească avans sau rate la propriile apartamente achiziționate.

În luna mai 2007, partea vătămată C.R. a fost sunată de inculpată, pentru a-i plăti alți bani pentru aceleași două apartamente, și fiindcă partea vătămată era la București l-a trimis pe soțul ei C.R.A. (decedat între timp) să achite inculpatei 5.000 euro. La un moment dat, pe parcursul discuțiilor sale telefonice cu G.M., aceasta i-a spus că i-o dă la telefon pe P.A.M., urmând o convorbire pe parcursul căreia o femeie s-a prezentat sub acest nume, afirmând că este prietena lui G.M., că lucrează la Banca R.D. la biroul de investiții, la sediul central al băncii din Cluj-Napoca, că a avut loc licitația, că ea a fost desemnată câștigătoare și că trebuie să aștepte o perioadă de circa șase luni, iar în cazul în care totuși nu se dau apartamentele, banii se vor restitui cu 15% dobândă, asemenea practicii bancare. Partea vătămată C.R. nu a văzut-o niciodată pe P.A.M., doar a purtat discuții telefonice cu aceasta și, deși s-a tot încercat realizarea unei întâlniri, aceasta a fost amânată cu motivația că sunt probleme de rezolvat și că persoana în cauză este ocupată cu drumuri la București, Oradea, Satu Mare și în străinătate.

Inculpata era singura care era acceptată de către cunoștințele sale din cadrul Băncii R.D. pentru a participa la licitații sau pentru a preda sumele de bani din partea cumpărătorilor, cel puțin acest lucru a fost afirmat pentru a explica de ce C.R. nu poate participa la licitație, tot ea fiind și cea care cunoștea locațiile apartamentelor ce se vindeau la licitație, pe acestea prezentându-le părții vătămate C.R. în sensul că o ducea până în fața pretinselor blocuri în care se aflau, prezentându-le din exterior. Niciodată nu a intrat partea vătămată în vreun apartament, inculpata refuzând pătrunderea în acestea sub diverse pretexte, fie nu pot fi deranjați chiriașii care locuiau atunci în ele, fie se supăra administratorul blocului. Același scenariu al prezentării de la depărtare a anumitor imobile s-a repetat cu anumite pensiuni situate lângă Oradea, context în care s-au deplasat cu mașina părții vătămate C.R., aceasta fiind însoțită de soțul ei și de G.M., inculpata arătându-le 3 sau 4 pensiuni de vânzare pe care C.R. Ie-a pozat. Aceste „excursii” la locațiile imobilelor se constituie în manopere dolosive de natură a menține părțile vătămate în eroare, având menirea de a le asigura că imobilele există.

De asemenea, inculpata a prezentat părților vătămate C.R. 4 case situate într-o zonă relativ centrală. Pe aceeași stradă era situată și o altă casă cu turnulețe, despre care inculpata a afirmat că a cumpărat-o fiul ei pentru că i-a plăcut. În momentul în care părțile vătămate C.R. întrebau ce se întâmplă cu imobilele, când vor intra în posesia lor, li se spunea tot timpul că au intervenit unele probleme, predarea fiind împiedicată de o comisie de la București, însă încrederea părții vătămate în inculpată nu s-a ciobit din cauză că era sunată tot timpul în mod direct de către P.A.M. și ulterior P.D., care îi spuneau să mai aibă un pic de răbdare pentru că va primi toate apartamentele și până atunci îi vor vira în cont chiria de pe casele care le aparțineau lor și pe care le închiriaseră deja.

Totodată, pentru întărirea încrederii sale, în cursul anului 2007, i-au fost remise de către G.M. înscrisuri din care rezulta că s-ar fi încasat de la F.F., șeful copiilor ei, o sumă reprezentând plata apartamentelor contractate și că urmează a fi prelungită perioada de recepție. Datorită acestor acte false a avut încredere că totul este în regulă, motiv pentru care a continuat să dea bani. Încrederea i-a fost întărită și de faptul că ea personal și ulterior și fiica sa au fost contactate telefonic de o doamnă care s-a prezentat ca fiind N.E., din comisia de la București care atribuia acele imobile. Aceasta după ce, la momentul demarării întregului mod de operare, s-a vehiculat faptul că cele două persoane, respectiv cele două surori P.A.M. și P.D., ar fi nepoatele vice-guvernatorului de la Banca Națională a României. Inculpata a susținut că acest vice-guvematorul Băncii Naționale a României a fost la locuința sa cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2007-2008. Mai mult, când apărea la televizor o suna pe partea vătămată C.R. să fie atentă la ce vorbește acesta despre bani, lucru care s-a întâmplat de trei-patru ori. Totodată, la sfârșitul anului 2007 - începutul anului 2008, pe când partea vătămată devenea tot mai insistentă și mai neîncrezătoare, cele două surori au afirmat telefonic că au vorbit cu unchiul lor despre problema ei și să fie liniștită că va primi apartamentele, unchiul lor fiind acționar la Banca R.D.

Părțile vătămate C.R. au afirmat că pentru toate imobilele achiziționate, pe care le-au plătit în întregime, au achitat în total 395.000 euro, din care 120.000 euro erau banii lui C.R. proveniți din economiile proprii, respectiv din banii pe care i-a câștigat soțul ei în Italia în calitate de inginer constructor plus salariile ei, C.R. lucrând în cadrul Armatei unde se primeau sporuri. Împrejurarea că soțul părții vătămate a lucrat în Italia și a putut să câștige 120.000 euro rezultă și din declarația martorului F.F., martor cu privire la sinceritatea căruia instanța nu a avut îndoieli, acesta declarând că firma sa a colaborat cu cea a lui C.R.A. și că știe că acesta a lucrat mai mulți ani în Italia, câștigând și 80.000 euro pe an fiind un profesionist în domeniul său. C.R. a depozitat cam 40.000 euro în bancă, potrivit extraselor de cont de la dosar, iar restul banilor i-a ținut în locuința proprie. Restul de 275.000 euro se susține că erau banii părții vătămate C.P.G. care proveneau din economiile proprii, ea lucrând în Italia inițial ca barmană, iar apoi în secretariatul firmei lui F.F. de mai mulți ani, 120.000 euro de la F.F., iar 60.000 euro primiți împrumut de la fratele ei, celălalt copil al părții vătămate C.R.

În legătură cu posibilitatea ca aceste afirmații să fie reale s-au arătat următoarele, de către instanță: F.F. este angajatorul celor doi frați C. din Italia. El a colaborat inițial cu tatăl lor și, pentru că s-au înțeles bine, a acceptat să colaboreze cu C.V.C. și C.P.G., angajându-i în cadrul firmei sale. Salariul pe care aceștia îl câștigau se situa între 1.100 și 1.600 euro, variind în funcție de lucrările contractate. În Italia, pe parcursul derulării unui contract de muncă, fiecare angajat are dreptul ca, la finalul contractului de muncă, să i se restituie câte un salariu lunar pentru fiecare an lucrat la respectiva firmă. Astfel, în cadrul firmei se acumula respectiva sumă pentru fiecare din cei doi frați C. Pentru că C.V.C. avea și familie în Italia el primea o alocație de la stat, alocație care provine din banii pe care firma angajatoare îi plătește către stat, prin diverse modalități, firmei restituindu-i-se parte din alocația achitată pentru angajat. Pe lângă aceste împrejurări, instanța a mai reținut faptul că martorul C.V.C. locuia în Italia împreună cu familia sa la o familie de oameni în vârstă, pe care îi îngrijeau, astfel încât nu trebuiau să plătească chirie, practic familia lui C.V.C. întreținându-se cam din 200 euro lunar, restul banilor fiind agonisiți. Prin urmare, instanța a apreciat posibilă împrejurarea ca fratele părții vătămate C.P.G. să fi strâns în total 60.000 euro, cu atât mai mult cu cât acesta nu a predat o dată toți banii surorii sale, ci în mai multe tranșe pe parcursul a doi ani.

În același timp, C.P.G. a povestit șefului ei că dorește să achiziționeze un apartament în România și pentru aceasta intenționează să își ipotecheze apartamentul pe care îl posedă în aceeași țară. F.F. s-a oferit, potrivit propriei declarații, să dea părții vătămate bani împrumut în avans din salariile ei și ale fratelui ei, garanția restituirii sumelor împrumutate fiind exact suma care se acumula pentru părțile vătămate pentru fiecare an, pe care l-au lucrat în cadrul firmei lui F.F. Acesta din urmă a auzit că în România se vând un anumit tip de centrale termice care se privatizau și s-a hotărât să cumpere la licitație astfel de centrale, drept urmare s-a deplasat pe parcursul anului 2005 sau 2006 în România însoțit de C.P.G. Aceasta i-a povestit apoi despre modalitatea de a achiziționa apartamente care se vindeau la licitație și că ea dorește să investească bani în cumpărarea lor, martorul spunând că i se pare în regulă cumpărarea unor astfel de apartamente de la bancă, dar că el nu este interesat de acest tip de afacere, decât în măsura în care firma sa își va deschide o sucursală în România, ce va avea nevoie de un sediu, sediu ce poate fi stabilit într-un astfel de apartament. Prin urmare, martorul a predat pe parcurs bani părții vătămate C.P.G. pentru ca aceasta și nu el să investească în apartamente și, dacă se va găsi un apartament și pentru firma lui, ca și sediu, atunci din banii primiți partea vătămată îl va cumpăra, urmând ca ulterior suma să îi fie decontată de către firmă. Martorul a precizat că în final a dat părții vătămate în modalitatea arătată, adică pe parcursul a doi ani în tranșe de cel mult 7.000 euro, în total 120.000-130.000 euro, bani pe care i-a transmis fie prin virament bancar, fie prin cecuri, fie cash părții vătămate C.P.G. El a mai arătat că simțindu-se dator să îi protejeze pe cei doi frați, periodic o întreba pe angajata lui care este situația cu apartamentele, mai ales după ce a aflat că ea nu a tratat direct cu banca, ci cu o intermediară, moment din care a început să aibă dubii cu privire la legalitatea și realitatea afacerii. A mai menționat martorul că banii predați erau proprii și că suma respectivă pentru el nu era o avere, în aceeași perioadă achiziționându-și un autoturism de valoare similară.

Din actele depuse la dosar a rezultat că există transferuri bancare din Italia, de la C.P.G. și C.V.C. în conturile lui C.R., existând și dovezi că C.P.G. a scos din conturile sale suma de 63.500 euro, din care parte erau banii ei, parte ai lui F.F., fără să poată specifica în ce proporții. Raportat la probele administrate în cauză instanța a considerat că, cel puțin parte din sumele vehiculate de părțile vătămate au fost predate inculpatei.

După ce predarea apartamentelor a fost amânată de inculpată sub diverse pretexte, care mai de care mai neverosimile și mai halucinante, a urmat amânarea restituirii banilor către aceste părți vătămate.

În contextul în care inculpata a susținut în permanență că va restitui banii primiți, că nu există vreo îndoială cu privire la restituire, pentru a avea cât de cât o dovadă a predării sumelor de bani către aceasta s-a ajuns la redactarea înscrisului denumit „contractul de împrumut” la biroul doamnei avocat R.M., care atestă faptul că C.R. a dat împrumut inculpatei suma de 395.000 euro. Un înscris de același tip a fost încheiat și cu privire la sumele pe care inculpata le datora altor părți civile, pe care Ie-a primit prin intermediul părții vătămate C.R. De altfel, pentru aceeași sumă de 395.000 euro există întocmite și depuse la dosar înscrisuri denumite „chitanță”, prin care se atestă faptul că au fost plătite anumite sume pentru achiziționarea de apartamente, cu indicarea exactă a locației acestora.

În altă ordine de idei, partea vătămată C.R., pentru a ajuta diverse persoane care nu dețineau locuință proprie să achiziționeze locuințe la prețuri avantajoase, a luat legătura cu următoarele părți vătămate: H.F.A. a fost preot în parohia Sâncraiul Almașului, localitate în care avea și C.R., pe care o cunoaște din anul 2004 și cu care se afla în relații bune, o casă. În cursul anului 2008 aceasta l-a întrebat dacă nu dorește să achiziționeze la preț avantajos un apartament cu 3 camere care se vindea la licitație de către Banca R.D. Prețul apartamentului era de 80.000 RON, iar taxele notariale de 5.200 RON. Partea vătămată a cerut împrumut socrului său suma de 30.000 RON, bani pe care acesta i-a luat din contul surorii lui - V.M., fiind împuternicit pe cont.Suma totală a fost predată în două tranșe, de 50.000 RON și 35.200 RON în cursul anului 2008, în prezența soțului părții vătămate, promițându-i-se că predarea apartamentului va avea loc în câteva luni. Când o perioadă rezonabilă a trecut, H.F.A. a contactat-o pe C.R. și a întrebat-o ce se întâmplă, aceasta spunându-i să mai aibă puțină răbdare, iar data următoare când a interpelat-o aceasta i-a prezentat un extras de carte funciară pe care H.F.A. nu l-a citit cu atenție, putând fi orice tip de act, prin care ea încerca să-i dovedească faptul că și familia ei a obținut în condiții similare un apartament (la care se referea extrasul). Partea vătămată a specificat faptul că a știut de la început că nu C.R. se ocupă de obținerea apartamentului, ea fiind doar un intermediar care cunoaște pe cineva din Banca R.D., abia ulterior aflând de implicarea inculpatei. Pe aceasta a contactat-o ulterior împreună cu C.R. pentru a-i cere restituirea banilor, însă inculpata nu a dorit să stea de vorbă cu părțile vătămate. Partea vătămată nu a încheiat niciun act scris cu C.R. din cauză că avea încredere în ea, a fost la rândul său contactat de către o persoană, o femeie, care s-a recomandat a fi avocat pentru a-l liniști că își va recupera banii. În cursul lunii iunie 2009 părții vătămate i s-au restituit sumele de 14.500 RON și 15.500 RON, despre cea de-a doua sumă C.R. afirmând că provine dintr-un C.A.R. al acesteia. Partea vătămată H.F.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 55.200 RON fără a solicita dobândă.

C.R.C. locuiește în localitatea Sâncraiu Almașului în vecini de casa părții vătămate C.R., cu care se înțelegea bine. În luna septembrie 2008 aceasta s-a deplasat la locuința lui C.R.C. și l-a întrebat dacă nu dorește să achiziționeze ieftin un apartament care se vindea la licitație în Cluj-Napoca de către Banca R.D., C.R. spunându-i că și ea a cumpărat în condiții similare mai multe apartamente și vreo 3 mașini care deja au numere roșii. Prețul apartamentului era de 85.100 RON, ulterior C.R. spunându-i că apartamentul va fi achiziționat de fiica ei și că lui îi va reveni unul dintr-un bloc nou din apropiere de Parcul R.

Nu s-a încheiat vreun act scris deoarece C.R.C. avea încredere în C.R., astfel că i-a predat prețul apartamentului. După o lună a sunat-o pe aceasta să o întrebe ce se întâmplă cu predarea apartamentului, ea i-a dat numărul de telefon al inculpatei spunându-i că aceasta se ocupă de apartamente, inculpata, pe care a sunat-o, liniștindu-l și spunându-i să aibă răbdare că se va rezolva totul. Ulterior a fost contactat telefonic de către o doamnă avocat din cadrul Băncii R.D. care I-a liniștit la rândul ei, însă nu a primit niciun apartament.

Banii pe care i-a predat lui C.R. provin din despăgubirea de 10.000 euro pe care a primit-o după ce a suferit un accident de muncă, iar restul au fost împrumutați de la soția unui coleg de muncă. Partea vătămată și-a dat seama că în nicun caz nu va primi vreun apartament și atunci a făcut insistențe repetate pentru a i se restitui banii, primind în final suma de 34.000 RON de la inculpată și 1.000 RON de la C.R. La un moment dat, împreună cu C.R., A.G. și fratele său, partea vătămată C.R.C. s-a deplasat la domiciliul inculpatei pentru a-l anunța pe soțul acesteia de afacerile soției, G.I. fiind surprins și afirmând că dacă soția sa a făcut așa ceva nu are decât să restituie banii celor păgubiți, cu mențiunea că cei patru au prezentat soțului inculpatei un extras de carte funciară pe numele lui F.F., un act din care reieșea că inculpata se obliga să îi predea lui C.R. mai multe apartamente și un contract de împrumut din care rezulta că C.R. a împrumutat-o pe inculpată cu o sumă în euro.

Cu acea ocazie inculpata a recunoscut în fața soțului ei că a primit acei bani pentru apartamente, dar i-a predat mai departe unor doamne, fără să poată justifica în ce condiții, ea oferindu-se să se deplaseze la domiciliul acestora. S-au deplasat cu două mașini la presupusul domiciliu, unde proprietara casei indicate ca fiind domiciliul celor două, Ie-a comunicat că în acea casă nu locuiește nicio persoană cu numele de P., ea fiind cea care a edificat casa și care a locuit de la început în ea. În aceeași zi, cu toții s-au deplasat în parcarea hotelului O., unde au cerut părții vătămate să o cheme pe fiica ei să predea suma de 1.000 euro.

Martora B.P.I., fiica inculpatei, s-a deplasat în parcarea amintită, plângând și speriată, și a predat suma de 1.000 euro cumnatei lui C.R.C. pentru prejudiciul creat acesteia. Fiica inculpatei nu părea să știe de afacerile mamei sale.

C.O.S. este cumnata părții vătămate C.R.C., respectiv soția fratelui acestuia și, urmare a expunerii de către C.R. a oportunității de dobândire a unui apartament mai mic la un preț mult sub valoarea pieței, a predat lui C.R., la rândul ei, suma de 450.000.000 ROL, în două tranșe a câte 400.000.000 ROL și apoi 50.000.000 ROL, pentru un apartament pe care Banca R.D. îl vindea la licitație, situat în zona magazinului K., apartament care trebuia să-i fie predat la data de 15 septembrie 2008. Banii predați provin din vânzarea unui teren de către mama părții vătămate - 400.000.000 ROL, iar restul au fost ceruți împrumut de la un unchi al soțului ei. C.R. a povestit părții vătămate că și preotul din sat a predat bani pentru un apartament, această împrejurare alături de faptul că C.R. Ie-a spus că și ea a achiziționat mai multe autoturisme pe lângă care trece în fiecare zi fiind motivele pentru care partea vătămată s-a încumetat să predea și ea bani. La data de 15 septembrie 2008 partea vătămată a fost sunată de către o femeie care i-a spus că predarea apartamentelor se amână pentru că era o problemă cu cărțile funciare. Partea vătămată a cunoscut-o pe inculpată mai târziu, a întrebat-o ce a făcut cu banii primiți, iar aceasta i-a comunicat că i-a dat mai departe altor persoane. Părții vătămate i s-a restituit în total suma de 300.000.000 ROL, din care 1.000 euro în parcarea hotelului O. de către fiica părții vătămate.

A.G. este nepotul părții vătămate C.R. și a fost invitat împreună cu soția sa pe la sfârșitul anului 2007 la locuința mătușii sale care i-a spus că are niște cunoștințe în cadrul Băncii R.D. care pot facilita obținerea a două apartamente, unul cu 3 camere și unul cu o cameră, mătușa afirmând că și ea a predat bani pentru achiziționarea de apartamente în această modalitate. Partea vătămată A.G. s-a consultat cu familia sa și a cerut bani împrumut de la rude, cu o primă ocazie achitând prin intermediul lui C.R. inculpatei suma de 45.000 RON cu precizarea că nepotul a dus-o pe C.R. la locuința inculpatei, în fața blocului acesteia văzând din mașină cum C.R. a predat punga cu bani inculpatei.

La 3 săptămâni distanță a achitat și restul sumei datorate până la totalul de 110.000 RON, după care a contractat un împrumut de la bancă de 110.000 RON pentru a putea restitui banii rudelor. în luna ianuarie 2008 partea vătămată a fost sunată de către o persoană din cadrul Băncii R.D. care i-a spus că peste o săptămână va fi chemat la bancă pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare, lucru care nu s-a mai întâmplat. La circa 6 luni după expirarea săptămânii de prezentare la bancă, partea vătămată a cerut de la mătușa sa numărul de telefon al persoanei căreia i-a predat banii, apoi partea vătămată a vorbit cu inculpata care i-a dat asigurări că totul este în ordine, i-a cerut să aibă răbdare căci la acel moment se predau apartamente în alte orașe ale țării.

După un an partea vătămată a solicitat inculpatei să-i restituie banii primiți, aceasta dând asigurări că îi va restitui, asigurări pe care se pare că Ie-a dat și fiul ei, care la rândul său a spus părții vătămate că și el a achiziționat apartamente în această modalitate. În luna decembrie 2009 partea vătămată s-a deplasat însoțit de mătușă sa la locuința inculpatei și a cerut acesteia să-i ducă la locuința persoanelor cărora Ie-a dat banii. Inculpata i-a plimbat prin cartierul G., au poposit apoi în fața unei case a cărei proprietară Ie-a spus că acolo nu a locuit niciodată vreo persoană cu numele de P.D. sau P.M.A.

S-au deplasat apoi la locuința inculpatei și partea vătămată a cerut inculpatei să redacteze un înscris din care să rezulte că a primit bani de la mai multe persoane, lucru care s-a întâmplat. În urma insistențelor repetate i s-a restituit prin intermediul cumnatului său - martorul A.C. - suma de 1.000 euro.

Martorul S.D.A. arată că a fost coleg de serviciu cu C.R. și, în acest context, urmare a unei atitudini umanitare din partea sa față de familia acesteia (a donat sânge pe fondul intervențiilor chirurgicale suferite de mama, respectiv soțul acesteia) cu titlu de mulțumire, undeva în cursul lunii octombrie 2007 C.R. i-a spus că știe că își caută casă, respectiv apartament și are o cunoștință la bancă care poate intermedia obținerea unui apartament. I s-a cerut o confidențialitate totală pentru că în caz contrar exista posibilitatea de a nu se mai primi acele apartamente, varianta prezentată era aceea că respectiva persoană are acces la licitațiile organizate de către bancă și poate intermedia achiziționarea unui apartament la preț de licitație.

El i-a spus că nu are bani, dar ea a insistat asupra convenabilității financiare a ofertei prezentându-i cu titlu de exemplu, respectiv prin indicarea nr. de camere și relativ a zonei de amplasare, trei imobile, și pentru că cel cu patru camere era situat în vecinătatea locuinței surorii sale, în cele din urmă, a acceptat. A luat un credit de nevoi personale de la C. Bank în sumă de 43.200 RON, pe care a predat-o împreună cu echivalentul a cca. 12.000 euro - economiile familiei, în total suma de 75.000 RON, lui C.R. personal, în mașina ei, pe stradă.

Era singură și nu i-a eliberat niciun act doveditor. Promisiunea era că într-o săptămână primește cheile apartamentului confiscat de bancă în urma neachitării ratelor, în caz contrar se va restitui suma de bani integral și chiar cu dobânda preferențială a băncii de 15%. Au urmat nenumărate amânări cu diverse pretexte absurde sau incredibile și, în cele din urmă, a solicitat în mod imperativ restituirea banilor. Prima solicitare de restituire a avut loc chiar la cca. 2 săptămâni după ce i-a dat banii. Restituirea s-a întâmplat undeva în luna noiembrie 2008, deci după cca. 1 an, în locuința acesteia din Cluj-Napoca fiindu-i restituită suma de cca. 12.800 euro și diferența în RON, în total 78.000 RON.

C.R. nu i-a comunicat de unde are banii. La rândul său, și martorul a fost sunat de către o femeie ce s-a recomandat a fi din cadrul Băncii R.D., însă martorului i s-a părut că aceasta vorbea în limbaj mult prea comun pentru o persoană care lucrează în mediul bancar. Pe parcursul acelor convorbiri i se spunea să aibă răbdare, că oferta este reală, că nu mai găsește apartament la prețul acela, etc.

În drept, instanța a stabilit că fapta inculpatei de a induce și menține în eroare, direct sau prin intermediul părților vătămate M.M. și C.R., în perioada 2007-2008 pe părțile vătămate M.M., B.L., D.R., C.R., C.P.G., C.R.C., C.O.S., H.F.A., A.G. și pe martorul S.A., promițându-le acestora în mod mincinos dobândirea certă, la prețuri mici, a unor apartamente pe care Banca R.D. le-ar vinde la licitație din cauza neplății ratelor de credit de către debitori și convingându-le astfel să îi predea prețurile acestora, prin care s-a produs părților vătămate un prejudiciu dovedit și nerecuperat de 378.840 RON și 307.600 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a arătat că nu se poate stabili în concret numărul de acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii, deoarece rezoluția infracțională de inducere în eroare a părților vătămate C.R. a avut loc în timp, ea nu a fost pentru toate imobilele de la început (ci doar pentru două apartamente), evoluând pe parcurs în funcție de imobilele despre care inculpata afirma că se scoteau la licitație. Nu se poate stabili câte apartamente s-au scos deodată la vânzare ulterior, dacă 3 deodată sau 3 pe rând, aceeași fiind situația și cu cele 4 case.

Fapta descrisă mai sus a fost probată prin probele administrate în faza de judecată la care se adaugă cele din faza de urmărire penală, respectiv: plângerea părții vătămate C.R., declarațiile părții vătămate C.R., actul de recunoaștere a primirii sumei de 12.150 euro de la D.R. de către G.M. datat 27 mai 2009, actul denumit contract de împrumut prin care C.R. îi împrumută lui G.M. suma de 3.160.000.000 ROL, actul denumit contract de împrumut prin care C.R. îi împrumută lui G.M. suma de 395.000 euro, actul denumit ordin de încasare numerar prin care se confirmă „încasarea de la F.F. a sumei de 140.000 RON reprezentând plata apartamentelor contractate, factura presupus a fi emisă de Banca R.D.

București prin care se atestă primirea sumei de 111.317,726 RON de la F.F., scriptul redactat olograf și adresat d-lui F.F., adresa prin care i se comunica lui F.F. „prelungirea perioadei de recepție cu 30-60 de zile”, înscrisul denumit Notă de informare asigurare și prin care se confirma primirea de la d-na D.R. a sumei de 12.200 euro și i se preciza acesteia faptul că „dacă până la data de 05 mai 2009 nu veți intra în posesia apartamentului vi se va returna suma de bani o dată și jumătate”, încheierea și extrasele de carte funciară prin care se susținea întabularea a două imobile pe numele lui F.F., declarațiile părții vătămate D.R., declarațiile părții vătămate H.F.A., declarațiile părții vătămate C.O.S., declarațiile părții vătămate C.R.C., proces-verbal de consemnare a unor date, declarațiile martorului S.D.A., declarațiile părții vătămate A.G., actele reale corespunzătoare nr. de carte funciară presupus a fi emis pe numele lui F.F., plângerea părții vătămate B.L., înscrisul denumit contract redactat olograf și prin care se confirmă primirea sumei de 110.000 RON de către G.M. de la B.L. cu termen de restituire 15 iunie 2009, somația de plată și confirmarea de expediere prin serviciul poștal a acesteia, solicitarea de interceptare a convorbirilor telefonice de către C.R., dovada utilizării posturilor telefonice indicate și procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor ce vizau obiectul cauzei, plângerea părții vătămate M.M., înscrisul denumit contract datat 27 mai 2009 și prin care G.M. recunoaște primirea sumei de 147.000.000 ROL în data de 28 mai 2007 de la M.M., solicitarea adresată Tribunalului Cluj conform cererii exprese a părții vătămate C.R. de interceptare a convorbirilor telefonice purtate prin intermediul posturilor telefonice pe care le utilizează.cu G.M., în limita obiectului cauzei penale, încheierea de admitere a cererii, autorizațiile emise, inclusiv reînnoirea solicitării de autorizare, declarațiile părții vătămate C.R., declarațiile părții vătămate C.O.S., declarațiile părții vătămate C.R.C.

și actele depuse de acesta cu privire la proveniența sumei, declarațiile părții vătămate M.M., declarațiile părții vătămate D.R., declarațiile părții vătămate B.L. și actele depuse de acesta cu privire la proveniența sumei, declarațiile părții vătămate A.G. și actele depuse de acesta cu privire la proveniența sumei, declarația părții vătămate C.P.G. remisă prin intermediul apărătorului ales, precizări privind constituirea de parte civilă în cauză a părții vătămate C.R. și acte doveditoare în acest sens, precizări privind constituirea de parte civilă în cauză a părții vătămate A.G.

și acte doveditoare în acest sens, declarațiile inculpatei G.M., proces-verbal încheiat pe fondul confruntării lui G.M. cu C.R., proces-verbal încheiat pe fondul confruntării lui G.M. cu C.R.C., declarațiile martorului G.P.H., declarațiile martorei B.P.I. și acte privind susținerile acesteia, declarațiile părții vătămate C.P.G., acte medicale privind starea de sănătate fizică și mentală a inculpatei G.M., declarația martorului C.V.C., proces-verbal încheiat pe fondul confruntării lui G.M. cu C.R., proces-verbal încheiat pe fondul confruntării lui G.M. cu C.P.G., proces-verbal încheiat pe fondul confruntării lui G.P. cu C.P.G., adeverință medicală emisă pentru a se justifica lipsa inculpatei de la audiere, declarația martorului G.I., proces-verbal încheiat pe fondul confruntării lui G.M. cu M.M., solicitări de informații privind bunurile deținute de învinuita G.M.

și de familia acesteia și răspunsul la aceste adrese inclusiv actele atașate, răspunsul la solicitarea privind identitatea persoanei care, la data de 25 martie 2009, ora 11.00 a transmis prin intermediul Oficiului Poștal Cluj-Napoca faxul înregistrat, inclusiv de remitere în copie a facturii din 25 martie 2009, solicitări de informații privind bunurile deținute de partea vătămată C.R. și de familia acesteia și răspunsul la aceste adrese inclusiv actele atașate, declarația martorului F.F., raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat urmare a testării subiectului C.R.

și actele anexate, raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Pe parcursul judecării cauzei s-au ivit indicii în sensul inducerii în eroare a părții vătămate C.P.G. de către fiul inculpatei - G.P.H., respectiv în sensul tăinuirii de către acesta a banilor obținuți din săvârșirea infracțiunii de către mama sa, însă pe de o parte, acestea nu sunt suficient de temeinice și nu sunt suficiente pentru a fundamenta o învinuire concretă, iar pe de altă parte procurorul nu a cerut extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.

La rândul său, inculpata, prin apărător, a solicitat extinderea procesului penal față de partea vătămată C.R., pe care o consideră vinovată de comiterea a mare parte din actele materiale, respectiv o indică drept persoana care a jonglat cu banii părților vătămate, însă o astfel de cerere nu poate fi primită, cât timp doar procurorul poate cere extinderea procesului penal față de alte persoane, iar acesta nu a făcut-o.

Inculpata a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind vorba despre un raport juridic esențialmente civil, însă nu s-a motivat ce fel de raport civil s-ar fi încheiat între părți, cât timp toate părțile sunt conștiente de faptul că nu a existat niciun împrumut a vreunei sume de bani, cât timp părțile vătămate nu au mandatat inculpata să încheie în numele lor vreun contract de vânzare-cumpărare la licitație a vreunui apartament, cât timp nu este clar, din punct de vedere civil, ce au așteptat părțile vătămate de la inculpată. Ori, promisiunea de a câștiga în mod cert o licitație care nu are cum să fie „cu ușile închise” sau „în grup restrâns” de vreme ce, în mod legal, o astfel de licitație este publică, nu are cum să fie din sfera civilului. Orice încercare de manipulare, influențare sau simulare a legalității unei licitații este ilegală și nu poate fi decât din sfera dreptului penal. Prin urmare, ceea ce a promis inculpata, respectiv câștigarea licitației, nu este specific raporturilor de drept civil, iar fapta de inducere în eroare în legătură cu realitatea organizării unor astfel de licitații și câștigarea certă a lor este una penală.

S-a solicitat, de asemenea, și achitarea în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen. pe motiv că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind intenția de inducere în eroare și inducerea în eroare în sine, lipsind legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei și producerea unui prejudiciu în paguba părților vătămate, prejudiciu care de altfel nu este dovedit, lipsind intenția directă calificată prin scop. Instanța a considerat însă că nu se pune problema achitării inculpatei în temeiul acestui text de lege. Tot ceea ce a susținut inculpata cu privire la modul în care s-au derulat faptele este halucinant, începând cu faptul că înainte de anul 1998 (anul pensionării sale) i s-a propus de către două femei pe care Ie-a întâlnit absolut întâmplător la o petrecere organizată de firma la care lucra, femei văzute de o singură persoană care a decedat într-un accident aviatic, să cumpere apartamente vândute de Banca R.D. la licitație, continuând cu întâlnirea lor tot întâmplătoare dintr-o cofetărie după 10 ani, când ele au abordat-o în același sens și culmea, inculpata le-a recunoscut și și-a adus aminte de contextul în care Ie-a întâlnit, continuând cu faptul că acestea erau nepoatele viceguvernatorului Băncii Naționale a României, de asemenea continuând cu ridicarea banilor în plicuri închise, pe care nu Ie-a deschis vreodată și Ie-a predat în momentul în care au fost primite, indiferent de oră, femeilor cu care se întâlnea doar în cofetărie, continuând cu acceptarea facilă a redactării și semnării unor acte la cererea părții vătămate C.R., acte în cuprinsul cărora inculpata completa după dictare facturi sau adrese către F.F.

în numele Băncii R.D., pentru că așa i-a spus C.R. să facă, continuând cu predarea sumei de 850.000.000 ROL către această parte vătămată - bani pe care i-a cerut împrumut de la vecini, pentru că așa i-a spus aceasta să facă și sfârșind cu semnarea în continuare a unui contract de împrumut pentru 395.000 euro. Inducerea în eroare cu scopul de a obține pentru sine sau familia sa beneficii materiale rezultă din împrejurarea că inculpata a spus doar altor persoane despre megaoportunitatea de a obține apartamente la prețuri derizorii, nu și copiilor ei, ori firesc ar fi fost să se gândească în primul rând la aceștia și să-i ajute pe ei să obțină imobile în această modalitate, abia apoi la buna prietenă, fostă colegă de serviciu M.M.

Rezultă din împrejurarea că inculpata a acceptat extrem de firesc să garanteze câștigarea de nenumărate apartamente și chiar case, pe care Ie-a prezentat din exterior, mergând până la organizarea unei deplasări cu mașina în într-o stațiune unde se vindeau pensiuni la licitație (tot de către Banca R.D. Cluj chiar dacă acestea erau în județul Bihor). Practic inculpata vedea un bloc, o casă sau o pensiune, indiferent a cui și o vindea la licitație doritorilor, care s-au dovedit a nu fi puțini. Rezultă din împrejurarea că a afirmat în mod mincinos că și ea a cumpărat astfel de apartamente, dintre care pe unul l-a vândut, iar pe celălalt l-a închiriat.

Manoperele de inducere în eroare au fost multiple și în general puerile, însă tocmai acest lucru este specific înșelăciunii. Totuși, unele elemente au creat aparența realității organizării unei licitații, și anume faptul că în perioada sfârșitului anului 2007 - anul 2008 începeau să apară efectele crizei financiare și debitorii nu mai achitau atât de ușor ratele bancare, unele bănci organizând licitații pentru vânzarea garanțiilor bancare ce constau și în apartamente, respectiv faptul că sumele care trebuiau achitate pentru achiziționarea de apartamente includeau taxe de participare la licitație, cumpărarea caietului de sarcini, taxa de întabulare, etc., sume care se plătesc în cazul unei licitații reale.

De asemenea, invocarea existenței unei comisii de licitație, a unei proceduri destul de organizate de derulare a intrării în posesia apartamentelor au creat o aparență de realitate a organizării licitației.

Chiar dacă este extrem de greu a se stabili ce s-a întâmplat cu sumele încasate de inculpată, construirea unei case sau cumpărarea unei mașini de către fiul inculpatei în timpul și ulterior perioadei infracționale, neputând fi puse obligatoriu pe seama banilor obținuți de inculpată de la părțile vătămate, ceea ce este cert este că inculpata a primit banii părților vătămate. Dacă ea susține că nu a deschis plicurile cu bani predate de către părțile vătămate, atunci nici nu poate afirma că în acele plicuri nu erau atâția bani câți cer părțile vătămate. Dacă nu a păstrat nicio sumă din cele predate, atunci nu avea cum să semneze în fața unui avocat un contract de împrumut prin care recunoștea că a primit 395.000 euro sau 3.000.000.000 ROL, 12.150 euro de la D.R., sau celelalte sume menționate în actele încheiate cu B.L. și M.M. Și dacă se acceptă ideea că a semnat contractul referitor la suma de 395.000 euro pentru a face un favor părții vătămate C.R. pentru ca fiica acesteia să nu fie concediată de F.F., cum a afirmat, tot nu poate fi justificată semnarea celorlalte acte, care atestă împrumuturile de la B.L., D.R. sau M.M., părți vătămate care nu aveau legătură cu C.R. Dacă inculpata nu ar fi primit de la părțile vătămate M.M., D.R. și B.L. sumele menționate în acele acte de împrumut, cu privire la care nu a afirmat că ar fi fost constrânsă să le semneze, atunci nu ar fi avut de ce să accepte sumele menționate de aceste părți vătămate în contracte, trebuind să refuze recunoașterea primirii acestora.

Nu se poate susține că nu există legătură de cauzalitate între susținerile inculpatei cu privire la licitații și producerea prejudiciului părților vătămate, cât timp nu ar fi existat vreun prejudiciu dacă inculpata nu ar fi abordat-o pe M.M. cu propunerea de a o ajuta să obțină un apartament de unde s-a ajuns la prejudicierea tuturor celorlalte părți vătămate. Cu alte cuvinte, întreaga rețea de păgubiți a pornit de la M.M., pe care doar inculpata a abordat-o.

Evident că este esențială restituirea primei sume de bani predată de B.L. pentru apartamente. Dacă aceasta nu ar fi existat, atunci nicio parte vătămată nu ar fi avut încredere în realitatea investiției financiare. Ori, și acest lucru este tipic modului de operare în cazul infracțiunilor de înșelăciune recente, bazate pe câștigarea prealabilă a încrederii în astfel de modalități. Inculpata afirmă că a fost de bună credință și că la rândul său a fost un instrument în mâna celor două persoane care au manipulat-o cum au dorit. Ori, pe cele două nu Ie-a văzut nimeni niciodată, nu au numere de telefon, nu au locuințe, nu s-au întâlnit cu inculpata niciodată în prezența vreunui martor, nu s-au întâlnit cu inculpata altundeva decât în cofetărie - care, bineînțeles, nu mai există, care nu au vorbit niciodată cu părțile vătămate la telefon cât timp inculpata a fost împreună cu aceste părți vătămate, cu oricare dintre ele. Instanța a considerat că este extrem de puțin probabil ca aceste persoane să existe și că infracțiunea a fost comisă de inculpată, probabil și cu concursul altor membrii ai familiei cu privire la care însă, în acest moment, nu există suficiente dovezi că au fost implicați.

În concluzie, instanța a considerat că vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită și a condamnat-o pe aceasta pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (10 persoane vătămate din care 9 constituie părți civile), infracțiune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa închisorii. La individualizarea pedepsei, în temeiul art. 72 C. pen. instanța a ținut cont de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare - de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, de numărul de acte materiale comise, de valoarea prejudiciului produs, care este unul uriaș raportat la condiția părților vătămate și la consecințele pe care acestea le vor suporta pentru o bună perioadă de timp până când vor reuși să recupereze paguba, de circumstanțele în care s-a comis infracțiunea, respectiv de faptul că inculpata s-a folosit de o bună reputație în familie și societate și de statutul ei de persoană relativ în vârstă cu un presupus de la sine comportament serios, de atuu-rile fizice care o descriu ca pe o persoană incapabilă de astfel de minciuni, dar și de vârsta acesteia, de starea generală de sănătate, care este una precară potrivit actelor medicale și instabilă, de vreme ce oricând poate suferi un accident vascular cerebral pe fondul bolilor cronice de care suferă, de lipsa de antecedente penale, de comportamentul anterior fără derapaje cunoscute, ultimele două împrejurări fiind reținute ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin urmare, reducând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în detenție ca pedeapsă principală și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Instanța nu a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei deoarece inculpata nu recunoaște în fond inducerea în eroare a părților vătămate, nu recunoaște valoarea prejudiciului produs acestora, nu a încercat să recupereze prejudiciul produs părților vătămate, restituirea sumei de 850.000.000 ROL realizându-se din cauza amenințărilor cu formularea de plângeri penale, deci nu neapărat benevol și cu bună intenție, toate aceste împrejurări ducând la concluzia că prezenta condamnare nu constituie vreun avertisment pentru inculpată de a mai comite astfel de fapte penale sau la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.Trebuie menționat încă o dată faptul că diagnosticul stabilit în concluziile expertizei medico-legale psihiatrice nu include demența în boala Alzheimer, caracterizată prin pierderea memoriei și deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, deși actele medicale avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză pomeneau de această boală, ceea ce înseamnă că inculpata nu poate fi suspectată de iresponsabilitate ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Totodată, nu s-au reținut în favoarea inculpatei dispozițiile art. 13 și art. 741 C. pen. deoarece inculpata nu a acoperit integral prejudiciul cauzat. S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei.

Sub aspectul laturii civile s-a reținut că acțiunea civilă din cadrul procesului penal se soluționează potrivit dreptului civil și este guvernată de principiul disponibilității potrivit căruia nimeni nu poate primi mai mult decât a cerut.

Partea civilă C.R.C. s-a constituit parte civilă cum suma de 50.000 RON fără a solicita acordarea dobânzii legale, sumă rămasă nerecuperată din suma totală de 85.100 RON pe care a probat că a achitat-o prin intermediul lui C.R. inculpatei și pe care inculpata a recunoscut-o implicit semnând contractul de împrumut de la dosarul de urmărire penală, fără a dovedi că a fost constrânsă în vreun mod să o facă. Din suma totală de 85.100 RON, părții vătămate i s-a restituit suma de 34.000 RON de către inculpată și 1.000 RON de către C.R. astfel cum s-a arătat mai sus.

Partea vătămată C.O.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 14.500 RON fără dobândă, reprezentând suma rămasă nerecuperată din suma totală de 45.000 RON pe care a predat-o prin intermediul lui C.R. inculpatei și pe care inculpata a recunoscut-o implicit semnând contractul de împrumut de la dosarul de urmărire penală, fără a dovedi că a fost constrânsă în vreun mod să o facă. Reamintim că din suma de 45.000 RON i s-a restituit suma de 30.000 RON, din care 1.000 euro în cadrul „operațiunii” de recuperare a banilor din parcarea Hotelului O., iar 6.000 RON au fost predați din C.A.R.-ul contractat de partea civilă C.R.

Partea vătămată H.F.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 55.200 RON fără a solicita dobândă, contravaloare a prejudiciului rămas nerecuperat din totalul de 85.200 RON cât a achitat partea civilă pentru apartamentul pe care a intenționat să-l dobândească, pe care inculpata a recunoscut-o implicit semnând contractul de împrumut de la dosarul de urmărire penală, fără a dovedi că a fost constrânsă în vreun mod să o facă. Acestei părți vătămate i s-a restituit în total suma de 30.000 RON din care suma de 15.500 RON provine dintr-un împrumut C.A.R. pe care l-a făcut partea civilă C.R.

Partea civilă A.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 110.000 RON cât a fost nevoit să solicite împrumut de la C. Bank pentru a restitui împrumuturile de la rude plus comisioanele și dobânzile percepute de bancă și 10.000 RON daune morale. Faptul că banii părții vătămate au ajuns în posesia inculpatei rezultă din declarația părții vătămate care se coroborează cu declarația părții vătămate C.R. și cu înscrisul pe care l-a semnat inculpata, fără a dovedi că a fost constrânsă, mai sus menționat. Inculpata susține, iar partea civilă recunoaște, că a primit de la inculpată prin intermediul cumnatului său - martorul A.C. - suma de 1.000 euro (echivalentul a 3.200 RON la nivelul anului 2009), prin urmare din suma pretinsă de 110.000 RON s-a scăzut suma de 3.200 RON. Instanța a considerat că părții civile i se cuvin dobânzile și comisioanele bancare pe lângă suma de 106.800 RON deoarece urmare a manoperelor dolosive ale inculpatei a fost nevoită partea civilă să contracteze împrumutul bancar pe care îl va achita mulți ani de aici înainte (cam 20) astfel cum rezultă din contractul depus la dosar, însă suma de 10.000 RON pretinsă cu titlul de daune morale s-a apreciat că nu i se cuvine deoarece partea civilă a acceptat să predea o sumă mare de bani în condiții dubioase, știind că nu C.R. se ocupă de licitație, ci o persoană total necunoscută, având percepția faptului că câștigarea certă a unei astfel de licitații nu are cum să fie totalmente legală. Prin urmare el nu a suferit un prejudiciu moral.

Partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 14.700 RON fără a preciza în concret cum a calculat această sumă solicitând și dobânda legală de la data la care inculpata a semnat actul de recunoaștere a datoriei. Din probele administrate în cauză și declarația ei rezultă că a predat inculpatei suma de 31.300 RON (din care 10.000 RON sunt banii proprii, 5.000 RON = 1.500 euro a primit împrumut de la C.R., 10.000 RON împrumut de la B.L. și 5.000 RON împrumut C.A.R.), din care i s-a restituit suma de 19.000 RON conform celor mai sus arătate, rămânând așadar nerecuperată suma de 12.300 RON. Cu toate că inițial a pretins 14.700 RON, iar din calcule reiese că i-ar reveni suma de 12.300 RON, partea vătămată și-a modificat pretențiile cu ocazia audierii, solicitând 10.000 RON. Cum conform principiului disponibilității partea civilă nu poate primi mai mult decât a cerut, inculpata a fost obligată să restituie în favoarea părții civile suma de 10.000 RON.

Partea vătămată B.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 74.200 RON reprezentând suma predată inculpatei pentru un apartament și pe care aceasta a recunoscut-o ca fiind primită prin înscrisul intitulat „contract” aflat în xerocopie la dosar urmărire penală, plus dobânda legală de la data de 15 iunie 2009. În ceea ce privește dobânda legală solicitată de M.M. și B.L., aceasta a fost acordată doar de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe deoarece la această dată prejudiciul devine cert. Părții vătămate B.L. nu i-a fost restituită nicio sumă de bani.

Partea vătămată D.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.150 euro cu dobânda legală de la data de 15 iunie 2009, dată la care inculpata a recunoscut această datorie față de partea civilă. Având în vedere că predarea acestei sume a avut loc în prezența martorilor, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a dispus obligarea inculpatei la plata ei cu mențiunea că în privința dobânzii legale, aceasta este datorată de la data la care prejudiciul va deveni cert, adică de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Partea vătămată C.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 120.000 euro, pe care a majorat-o ulterior cu 36.000 RON reprezentând banii restituiți din surse proprii părților civile C.O.S. - 6.000 RON și părții civile H.F.A. - 30.000 RON, iar C.P.G. cu suma de 275.000 euro în care este inclusă atât suma primită de la F.F., cât și cea primită împrumut de la fratele ei - martorul C.V.C. Constituirea de parte civilă este una comună, în același timp din analiza actelor depuse în probațiune rezultă că banii celor două părți vătămate s-au amestecat în contul părții civile C.R., prin urmare instanța va obliga inculpata să plătească celor două părți civile parte din sumele pretinse, în solidar.

Instanța a acordat părților civile sumele justificate prin actele depuse în probațiune, respectiv sumele de 7.000 euro cu privire la predarea căreia există martori în persoana părții civile M.M. și pe care o recunoaște și inculpata, 13.000 euro dovediți prin actele din dosarul de urmărire penală, 5.000 euro - bon 4, 1.350 euro, 4.300 euro, 11.950 euro, 37.100 euro, 63.500 euro, 14.000 euro, 3.700 euro - bon 1, 5.800 euro - bon 3, 6.000 euro, 6.000 euro, 8.000 euro, 4.000 euro - bon 6, nefiind dovedite sumele de 5.300 euro pretins predată la data de 16 mai 2007, 38.000 euro pretins predată la data de 15 iulie 2007, 6.000 euro la 17 septembrie 2007, 41.000 euro la data de 21 septembrie 2007, 16.000 euro la data de 10 noiembrie 2007, 61.000 euro și 26.000 euro predate în cursul anului 2008. Cât despre suma de 20.520 euro pretinsă, predată de partea civilă inculpatei la data de 03 iulie 2007 ea a fost predată în realitate în RON. De precizat că parte din aceste sume au fost trimise de către C.C.V. din Italia, prin urmare instanța a considerat că suma de 60.000 euro pretinsă de C.P.G. ca fiind primită împrumut de la fratele ei este inclusă în sumele anterior menționate.

În ceea ce privește suma de 130.000 euro pe care martorul F.F. a împrumutat-o părții civile C.P.G., despre care instanța a arătat deja că nu a prezentat suspiciuni de neadevăr, s-a arătat că potrivit declarației părții civile C.P.G. suma de 63.500 euro pe care a convertit-o în RON la data de 07 iunie 2007 (și pe care instanța a inclus-o deja printre sumele dovedite) cuprindea atât banii ei proprii, cât și ai patronului ei. Prin urmare se impune împărțirea acesteia la 2, de vreme ce partea civilă nu poate preciza cât din sumă erau banii ei și cât ai șefului ei, rezultând 31.750 euro și scăderea din 130.000 euro, cât a primit de la F.F., a acestei sume, rezultând 98.250 euro. Prin urmare, suma în euro ce se cuvine părților civile este de 197.200 euro (cât a reieșit din adunarea sumelor dovedite prin înscrisuri, mai sus arătate) plus 98.250 euro, în total 295.450 euro la care va adăuga și suma în RON. Aceasta rezultă prin însumarea a 6.000 RON, cât C.R. a predat în locul inculpatei părții civile C.O.S., 30.000 RON, cât a predat părții civile H.F.A., suma de 11.620 RON dovedită prin bon 5 și suma de 20.520 RON greșit pretinsă de partea civilă în euro, așa cum am menționat anterior în total 68.140 RON.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 14 și urm., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. anterior, instanța a obligat inculpata să plătească despăgubiri civile către părțile vătămate prin infracțiune în sumele mai sus precizate și motivate.

S-a menținut măsura asigurătorie a popririi pensiei inculpatei până la 1/3 din venitul lunar net și măsura asigurătorie a popririi tuturor conturilor deschise de aceasta la Banca T., urmând a fi modificate sumele până la concurența cărora sunt menținute măsurile asigurătorii în sumele la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părților civile H.F.A. și D.R., până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a admis cererea părții civile A.G. și s-a instituit măsura asiguratorie a popririi a 1/3 din venitul lunar net al inculpatei și până la concurența sumei la plata căreia a fost obligată inculpata în favoarea părții civile A.G. prin prezenta sentință. În baza art. 191, 193 C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească cheltuieli judiciare către stat și către părțile civile A.G. - 1.000 RON, D.R. - 1.000 RON și H.F.A. - 200 RON.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel părțile civile C.R. și C.P.G. și inculpata G.M.

Părțile civile C.R. și C.P.G. au solicitat desființarea sentinței atacate și, rejudecând, majorarea pedepsei aplicate inculpatei, cu orientarea acesteia spre maximul special prevăzut de lege, iar sub aspectul laturii civile, admiterea în întregime a acțiunilor civile și obligarea inculpatei la plata către părțile civile apelante a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri.

În motivarea apelurilor, s-a arătat sub aspectul laturii penale a cauzei, că pedeapsa aplicată inculpatei nu a fost corect individualizată în raport de dispoz. art. 72 C. pen.

Nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, împrejurările valorificate ca atare nefiind suficiente, prin ele însele, a determina o pedeapsă atât de blândă, precum cea stabilită de prima instanță.

Sub acest aspect instanța nu a avut în vedere: gravitatea deosebită a infracțiunii comise; perioada infracțională îndelungată; nr. mare de acte materiale și de persoane păgubite; cuantumul prejudiciului cauzat și nerecuperat; atitudinea procesuală a inculpatei - care nu a recunoscut fapta; mijloacele folosite - prezentarea de cărți funciare falsificate; profitarea de relațiile de prietenie și încredere cu o parte din persoanele păgubite; manoperele frauduloase de împiedicare a recuperării prejudiciului - înstrăinarea proprietăților comune cu ale soțului; îmbunătățirea nivelului de trai al propriilor copii; achitarea unor credite bancare; etc.

Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că cele două părți civile recurente au dovedit în cauză remiterea către inculpată a sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri, așa încât se impune ca pretențiile lor să fie onorate integral.

Inculpata G.M. a solicitat desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., iar în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite de prima instanță; sub aspectul laturii civile a cauzei, respingerea acțiunilor civile formulate de părțile vătămate.

În motivarea apelului s-a arătat în primul rând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală sub aspectul soluției de condamnare a inculpatei pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune. În cauză, fapta imputată inculpatei nu este prevăzută de legea penală, raporturile juridice dintre părțile implicate fiind esențialmente civile, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi vorba totuși de o faptă penală, acesteia îi lipsește latura subiectivă - intenția directă, calificată prin scopul prevăzut de textul încriminator, dar nu s-a dovedit nici legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei și pretențiile formulate de părțile civile.

În motivarea solicitării subsidiare s-a arătat că sancțiunea ce s-a aplicat inculpatei este mult prea aspră în raport de pericolul concret al faptei, dar și persoana inculpatei - o persoană în vârstă, fără antecedente penale, cu multiple afecțiuni medicale, cu o atitudine sinceră și cooperantă și care a depus stăruință pentru repararea pagubei.

Sub aspectul laturii civile s-a arătat că toate acțiunile civile formulate în cauză se impun a fi respinse ca nedovedite sub aspectul existenței, respectiv a remiterii sumelor de bani solicitate, către inculpată. Inculpata a recunoscut sumele de bani primite, dar pe acestea Ie-a și restituit, deși nu ea a fost cea care Ie-a indus în eroare pe părțile vătămate și nu ea Ie-a implicat în această amplă activitate frauduloasă.

Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat fondate în cauză doar apelurile părților civile, pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care instanța de apel și-a însușit-o sub aspectul stării de fapt reținute, a existenței faptei și vinovăției inculpatei (reformări ale hotărârii impunându-se doar sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei, așa cum vom arăta în continuare), a analizat aspectele criticate de apelanți și a arătat de ce criticile formulate nu sunt întemeiate, decât în parte.

Astfel, pe baza unui vast și complex probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, dar și nemijlocit în fața instanței, judicios analizat și interpretat, s-a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare realității, constând în aceea că în perioada 2007-2008 inculpata G.M. a indus în eroare părțile vătămate M.M., B.L., D.R., C.R., C.P.G., C.R.C., C.O.S., H.F.A., A.G. și pe martorul S.A., promițându-le acestora în mod mincinos dobândirea certă, la prețuri mici, a unor apartamente pe care Banca R.D. le-ar vinde la licitație din cauza neplății ratelor de credit de către debitori și, convingându-le astfel să îi predea prețurile acestora, cauzând astfel un prejudiciu total de 378.840 RON și 307.600 euro.

Apoi, în mod corect s-a făcut încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe lângă faptul că motivele de apel ale inculpatei privind temeiul achitării nu au fost fundamentate neechivoc, pe un temei legal concret, invocându-se, fie neprevederea faptei de legea penală, fie lipsa intenției de a înșela, poziția procesuală a inculpatei însăși a fost una contradictorie, oscilantă, recunoscând primirea unor sume de bani, dar nu cu titlul menționat în actul de sesizare a instanței, sume pe care Ie-a și restituit, fie susținând că nu a indus, nicicum, în eroare părțile vătămate, întrucât banii primiți i-a remis altor persoane și nu știe ce s-a întâmplat mai departe cu ei, în condițiile în care, inițial, a solicitat instanței a fi judecată în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.

Nu a putut fi primită apărarea că în cauză este vorba de un litigiu civil atât timp cât, deși se încearcă inducerea ideii că între părți ar fi intervenit niște împrumuturi, nici părțile vătămate nu recunosc că sumele de bani ar fi fost remise cu acest titlu, dar nici inculpata nu aduce vreun argument, vreun element care să confirme acest temei al primirii sumelor de bani. Cât privește lipsa intenției de inducere în eroare, inculpata nu a dovedit-o cu nimic, ci dimpotrivă, toate probele din dosar referitoare la modul de acțiune al inculpatei au confirmat această intenție.

În acest sens au fost avute în vedere: - pretextul invocat de inculpată (întărit, e drept, și de credulitatea prea mare a persoanelor vătămate, dornice de achiziții, într-un mod prea facil, cu eforturi minime) pentru solicitarea banilor - promisiunea de a câștiga în mod cert o licitație și, drept urmare, achiziționarea unor apartamente la prețuri mai mici decât al pieței; - prezentarea unor imobile din exterior, pentru a crea convingerea că ele există în realitate; - afirmațiile, mincinoase de altfel, că și ea a cumpărat astfel de apartamente, dintre care pe unul l-a vândut, iar pe celălalt l-a închiriat (venite din partea unei persoane aparent serioase, prin prisma vârstei, a înfățișării chiar și cunoscută cu această imagine de unele din părțile vătămate), precum și câștigarea prealabilă a încrederii, de exemplu prin restituirea primei tranșe de bani predată de B.L. pentru apartamente; - contextul în care au apărut aceste promisiuni - într-o perioadă de criză în care, într-adevăr, băncile organizau licitații pentru vânzarea garanțiilor bancare ce constau și în apartamente, pentru credite ce nu mai puteau fi restituite, dar și invocarea unor proceduri care, într-adevăr, erau specifice unor astfel de licitații și creau părților vătămate convingerea realității organizării lor; - faptul că inculpata nu a produs nicio probă ca să-și dovedească buna credință invocată (în sensul că ar fi fost un instrument în mâna celor două femei - angajate ale băncii - care au manipulat-o cum au dorit) - femeile nu au fost văzute de nicio parte vătămată, nu s-au întâlnit cu inculpata niciodată în prezența vreunui martor, nu au vorbit niciodată cu părțile vătămate la telefon, cât timp inculpata a fost împreună cu acestea. Corect s-a apreciat de instanță că apărările inculpatei sunt simple afirmații, nesusținute de nicio probă, astfel că probele administrate, infirmând susținerile acesteia și confirmând acuzațiile pentru care a fost trimisă în judecată, s-a stabilit vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Procedând apoi la individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a impus a fi aplicată, instanța a valorificat judicios criteriile prev. de art. 72 C. pen., inclusiv prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei - lipsa antecedentelor penale și comportamentul anterior comiterii faptei, unul corespunzător, fără derapaje cunoscute.

Fără a contesta existența acestor împrejurări favorabile inculpatei ori justețea valorificării lor ca circumstanțe atenuante, s-a apreciat totuși că instanța a dat acestora semnificații nejustificat de mari, operând o reducere a pedepsei mult sub minimul special, care, în opinia Curții, este de natură a lipsi, practic, de conținut dispoz. art. 52 C. pen., a îngreuna realizarea scopului pedepsei.

Corect a apreciat instanța la acest capitol, că nu se impune în cauză suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în raport de întregul complex circumstanțial al cauzei - atitudinea inculpatei, care nu recunoaște în fond inducerea în eroare a părților vătămate, nu recunoaște valoarea prejudiciului produs acestora; valoarea prejudiciului produs - nerecuperat, decât într-o foarte mică măsură; perioada și amploarea activității infracționale - așa încât, just s-a concluzionat că prezenta condamnare nu poate constitui un avertisment suficient pentru inculpată de a mai comite astfel de fapte penale sau că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat, de asemenea, că aceasta a fost corect soluționată de instanță, în concordanță cu dispoz. legale în materie - art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., fiind detaliate pe larg motivele care au stat la baza admiterii totale ori parțiale a acțiunilor civile formulate în cauză.

Dacă în cazul părților civile A.G., H.F., C.O.S., C.R.C., M.M., D.R. și B.L., instanța a acordat integral despăgubirile solicitate, apreciindu-se corect ca dovedit cuantumul acestora, în cazul părților civile C.R. și C.P.G. - mamă și fiică - s-a reținut că situația este cu totul alta, chiar dacă, aparent, dovezile invocate de acestea sunt similare cu cele ale celorlalte părți civile.

Astfel, în cazul celor dintâi, instanța a avut în vedere atât înscrisurile prin care inculpata a recunoscut că a primit sumele respective de bani, fără a fi constrânsă în vreun fel (contract de împrumut încheiat cu C.R., pentru sumele de bani predate acesteia din urmă de către C.R.C., C.O., H.F. și A.G., respectiv contractele încheiate de inculpată direct cu părțile vătămate M.M., B.L. și D.R.), cât și declarațiile părților vătămate, care s-au împrumutat reciproc pentru a putea plăti diferite tranșe, respectiv declarațiile martorilor A.C.C., D.D. și, parțial, declarațiile inculpatei.

În privința părților civile C.R. și C.P.G., situația despăgubirilor a fost analizată și soluționată diferit, datorită condițiilor concrete în care s-au predat sumele de bani către inculpată, respectiv s-a avut în vedere că nu s-a putut face o analiză distinctă a sumelor de bani predate de fiecare parte vătămată, C.P.G. arătând că a predat personal doar o parte din bani, restul fiind predați în diferite tranșe prin intermediul mamei sale, iar aceasta din urmă a arătat că „banii au fost plătiți la comun - ai mei, ai copiilor și ai șefului copiilor mei”.

Chiar dacă și pentru banii dați la comun de C.R. s-a întocmit un înscris cu inculpata, prin care aceasta recunoaște primirea banilor, acest înscris nu poate fi primit ca atare, fără nicio rezervă, sub aspectul dovedirii sumelor primite, în contextul în care din probele dosarului rezultă că sumele de bani s-au dat de-a lungul timpului, în mai multe tranșe, iar contractul încheiat în fața unui avocat menționează că suma de 395.000 euro a fost dată și, respectiv primită de inculpată la 19 mai 2009, în condițiile în care însăși C.R. arată că nu poate preciza cât valorau fiecare din imobilele pe care intenționa să le achiziționeze, că nu știe exact cât din suma pretinsă de fiica sa erau banii ei personali și cât erau împrumutați de la șeful acesteia - martorul F.F., în condițiile în care spre deosebire de restul părților civile care au predat și solicitat sume rezonabile de bani, corespunzătoare unui avans sau preț integral al unui imobil de la vremea respectivă, în cazul celor două - mamă și fiică, se susține să s-au predat și, respectiv se solicită restituirea unor sume mari de bani, chiar și pentru persoane care câștigau bine la momentul respectiv sau care și-au strâns de-a lungul timpului economii, bani pe care doreau să-i investească în numai puțin de 4 case și 5 apartamente în Cluj, ceea ce, teoretic, nu-i este interzis nimănui, cu condiția ca aceste sume de bani să fie dovedite cert, fără niciun dubiu. Așa fiind, întrucât orice dubiu - inclusiv cel cu privire la cuantumul prejudiciului - trebuie să profite inculpatului, instanța a luat în considerare doar acele sume de bani ce au fost dovedite cert - cu extrasele de cont privind ridicările de numerar din bancă de către C.R., buletinele de schimb valutar - corespunzătoare datelor în care se susține că s-au predat tranșele de bani, coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpatei, ori declarațiile părților vătămate, care s-au susținut reciproc sub acest aspect, declarațiile martorilor F.F., D.D.

Corect a apreciat instanța și necesitatea menținerii, respectiv instituirii măsurii asigurătorii a popririi asupra pensiei inculpatei în virtutea dispoz. art. 163,167 C. proc. pen. și în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.

Față de toate aceste considerente s-a constatat fondat apelul părților civile și a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., sentința atacată a fost desființată în parte, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei G.M.

Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatei G.M. pentru infracțiunea .de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru motivele arătate, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.M. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.M. să plătească intimatei D.R. suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial în apel.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit suma de 50 RON ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, av. S.L.D., sumă ce a fost avansată din Fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.M. să plătească suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 215/A din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în termen legal, au declarat recurs părțile civile C.R. și C.P.G. și inculpata G.M.

Recurenta inculpată a criticat decizia recurata prin prisma cazului de casare de la art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior., solicitând casarea deciziei și aplicarea legii penale mai favorabile.

Recurentele părți civile au criticat decizia recurată pentru netemeinicie prin prisma cazului de casare de la art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, solicitând casarea deciziei și obligarea inculpatei la despăgubiri civile într-un cuantum majorat astfel cum au solicitat și anterior în cauză.

Examinând recursurile declarate de părțile civile și inculpată prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul inculpatei este fondat urmând a fi admis, în timp ce recursurile părților civile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 08 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate,la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurentele părți civile și recurenta inculpată și-au motivat în scris recursurile, la datele de 16 și 17 aprilie 2014, (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 23 aprilie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Astfel, cu privire la critica părților civile vizând netemeinicia deciziei, critică subsumată de recurente cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., se constată că această critică nu se încadrează cazului de casare invocat, potrivit căruia decizia este supusă casării atunci când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Or, criticile formulate de către recurentele părți civile au mai fost invocate și fața instanței de apel și au fost judicios analizate de către instanța de prim control judiciar, iar acestea vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea, însă prin Legea nr. 2/2013 s-a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.

Așadar, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la majorarea despăgubirior civile în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, ci s-ar fi putut analiza aceste critici în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, care a abrogat teza potrivit căreia instanța de recurs poate analiza temeinicia hotărârilor.

În recursul inculpatei, analizând calea de atac declarată în cauză instanța reține următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În ceea ce privește efectele abrogării art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior și reîncriminarea faptei de înșelăciune în art. 244 C. pen., instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen., și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 23 aprilie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 08 noiembrie 2013, și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 87/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează înșelăciunea, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpați instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

c) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta.

Unitatea dintre încriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 215 C. pen. și incriminarea înșelăciunii la art. 244 NCod Penal, instanța de recurs a comparat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen. și față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparația este necesară pentru a verifica incidența art. 4 C. pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzată inculpata, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpată conduce la dezîncriminarea faptei față de aceasta.

Art. 215 Înșelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 244 Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezîncriminarea faptelor. Dezîncriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 215 C. pen. a intrat în vigoare art. 244 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzația pentru care a fost trimisă în judecată inculpata. În ceea ce o privește pe inculpata G.M., acuzația față de care a fost condamnată a constat în aceea că în perioada 2007 - a indus în eroare părțile vătămate M.M., B.L., D.R., C.R., C.P.G., C.R.C., C.O.S., H.F.A., A.G. și pe martorul S.A., promițându-le acestora în mod mincinos dobândirea certă, la prețuri mici, a unor apartamente pe care Banca R.D. le-ar vinde la licitație din cauza neplății ratelor de credit de către debitori și, convingându-le astfel să îi predea prețurile acestora, cauzând astfel un prejudiciu total de 378.840 RON și 307.600 euro.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce o privește pe G.M., respectiv inducerea în eroare a părților vătămate M.M., B.L., D.R., C.R., C.P.G., C.R.C., C.O.S., H.F.A., A.G. și pe martorul S.A. nu prezintă diferențe între art. 215 C. pen. anterior și art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 215 C. pen. anterior și efectele acuzației în legea nouă, art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen.).

Legea veche prevedea o sancțiune de la 10 ani la 20 ani închisoare, iar legea nouă prevede un minimum de 1 an și un maxim de 5 ani închisoare astfel că legea nouă va retroactiva.

La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanța de recurs nu va face o nouă individualizare a sancțiunii atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de fond și cea de apel (către minimum, mediu, sau maximul special),în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs va stabili o sancțiune la minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat și instanța de apel care a stabilit aceeași sancțiune sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, care însă nu se mai regăsesc în legea nouă.

În raport de cuantumul pedepsei ce se va aplica inculpatei, nu se va mai aplica pedeapsa complementară.

Fată de aceste considerente se va admite recursul declarat de inculpata G.M. împotriva deciziei penale nr. 215/A din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj - secția penală și de Minori.

Se va casa în parte atât decizia recurată cât și sentința penală nr. 250 din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 1164/117/2012 numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, se va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpata G.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile C.R. și C.P.G. împotriva aceleiași decizii.

Va obliga recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatei G.M., vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata G.M. împotriva deciziei penale nr. 215/A din 08 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează în parte atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 250 din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 1164/117/2012 numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpata G.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile C.R. și C.P.G. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatei G.M., rămân în sarcina tatului, iar suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014.