Border official fraud: Abuse of office and unauthorized disclosure of classified border control data to facilitate illegal cigarette importation

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5 din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a condamnat pe inculpatul S.V.I., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul Z.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpata Z.I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul Z.D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul S.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. raportată la art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinată cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul M.L.D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

A mai condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul C.G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

A mai condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.

A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-art. 999 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. București, prin reprezentant D.R.A.O.V. Iași și, în consecință, a obligat în solidar pe inculpații Z.M., Z.I., Z.D., M.L.D., S.M. și C.G.I. la plata către partea civilă a sumei de 2.402 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din data de 12 noiembrie 2009 a D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava asupra autoturismului M., proprietatea inculpatului Z.D., în vederea reparării prejudiciului.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata către stat a câte 2.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 31/P/2009 din data de 2 decembrie 2009 întocmit de D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1. C.G.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- fals intelectual prevăzut de 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. și

- folosire în orice mod de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. M.L.D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și

- fals intelectual prevăzut de 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

3. Z.I.

4. Z.M.

5. Z.D.

6. S.M., toți cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de:

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și

7. S.V.I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de:

- folosire în orice mod de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta fiind comisă astfel cum a fost descrisă în considerentele rechizitoriului.

Actul de sesizare a instanței a fost structurat pe două capitole, reținându-se următoarea situație de fapt, în legătură strictă cu faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată:

I. Aspecte legate de comiterea faptelor de către inculpații C.G.I. și S.V.I. în legătură cu furnizarea de informații despre instituirea consemnului din data de 7 mai 2008 față de A.C., F.F.D. ș.a. și ridicarea acestui consemn la data de 12 mai 2008.

Profitând de funcția pe care o avea în cadrul S.P.F. Siret, de ofițer coordonator șef de tură, C.G.I. influența deciziile pe care ar fi trebuit să le ia subordonații săi (B.M., S.S., P.S., etc.) și lucrătorii vamali (cum ar fi M.L.D.) ce efectuau controale asupra mijloacelor de transport cu care persoanele susmenționate tranzitau frontiera de stat prin P.T.F. Siret. Totodată C.G.I. îi informa pe acești traficanți de țigări despre momentul în care el se află în P.T.F. Siret și astfel pot intra în țară fără a avea probleme, sau despre echipele de control din punct sau zona de competență a poliției de frontieră.

Din discuțiile telefonice dintre A.C., soția sa A.C.E. și F.F.D. se constată că aceștia achiziționau atât de la magazinele Duty Free din vama Siret cât și de pe teritoriul Ucrainei importante cantități de mărfuri peste plafonul vamal pe care le introduceau în România fără plata taxelor vamale, fiind apoi comercializate pentru a obține profit.

De regulă A.C. era însoțit în Ucraina de nașul său F.F.D., cu care, de comun acord stabileau când „să atace”.

Având în vedere informațiile deținute de ofițeri din cadrul C.I.T., frecvența deplasărilor în Ucraina și datele furnizate conducerii S.P.F. Siret de agenții de poliție ce lucrau permanent în trafic, autoturismele folosite de A.C., F.F.D. și C.S. erau trecute permanent în „Planurile zilnice de acțiune a turelor de serviciu”, ca și autoturisme suspecte și predispuse să transporte și să introducă în România mărfuri peste plafonul vamal admis pentru persoane fizice, comisar F.N. de comun acord cu inspectorul I.G. au întocmit nota telefonică din 7 mai 2008 semnată și de I.G. și înregistrată în registrul note telefonice al S.P.F. Siret, din 3 ianuarie 2006 (registru ce are caracter de secret de serviciu) în care se precizează: „Începând cu data de 7 mai 2008, ora 17:00 se va efectua control amănunțit la hala special amenajată la următoarele mijloace auto: X1, X2, X3, X4, X5, cât și la următoarele persoane care trec frontiera de stat F.F.D., A.C. și T.I. Agentul care efectuează controlul de frontieră a acestor mijloace auto și a persoanelor va avea obligația de a anunța dispeceratul S.P.F. Siret de începerea controlului, iar la finalul activității, rezultatul controlului.”

Nota a fost transmisă la P.T.F. Siret, fiind semnată pentru luare la cunoștință de șefii celor patru ture inclusiv de inculpatul C.G.I., care au prelucrat-o cu agenții din subordine, controlul urmând să se facă împreună cu organele vamale la hala special amenajată și nu pe artera de intrare în țară, iar rezultatul să se consemneze în registrul de litigii al P.T.F. Siret. La primirea în P.T.F. Siret a notei telefonice din 7 mai 2008, s-a solicitat în scris Biroului Vamal Siret să fie efectuate la intrarea în țară controale vamale amănunțite la hala vămii asupra autoturismelor X1, X4, X2, X5, X3.

După ce s-a transmis nota telefonică din 7 mai 2008, în aceeași zi martorul A.C. a ieșit și revenit de două ori în România din Ucraina cu auto X1 având mărfuri peste plafonul legal, iar la controalele de la orele 17:10 și 20:40 organele vamale, respectiv vameșii C. și A. i-au confiscat bunuri fiind încheiate adeverințe de reținere a bunurilor, conform registrului de control amănunțit.

Săptămânal, șefii de tură (subcomisar C.G.I., subinspector S.L., subinspector C.V., inspector principal C.O., și subcomisar C.C.) luau la cunoștință pe linie operativă, din dispozițiile date de către compartimentul C.I.T. și adjunctul S.P.F. Siret (inspector I.G.) numele unor persoane și mijloacele auto suspecte de trafic de țigări. La intrarea în serviciu fiecare șef de tură întocmea un plan de acțiune a turei de serviciu în baza dispozițiilor menționate mai sus, în care la capitolul V, „date și informații de interes operativ” erau introduse și enumerate aceste persoane și mijloace auto pentru a lua la cunoștință întreg personalul operativ la intrarea în serviciu.

Astfel că în toate planurile de acțiune ca și în planul de acțiune zilnic din 31 martie 2008 întocmit de subcomisar C.G.I. au fost trecute ca suspecte autoturismele: X6, X1, X7, X8, în planul de acțiune din 27 aprilie 2008, întocmit de subinspector S.L. au fost trecute ca suspecte autoturismele: X6, X1, X7, X8, X9, în planul de acțiune zilnic din 17 mai 2008 întocmit de subcomisar C.G.I. au fost trecute ca suspecte autoturismele: X6, X1, X7, X8 și X9.

În luna mai 2008, inculpatul C.G.I., subcomisar de poliție, era posesorul autorizației de acces la informații clasificate, secrete de serviciu, iar inculpatul S.V.I., agent de poliție era posesorul autorizație de acces la informații clasificate, secrete de serviciu. De asemenea, prin avizul din 2007 subcomisarul C.G.I. a dobândit calitatea de organ al poliției judiciare.

Inculpații C.G.I. și S.V.I. aveau obligația profesională de a nu divulga informațiile secrete de serviciu cu privire la consemnele instituite asupra unor persoane și bunuri în P.T.F. Siret.

La data de 7 mai 2008, ora 23:00:48, după ce asupra autoturismului cu care martorul A.C. se întorcea din Ucraina, s-a efectuat, un control amănunțit la hala vămii, acesta l-a sunat pe cumnatul său, inculpatul S.V.I. solicitându-i să-i comunice date privind această dispoziție.

Inculpatul S.V.I., care era de serviciu în tura 3, desfășurând activitățile ordonate în planul de acțiune pentru data de 7 din 8 mai 2008, atât la sediul S.P.F. Siret, cât și pe frontiera verde și-a încălcat atribuțiile de serviciu și angajamentul de a nu divulga date cu caracter de secret de serviciu și l-a informat pe A.C. (persoană neautorizată) că F.N. a dispus controale amănunțite asupra autovehiculelor sale și ale lui F.F.D.

De asemenea pe 10 mai 2008, la solicitarea sa, martorul A.C., având intenția de a se deplasa în Ucraina, obține de la inculpatul S.V.I. (în timp ce era de serviciu la sediul S.P.F. Siret și avea acces la registrul cu planificarea în P.T.F. Siret, înregistrat la data de 20 martie 2008) date cu caracter de „secret de serviciu” privind planificarea lucrătorului vamal B.R. pe sensul de intrare în țară, având loc o convorbire telefonică între cei doi la ora 12:48:40.

Știind că este în consemn C.A.I., pentru a nu-i fi confiscate țigările pe care dorea să le introducă în țară, martorul A.C. le-a distribuit mai multor persoane (fiecare având dreptul conform Regulamentului vamal să introducă în România doar câte 10 pachete de țigări), deoarece urma să fie condus la hală pentru control amănunțit, așa cum reiese din discuția telefonică avută cu martorul F.F.D. pe data de 10 mai 2008, ora 17:36:18.

I.G. a avut, în dimineața zilei de luni 12 mai 2008, o discuție telefonică cu F.F.D. și îi promite că problema cu consemnul C.A.I. se poate rezolva, solicitându-i să se întâlnească.

Ținându-se de promisiune, inspectorul I.G. întocmește și semnează nota telefonică din 12 mai 2008, în care se preciza că „se revine la nota telefonică din 7 mai 2008 și se va scoate din consemn până la noi ordine X3, X1, X4, X5, X2”. Nota a fost consemnată în registrul cu note telefonice din 1 ianuarie 2006 și a fost transmisă și P.T.F. Siret.

Nici a doua zi, A.C. nu a aflat de emiterea notei telefonice din 12 mai 2008, așa cum rezultă din discuția avută la ora 14:59:13 cu agentul C.R.

Între inculpatul C.G.I. și martorul A.C. exista o relație de prietenie, cei doi vizitându-se la domiciliu și chiar ajutându-se reciproc, conform declarațiilor acestora.

Având în vedere că inculpatul sprijinea activitatea ilegală a acestuia, își încalcă atribuțiile de serviciu și îl informează despre revenirea la situația anterioară emiterii notei telefonice din 7 mai 2008, îl îndeamnă să pornească „la drum întins” și precizează că dorește să-i facă cunoștință cu I.G. ce vrea să afle mai multe date despre martorul F.N. (conform discuției telefonice din 14 mai 2008, ora 09:15:43).

Aceleași date cu caracter de secret de serviciu le află martorul A.C. și de la inculpatul S.V.I., care de asemenea și-a încălcat atribuțiile de serviciu și angajamentul de confidențialitate (conform discuției telefonice din 14 mai 2008, ora 10:23:33).

Tot inculpatul C.G.I. stabilește o întâlnire între A.C. și I.G., pentru ca acesta din urmă să afle cine este F.N. și să primească foloase materiale, conform discuțiilor telefonice din 14 mai 2008, ora 10:28:05; 15 mai 2008, ora 08:56:54 și 15 mai 2008 ora 16:30:49.

Întâlnirea este acceptată de martorul I.G. și are loc la domiciliul inculpatului C.G.I., adjunctul lui F.N. primind și cu alte ocazii foloase necuvenite de la martorul A.C., așa cum reiese din convorbirea telefonică din data de 15 mai 2008, ora 16:21:18, dintre inculpatul C.G.I. și martorul I.G.

Ulterior scoaterii din consemnul C.A.I., având informații de la inculpatul S.V.I., martorul A.C. și-a reluat activitatea de trafic cu țigări.

În unele situații inculpatul C.G.I. îi preciza martorului A.C. pe ce arteră să se întoarcă în țară din Ucraina (discuție din 25 mai 2008, ora 12:05:51), iar în alte convorbiri îi dezvăluia că pe traseu, din P.T.F. Siret spre orașul Siret, sunt echipe de control din tura nr. 2 condusă de C.G.I. (discuția din 25 mai 2008, ora 18:06:24).

La data de 16 mai 2008, ora 00:04:42, inculpatul S.V.I. i-a comunicat telefonic cumnatului său A.C., care se întorcea din Ucraina sau se afla în zona P.T.F. Siret, date cu caracter de secret de serviciu, inclusiv locația unde se găsea martorul F.N.

În tura 10 din 11 iunie 2008 A.C. și F.F.D. au ieșit/intrat din/în țară cu autoturismele X4 și X5 de trei ori, iar pe data de 14 iunie 2008 A.C. împreună cu F.F.D., după discuția avută cu cumnatul său, au intrat/ieșit în/din țară de 6 ori cu auto X4 și cu X5.

Este evident că numărul foarte mare de călătorii în Ucraina (F.F.D. a schimbat un număr de 12 pașapoarte turistice, iar A.C. un număr de 13 pașapoarte turistice) demonstrează că cei doi au transformat această ocupație într-o adevărată afacere a cărei profitabilitate depindea în mare măsură de „colaborarea” cu autoritățile statului ce își desfășurau activitatea în P.T.F. Siret. Astfel, au reușit să-i atragă în această activitatea ilicită, pentru a li se asigura „protecție” informativă pe inculpații C.G.I. și S.V.I. (cumnatul lui A.C.).

Potrivit adresei din 12 iunie 2009 a I.J.P.F. Suceava, A.C. și F.F.D. și autoturismele proprietatea acestora (X1 și X10) au fost în mod frecvent în atenția compartimentului C.I.T. al S.P.T. Siret, care deținea informații privind traficul cu țigări comis de aceștia, aspecte ce erau cunoscute și de cei doi inculpați, care au luat cunoștință cu ocazia întocmirii și îndeplinirii planurilor de acțiune zilnice în care erau menționate persoanele și autoturismele suspecte (ex. planurile de acțiune zilnice din 31 martie 2009 și din 27 aprilie 2008 etc.).

Față de aspectele prezentate, s-a concluzionat în rechizitoriu că fapta inculpatului S.V.I. care în calitate de agent al poliției de frontieră la I.J.P.F. Suceava și posesor al autorizației de acces la informații clasificate „secret de serviciu”, la datele de 8 mai 2008 și respectiv 14 mai 2008, i-a comunicat, telefonic, cumnatului său A.C., persoană neautorizată, date cu caracter de „secret de serviciu” privind instituirea consemnului C.A.I. (control amănunțit pe intrare) prin nota telefonică din 7 mai 2008, înregistrată în registrul de note telefonice transmise al S.P.F. Siret din 3 ianuarie 2006, precum și date privind ridicarea acestui consemn prin nota telefonică din 12 mai 2008 din același registru, în scopul de a-i asigura foloase necuvenite provenind din introducerea în țară de bunuri accizabile (țigări) fără plata taxelor datorate bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (comisă în forma continuată).

De asemenea, fapta inculpatului C.G.I. care, la data de 14 mai 2008, în calitate de subcomisar de poliție și șef de tură la P.T.F. Siret, posesor al autorizației de acces la informații clasificate, secret de serviciu, i-a comunicat telefonic numitului A.C. date privind retragerea consemnului C.A.I. din 7 mai 2008, dispus prin nota telefonică din 12 mai 2008 de inspectorul I.G., înregistrată în registrul de note telefonice al S.P.F. Siret din 3 ianuarie 2006, reprezintă un act material al infracțiunii continuate prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prin fapta comisă, inculpatul C.G.I. a asigurat obținerea de foloase necuvenite de inspectorul I.G., care a dispus retragerea consemnului de la beneficiarul acestei dispoziții, respectiv A.C.

Prin accesul neautorizat la aceste informații cu caracter de „secret de serviciu” A.C. a fost favorizat, evitând astfel confiscarea de către organele vamale a bunurilor accizabile deținute peste plafonul vamal pe care le introducea în mod frecvent în țară.

II. Faptele comise la data de 17 mai 2008 de către inculpații S.M., C.G.I., M.L., Z.D., Z.M. și Z.I.

În luna mai 2008, inculpatul S.M. îndeplinea funcția de director adjunct la D.P.F. Rădăuți, fiind numit prin dispoziția I.G.P.F.R. Totodată deținea și funcția de ofițer de poliție judiciară prin avizul din 2005, având ca principale atribuții de serviciu, printre altele:

- organizează, coordonează și evaluează activitatea de profil desfășurată de șefii structurilor subordonate precum și de adjuncții șefilor inspectoratelor județene ale poliție de frontieră;

- coordonează activitatea, structurilor operative de la nivelul direcției, precum și a celor de la structurile subordonate acesteia pentru prevenirea și combaterea migrației ilegale și a faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona de competență, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pașapoartelor și străinilor;

- decide măsuri la nivelul direcției pentru prevenirea evenimentelor grave, a abuzurilor, întărirea stării și practicii disciplinare precum și combaterea corupției în rândul personalului propriu;

În cursul anului 2008, inculpatul C.G.I. (cu gradul profesional de subcomisar de poliție) a îndeplinit funcția de șef de tură în cadrul S.P.F. Siret, fiind numit în funcție la data de 1 iunie 2007. De asemenea, acesta avea calitatea de organ al poliției judiciare pe care a dobândit-o prin din 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În calitatea pe care o avea, principalele atribuții de serviciu care au legătură cu cauza prezentă sunt următoarele:

- asigură, conduce și coordonează activitatea de supraveghere și control trecere frontieră în raionul S.P.F. Siret pe timpul serviciului său și coordonează activitatea întregului personal al turei de serviciu din dispoziția comenzii sectorului;

- răspunde nemijlocit de modul de executare a serviciului de către personalul din subordine;

- execută cercetarea și întocmește actele premergătoare efectuări cercetării penale pentru infracțiunile descoperite și coordonează și sprijină activitatea de constatare și sancționare a faptelor contravenționale descoperite în P.T.F. sau la frontiera verde;

- întocmește nota raport privind executarea planului de acțiune de către tura de serviciu în baza notelor raport ale șefilor elementelor polițienești, a grupelor din P.T.F. Siret, P.T.F. Vicșani și a propriilor constatări și o prezentă spre rezoluționare șefului S.P.F.

În aceeași perioadă, inculpatul M.L.D. îndeplinea funcția de controlor vamal-asistent la Biroul Vamal Siret fiind numit prin Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 9318/2006 și avea ca principale atribuții de serviciu, printre altele, următoarele activități:

- constată și sancționează orice încălcare a legislației fiscale și vamale potrivit competenței în domeniul produselor accizabile;

- efectuează control vamal fizic al mijloacelor de transport, al mărfurilor, călătorilor iar când se impune efectuează control total;

- efectuează operațiuni de vămuire a bunurilor aparținând persoanelor fizice;

Între inculpatul S.M., soția sa S.A. și familia Z.D. și Z.I. existau relații de prietenie de mai mulți ani.

La rândul său, inculpatul C.G.I. se cunoștea cu inculpatul Z.D. și soția acestuia inculpata Z.I. anterior datei de 17 mai 2008, fapt confirmat de traficul convorbirilor telefonice purtate între ei.

Pentru ca inculpata Z.I. la întoarcerea din Ucraina să nu întâmpine dificultăți din partea echipelor de control de pe traseu și din P.T.F. Siret sau pentru a o asigura că se află în zona de competență și îi poate asigura sprijin, inculpatul C.G.I., încălcându-și atribuțiile de serviciu, îi comunică acesteia informații ce nu sunt destinate publicității, cu scopul obținerii de foloase necuvenite, astfel cum rezultă și din discuția telefonică din 17 mai 2008, ora 15:02:31, purtată între cei doi.

De asemenea C.G.I., în timp ce se afla în P.T.F. Siret sau în vecinătatea acestuia, se întâlnește cu inculpata Z.I., întâlnirile fiind stabilite de comun acord și cu inculpatul Z.D., astfel cum rezultă din discuția telefonică din 17 mai 2008, ora 15:21:13, dintre primul și ultimul dintre inculpați.

Subcomisar C.G.I. îndeplinea funcția de șef de tură, fiind de serviciu pe data de 17 mai 2008 între orele 08:00-20:00. În tura condusă de scms C.G.I., conform registrului cu planificarea în serviciu în P.T.F. Siret din 17 mai 2008 și-au desfășurat serviciu următorii:

Pe artera de intrare în țară erau planificați să-și îndeplinească sarcinile de serviciu agenții B.M. și lucrătorii vamali M.L.D., R.G., Z.D.A., N.R. și T.I.A., iar pe arterele de ieșire din țară agentul Z.C. și lucrătorii vamali A.O. și B.E. La controlul mijloacelor de transport și pe post de conductor câini a fost planificat agentul O.G.

Înainte și după P.T.F. Siret sunt amplasate două posturi de acces și ieșire din punct unde și-au desfășurat activitatea agentul C.M., respectiv O.M.

În cazul existenței unor suspiciuni asupra unor mijloace de transport sau asupra mărfii pe care o transport, în cazul unor consemne C.A.I., a unor dispoziții date de șefii, autoturismele în cauză sunt dirijate la hala special amenajată, unde se efectuează un control amănunțit și în cazul constatării unor mărfuri accizabile nedeclarate de cetățenii români la intrarea în România se dispune confiscarea acestora și aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de H.G. nr. 707/2006.

Conform art. 11 din O.G. nr. 105/2001 controlul de frontieră al mijloacelor de transport se efectuează atât la intrare, cât și la ieșirea din țară. Art. 14 prevede ca „Șeful punctului de trecere este polițist de frontieră și împreună cu șefii tuturor autorităților, care au, potrivit legii, competențe de control la trecerea frontierei de stat pentru mărfuri și călători, cooperează pentru organizarea activității de control.”

(3) Polițistul de frontieră care își desfășoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat și la controlul trecerii frontierei de stat de către participanții la traficul de frontieră și personalul prevăzut la art. 12 alin. (1).

(4) În cazul existenței unor suspiciuni întemeiate sau al unor informații referitoare la încălcarea reglementărilor legale la trecerea frontierei de stat, șeful punctului de trecere poate solicita, în scris, șefilor celorlalte autorități din punctul de trecere efectuarea unui alt control, mai amănunțit. Autoritățile solicitate au obligația efectuării acestui control.

H.G. nr. 445/2002 prevede că:

Art. 18 alin. (2) controlul amănunțit se referă la: verificarea actelor de trecere a frontierei de stat; verificarea îndeplinirii condițiilor pentru intrarea, șederea și ieșirea în/din România; verificarea dacă persoana a făcut obiectul unui consemn sau al altei informări la frontieră; verificarea mijlocului de transport, a mărfurilor și bunurilor ce îl însoțesc; verificarea sanitară.

Art. 25 - Consemnele la frontieră sunt:

d) C.A.I., control amănunțit la intrare. Persoanei, mijlocului de transport, mărfurilor și bunurilor care fac obiectul informării li se face controlul amănunțit la intrarea în țară și în funcție de rezultatele acestuia se iau măsurile prevăzute de lege.

În dimineața zilei de 17 mai 2008 inculpatul Z.D. îl contactează telefonic la ora 09:19:52 pe subcomisar C.G.I. și îi precizează că soția sa, inculpata Z.I. va merge în Ucraina, folosind însă un limbaj codificat, în sensul că ar putea să o ajute pe soția inculpatului la zugrăvit.

Inculpata Z.I. era la aceea dată însărcinată în luna a VIII-a și în niciun caz nu o putea ajuta pe C.C. la zugrăvit. Mai mult decât atât, așa cum reiese din convorbirile telefonice ulterioare, în ziua respectivă, inculpata Z.I. nu s-a întâlnit cu soția lui C.G.I., ci a fost plecată pe parcursul întregii zile, împreună cu Z.M. în Ucraina.

Totodată, inculpatul C.G.I. îi comunică telefonic inculpatului Z.D. că dorește ca Z.I. să-l caute în momentul în care va veni în P.T.F. Siret, pentru că trebuie să-i comunice ceva.

La un minut după această convorbire, inculpatul C.G.I. îl sună pe martorul S.S. (șef de grupă în cadrul turei coordonată de C.G.I.) și îi comunică, așa cum discutase cu Z.D., faptul că urmează să vină în punct autoturismul cu care Z.I. pleca în Ucraina.

Din discuțiile avute și cu martorul B.M. pe parcursul zilei de 17 mai 2008 se constată că inculpatul C.G.I. a profitat atât de influența sa asupra subordonaților săi și a lucrătorilor vamali cât și de notorietatea faptului că familia Z.D. și Z.I. sunt apropiații comisarului S.M., premeditând și influențând modul în care M.L.D. și B.M. ar fi trebuit să verifice X11, respectiv deciziile și măsurile ce trebuiau luate în legătură cu marfa transportată (discuție telefonică din data de 17 mai 2008, ora 15:14:42.)

Prima deplasare în Ucraina, între orele 10:52-11:38

În cursul zilei de 17 mai 2008, între orele 10:52-18:18 Z.I., împreună cu fiul acesteia M.Z. și cu Z.M., ce conducea autoturismul X11, s-au deplasat în Ucraina de trei ori, de fiecare dată inculpata Z.I. cerând și primind telefonic acceptul inculpatului C.G.I. pentru a intra în România prin P.T.F. Siret.

Conform discuției telefonice de la ora 09:19:52, dintre inculpatul C.G.I. și inculpatul Z.D., soția acestuia Z.I., înainte de a ajunge în orașul Siret îl sună la telefon pe ofițer la ora 10:08:21 (ce era de serviciu în zona de competență a P.T.F. Siret) cu care stabilește să se întâlnească înainte de a pleca în Ucraina într-un loc cunoscut de amândoi.

La prima deplasare în Ucraina din data de 17 mai 2008, autoturismul X11 a fost notat la ieșirea din țară în fișa de evidență, de lucrătorul vamal A.O. (ce lucra pe artera de ieșire din țară), fiind prezentată polițistului de pe artera de ieșire din țară o copie a declarației autentificată din 12 mai 2008 ce permitea minorului Z.M. să iasă din România doar cu unul dintre părinți.

Inculpații Z.I. și Z.M. și minorul M.Z. au fost înregistrați de autoritățile ucrainene, la ora 10:52.

După 46 de minute; perioadă în care nu putea ajunge nici la Cernăuți pentru cumpărături și nici la părinții lui Z.I., în localitatea Marșenți, din Ucraina, unde susține inculpatul Z.M. că s-au deplasat, autoturismul X11 este înregistrat de autoritățile ucrainene ca părăsind teritoriul Ucrainei spre România.

Distanța între localitatea Siret și localitatea de domiciliu a părinților, Marshyntsi, dus-întors, este de 148 km, putând fi parcursă în 114 minute, fără staționare, iar distanța între localitatea Siret și localitatea Cernăuți, dus-întors, este de 88 km, putând fi parcursă în 66 minute, fără staționare și timp pentru cumpărături. De altfel din declarația inculpatului Z.M. reiese că în ziua respectivă s-a deplasat cu cumnata sa și fiul acesteia în Ucraina, în localitatea S. (situată la circa 30-40 km de graniță) și în bazarul din Cernăuți de unde Z.I. a cumpărat alimente și îmbrăcăminte, ce nu corespunde cu cele susținute de Z.I., care afirmă că ar fi mers fie la H., fie în altă localitate de unde am efectuat diverse cumpărături pentru familie cum ar fi: produse alimentare, adezivi, faianță etc.

Deși nu avea planificată în „Planul de acțiune al turei de serviciu nr. 2”, aprobat de comanda S.P.F. Siret, deplasarea și desfășurarea de activități în P.T.F. Siret, inculpatul C.G.I. a ajuns în punct în jurul orei 10:00; așa cum rezultă din convorbirea telefonică ce a avut-o la ora 09:58:32 cu P.G.

La ora 11:38 s-a implementat în baza de date a autorităților ucrainene că autoturismul X11 a părăsit teritoriul ucrainean, astfel că înainte de a ajunge la control în P.T.F. Siret, inculpata Z.I. l-a sunat pe C.G.I., la ora 11:58:28 (oră la care polițistul se mai afla în punct-așa cum rezultă din discuția telefonică, de la ora 12:20:56, avută cu șoferul său de pe mașina de serviciu P.S. căruia îi cere să vină să-l ia din punct) pentru a se asigura că poate intra în țară, fără a avea probleme.

Ulterior acestei convorbiri telefonice, inculpatul C.G.I. s-a întâlnit cu Z.I., aflând astfel despre intenția acesteia de a se deplasa și a doua oară în Ucraina.

La intrarea în țară autoturismul X11 a fost controlat din punct de vedere vamal de către M.L.D., care înregistrează în fișa sa de evidență, controlul „prin sondaj” efectuat asupra acestui mijloc de transport.

A doua deplasare în Ucraina între orele 13:23-14:19

Inculpatul C.G.I. cunoștea programul de deplasare a inculpatei. Z.I. în Ucraina, aspect ce reiese și dintr-o altă convorbire telefonică de la ora 13:10:34, când ofițerul îi spune că la întoarcerea în P.T.F. Siret să ia legătura cu lucrătorul vamal M.L.D., care o va ajuta.

La circa trei minute după discuția avută cu Z.I., subcomisar C.G.I. îl asigură pe martorul B.M., ce lucra autovehiculele pe artera de intrare în țară că totul este bine, „tăt normal”, întrucât a discutat cu lucrătorul vamal (cum rezultă dintr-o convorbire ulterioară avută cu agentul S.S.) dar nu mai poate să se întoarcă în punct.

La ieșirea din țară autoturismul X11 a fost înregistrată de lucrătorul vamal B.E. în fișa sa de evidență. De asemenea polițistului de frontieră i s-a înmânat o copie a declarației autentificată din 12 mai 2008 ce permitea minorului Z.M. să iasă din România doar cu unul dintre părinți.

La ora 13:23 autoritățile vamale ucrainene au înregistrat intrarea în Ucraina a autoturismului cu care călătoreau inculpații Z.I., Z.M. și minorul M.Z.

Asigurări că „tăt normal” i le dă la ora 14:07:47 inculpatul C.G.I., inculpatului Z.D., care îi comunică faptul că soția sa cu autoturismul X11 „îi ajuns, îi acolo” și totodată îl întreabă dacă poate să intre în România.

La ora acestei din urmă discuții telefonice inculpata Z.I. era în Ucraina, conform evidenței Punctului de contact Porubne, părăsind vama ucraineană la orele 14:19.

Cu toate că Z.I. trebuia ca la întoarcerea în țară să ia legătura cu M.L.D. („băiatul ăla, cu care v-ați întâlnit? Ăla așa (...) înalt, cu părul alb”) pentru a o ajuta („Vă duceți (...) coborâți din mașină, prima dată vă duceți la el. (…) Și vă ajută ală, acolo”) autoturismul X11 este controlat din punct de vedere vamal de T.I.A., care era și el de serviciu pe artera de intrare în țară, fiind înregistrată în fișa sa de evidență.

La acest control au fost probleme vamale, așa cum reiese din convorbirile telefonice dintre inculpatul C.G.I., agentul S.S. și agentul B.M. ceea ce însemnă că marfa transportată nu se încadra în plafonul stabilit de Regulamentul Vamal. Problema a fost rezolvată de martorul S.S. căruia C.G.I. îi trasase această sarcină și misiune.

Și de această dată autoturismul X11 a stat pe teritoriul Ucrainei 47 de minute, perioadă aproximativ egală cu cea de la prima deplasare din Ucraina (cu un minut mai puțin) nefiind suficientă pentru a se deplasa la cumpărături în Cernăuți sau la părinții numitei Z.I., așa cum a declarat conducătorul mijlocului de transport, respectiv inculpatul Z.M.

După ce Z.I. a părăsit P.T.F. Siret, aflând că pe traseul spre orașul Siret se află o mașină a poliției de frontieră și conștientizând că marfa pe care o transporta nu este în concordanță cu prevederile legale, putându-i fi confiscată, îl sună pe C.G.I., care, încălcându-și atribuțiile de serviciu, divulgă poziția echipajului din care făcea parte și o liniștește în legătură cu acest aspect (convorbire telefonică de la ora 15:02:31).

Martorul B.M. susține că a fost sunat de comisarul C.G.I. care a încercat să afle de la el cum s-au încurcat treburile cu autoturismul X11 și că: „i-am răspuns acestuia, după ce am aflat de la el că era la PECO S. având autoturismul defect, că nu știu despre ce este vorba, iar în cele din urmă subcomisarul C.G.I. mi-a cerut să-i solicit lucrătorului vamal M.L.D. să-l sune la telefon.”

A treia deplasare în Ucraina între orele 17:19-18:18.

La puțin timp după această discuție telefonică, inculpata Z.I., împreună cu inculpatul Z.M. și cu numitul M.Z. se prezintă a treia oară pentru control cu autoturismul X11 pe artera de ieșire din țară, unde lucrătorul vamal B.E. o evidențiază în fișa sa de evidență. Și de această dată pentru ca polițistul de frontieră să permită ieșirea din țară a minorului M.Z., i s-a prezentat o copie a declarației autentificată din 12 mai 2008.

În arhiva P.T.F. Siret au fost identificate cele trei copii ale procurii din 12 mai 2008 înaintate polițistului de pe artera de ieșire din țară (pe care au fost aplicate la data de 17 mai 2008 ștampile de trafic consemnând pe fiecare document nr. autoturismului X11, precum și ora ieșirii din țară). Totodată au fost identificate trei copii ale declarației autentificată din 16 ianuarie 2008 ce permitea minorului M.Z. să iasă din România însoțit de T.I., având de asemenea aplicate ștampilele de trafic alături de nr. autoturismului X3, precum și ora ieșirii din țară. Se constată că cele două mașinii ieșeau/intrau din/în țară una după alta, așa cum sunt înregistrați de autoritățile ucrainene:

La ora 17:19, mașina X11 este înregistrată de grănicerii ucraineni că a intrat în țara vecină, unde a stat 59 de minute.

Inculpatul Z.M. susține că înainte de a ajunge în vama ucraineană pentru a se întoarce în România, a cumpărat din banii săi, de la un magazin patru cartușe de țigări ucrainene, fără să rețină marca acestora, câte grivne a plătit, dar nu a primit bon fiscal. Cumnata sa l-a avertizat că nu are voie să introducă în România decât două cartușe de țigări și că este treaba sa cum se va descurca cu organele vamale în P.T.F. Siret. Cele patru cartușe de țigări le-a pus într-o pungă de plastic pe care a depozitat-o la picioarele lui M.Z. aflat pe scaunul din dreapta șoferului.

Pe de altă parte, inculpata Z.I. a declarat că a efectuat din localitatea H., Ucraina, diverse cumpărături pentru familie cum ar fi: produse alimentare, adezivi, faianță, în limita prevăzută de Regulamentul Vamal, dar cumnatul său cumpărase țigări ce depășeau acest plafon.

Inculpatul C.G.I. s-a prezentat în P.T.F. Siret, fiind înregistrat că a intrat în punct în Registrul de acces P1 la ora 18:05.

În virtutea sarcinilor de serviciu și a atribuțiilor din fișa postului a șefului S.P.F. Siret, la nivelul acestei subunități a fost întocmit și aprobat planul de acțiune înregistrat din 16 mai 2008, comisar F.N. având de executat, între orele 18:00-20:00, o misiune în P.T.F. Siret pe linia verificării modului de îndeplinire a serviciului de către subordonații săi. Prezența acestuia în vecinătatea P.T.F. Siret îi este raportată inculpatului C.G.I. de subordonatul său P.S., dar este liniștit de o femeie, care îi comunică la telefon, la ora 18:19:50, că comisar F.N. nota mijloacele de transport ce intrau în țară prin P1, fără să le oprească, iar în cele din urmă a părăsit zona de intrare în P.T.F. Siret dinspre România.

La ora 18:18 autoritățile ucrainene înregistrează ieșirea din țara vecină a autoturismului X11, în care se afla Z.I., Z.M. și M.Z.

Afirmația inculpatei Z.I. că a efectuat din localitatea H. diverse cumpărături pentru familie cum ar fi: produse alimentare, adezivi, faianță, în limita prevăzută de Regulamentul Vamal, dar cumnatul său cumpărase țigări ce depășeau acest plafon, nu este credibilă, deoarece și de această dată, după ce a plecat din vama ucraineană aflându-se în drum spre P.T.F. Siret, respectiv la ora 18:53:35 l-a sunat la telefon pe inculpatul C.G.I., l-a anunțat că urmează să ajungă în punct, ofițerul confirmând că pot să vină.

Acceptul dat inculpatei Z.I. de inculpatul C.G.I. a avut în vedere că ofițerul aflase, așa cum reiese din convorbirea avută cu agentul P.S. și cu o interlocutoare, faptul că comisar F.N. plecase de la intrarea în P.T.F. Siret către stația PECO S.

La ora 18:50 comisar F.N. a intrat în P.T.F. Siret, fiind înregistrat în registrul de acces în P1 de martorul C.M.

În timp ce autoturismul cu nr. X11 se oprise pentru control pe artera de intrare în țară, în dreptul tonetei poliției de frontieră, martorul B.M. a solicitat pasagerilor actele de identitate, după ce în prealabil călătorii deschiseseră portierele din față și portbagajul mașinii. Martorul verificase interiorul mașinii prin geamuri, iar lucrătorul vamal M.L.D. efectuase un control vamal superficial.

În acel timp martorul F.N. se afla împreună cu inculpatul C.G.I. pe scuarul dintre artera 1 și artera 2 de intrare în țară, la o distanță de 2 metri de toneta nr. 1 de lucru a poliției de frontieră. La toneta nr. 2 a poliției de frontieră își desfășura activitatea martorul B.M., care a oprit la control autoturismul cu nr. X11. Cunoscând nr. de înmatriculare și persoanele din autoturism, despre care martorul F.N. avea date că se ocupă cu trafic de țigări, a solicitat inculpatului C.G.I. să îl însoțească la acest mijloc de transport pentru a verifica cum își îndeplinesc subalternii, sarcinile de serviciu și pentru a verifica ce bunuri transportă.

Atât din declarația martorului F.N., cât și din transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.G.I., agentul B.M., agentul B.D., Z.I. și Z.D. reiese că în timp ce cei doi ofițeri se îndreptau spre locul unde era parcat autoturismul X11 și unde fusese de altfel controlat, inculpatul C.G.I. i-a sugerat șefului său „să nu să lege de acest mijloc de transport că în timpul cel mai scurt va fi contactat de cineva”.

De altfel martorul B.M. susține că „în momentul în care X11 a ajuns pe artera de intrare și subcomisarul C.G.I. l-a văzut prin preajmă pe comisarul F.N., primul aflându-se lângă mine a exclamat „să vedem dacă oprește mașina și să vezi cum îi sună telefonul”, aspect pe care îl confirmă chiar și inculpatul C.G.I. în convorbirile telefonice avute ulterior cu subordonații săi, și cu inculpații Z.I. și Z.D.

După ce martorul B.M. a intrat cu actele de identitate în tonetă pentru a verifica și a fi prelucrate în baza de date, martorul F.N. s-a apropiat de mașină și observând că deja se efectuase un control vamal superficial de către vameșul M.L.D., l-a întrebat pe acesta, de față fiind inculpatul C.G.I., martorul O.G., și martorul S.S., ce bunuri și ce țigări transportă mașina X11.

Lucrătorul vamal M.L.D. a răspuns tot atunci că cele două persoane i-au declarat că au în autoturism cantitatea de 7 cartușe, deși aveau dreptul doar la un cartuș de țigări de persoană, iar în aceste condiții martorul F.N. a primit la solicitarea sa, de la agentul B.M., documentele de călătorie ale lui Z.I. și Z.M.

Conform declarației martorului F.N., acesta se afla între mijlocul de transport controlat și tonetele de control ale poliției și vămii (între care este o distanță de 0,5 metri), în imediata sa apropiere aflându-se inculpata Z.I., situată lângă portiera dreapta față, inculpatul M.L. fiind situat în dreptul roții dreapta față. După ce șeful S.P.F. Siret a verificat pașapoartele, s-a uitat în portbagajul mașinii care fusese deschis de Z.I. la cererea agentului B.M. și a lucrătorului vamal M.L.D., constatând că era gol, a deschis portiera dreaptă spate pentru a vedea ce marfă este înăuntru. În acel moment a observat că în locul banchetelor din spatele mașinii, ce erau demontate, se aflau ascunse sub o pătură de culoare maro-închis un număr de patru baxuri de carton pline cu țigări marca Z1. Cele patru baxuri erau așezate alăturate două câte două, suprapuse și culcate pe lățimea lor, ocupând întreaga suprafață destinată banchetelor și călătorilor din spate. Acestea erau ascunse sub o pătură, pe care a dat-o de-o parte. Pe toate cele patru cutii (baxuri) era scrisă marca Z1, o cutie era desfăcută și în interior polițistul a observat că se aflau cartușe de țigări marca Z1, de culoare roșie și proveniență ucraineană. Celelalte trei baxuri erau identice cu primul, erau intacte, fiind sigilate din fabricație cu un scotch cu sigiliul firmei producătoare. A scos din baxul desfăcut câteva cartușe cu țigări din autoturism pe care, după ce le-a arătat tuturor celor de față, le-a introdus înapoi în mașină. Atât martorul B.M. cât și O.G. susțin că comisarul F.N. a scos din zona banchetelor autoturismului câteva cartușe de țigări.

În momentul în care martorul F.N. a ridicat pătura pentru a observa cele patru baxuri de țigări, inculpata Z.I. s-a apropiat de el, iar când acesta a exclamat cu voce tare, pentru a fi auzit de toate persoanele din jur, inclusiv lucrătorul vamal, că în autoturism se află o cantitate mult mai mare de țigări decât cea admisă de regulamentul vamal, aceasta a încercat să-l determine să nu provoace un litigiu, spunându-i cu voce scăzută că este cunoștința lui S.M., care îl va suna la telefon (acest aspect este confirmat de inculpată în discuția telefonică ulterioară avută cu inculpatul C.G.I.). Z.I. fiind la portiera din spate a mașinii, ce rămăsese deschisă, a încercat să tragă pătura la loc pentru a ascunde baxurile cu țigări.

Din compararea datelor tehnice privind capacitatea de transport și dimensiunile interioare a autoturismului înmatriculat cu nr. X11, așa cum reiese din cartea tehnică a acesteia, cu dimensiunile a patru baxuri cu țigări marca Z1, poziționate conform declarației martorului F.N. (lungimea totală a două baxuri, 1120 mm, înălțimea totală a două baxuri suprapuse, 480 mm și lățimea, 450 mm) s-a concluzionat că acestea pot fi introduse și transportate cu acest mijloc de transport.

În continuare, martorul F.N. a solicitat lucrătorului vamal M.L.D. să procedeze la aplicarea regulamentului vamal, după efectuarea controlului amănunțit la hală.

Inculpatul M.L.D. avea obligația de a parcurge toate etapele unui control vamal. În fișa sa de evidență inculpatul M.L.D. bifează pentru autoturismul X11 rubrica corespunzătoare „controlului prin sondaj”. Conform adresei menționate mai sus „controlul fizic prin sondaj” presupune confruntarea efectivă dintre datele și elementele declarate cu bagajele prezentate călătorilor, ceea ce inculpatul nu a făcut, încălcându-și atribuțiile de serviciu.

Controlul fizic amănunțit poate fi solicitat și de poliția de frontieră conform prevederilor art. 14 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2001, pe baza datelor și informațiilor de ținute de aceștia în legătură cu un mijloc de transport sau anumite persoane.

Inculpatul M.L.D. contrazice declarațiile martorilor care afirmă că comisarul F.N. a controlat autoturismul X11, a găsit în interior o cantitate mare de țigări, a scos o parte din acestea pentru a i le arăta și a-i reproșa că a efectuat un control vamal deficitar, dispunând în cele din urmă efectuarea unui control vamal la hala vămii. Susține că inculpații Z.I. și Z.M. au refuzat inițial să declare ce mărfuri au, a insistat să-i fie prezentată marfa, dar fără să controleze interiorul mijlocului de transport, a dispus întoarcerea autoturismului X11 în Ucraina.

Totodată, susține că nu a auzit ca F.N. să-i fi spus, lui sau vreunui subordonat de-al său, că autoturismul este plin cu țigări și trebuie dus la hală pentru control amănunțit. Această solicitare era o măsură legală ce trebuia aplicată în cazul în care într-un mijloc de transport au fost identificate cantități mai mari decât cele declarate organelor vamale de călători.

Or, dispoziția dată inculpaților C.G.I. și M.L.D. de a duce autoturismul la hală pentru control amănunțit a fost auzită și de martorul B.M.

În astfel de situații, în care se constată cantități mai mari decât cele declarate organelor vamale, măsura privind controlul amănunțit la hală asupra mijlocului de transport o poate dispune, din proprie inițiativă organul vamal, sau o poate solicita în scris Biroului Vamal Siret, chiar poliția de frontieră. Procedural mijlocul de transport este însoțit de pe artera de intrare, pe artera de ieșire din țară către hala Vămii (situată după tonetele poliție și a vămii) de lucrătorul vamal ce va efectua controlul amănunțit, C.M.T.-ul, șeful de grupă, șeful de tură sau polițistul de pe artera de intrare (dacă traficul îi permite acest lucru)

Dispoziția martorului F.N. trebuia pusă în aplicare de inculpatul C.G.I., care avea obligația de a solicita în scris Biroului Vamal Siret efectuarea controlului vamal amănunțit la hala vămii, activități la care, în condițiile date în care martorul S.S. l-a însoțit pe martorul F.N. în zona neutră la o întrevedere solicitată de partea ucraineană, trebuia să participe împreună cu inculpatul M.L.D. și martorul O.G. Inculpatul C.G.I. răspunde de coordonarea activității din P.T.F. Siret, după orele 16:00 (când își încheie programul de 8 ore șeful punctului, martorul A.V.) și soluționează și litigiile de trafic.

Atât inculpata Z.I. cât și inculpatul Z.M. confirmă că în autoturismul X11 transportau țigări peste plafonul legal ce nu au fost declarate inculpatului M.L.D., situație în care, în conformitate cu prevederile art. 653 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Regulamentul de aplicare a C. vam. aprobat prin H.G. nr. 707/2006 cu modificările ulterioare, se impunea confiscarea mărfurilor accizabile nedeclarate organelor vamale, aplicarea unei sancțiuni contravenționale între 5.000 RON și 10.000 RON și reținerea mijlocului de transport.

În timpul efectuării controlului de către F.N., întrucât a realizat că există riscul ca marfa transportată ilegal să fie confiscată, inculpatul C.G.I. a intrat pentru o scurtă perioadă de timp în toneta poliției de frontieră, de unde la ora 19:13:31 l-a sunat la telefon pe inculpatul Z.D. pentru ai solicita să-l contacteze pe inculpatul comisarul S.M., care să-i ceară lui F.N. să nu se lege de autoturismul X11.

Din această convorbire telefonică rezultă că inculpatul Z.D. cunoștea că autoturismul transporta mărfuri peste plafonul legal admis, motiv pentru care a solicitat ca mașina să fie „dată înapoi” adică să fie întoarsă în Ucraina. Faptul că nu s-a arătat contrariat pentru că F.N. „face figuri” la mașina sa conduce de asemenea, la concluzia că știa că în autoturism se află o cantitate de țigări peste plafonul legal admis la intrarea în țară.

Din listingul convorbirilor telefonice al posturilor telefonice folosite de inculpații Z.D. și S.M. rezultă că la mai puțin de un minut după discuția avută cu inculpatul C.G.I., directorul adjunct al D.P.F. Rădăuți a fost sunat de inculpatul Z.D., cu care a avut o discuție telefonică, la ora 19:14:34.

Imediat după această discuție telefonică, la 19:17:54, inculpatul S.M. îl sună la telefon pe martorul F.N., știind, așa cum reiese din convorbire, că subordonatul său era în incinta P.T.F. Siret (F.N. a precizat doar că este într-un control inopinat, deci putea fi și pe frontiera verde, sau în P.T.F. Vicșani, sau pe traseele din zona de competență) și îi spune că o are „acolo” pe Z.I., fiind vorba tocmai de autoturismul controlat de șeful de sector.

Prin această convorbire telefonică, inculpatul S.M. i-a sugerat martorului F.N. să dea drumul autoturismului în care se aflau inculpații Z.M. și Z.I., fără a lua măsurile legale. Inculpatul S.M. cunoștea că acest autoturism transporta țigări, întrucât fără a face vreo solicitare expresă, martorul F.N. îi răspunde că a înțeles doleanța sa, fără a se intra în detalii, ambii realizând că este vorba de un subiect delicat ce nu poate fi discutat la telefon. Totodată, promptitudinea cu care inculpatul S.M. l-a apelat pe martorul F.N. denotă că acesta a fost informat exact de inculpatul Z.D. că mașina aflată la control avea probleme, existând riscul confiscării mărfii deținute ilegal. Intenția inculpatului S.M. a fost de a influența modul de desfășurare a controlului prin „greutatea” funcției deținute și prin îndemnul adresat martorului de a-i favoriza pe inculpații Z.I. și Z.M. și a nu lua măsurile legale față de aceștia. Dacă aceștia s-ar fi aflat în legalitate cu marfa deținută nu ar fi fost nevoie de intervenția directorului adjunct S.M.

Martorul mai precizează că a perceput solicitarea șefului său ca pe un ordin. Discuția telefonică a purtat-o cu inculpatul S.M. în spatele tonetei poliției de frontieră, unde s-a deplasat pentru ca celelalte persoane aflate lângă autoturism să nu audă ce anume vorbește la telefon. Ulterior întorcându-se la fața locului l-a văzut pe inculpatul C.G.I. cum se distra de telefonul pe care l-a primit, știind că a fost sunat de S.M., aspect pe care șeful de tură i l-a adus la cunoștință și martorului B.M.

Deși inculpata Z.I. susține că din localitatea H. a efectuat diverse cumpărături pentru familie cum ar fi: produse alimentare, adezivi, faianță etc, martorii F.N., O.G. și B.M. susțin că portbagajul autoturismului X11 era gol, singura marfă transportată fiind cele patru baxuri cu țigări așezate două câte două, unul peste altul, în locul banchetelor din spatele mijlocului de transport acoperite cu o pătură. Chiar și inculpatul C.G.I. precizează într-o discuție avută ulterior cu inculpatul Z.D. locul unde se aflau țigările în autoturism, respectiv banchetele din spatele mașinii.

Martorul B.M. susține că după ce a restituit documentele deținătorilor, i-a urmărit cu privirea, a observat că mașina se îndreaptă spre artera de ieșire spre hala de control amănunțit a vămii, pe același traseu deplasându-se inculpații C.G.I. și M.L.D., care după ce au trecut de colțul clădirii vămii au ieșit din raza sa de vizibilitate.

Conform procedurii de lucru și a protocoalelor de colaborare dintre organele vamale și poliția de frontieră la controlul amănunțit de la hală trebuia să participe și martorul O.G., ce îndeplinea funcția de C.M.T. (control marfă transport și conductor câini).

În circa 10 minute martorul O.G. (ce avea obligația de a participa la controlul amănunțit la hală a mijloacelor de transport fiind C.M.T. și conductor câini), ce auzise de ordinul dat de F.N., a ajuns la hală și întrucât a constatat că autoturismul X11 nu a ajuns, s-a deplasat spre sensul de ieșire, pe traseul pe care trebuia condusă mașina la hală, fără să se întâlnească cu aceasta, pe artera de ieșire din țară, în dreptul „sălii protocolului”, sau în fața arterelor de intrare în țară. A ajuns la toneta nr. 2 de pe sensul de intrare, unde a luat legătura cu agentul B.M., l-a întrebat unde este autoturismul X11, la care colegul său i-a răspuns că a plecat spre control. Martorul precizează în cele 15 minute în care a făcut traseul toneta 2 de pe sensul de intrare, incintă vamă (după chei), hală, înapoi la toneta 2, nu a mai văzut în incinta P.T.F. autoturismul X11 și nici pe inculpatul C.G.I., care rămăsese pe artera de intrare.

După ce lucrătorul vamal M.L.D. l-a asigurat pe martorul F.N. că va efectua controlul amănunțit la hală, acesta din urmă și S.S. s-au deplasat de pe arteră în zona neutră unde grănicerii ucraineni le-au solicitat o întrevedere pe probleme de serviciu și unde cei doi au stat circa 15 minute, perioadă în care nu a trecut spre Ucraina autoturismul cu nr. X11.

Când comisarul F.N. și agentul S.S. au revenit pe artera de intrare, au constatat că X11 nu se mai afla în fața tonetelor și nici subcomisarul C.G.I. nu mai era pe arteră. Martorul B.M. le-a comunicat că mașina a fost dusă spre sensul de ieșire călători, spre hala de control amănunțit de către subcomisarul C.G.I. și lucrătorul vamal M.L.D.

Dorind să vadă rezultatul controlului, cei doi martori s-au deplasat împreună spre hală unde au constatat că autoturismul nu fusese introdus la hală, nu se afla nici în vecinătatea acesteia, pe arterele de ieșire călători, în parcarea vămii și nici în alt loc din incinta P.T.F. Siret, situație în care s-au îndreptat pe sensul de ieșire călători până la zona neutră.

Din declarațiile martorilor reiese că autoturismul X11 s-a deplasat fără a se opri în dreptul intrării în sala de protocol a vămii (așa cum susțin inculpații Z.I. și Z.M.) însoțit de inculpații M.L.D. și C.G.I., pe lângă clădirea vămii spre bifurcația aleilor dintre care una duce spre artera de ieșire din țară spre Ucraina și implicit spre hala vămii (situată după bariera tonetei vameșilor), iar cealaltă este calea de intrare în România.

Inculpatul Z.M. a susținut că, după ce s-a despărțit de Z.I. și fiul acesteia M.Z., s-a așezat cu mașina X11 la rând pentru a se întoarce cu țigările în Ucraina, dar s-a răzgândit și a convins niște ucraineni ce așteptau la rând să primească gratis cele patru cartușe de țigări, după care a părăsit P.T.F. Siret fără ca cineva să-l observe sau să-i permită acest lucru.

Aceste susțineri sunt infirmate de discuțiile telefonice ce au avut loc la ora 19:25:07 între inculpatul Z.I. (care se afla în P.T.F. Siret împreună cu inculpatul Z.M.) și inculpatul C.G.I., care i-a cerut să nu se întoarcă cu țigările în Ucraina pentru că el se va întoarce în punct și „vor vorbi”.

În acest timp, în P.T.F. Siret după ce martorii F.N. și S.S. au constatat că X11 a dispărut și nici subcomisar C.G.I. nu mai era pe artere și au aflat de la martorul B.M. că autoturismul X11 a fost dus de pe sensul de ieșire călători spre hala de control amănunțit de către subcomisar C.G.I. și lucrătorul vamal M.L.D. s-au îndreptat spre sensul de ieșire călători până la zona neutră. Aici au solicitat grănicerilor ucraineni un listing cu toate mașinile românești care au intrat în P.T.F. Porubne în ultimele 60 minute, iar după vizualizarea listei a constatat că X11 nu intrase în Ucraina în ultima oră.

Necunoscând ce s-a întâmplat cu autoturismul X11, după ce a plecat de pe artera de intrarea în țară însoțit de inculpatul C.G.I. și M.L.D., martorul B.M. îl sună pe șeful de tură și îi spune că martorul F.N. a plecat să verifice mașina la autoritățile ucrainene, de unde a obținut listele menționate mai sus.

La întoarcerea pe artera de intrare călători, șeful S.P.F. Siret i-a cerut martorului B.M. să întocmească un raport la terminarea programului în care să precizeze ce s-a întâmplat cu autoturismul, acesta raportând că el nu a părăsit postul, iar autoturismul a fost preluat de inculpatul C.G.I. pentru control amănunțit și nu l-a mai văzut ulterior.

Totodată, martorul F.N. a mai avut o discuție și cu lucrătorul vamal M.L.D., căruia i-a reproșat în legătură cu modul de finalizare a controlului și i-a atras atenția că va informa conducerea Biroului Vamal Șiret despre acest incident și neimplicarea sa în rezolvarea litigiului.

Solicitând din nou de la autoritățile ucrainene o listă mai detaliată pentru ziua de 17 mai 2008, martorul F.N. a constatat că autoturismul X11 nu a intrat a patra oară în Ucraina, deci nu fusese întors în această țară de inculpatul M.L.D., cum a menționat acesta, în fals, în fișa sa de evidență, pentru a ascunde faptul că autoturismul a intrat în România cu cele 200 cartușe de țigări.

În cazul în care autoturismul X11 ar fi ieșit din țară, cum a consemnat, în fals, inculpatul M.L.D. în fișa sa de evidență, ar fi fost controlat la ieșirea din țară fie de martora B.E., fie de A.O., lucru ce nu s-a întâmplat, întrucât acest mijloc de transport nu mai este înregistrat în fișele lor.

Fiind vorba de un eveniment de trafic, la sfârșitul turei pe care o coordona, inculpatul C.G.I. avea obligația de a menționa în nota raport executarea controlului amănunțit asupra auto X11, rezultatul controlului sau faptul că autoturismul X11 a părăsit incinta P.T.F. Siret cu cele 200 cartușe de țigări fără a se lua măsurile legale.

A doua zi, duminică 18 mai 2008, inculpatul S.M. s-a deplasat în P.T.F. Siret, fiind înregistrat în registrul de acces cu autoturismul personal că intrat la ora 10:30 și ieșit din punct la 10:45. La ora 10:45:24 S.M. îl contactează telefonic pe martorul F.N. și îi cere să se întâlnească „10 minute” la un han din orașul Siret.

Martorul F.N. afirmă că a avut o discuție cu inculpatul S.M., acesta întrebându-l dacă are ceva personal cu el pentru că se leagă de mașinile apropiaților lui, deoarece a introdus în consemn mijloacele de transport prin nota din 12 mai 2008 (ce se referea și la T.I.) și a oprit pentru control la data de 17 mai 2008, autoturismul lui Z.I. Totodată i-a explicat că aceștia, inclusiv inculpatul Z.D. îi sunt cunoștințe de familie de foarte mult timp, că efectuează împreună multe călătorii în Ucraina și se simte obligat să intervină pentru ei, deoarece ori de câte ori intră în România au bunuri peste plafonul vamal, dat fiind faptul că îl ajută cu anumite bunuri, de care are nevoie pentru protocoale sale. De asemenea, martorul mai adaugă că inculpatul S.M., i-a solicitat ca în urma incidentului din data de 17 mai 2008 să nu ia măsuri față de martorul B.M., inculpatul C.G.I. și martorul S.S., să nu înainteze nici un raport la I.J.P.F. Suceava și nici vreo adresă către șeful Biroului Vamal Siret, pentru a-l înștiința în legătură cu slaba implicare a inculpatului M.L.D.

Martorul susține că în perioada 19 mai-20 mai 2008 s-a deplasat la I.J.P.F. Suceava, pentru o ședință de prelucrări de ordine cu comanda inspectoratului, ocazie cu care s-a întâlnit și cu inculpatul S.M., care i-a amintit printre altele să nu uite ce a discutat cu el la data de 18 mai 2008 în legătură cu autoturismul X11, insistând în continuare să nu se ia măsuri față de polițiștii care și-au încălcat atribuțiile de serviciu la data de 17 mai 2008.

A reținut parchetul că intervenția telefonică, la solicitarea inculpatului Z.D., a inculpatului S.M., având în vedere funcția deținută în cadrul D.P.F. Rădăuți, director adjunct, a fost de natură să întărească rezoluția infracțională a inculpaților C.G.I. și M.L.D., ajutând la comiterea faptei de către aceștia (care erau convinși că nu vor suporta consecințe disciplinare și vor fi protejați) care au dat drumul autoturismului cu nr. de înmatriculare X11 în țară, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpatul S.M. cunoștea și sprijinea activitățile ilegale de introducere în țară a țigărilor de proveniență ucraineană, fără plata accizelor, desfășurate de Z.D. și Z.I. În urma intervenției făcute de acest inculpat, comisarul F.N. nu a solicitat rapoarte de eveniment subordonaților și nici nu a comunicat incidentul de trafic din 17 mai 2008, pe linie ierarhică.

Deși una din atribuțiile de serviciu ale inculpatului S.M. era în a lua măsuri la nivelul Direcției pentru prevenirea evenimentelor grave, a abuzurilor, întărirea stării și practicii disciplinare, precum și combaterea corupției în rândul personalului propriu, acesta a acționat contrar acestei atribuții, făcând presiuni și folosindu-se de autoritatea funcției deținute față de martorul F.N., pentru a „mușamaliza” evenimentul din data de 17 mai 2008, astfel încât să nu se adopte măsuri disciplinare față de cei care „l-au ajutat”. Este vorba de un sprijin acordat de inculpatul S.M. activității ilegale desfășurate de ceilalți cinci inculpați (M.L.D., C.G.I., Z.D., Z.I. și Z.M.).

În drept, a reținut parchetul, fapta inculpatului C.G.I., care în calitate de ofițer de poliție cu grad profesional de subcomisar-șef de tură la P.T.F Siret, la data de 17 mai 2008, în jurul orelor 19:30, cu știință, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în legătură cu coordonarea și sprijinirea activității de constatare și sancționare a faptelor contravenționale prevăzute de art. 653 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din H.G. nr. 707/2006 și a permis inculpaților Z.I. și Z.M. intrarea în România cu cantitatea de 2.000 pachete țigări de proveniență ucraineană, fără plata către bugetul de stat a accizelor și taxelor vamale în cuantum de 9.610 RON, prejudiciu nerecuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, fapta aceluiași inculpat, care, la aceeași dată, pentru a ascunde comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, cu prilejul întocmirii notei raport privind executarea planului de acțiune a turei de serviciu nr. 2 din 17 mai 2008, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, a omis să insereze în cuprinsul acestuia datele și împrejurările în legătură cu incidentul de frontieră, privind introducerea în țară în mod ilegal de către inculpații Z.I. și Z.M. a cantității de 2.000 pachete țigări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

În drept, fapta inculpatului C.G.I., care la aceeași dată i-a comunicat inculpatului Z.I. informații clasificate „secret de serviciu” privind prezența sa în zona P.T.F. Siret și în vecinătatea acestuia, înscris în planul de acțiune din 17 mai 2008 (reprezintă un act material al infracțiunii săvârșite în formă continuată de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, faptele inculpatului M.L.D. care la data de 17 mai 2008, în calitate de controlor vamal în vama Siret, cu știință, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în legătură cu sancționarea contravențională și confiscarea unui număr de 2.000 pachete țigări de proveniență ucraineană, în temeiul prevăzut de art. 653 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din H.G. nr. 707/2006 ce se aflau în autoturismul X11, aparținând inculpaților Z.M. și Z.I. și a permis intrarea acestora în România, fără achitarea accizelor și a taxelor vamale, modalitate prin care a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 9.610 RON și totodată un avantaj patrimonial inculpaților sus-menționați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, pentru a ascunde comiterea acestei fapte, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a menționat fictiv în fișa de evidență pe intrare din 17 mai 2008 că autovehiculul cu numărul de înmatriculare X11 și persoanele sus-menționate ar fi fost întoarse în Ucraina, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

În drept, fapta inculpatului Z.D. de a asigura legătura telefonică dintre inculpații C.G.I. și S.M., pentru ca acesta din urmă să intervină asupra comisarului F.N. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu în scopul de a permite intrarea în țară a autoturismului X11 în care se aflau bunuri accizabile peste plafonul legal admis, modalitate prin care a întărit rezoluția infracțională, înlesnind astfel comiterea faptei de inculpații C.G.I. și M.L.D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În drept, fapta inculpaților Z.I. și Z.M. care, la data de 17 mai 2008, cu acceptul controlorului vamal M.L.D. și al ofițerului de poliție C.G.I. care și-au încălcat atribuțiile de serviciu, nefăcând aplicarea dispozițiilor art. 653 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din H.G. nr. 707/2006, au introdus în România cu autoturismul cu nr. de înmatriculare X11, cantitatea de 2.000 pachete țigări, sustrăgându-se de la plata accizelor și a taxelor vamale în cuantum de 9.160 RON, sumă care reprezintă prejudiciu la bugetul de stat și totodată un avantaj patrimonial al acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin încălcarea atribuțiilor de serviciu de către inculpații M.L.D. și C.G.I., în complicitate cu inculpații S.M., Z.I., Z.D. și Z.M. a fost stabilit la suma de 9.610 RON, fiind calculat de D.R.A.O.V. Iași, (adresa din 28 noiembrie 2008), reprezentând valoarea în vamă și drepturile vamale și fiscale aferente cantității de 2.000 pachete de țigări marca Z1, care au fost introduse la data de 17 mai 2008 în România prin P.T.F. Siret fără efectuarea controlului vamal și luarea măsurilor prevăzute de Regulamentul Vamal.

Pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin ordonanța nr. 31/P/2009 din 12 noiembrie 2009 s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra autoturismului marca M., proprietatea inculpatului Z.D.

Situația de fapt astfel reținută în actul de sesizare a instanței s-a fondat, în esență, pe următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor F.N., B.M., B.D., S.S., Z.C., L.R.V., O.I.G., P.V.C., D.N.C., C.T., B.E., A.O., T.I.A., Z.L.D., R.G., B.C., P.S., C.R., Z.G., A.A., I.G., A.C., F.F.D., C.G., B.A.S., C.M., O.M., B.G., R.G., P.C.M., C.L.E., C.M.C., P.I.; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; planificarea în serviciu din 9 mai 2008, 10 mai 2008, 13 mai 2008, 14 din 15 mai 2008, 17 mai 2008, 30 din 31 mai 2008 și 1 iunie 2008, 14 iunie 2008, 15 din 16 mai 2008, 15 iunie 2008; copie registru cu controale amănunțite Listing cu intrări/ieșiri a lui A.C., F.F.D., Z.I., Z.M., M.Z.; copie registrul acces în P.T.F.; fișa postului a martorilor F.N., B.M., S.S., O.I.G., C.R., I.G.; fișa postului învinuitului C.G.I., învinuitului S.M., învinuitului M.L.D., învinuitului S.V.I.; proces-verbal cu planșe foto privind traseele de intrare în țară și deplasare la hala de control amănunțit, respectiv cu planșa foto reprezentând poziționarea baxurilor cu țigări Z1, indicată de martorul F.N.; adresele P.T.F.

Siret către Biroul Vamal Siret pentru controale amănunțite pentru X4, X5; planul de control inopinat; extras registrul unic de control din 17 mai 2008; nota raport din 17 mai 2008, C.G.I.; răspunsul Biroului Vamal Siret din 26 octombrie 2009, din 22 mai 2009 și anexe; situație intrări/ieșiri în/din Ucraina prin P.T.F. Siret a auto X11 în perioada 1 ianuarie 2006-23 decembrie 2008, a auto X12 în perioada 1 ianuarie 2006-19 decembrie 2008, a auto X3 în perioada 1 ianuarie 2006-27 decembrie 2008; adresă răspuns I.G.P.F., Direcția afaceri europene și relații internaționale, P.C.

Porubne din 25 noiembrie 2008; adresele I.J.P.F. Suceava din 23 martie 2009 privind ofițerii din cadrul I.J.P.F. Suceava care dețin aviz de poliție judiciară, din 17 noiembrie 2009 privind avizul de poliție judiciară pentru învinuitul S.M., din 20 iulie 2009 privind persoanele care au acces la informații clasificate, din 29 octombrie 2009 privind angajamentele de confidențialitate, din 27 mai 2009, din 5 iunie 2009, din 12 iunie 2009, din 26 octombrie 2009, din 29 iunie 2009, din 12 iunie 2009; dispoziția din 24 septembrie 2007 a I.G.P.F., din 6 februarie 2009 a I.G.P.F., din 28 august 2007 a I.G.P.F.; trafic convorbiri telefonice Z.D.-Z.I. nr. apel:

Y1, Y2, C.G.I., nr. apel: Y3, S.M. nr. apel: Y4, din 17 mai 2009-19 mai 2008 pentru convorbirile efectuate de S.M., C.G.I., Z.I., Z.D. și F.N.; situația convorbirilor telefonice avute de F.N. de la numerele de apel: Y5; Y6 și Y7 pe 17 și 18 mai 2008, de C.G.I. de la telefonul Y3 pe 17 și 18 mai 2008, de Z.D. și Z.I. de la nr. de apel: Y2 pe 17 și 18 mai 2008, de Z.I. și Z.D. de la nr. de apel: Y2 pe 17 și 18 mai 2008, de Z.I. și Z.D. de la nr. de apel: Y1 pe 17 și 18 mai 2008, vol. VII filele nr. 129-145; traficul convorbirilor telefonice dintre C.G.I.

și Z.D. din perioada 24 aprilie-24 iulie 2008, Y1, dintre C.G.I. și Z.D. din perioada 24 aprilie-24 iulie 2008, Y2, dintre I.G. și C.S. din perioada 24 aprilie-24 iulie 2008, Y8; adresa din 25 mai 2009 și xerocopiile registrului de minori pentru perioada 16 mai-18 mai 2008 și ale declarațiilor notariale; copia adresei D.P.F. Rădăuți privind note telefonice de dare în consemn; proces-verbal de confruntare din 13 octombrie 2009 între martorul F.N. și învinuitul M.L.D.; proces-verbal de confruntare din 6 octombrie 2009 între martorul F.N. și învinuitul C.G.I.; plan de acțiune pentru 10 mai 2008, 14 mai 2008, 15 din 16 mai 2008, 17 mai 2008, 23 din 24 mai 2008, 10 iunie 2008; notele telefonice din 7 mai 2008 și din 12 mai 2008 (copie din registru cu note transmise); planificarea turei 2 condusă de C.G.I. pe luna mai 2008; adresa D.R.A.O.V.

Iași din 28 noiembrie 2009 și anexă, din 12 octombrie 2009, din 20 august 2009; adresa I.J.P.F. Suceava, compartiment control din 10 septembrie 2009, din 27 mai 2009 și anexa; plan de acțiune al turei de serviciu 17 mai 2008, 13 mai 2008, 14 din 15 mai 2008, 18 din 19 mai 2008, 21 mai 2008, 22 din 23 mai 2008, 26 din 27 mai 2008; adresa Primăriei orașului Siret din 25 mai 2009 privind auto X11; proces-verbal din 28 aprilie 2009 privind traficul telefonic din perioada 17-18 mai 2008, privind traficul telefonic din perioada 24 aprilie-24 iulie 2008, Y1; copia adresei D.P.F.

Rădăuți din 24 martie 2009 privind situația planificărilor turelor de serviciu ș.a.; proces-verbal din 27 aprilie 2009 și copii după file din registre și planificări; planificarea turei 2 serviciu pentru luna mai 2008; procedura privind modul de acțiune în cazul descoperii persoanelor date în consemn; adresa I.J.P.F. Suceava, S.P.F. Siret din 8 decembrie 2008 și din 10 noiembrie 2008 și anexe; autorizațiile din 24 martie 2008 pentru A.C., C.S., I.G., C.G.I., F.N.; declarațiile învinuiților C.G.I., S.M., M.L.D., S.V.I., Z.M., Z.I., Z.D.

și declarațiile olograf ale acestora.

Oral, public și contradictoriu, în cadrul cercetării judecătorești, au fost audiați martorii F.N., B.M., S.S., L.R.V., Z.C., B.D., A.C., D.N.C., C.T., A.O., T.I.A., C.D., O.G., Z.L.D., B.E., P.S., C.R., A.A., I.G., B.C., F.F.D., C.G., B.A.S., C.M., O.M., M.Z., L.N., U.G.B., C.S., M.V., T.F., S.D., E.R.A., L.R.V., C.B., B.V.F., A.P. și s-a efectuat o cercetare la fața locului, la care au fost anexate fotografii judiciare.

Au fost audiați inculpații C.G.I., Z.I., Z.M., Z.D., S.V.I., M.L.D. și S.M. (și care nu au recunoscut comiterea faptelor), declarațiile acestora fiind anexate la dosar.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut aceeași situație de fapt cu cea mai sus-arătată, cu unele nuanțări.

1. În legătură cu faptele de la pct. 1 din rechizitoriu, instanța reține o situație de fapt identică celei pe larg expuse în actul de sesizare a instanței.

Astfel, inculpatul S.V.I., în calitate de agent al poliției de frontieră la I.J.P.F. Suceava și posesor al autorizației de acces la informații clasificate „secret de serviciu”, la datele de 8 mai 2008 și respectiv 14 mai 2008, i-a comunicat, telefonic, cumnatului său A.C., persoană neautorizată, date cu caracter de „secret de serviciu” privind instituirea consemnului C.A.I. (control amănunțit pe intrare) prin nota telefonică din 7 mai 2008, înregistrată în registrul de note telefonice transmise al S.P.F. Siret din 3 ianuarie 2006, precum și date privind ridicarea acestui consemn prin nota telefonică din 12 mai 2008 din același registru, în scopul de a-i asigura foloase necuvenite provenind din introducerea în țară de bunuri accizabile (țigări) fără plata taxelor datorate bugetului de stat.

Inculpatul C.G.I., la data de 14 mai 2008, în calitate de subcomisar de poliție, șef de tură la P.T.F. Siret și posesor al autorizației de acces la informații clasificate-secret de serviciu, i-a comunicat telefonic numitului A.C. date privind retragerea consemnului C.A.I. din 7 mai 2008, dispus prin nota telefonică din 12 mai 2008 de inspectorul I.G., înregistrata în registrul de note telefonice al S.P.F. Siret din 3 ianuarie 2006.

Prin fapta comisă, inculpatul C.G.I. a asigurat obținerea de foloase necuvenite de inspectorul I.G., care a dispus retragerea consemnului de la beneficiarul acestei dispoziții, respectiv A.C.

Prin accesul neautorizat la aceste informații cu caracter de „secret de serviciu” A.C. a fost favorizat, evitând astfel confiscarea de către organele vamale a bunurilor accizabile deținute peste plafonul vamal pe care le introducea în mod frecvent în țară.

Această situație de fapt reiese din convorbirea telefonică purtată de inculpatul S.V.I. cu martorul A.C. la data de 8 mai 2008, ora 08:49:32:

„A.M.: - Aha! N-ai auzit nimica încă?

S.V.I.: - Ba da! I-am sunat pe aceia care-s (...)

A.M.: - Și?

S.V.I.: - Da! Tot îi (...)! Și aia mică, și aia mare (…)

A.M.: - Iară de la (...)?

S.V.I.: - De la ăsta de aici, că i-am întrebat: „Bă, de unde-i (...)? De-aici!

A.M.: - De la moșu’.

S.V.I.: - Da! Deci mi-o spus de a tale, două (...) de celelalte două a lui nașu’ (…) și restul (...) carambol (...) sau ceva de genu’ ăsta! Da’ nu mi-o mai zis care, na!

A.M.: - Da’ restul nu mă interesează (...)

S.V.I.: - Păi, așa și pe mine (...) n-am mai stat să (...)

A.M.: - Păi de mine mă interesează!

S.V.I.: - Da! Și aia mică, și aia mare (...) și a istuia (...) a lui naș’tu! Amândouă

A.M.: - Știu, da’ asta mică nu era (...) acuma o pus-o și pe asta, nu?

S.V.I.: - Da, îi pus și HIX-ul, mi-o spus ăsta. Aș prima, HIX-ul!

A.M.: - Pe foaie sau pe (...)?

S.V.I.: - Băi, nu știu! Uite nu l-am întrebat pe ce-i! Da’, na! Oricum (...) te scutură, că dacă nu te controlează, belesc ei cariciu’”.

De altfel, datele astfel aflate au fost transmise, de către martorul A.C., martorului F.F.D. la aceeași dată, orele 08:52:07:

„AM: - A! Am vorbit cu cumnatul meu.

F.F.D.: - Da’ de ce?

A.M.: - și (...) aseară i-am dat telefon după ce (...)

F.F.D.: - Da!

A.M.: - S-o interesat! Îi de la (...) moșu’! Trebuie iară să (...)

F.F.D.: - Da?

A.M.:- Da! HIX, alea două ale tale și ultima-i a mea! Aia mai mare (...)”.

Prin nota telefonică din 12 mai 2008 întocmită de inspector I.G. s-au scos din consemn autoturismele X3, X1, X4, X5 și X2.

Despre aceste scoateri din consemn, inculpatul C.G.I. l-a informat pe martorul A.C., astfel cum rezultă din convorbirea telefonică purtată între cei doi la data de 14 mai 2008, orele 09.15:43,

„A.M.: Ordonați domnu (…).

C.G.I.: Bă patroane, văd că ești mai bucuros în glas azi.

A.M.: De ce?

C.G.I.: S-a terminat cu chinul, cu (...) trecutul, cu scrisu pe pereți (…)

A.M.: S-a terminat?

C.G.I.: Da.

A.M.: Am ieșit. Gata?

C.G.I.: Da. (neinteligibil) La drum întins, cum se spune, ieși în larg.

A.M.: Da, când m-o rezolvat?

C.G.I.: Nu știu că n-am semnal, când vin, vorbim.

A.M.: Bine, hai.

C.G.I.: Da trebuie să-ți fac cunoștință cu un băiat care vrea să știe și el cum stau lucrurile, pentru el.

A.M.: Da domnu (…).

C.G.I.: Te rog să fii deschis cu el, îl cunoști, știi cine este, vrea să vadă cât e de dus de nas.

A.M.: Da, oricând, hai, bine.”

Din aceeași convorbire se deduce și faptul că „activitatea” desfășurată de martor urma să profite unui „băiat care vrea să știe și el cum stau lucrurile, pentru el”.

În aceeași zi, la orele 10:23:33, inculpatul S.V.I. îl sună pe cumnatul său, A.C., și relatează despre scoaterea sa din consemn, împrejurare în care martorul îi precizează: „știu, am auzit de dimineață” (de la inculpatul C.G.I., conform convorbirii redate anterior):

Întâlnirea programată între I.G. și A.C. a fost acceptată de cel dintâi, astfel cum rezultă din convorbirea din data de 15 mai 2008, ora 16:21:18, dintre inculpatul C.G.I. și martorul I.G.:

„I.G.: Eu o să vin și o să ne vedem și o să stabilim să ne vedem mâine cu persoana aia dacă în cazul în care (…)

C.G.I.: Da, da, da auzi mâine până în două, da de fapt poți să te vezi cu el (A.C., n.r.)mâine toată ziua. Eu pe la 12:00 plec la Botoșani

I.G.: Ce faci?

C.G.I.: Eu pe la 12:00 plec la Botoșani că e ziua unui verișor de-al meu.

I.G.: Mâine la ce oră, la 12:00?

C.G.I.: Pe la (…) de fapt 12:00 (…) pe la unu plec. Dar (…)

I.G.: Păi eu sunt (…). Auzi aicea, eu sunt (…) la nouă putem să ne vedem mâine.

C.G.I.: Da, e perfect.

I.G.: E bine? Bem cafeaua împreună.

C.G.I.: Boss, da te interesează un pește?

I.G.: Băi dacă ai cum, zău că n-ar strica.

C.G.I.: Este. Eu să-l iau, să-l tai deja la burtă, să-l pun frumos?

I.G.: Da, da G.”

Prin fapta comisă, inculpatul C.G.I. a asigurat obținerea de foloase necuvenite de inspectorul I.G., care a dispus retragerea consemnului de la beneficiarul acestei dispoziții, respectiv A.C.

Prin accesul neautorizat la aceste informații cu caracter de „secret de serviciu” A.C. a fost favorizat, evitând astfel confiscarea de către organele vamale a bunurilor accizabile deținute peste plafonul vamal pe care le introducea în mod frecvent în țară.

A susținut inculpatul C.G.I. că înregistrările convorbirilor telefonice au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, nereprezentând semnătura electronică și nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 911 C. proc. pen. (cu excepția ultimei dintre ele, în sensul de a fi autorizate de judecător).

Or, din coroborarea dispozițiilor art. 91 și urm. C. proc. pen. care reglementează interceptările și înregistrările audio sau video, ca mijloc de probă, cu prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că lipsa unei asemenea semnături nu constituie o cauză de nulitate absolută.

Ea ar putea cel mult constitui o nulitatea relativă și care se impunea a fi invocată în condițiile și termenele prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., ceea ce în cauză nu s-a făcut.

Nu se poate vorbi despre o vătămare adusă intereselor legale ale inculpaților, în condițiile în care convorbirile telefonice au fost audiate (în ședința publică din 19 mai 2011) și nu au fost obiecțiuni majore asupra conținutului lor, de natură a atrage o altă interpretare, cu consecințe asupra situației de fapt. În plus, fiind vorba de o nulitate relativă, se impunea a fi invocată la primul termen de judecată cu procedură completă și nu după aproximativ 1 an și jumătate de la data investirii instanței cu soluționarea prezentei cauze, perioadă în care au avut loc mai multe termene de judecată.

Potrivit art. 911 alin. (1) C. proc. pen., autorizarea interceptărilor presupune ca în cauză să existe „date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace, ori cercetarea ar fi mult întârziată”.

Alin. (5) al art. 912 C. proc. pen. prevede că „convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) și alin. (2)”.

În speță, interceptarea convorbirilor telefonice a avut loc în Dosarul nr. 6/P/2008, al D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, devenind aplicabile dispozițiile acestui din urmă text de lege, având în vedere indiciile existente cu privire la comiterea prezentei fapte, rezultate din conținutul celor înregistrate. În plus, cele relevate de prezentele înregistrări se coroborează și cu dispozițiile unora dintre martorii audiați în cauză (cu prioritate cei prezenți la derularea evenimentelor), astfel că susținerile inculpatului nu pot fi primite.

A mai arătat același inculpat că depozițiile martorului F.N. sunt mincinoase, motiv pentru care se impune a fi înlăturate. Or, pe de o parte, o astfel de dovadă nu s-a făcut, iar pe de altă parte, inadvertențele dintre relatările acestuia și cele ale altor martori urmează a fi avute în vedere prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.

Așadar, fără a înlătura probatoriul administrat în cauză, instanța va proceda interpretarea coroborată a mijloacelor de dovadă administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată.

Chiar dacă inculpatul susține că nu a cunoscut despre primele două deplasări efectuate de inculpată în Ucraina și că ea urma să efectueze o a treia, afirmațiile sale nu pot fi reținute, contrazise fiind de discuția telefonică de la orele 15:21:13 dintre inculpații C.G.I. și Z.D. Cel dintâi a aflat de la acesta din urmă că „tăt îi bine”, după care i-a cerut ca în momentul „când vine doamna înapoi (în P.T.F. Siret, pentru a treia deplasare în Ucraina) să „oprească să vorbească” la locul cunoscut de soția sa:

„C.G.I.: Ăăăă. Ce faci?

Z.D.: Tăt îi bine. Fac bine.

C.G.I.: Mi-o dat nevastă mea, (…) ceva (…) un parfum pentru doamna când vine înapoi să-i dau.

Z.D.: Îi, vine.

C.G.I.: Să oprească doamna să vorb (…). Să-i dau parfumul.

Z.D.: Da am înțeles, da. Am înțeles. Da. Bun.

C.G.I.: Altfel?

Z.D.: Altfel, totu-i neted deocamdată?

C.G.I.: Hai bun.

Z.D.: Hai că merge îndată, Șîîî (…)

C.G.I.: Să oprească aicea. Știe doamna unde. Locul unde stau eu, la umbră.

Z.D.: Da. Bine am înțeles.”

Așadar, fapta inculpatului C.G.I., prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (un act material), constând în aceea că a furnizat inculpatei Z.I. informații clasificate „secret de serviciu” privind prezența sa în zona P.T.F. Siret și în vecinătatea acesteia, înscris în planul de acțiune din 17 mai 2008 există și a fost comisă cu vinovăție de către acesta.

Inculpatul S.V.I. a susținut că nu a avut cunoștință despre aceste date clasificate drept „secret de serviciu” privind darea în consemn a vehiculelor aparținând cumnatului său, A.C. Or, probele anterior analizate relevă contrariul.

Prin urmare, fapta comisă de inculpatul S.V.I. (2 acte materiale), prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 există și a fost comisă cu vinovăție de către acesta.

II. În legătură cu faptele de la pct. III din rechizitoriu, instanța reține aceeași situație de fapt, pe larg expusă în actul de sesizare a instanței, cu distincțiile ce se vor arăta mai jos.

În esență, la data de 17 mai 2008, inculpații Z.I. și Z.M. (cumnatul celei dintâi), însoțiți de fiul inculpatei, martorul minor M.Z., au făcut un număr de 3 călătorii în Ucraina: între orele 10:52-11:38; 13:23-14:19 și 17:19-18:18. Chiar dacă cei doi inculpați au susținut că scopul deplasărilor ar fi fost cel de a achiziționa produse alimentare ori materiale de construcție din bazarul Cernăuți ori din localitatea H., pe de o parte, durata redusă în care s-au aflat pe teritoriul statului ucrainean, iar pe de altă parte, neevidențierea acestor bunuri la controalele vamale contrazic afirmațiilor lor.

După ce inculpații Z.I. și Z.M. au părăsit P.T.F. Siret, urmare a celei de-a doua deplasări în Ucraina, aflând că pe traseul spre orașul Siret se găsește o mașină a poliției de frontieră, în condițiile în care transporta marfă în contra dispozițiilor legale (întrucât altfel nu se poate justifica acțiunea sa) inculpata l-a sunat pe inculpatul C.G.I. Acesta, încălcându-și atribuțiile de serviciu, divulgă poziția echipajului din care făcea parte și o liniștește în legătură cu acest aspect, fapt ce rezultă din conținutul convorbirii telefonice de la ora 15:02:31:

„C.G.I.: - Da, vă rog!

Z.I.: - Noi suntem în PECO, punem motorină și că îi nu știu ce, pe drum (...) Îi ceva?

C.G.I.: - Eu sunt, doamnă! Veniți încoace!

Z.I.: - Să venim?

C.G.I.: - Da, da, da!

Z.I.: - Sigur! da?

C.G.I.: - Eu sunt, doamnă, pe drum!

Z.I.: - Dumneavoastră sunteți?

C.G.I.: - Haideți, doamnă, veniți să vă văd, că nu v-am văzut de o săptămână!

Z.I.: - Bine, bine!”

La aceeași dată, inculpatul C.G.I. s-a prezentat în P.T.F. Siret la ora 18:05, conform celor menționate în Registrul de acces P1.

Totodată, între orele 18:00-20:00, conform planului de acțiune din 16 mai 2008, martorul F.N. avea de executat o misiune în P.T.F. Siret cu privire la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către subordonații săi.

Inculpatul C.G.I. a aflat despre acest aspect de la subordonatul său, P.S.

Conform Registrului de acces anterior menționat, martorul F.N. a intrat în P.T.F. Siret la ora 18:50.

La ora 18:53:35, inculpata Z.I. l-a sunat pe inculpatul C.G.I. și l-a anunțat că urmează să ajungă în punct, inculpatul confirmând că pot să vină:

„C.G.I.: - Da, vă rog!

Z.I.: - Noi acuma venim!

C.G.I.: - Îhî! Da! (...) 51 (...) Da!

Z.I.: - Da, da! Bine!

C.G.I.: - Bine, bine, bine!”

După ce au intrat pe arteră, pasagerii autoturismului X11 au fost supuși unui control al documentelor de călătorie de către martorul B.M. și unui control superficial de către inculpatul, lucrător vamal, M.L.D.

La acel moment, martorul F.N., ce se afla, potrivit declarațiile sale, pe scuarul dintre arterele 1 și 2 de intrare în țară, i-a cerut inculpatului C.G.I. (care era de asemenea în zonă) să îl însoțească la acest autoturism pentru a verifica cum își îndeplinesc subalternii sarcinile de serviciu și ce anume bunuri transportă.

Atât din declarația martorului F.N., cât și din transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.G.I., agentul B.M., agentul B.D., inculpații Z.I. și Z.D. reiese că în timp ce cei doi ofițeri se îndreptau spre locul unde era parcat autoturismul X11 și unde fusese de altfel controlat, inculpatul C.G.I. i-a sugerat șefului său „să nu să lege de acest mijloc de transport că în timpul cel mai scurt va fi contactat de cineva”.

De altfel martorul B.M. susține că „în momentul în care X11 a ajuns pe artera de intrare și scms C.G.I. l-a văzut prin preajmă pe comisarul F.N., primul aflându-se lângă mine a exclamat „să vedem dacă oprește mașina și să vezi cum îi sună telefonul”, aspect pe care îl confirmă chiar și inculpatul C.G.I. în convorbirile telefonice avute ulterior cu subordonații săi, și cu inculpații Z.I. și Z.D.

Martorul F.N. s-a apropiat de mașină și, observând că deja se efectuase un control vamal superficial de către vameșul M.L.D., l-a întrebat pe acesta, de față fiind inculpatul C.G.I., martorul O.G. și martorul S.S., ce bunuri și ce țigări transportă mașina X11.

Lucrătorul vamal M.L.D. a răspuns tot atunci că cele două persoane i-au declarat că au în autoturism cantitatea de 7 cartușe, deși aveau dreptul doar la un cartuș de țigări de persoană.

Conform declarației martorului F.N., acesta se afla între mijlocul de transport controlat și tonetele de control ale poliției și vămii (între care este o distanță de 0,5 metri), în imediata sa apropiere aflându-se inculpata Z.I., situată lângă portiera dreapta față, inculpatul M.L. fiind situat în dreptul roții dreapta față. După ce șeful S.P.F. Siret a verificat pașapoartele, s-a uitat în portbagajul mașinii care fusese deschis de Z.I. la cererea agentului B.M. și a lucrătorului vamal M.L.D., constatând că era gol, a deschis portiera dreaptă spate pentru a vedea ce marfă este înăuntru.

În acel moment, afirmă martorul F.N., a observat că în locul banchetelor din spatele mașinii, ce erau demontate, se aflau ascunse sub o pătură de culoare maro închis un număr de 4 baxuri de carton pline cu țigări marca Z1, alăturate două câte două, suprapuse și culcate pe lățimea lor, ocupând întreaga suprafață destinată banchetelor și călătorilor din spate.

Martorul B.M. susține, în declarația de la urmărirea penală că „eu nu am numărat cartușele cu țigări din autoturismul X11, dar am văzut că comisarul F.N. a scos la vedere pentru a fi observate de toate persoanele din jur, circa 30-40 cartușe de țigări, pe care apoi le-a depozitat din nou în mașină pentru a fi numărate în hală. Din câte mi-am dat seama în afară acestora cartușe scoase de F.N., mai erau și alte cantități de țigări în mașină în locul banchetelor din spate”.

Același martor precizează însă în declarația dată în instanță: „am văzut pe bancheta din spate o pătură”. La fața locului, susține același martor, erau „doi maturi și un copil”.

Și martorul O.G. afirmă că a văzut când martorul F.N. a scos 3 sau 4 cartușe cu țigări de sub o pătură cu care erau acoperite, din zona banchetelor.

Martorul S.S. relatează de asemenea că l-a văzut pe martorul F. ținând în mână un cartuș de țigări (declarație dată în instanță), remarcând prezența unei femei însărcinate și a unui copil.

Din coroborarea celor anterior arătate cu aspectul că în mașina X11 au fost înregistrate la vama ucraineană un număr de 3 persoane, inculpații Z.M. și Z.I. și minorul M.Z., dar și cu cele constatate în urma experimentelor efectuate în cadrul cercetării la fața locului, reiese că era imposibil ca în acest vehicul să fie depozitate 4 baxuri de țigări.

Astfel, în primul rând, dată fiind prezența minorului (a treia persoană) în mașină, bancheta din spate nu putea fi scoasă. Cum acesta a ocupat unul din locurile din spate, în concret putea rămâne loc numai pentru două baxuri de țigări.

Ori, niciunul din martorii audiați, cu excepția martorului F., nu a precizat că în mașină ar fi fost depozitate, în mod suprapus, două baxuri de țigări, întrucât, dacă ar fi fost astfel, cutiile puteau fi văzute (datorită înălțimii lor, până aproape de plafonul mașinii) atât de către vameșii ucraineni, cât și de către cei prezenți pe artera din România. Mai mult, se susține că pe banchetă era o pătură, aspect ce conduce instanța la concluzia că acolo se afla un singur bax de țigări, din care câteva cartușe au fost scoase afară de către martorul F.N.

Însuși inculpatul C.G.I. recunoaște, într-o discuție ulterior avută cu inculpatul Z.D., că martorul F.N. a verificat autoturismul, împrejurare cu care a solicitat ca ocupanții acesteia să scoată „tot de pe banchetă”.

Sub acest aspect, curtea a reținut că, în a treia călătorie în Ucraina, inculpații Z.I. și Z.M. au revenit în țară transportând un bax de țigări, și nu 4, cum s-a reținut în rechizitoriu.

Ulterior constatării prezenței în vehicul a unei cantități de țigări peste plafonul legal, martorul F.N. a dispus efectuarea unui control amănunțit, la hală.

În acest sens, acesta relatează în depoziția da de la urmărirea penală: „în acel moment, am solicitat și lucrătorului vamal M.L.D. să se uite și el la țigările din interiorul mașinii, acesta văzând și el cele patru baxuri, după ce în prealabil a ridicat din nou colțul la pătura cu care erau acoperite acestea.

În această situație, M.L.D. m-a întrebat ce măsuri să ia: să le rețină cu A.R.B., să le confiște că nu au fost declarate la controlul vamal sau să le rețină ca fiind bunuri abandonate cu acceptul persoanelor. I-am răspuns ca împreună cu șeful de tură să i-a măsurile ce se impun din punctul de vedere al regulamentului vamal, după efectuarea la hală a controlului amănunțit asupra autoturismului X11.”

Inculpatul M.L.D. avea obligația de a parcurge toate etapele unui control vamal (declararea și prezentarea bunurilor și a mijlocului de transport, controlul vamal fizic al bunurilor și confruntarea cu cele declarate, controlul vamal fizic al mijloacelor de transport, stabilirea regimului vamal, reținerea bunurilor pentru care nu se poate acorda regimul vamal solicitat, stabilirea și încasarea drepturilor vamale, acordarea liberului de vamă și aplicarea dispozițiilor din reglementările legale, conform adresei din 12 octombrie 2009 a D.R.A.O.V. Iași lucru pe care acesta declară că nu l-a făcut. În fișa sa de evidență, inculpatul M.L.D. bifează pentru autoturismul X11 rubrica corespunzătoare „controlului prin sondaj”. Conform adresei menționate mai sus „controlul fizic prin sondaj” presupune confruntarea efectivă dintre datele și elementele declarate cu bagajele prezentate călătorilor, ceea ce inculpatul M.L.D. (conform declarației sale) nu a făcut, încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu.

Inculpatul M.L.D. era obligat să respecte și ordinul de serviciu din 27 februarie 2008 emis de șeful Biroului Vamal Siret în care se prevede că lucrătorii vamali erau obligați să selecteze, pentru control amănunțit, mijloacele de transport și persoanele care trec frontiera zilnic și chiar de mai multe ori pe zi, iar în toate cazurile în care se constată la controlul vamal țigări peste plafonul admis la intrare să se efectueze control vamal total al mijloacelor de transport, al bagajelor și al persoanelor.

Deși atât inculpatul C.G.I., cât și inculpatul M.L.D. au afirmat că nu au auzit ca martorul F.N. să le fi solicitat să transporte autoturismul la hală pentru control amănunțit, susținerile lor sunt contrazise de declarațiile martorilor O.G., B.M. și S.S.

Primind aceste dispoziții, inculpatul C.G.I. avea obligația de a solicita în scris Biroului Vamal Siret efectuarea controlului vamal amănunțit la hala vămii, activități la care, în condițiile date în care martorul S.S. l-a însoțit pe martorul F.N. în zona neutră la o întrevedere solicitată de partea ucraineană, trebuia să participe împreună cu inculpatul M.L.D. și martorul O.G. Inculpatul C.G.I. răspunde de coordonarea activității din P.T.F. Siret, după orele 16:00 (când își încheie programul de 8 ore șeful punctului, martorul A.V.) și soluționează și litigiile de trafic.

Martorul B.M. a arătat în declarația sa de la urmărirea penală că, după ce a restituit documentele deținătorilor, i-a urmărit cu privirea, a observat că mașina se îndreaptă spre artera de ieșire spre hala de control amănunțit a vămii, pe același traseu deplasându-se inculpații C.G.I. și M.L.D., care, după ce au trecut de colțul clădirii vămii, au ieșit din raza sa de vizibilitate. Totodată, acesta mai declară că: „eu am urmărit cu privirea mașin , atâta cât mi-a permis raza vizuală, întrucât am observat că lucrătorul vamal M.L.D. și subcomisar C.G.I. nu au luat pașapoartele de la Z.I. și Z.M., cei 2 călători fiind lăsați singuri cu mașina să meargă spre sensul ieșire”.

Mai mult, potrivit procedurii de lucru și a protocoalelor de colaborare dintre organele vamale și poliția de frontieră la controlul amănunțit de la hală trebuia să participe și martorul O.G., ce îndeplinea funcția de C.M.T. (control marfă transport și conductor câini), acesta susținând că: „obligația de a dirija și însoți mașina era a lucrătorului vamal M.L.D. și la fața locului era și șeful de tură subcomisarul C.G.I., așa cum procedez de cele mai multe ori, am plecat spre clădirea vămii, am intrat în biroul unde lucrează vameșii, am luat cheile de la hală, am ieșit pe artera de ieșire din țară și m-am îndreptat spre hală, am deschis ușa halei, așteptând să sosească autoturismul X11 împreună cu lucrătorul vamal M.L.D. și eventual șeful de sector (comisar F.N.), șeful de tură (subcomisar C.G.I.) sau șeful de grupă (agent S.S.).

Or, după circa 10 minute, acest martor, ajuns la hală, constatând că autoturismul nu intrase în acea incintă, s-a deplasat spre sensul de ieșire, pe traseul pe care trebuia condusă mașina la hală, fără să se întâlnească cu aceasta, pe artera de ieșire din țară, în dreptul „sălii protocolului”, sau în fața arterelor de intrare în țară. A ajuns la toneta nr. 2 de pe sensul de intrare, unde a luat legătura cu agentul B.M., l-a întrebat unde este autoturismul X11, la care colegul său i-a răspuns că a plecat spre control.

Susținerile inculpatului M.L.D. că nu ar fi auzit când F.N. a dispus efectuarea unui control amănunțit la hală și că el personal a hotărât ca mijlocul de transport să se întoarcă în Ucraina sunt infirmate și de martorul O.G. care precizează că: „Nu este adevărat că comisarul F.N. a dat ordin ca mașina X11 să se întoarcă în Ucraina, întrucât eu nu m-aș mai fi dus după cheile de la hală și nu aș mai fi așteptat acest mijloc de transport în interiorul acestei clădiri.”

Când comisarul F.N. și agentul S.S. au revenit pe artera de intrare, au constatat că X11 nu se mai afla în fața tonetelor și nici subcomisarul C.G.I. nu mai era pe arteră. Martorul B.M. le-a comunicat că mașina a fost dusă spre sensul de ieșire călători, spre hala de control amănunțit de către subcomisarul C.G.I. și lucrătorul vamal M.L.D.

Tot acest martor precizează că: „Nu este adevărat că comisarul F.N. a dat ordin ca mașina X11 să se întoarcă în Ucraina, întrucât eu nu m-aș mai fi dus după cheile de la hală și nu aș mai fi așteptat acest mijloc de transport în interiorul acestei clădiri”.

Susținerile inculpatului Z.M. că, după ieșirea de pe arteră, s-a așezat cu mașina la rând pentru a se întoarce cu țigările în Ucraina, dar s-a răzgândit și a înmânat unor ucraineni cele patru cartușe de țigări pe care le deținea peste plafonul vamal permis sunt contrazise de probatoriul administrat.

Astfel, la ora 19:25:07, are loc o discuție între inculpatul C.G.I. și inculpata Z.I., cel dintâi cerându-i să nu se întoarcă cu țigările în Ucraina, pentru că el se va întoarce în punct și „vor vorbi”:

„Z.I.: - Da! Mă întorc înapoi?

C.G.I.: - Ăăă (...)

Z.I.: - Mă-ntorc înapoi? Alo?

C.G.I.: - Ce v-am spus eu (...)? Că unii oameni (...) ăăă (...) nu înțeleg?

Z.I.: - Poftim?

C.G.I.: - Ce v-am spus eu, că unii oameni nu înțeleg?

Z.I.: - Mă înto (…) Da, da, da!

C.G.I.: - Auziți? Ăăă (...) Eu vin îndată înapoi, acolo.

Z.I.: - Da?

C.G.I.: - (...) și vorbim!

Z.I.: - Bine! Mă duc înapoi, le dau la cineva și mă-ntorc imediat!

C.G.I.: - Acuma vin! Nu trebuie să le dați (...) Stați așa (...)!

Z.I.: - Să stau așa?

C.G.I.: - Eu vin înapoi la dvs., acolo (oftează) (...)

Z.I.: - Bine!

C.G.I.: - Da?

Z.I.: - Da, da!”

Aceleași concluzii rezultă și din următoarele convorbiri, purtate între inculpatul C.G.I. și inculpata Z.I., la orele 19:33:53, respectiv 19:38:02:

„Z.I.: - Da!

C.G.I.: - Cât de tare merge mașina aia?

Z.I.: - Poftim?

C.G.I.: - Cât de tare poate să meargă mașina aia?

Z.I.: - Gata, acuma, mai încetucu (...) așa (...) așa pe dreapta.

C.G.I.: - Mmm (...) Dați-mi șoferul!

Z.I.: - A, șoferul să vi-l dau?

C.G.I.: - Da!”

Z.I.: - Noi am ajuns la fratele lui că stă aicea! Știți? Și am intrat la el, fără nici o problemă! Îi bine?

C.G.I.: - Da, mai stați pe la el vreo (...) oră, două.

Z.I.: - Da, doar o să mă duc acasă, ce treabă am? Le las aici și mă duc (...) Îi bine, nu? Ca să nu mai mân așa tare (...) pe drum.

C.G.I.: - Păi (...) da, da!

Z.I.: - Le las aici și mă duc!

C.G.I.: - Ați văzut?”

Rezultă așadar din probatoriul administrat că atât inculpatul C.G.I., cât și inculpatul M.L.D. nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, prevăzute de art. 653 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din H.G. nr. 707/2006, permițând astfel ca inculpații Z.M. și Z.I. să introducă în țară, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare X11, o cantitate de 500 pachete de țigări.

Este real că din declarațiile martorilor audiați în cauză, T.I.A., A.O., C.T. reiese că, potrivit cutumei, în cazul în care o persoană supusă controlului vamal transporta bunuri accizabile peste limita plafonului maxim prevăzut de lege, și numai dacă declara acest lucru, putea primi permisiunea să se reîntoarcă în Ucraina, unde să le înstrăineze, reintrând apoi în țară.

Or, după cum rezultă din chiar declarațiile inculpatului Z.M., o astfel de deplasare nu a avut loc.

Pentru a ascunde comiterea acestor infracțiuni, aceiași doi inculpați, cu prilejul întocmirii notei raport privind executarea planului de acțiune a turei de serviciu, cu știință, au omis să insereze în conținutul acestuia datele și împrejurările în legătură cu incidentul de frontieră privind introducerea nelegală în țară, de către inculpații Z.I. și Z.M., a cantității de 500 pachete țigări.

Susținerile inculpatului C.G.I. că acest incident nu a avut loc în realitate, întrucât, dacă s-ar fi produs, la rândul său, martorul F.N., în calitate de organ de control, trebuia să ia măsurile legale, inclusiv pe cea de a-l menționa în registrul de control, nu pot fi reținute ca fiind veridice.

Este real că o astfel de mențiune nu a fost efectuată, însă din probele administrate rezultă că cele reținute în actul de sesizare se confirmă, instanța fiind ținută să judece cauza în limitele investirii ei. Nicio cercetare a vreunei alte persoane nu ar fi putut fi dispusă în acest stadiu procesual, decât în conformitate cu prevederile art. 337 C. proc. pen., însă în speță nu s-a solicitat, în condițiile impuse de acest text de lege, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpaților S.M. și Z.D., existența și modul în care s-a desfășurat rezultă din coroborarea unor convorbiri telefonice cu unele declarații de martor date în cauză.

Astfel, în momentul în care martorul F.N. a decis să efectueze controlul vehiculului X11, inculpatul C.G.I. l-a sunat pe inculpatul Z.D. pentru a-i solicita să-l contacteze pe inculpatul S.M., care să-i ceară martorului să nu se lege de acest vehicul (convorbire telefonică purtată la orele 19:31:31).

„Z.D.: - Da!

C.G.I.: - Ă (...) sună-l pe M. (...)

Z.D.: - Da!

C.G.I.: - Că-i nebunu’ aici și face figuri la mașina ta!

Z.D.: - Da’ dă-o înapoi! Nu-i bun?

C.G.I.: - Nu-i bun! El este aici. Sună-l, să-l sune (...)!

Z.D.: - Hai, hai!

C.G.I.:- Să-i spună atâta: „N., du-te de pe intrare!”

Z.D.: - Da, da! Hai!

C.G.I.: - Da?”

Din această convorbire telefonică rezultă că inculpatul Z.D. cunoștea că autoturismul transporta mărfuri peste plafonul legal admis, motiv pentru care a solicitat ca mașina să fie „dată înapoi” adică să fie întoarsă în Ucraina. Faptul că nu s-a arătat contrariat pentru că F.N. „face figuri” la mașina sa, conduce de asemenea, la concluzia că inculpatul Z.D. știa că în autoturism se află o cantitate de țigări peste plafonul legal admis la intrarea în țară.

Din listingul convorbirilor telefonice a posturilor telefonice folosite de inculpatul Z.D. și comisarul S.M. rezultă că la mai puțin de un minut după discuția avută cu inculpatul C.G.I., directorul adjunct al D.P.F. Rădăuți a fost sunat de Z.D. cu care a avut o discuție telefonică, respectiv la ora 19:14:34.

Imediat după această discuție telefonică, la 19:17:54, inculpatul S.M. îl sună la telefon pe martorul F.N. și îi spune că o are „acolo” pe Z.I., fiind vorba tocmai de autoturismul controlat de șeful de sector:

„F.N.: Da, vă rog!

S.M.: - Să trăiți!

F.N.: - Alo!

S.M.: - Ce faci? M-auzi?

F.N.: - Să trăiți! Da, domnu’ director! Ce să fac? Sunt într-un control (...) inopinat (...) conform planului (...) până la orele 20!

S.M.: - Bravo! Băi, vezi că am o fetiță acolo (...)!

F.N.: - Care, șefu’?

S.M.: - Z.!(...) ira (...)

F.N.: - Da’ mașina să mi-o spuneți, că așa nu știu (...)

S.M.: - Da’ nu știu, nu știu (...)

F.N.: - Z. (...) da (...)

S.M.: - E (...) soția unui prieten de-al meu!

F.N.: - Aoleu! Să nu fie asta cu mașina, pe care am oprit-o eu! Cred (...)

S.M.: - Cred că!

F.N.: - Aha!

S.M.: - Vezi care-i treaba (...) dacă (...)

F.N.: - Am înțeles! (...) Am înțeles!

S.M.: - Ai promis că treci într-o zi pe la mine!

F.N.: - Da, trec șefu’!

S.M.: - Hai, ia-o pe madame (...) așa și (...) treci!

F.N.: - Da, șefu’, am înțeles!

S.M.: - Bine, mersi!

F.N.: - Da, da! Să trăiți!”

Prin această convorbire telefonică, inculpatul S.M. i-a sugerat martorului F.N. să dea drumul autoturismului în care se aflau inculpații Z.M. și Z.I., fără a lua măsurile legale. Inculpatul S.M. cunoștea că acest autoturism transporta țigări, întrucât fără a face vreo solicitare expresă, martorul F.N. îi răspunde că a înțeles doleanța sa, fără a se intra în detalii, ambii realizând că este vorba de un subiect delicat ce nu poate fi discutat la telefon. Totodată, promptitudinea cu care inculpatul S.M. l-a apelat pe martorul F.N. denotă că acesta a fost informat exact de inculpatul Z.D. că mașina aflată la control avea probleme, existând riscul confiscării mărfii deținute ilegal.

Din declarația inculpatului S.M. reiese că l-a sunat pe martorul F.N. pentru a-l ruga să o ajute pe Z.I. ca să nu aștepte la rând în P.T.F. Siret, motivând că era însărcinată în luna a opta (ceea ce presupune că Z.D. i-a indicat lui S.M. că soția sa se afla pe artera de intrare în țară, unde se mai afla și F.N.).

Această afirmație este nereală, deoarece în momentul în care martorul F.N. a fost sunat de inculpatul S.M., autoturismul X11 era prima mașină dinaintea barierei de pe artera de intrare în țară.

Martorul mai precizează că a perceput solicitarea șefului său ca pe un ordin, indicând procedura de lucru în situația dată: „Am perceput telefonul primit de la comisarul S.M. ca un ordin dat de către un șef către un subordonat, dar nu l-am executat întrucât era nelegal.”

Cu relevanță sub acest aspect este și discuția telefonică dintre inculpații C.G.I. și Z.D. (orele 19:26:02), cel dintâi relatându-i în detaliu inculpatului Z.D. cum a decurs controlul efectuat de F.N. asupra autoturismului X11 și de la care a aflat că s-a vorbit cu inculpatul S.M., care l-a sunat pe șeful de sector și vor fi inițiate unele activități represive împotriva acestuia din urmă:

„Z.D.: Da.

C.G.I.: Ce ți-am zis eu?

Z.D.: Hmmm. Așa o fost. I-am spus. O sunat cred că sigur.

C.G.I.: Da. El făcea figuri. Că „băgat”. Că „scos”, că figuri.

Z.D.: Da îi prost tare, îi prostălău.

C.G.I.: Bă, da eu ce am vorbit cu tine? Măi omule măi? Când s-o dus către, către (…) „tractor” (…) ia și „vorbește” (…) „lasă bă tractorașul”. Că tractorul ăsta are un motor, că tu n-ai văzut în viața ta.

Z.D.: Așa.

C.G.I.: Și el n-o înțeles. El că nu-l interesează. (…) „Cine?” (...) „nu-ți dau nume bă prietene, dar vei fi sunat”.

Z.D.: Și apoi?

C.G.I.: Ai înțeles?

Z.D.: Și apoi? Doar l-o sunat până la urmă.

C.G.I.: Da l-a sunat. L-a sunat ăăă (…) „mătușa” și (…)

Z.D.: Da. Și?

C.G.I.: Și deja balet. Da îi bun. Da nu mai am ce face. (…) Că înapoi, că (…)

Z.D.: Prostul, lasă că o ia el în barbă, ai să vezi, de-amu, amu.

C.G.I.: Băi omule, eu i-am spus, bă omule, nu te lua, mă.

Z.D.: Păi da. Îți faci singur probleme.

C.G.I.: Eu nu ți-am spus ție? Eu nu am vorbit cu tine?

Z.D.: Da. Da. Așa-i o fost. Da. Da ai zis că. Da acesta-i nesimțirea lui. Gata. De-amu o înțeles.”

În același sens, trebuie avută în vedere și convorbirea telefonică dintre martorul B.M. și C.G.I. (orele 20:15:50), împrejurare în care cel de-al doilea îl asigură că nu trebuie să-și facă probleme, pentru că șeful de sector va fi chemat la ordin la Rădăuți, dacă „face figuri”:

„B.M.: Da.

C.G.I.: Ce faci?

B.M.: Ce să fac. Bine.

C.G.I.: Da? Vezi, dacă nebunul face figuri mă suni și în secunda doi îs acolo. Călare pe mătură vin.

B.M.: Bine.

C.G.I.: Da?

B.M.: Da.

C.G.I.: Eu fac hârtiile aici, frumos. Nu credeam că face el balet tataie. I-o scăpat situația de sub control, ceva nu-i ies calculele.

B.M.: Păi da boss, da (…) să nu cad și eu acuma, acolo.

C.G.I.: Stai bă liniștit. Mă. Eu declar sub raport scris. Mâine, deci mă duc direct sus.

B.M.: Bine eu n-am treabă.

C.G.I.: Mâine sunt la Rădăuți, dacă face figuri.

B.M.: Bine.

C.G.I.: Tu ai înțeles?

B.M.: N-are, n-are.

C.G.I.: Bă, eu mâine sunt la Rădăuți, dacă face figuri. Și în secunda doi îl liniștesc de nu-i mai trebuie. Dacă îi nevoie, urc în tren și mă duc la Suceava. Dacă vrea mai mult.

B.M.: Bine.

C.G.I.: Dă-l în p(…)a mă-și.

B.M.: Ăăă (…) ai văzut (...) eu am dat pașaportul normal (…)

C.G.I.: Băi omule (…) ăi (…) da. Exact. Eu eram lângă tine acolo când a spus „Să-mi dea pașapoartele. Ai lucrat?” „Da.” „Poftim pașapoartele.”

B.M.: I le-am dat (…). Bine (…). Hai.

C.G.I.: Da?

B.M.: Da.

C.G.I.: Băi, eu i-am zis „măi moșule, dacă mai faci balet în două minute o să te sune cineva”. Ai văzut, cum o sărit? O vorbit la telefon (…) Repede s-o înmuiat. Ehhh. Tu nu știi de unde bate vântul, măi moșule?

B.M.: Da.”

La orele 22:18:19, între cei doi are loc un nou dialog, de asemenea relevant în cauză:

„B.M.: - Și cum o să rămână cu (...).

C.G.I.: - Normal! Normal!

B.M.: - Normal, da?

C.G.I.: - Tăt normal! Nici nu s-o întâmplat vreodată! (râde) Deci tu înțelegi (...)

B.M.: - Da!

C.G.I.: - Băi, omule! Tu nu înțelegi, că problema îi rezolvată?

B.M.: - Bine!

C.G.I.: - Da’ tu știi că eu las oamenii la greu sau cum (...)?

B.M.: - Păi, nu, boss! Hai!

C.G.I.: - Deci, el nici nu trebuia să se apropie, acolo! Dar el o crezut că e de-a mea, ceva (...) Și-o zis: „I-am tras-o lui G. tura asta!” probabil (...) Eu de față cu el l-am sunat!

B.M.: - Aha!

C.G.I.: - De față cu el i-am zis: „Boss, în două minute vei fi sunat!” – „Băi, nu mă interesează!” –„Bine!” Am stat cu el afară și l-am chemat în tonetă. Deci el e galben, îi negru, îi verde! El (...) fii atent! (...) el, sărăcuțu’, acuma (...) el, îți spun eu, s-o dus acasă, face un duș rece și-i spune lu’ nevastă-sa: „Nevastă, pișcă-mă!”

B.M.: - Păi, eu am văzut că s-o schimbat la față când (...) când o văzut! Că doar avea numărul pe telefon! C-așa am observat eu! Când o văzut cine sună și-o ieșit din tonetă de la mine (...) o plecat! Și am văzut că s-o schimbat la față! Avea numărul (...)

C.G.I.: - Stai să vezi tu mâine ce se schimbă la față (...)

B.M.: - Da?

C.G.I.: - Băi, mâine să-l vezi (...) Dacă era să facă tulbureală, te punea să scrii! Măcar un rând!

B.M.: - Da’ ai văzut ce-o scris acolo, că nu mă implic la deschisul capotei (...)

C.G.I.: - Da! Tu nu deschizi capotele , ăsta (…) Z. nu caută motivele (...), șeful de grupă nu se implică, T. nu pune vameșul la muncă (...) adică nimic nu e bun! (râde)”

Date fiind toate cele mai sus expuse, Curtea constată că faptele reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare a instanței există și au fost comise cu vinovăție de către aceștia.

În drept, acestea întrunesc, atât sub aspect obiectiv (în modalitățile de săvârșire pe larg anterior detaliate) și subiectiv (forma de vinovăție fiind intenția), elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

1. Inculpatul C.G.I.:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- fals intelectual, prevăzut de 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. și

- folosirea în orice mod de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. Inculpatul M.L.D.:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și

- fals intelectual prevăzut de 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. Inculpații Z.I., Z.M., Z.D. și S.M.:

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

4. Inculpatul S.V.I.:

- folosirea în orice mod de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință, Curtea a procedat la condamnarea acestora, solicitările formulate, de achitare sub aspectul comiterii infracțiunilor anterior arătate, nu au fost primite, în condițiile în care probele de vinovăție prezentate de către acuzare nu au putut fi valabil combătute de către inculpați.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest din urmă sens, în sarcina inculpaților M.L.D., C.G.I., S.M., Z.I., Z.M. și Z.D. s-a reținut, cât privește comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice/complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., avându-se în vedere numărul persoanelor implicate în comiterea lor.

Relativ la fiecare dintre inculpați, curtea a constatat că aceștia au avut un bun comportament în familie și societate, anterior comiterii faptelor, neprezentând antecedente penale.

Acest aspect a fost reținut în favoarea fiecăruia dintre ei ca circumstanță atenuantă judiciară, respectiv cea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Având în vedere modul și mijloacele de comitere a faptelor, urmarea produsă (printre care și prejudiciul relativ redus cauzat bugetului de stat), precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpaților (pentru inculpații M.L.D., C.G.I., S.M. și S.V.I. aspectul că s-au folosit de funcțiile deținute în comiterea infracțiunii, iar pentru toți, pe cel privind comportamentul social anterior adecvat), instanța de fond a apreciat că stabilirea, pentru fiecare dintre infracțiunile comise de către aceștia, a câte unei pedepse cu închisoarea, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. (efect al reținerii în favoarea lor de circumstanțe atenuante) este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv.

Cum infracțiunile au fost comise în concurs real, curtea a contopit pedepsele stabilite în sarcina fiecăruia dintre inculpați, cu excepția inculpatului S.V.I., în pedeapsa cea mai grea, fără a aplica vreun spor.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins față de aceștia și fără o executare efectivă a ei în regim privativ de libertate, condiție impusă de alin. (1) lit. c) a art. 81 C. pen., și îndeplinite fiind și celelalte cerințe ale acestui text de lege, Curtea a suspendat condiționat executarea sancțiunilor aplicate fiecăruia dintre inculpați, stabilind termen de încercare în baza prevederilor art. 82 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 C. proc. pen., a atras atenția acestora asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., ce se referă la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor, în condițiile comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracțiuni.

În aplicarea prevederilor art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis fiecăruia dintre inculpați, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe care le-a suspendat în conformitate cu alin. (5) al celui dintâi articol, pe durata termenului de încercare.

Inculpații S.V.I. și M.L.D. au solicitat achitarea în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b1) C. proc. pen. Date fiind modul și mijloacele de comitere a faptelor, și având în vedere și calitatea pe care cei doi o aveau la momentul săvârșirii lor, nu s-a putut reține că acestea nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru a se proceda în sensul dorit de către inculpați.

Instanța nu a procedat la anularea vreunui înscris, întrucât, potrivit celor reținute în actul de sesizare a instanței și confirmate de probatoriul administrat, infracțiunea de fals a fost comisă de către inculpații C.G.I. și M.L.D. prin omisiunea de a insera, în raportul privind executarea planului de acțiune a turei de serviciu nr. 2 din 17 mai 2008, a datelor și împrejurărilor în legătură cu incidentul de frontieră produs în legătură cu ocupanții autovehiculului X11.

În latura civilă, D.R.A.O.V. Iași s-a constituit parte civilă în cauză (cu adresa din 28 noiembrie 2008), solicitând obligarea, în solidar, a inculpaților M.L.D., C.G.I., S.M., Z.I., Z.D. și Z.M. la plata sumei de 9.610 RON.

Din analiza acestui material probator rezultă că, prin faptele lor culpabile (comise cu forma de vinovăție a intenției), inculpații mai sus menționați au cauzat părții civile un prejudiciu constând în valoarea în vamă a bunurilor, accize și taxe vamale aferente, stabilite în conformitate cu reglementările prevăzute de art. 139 alin. (1), art. 177 alin. (1)-alin. (6) din Legea nr. 571/2003, cu prevederile H.G. nr. 667/2007, cu Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 2463/2007 și art. 66 C. proc. fisc.

Îndeplinite fiind astfel cerințele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998, art. 999 C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor), dar și a art. 1003 C. civ., Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346 C. proc. pen., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. București, prin reprezentant D.R.A.O.V. Iași și, în consecință, a obligat în solidar pe inculpații Z.M., Z.I., Z.D., M.L.D., S.M. și C.G.I. la plata către partea civilă a sumei de 2.402 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Cuantumul prejudiciului a fost reținut în proporție de ¼ din suma solicitată, având în vedere că instanța a constatat că, la data critică, cantitatea de țigări nelegal introdusă în țară a fost de 1 bax, și nu de 4 baxuri, astfel cum s-a reținut prin actul de sesizare a instanței.

În conformitate cu dispozițiile art. 357 C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 31/P/2009 din data de 12 noiembrie 2009 a D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava asupra autoturismului M., înmatriculat sub nr. X12, proprietatea inculpatului Z.D., în vederea reparării prejudiciului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, partea civilă D.R.A.O.V. Iași și inculpații C.G.I., M.L.D., Z.I., Z.M., Z.D., S.M. și S.V.I.

Criticile formulate au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 aprilie 2013.

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursurile formulate nu sunt fondate.

1) În ceea ce privește recursul formulat de inculpatul C.G.I., Înalta Curte constată că principala critică formulată de acesta, și anume că la data săvârșirii faptei nu avea calitatea de ofițer de poliție judiciară și ca atare competentă nu era Curtea de Apel Suceava să soluționeze o asemenea cauză este nefondată.

Inculpatul a argumentat lipsa calității de ofițer de poliție judiciară prin aceea că nu există dovada comunicării ordinului de numire în funcție.

Curtea constată că asemenea argument nu poate fi avut în vedere pentru că din punct de vedere obiectiv există calitatea de ofițer de poliție judiciară la momentul săvârșirii faptei chiar în absența unei comunicări, pentru că legea nu leagă debutul unei astfel de calități de momentul comunicării, ci de momentul la care a fost dat ordinul, moment din care curg drepturi (inclusiv salariale) și obligații specifice.

Inculpatul nu poate pretinde faptul că nu cunoștea că are asemenea calitate deoarece desemnarea ca organ de cercetare penală al poliției judiciare nu s-a făcut fără cunoștința sa, din moment ce a participat la o procedură privind ocuparea unei asemenea funcții, iar calitatea nu o dobândise în zilele în care au fost săvârșite faptele, pentru a putea fi avut în vedere un eventual dubiu cu privire la această calitate, ci fusese dobândită cu câțiva ani în urmă.

Mai mult, existența unei asemenea calități nu are influență asupra încadrării juridice a faptei, astfel încât aspectul subiectiv, și anume dacă inculpatul avea cunoștință sau nu de această împrejurare să aibă relevanță pentru soluționarea cauzei. Existența unei asemenea calități are doar implicații procesual-penal în sensul că determină o anumită competență a instanțelor de a soluționa cauza, ca atare are relevanță doar aspectul de ordin obiectiv, dacă există sau nu acea calitate, nu și cel de ordin subiectiv, dacă inculpatul avea sau nu cunoștință despre existența calității.

În ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru motivul că la un termen de judecată ședința a fost secretă, Curtea constată de asemenea că aceasta este nefondată deoarece conform legii procesual penale instanța poate aprecia dacă o ședință trebuie declarată secretă, prima instanță procedând în acest mod doar la unul din termene cu justificarea protejării caracterului secret al unor documente, la celelalte termene ședința desfășurându-se în condiții de publicitate.

Mai mult, inculpatul nu a motivat în ce mod i-au fost afectate interesele prin declararea ca secretă a ședinței de judecată la acel termen.

Referitor la solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 10 lit. a), fapta nu există sau 10 lit. d), faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât nu există probe certe de vinovăție, Curtea consideră că aceasta nu poate fi admisă.

Din conținutul convorbirilor telefonice, din declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și în fața instanței reiese atât existența faptelor, cât și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină.

Prima instanță a analizat pe larg probatoriul administrat în cauză și a arătat argumentat de ce nu este necesară administrarea altor probe (o expertiză tehnică privind înregistrările telefonice).

Inculpatul a criticat reținerea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., arătând că această infracțiune este asimilată celor de corupție și că pe lângă urmările socialmente periculoase prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 248 C. pen. trebuie să existe și altă urmare, respectiv funcționarul abuziv trebuie să fie și corupt, să primească pentru sine un folos injust. Or, instanța de fond a arătat că inculpatul nu a obținut nici un folos material.

Curtea constată că în mod corect fapta inculpatului de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu în legătură cu coordonarea și sprijinirea activității de constatare și sancționare a faptelor contravenționale prevăzute de art. 653 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din H.G. nr. 707/2006 și de a permite inculpaților Z.I. și Z.M. intrarea în România cu cantitatea de 2000 pachete țigări de proveniență ucraineană, fără plata către bugetul de stat a accizelor și taxelor vamale a fost încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. deoarece această infracțiune impune ca și condiție ca funcționarul să fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, or acest avantaj a fost obținut pentru soții Z., constând în neplata accizelor și taxelor vamale.

Inculpatul a mai invocat inexistența infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., deoarece activitatea polițistului de frontieră este reglementată de O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, act normativ care precizează că polițistul de frontieră are ca atribuții controlul actelor de identitate ale persoanelor și al documentelor mașinilor, obligația confiscării țigărilor traficate revenind vameșilor.

Curtea constată că reținerea acestei infracțiuni este corectă deoarece fapta reținută în sarcina inculpatului nu constă în neconfiscarea țigărilor traficate ci în faptul că, pentru a ascunde comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu prilejul întocmirii notei raport privind executarea planului de acțiune a turei de serviciu nr. 2 din 17 mai 2008, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, a omis să însereze în cuprinsul acestuia datele și împrejurările în legătură cu un incident de frontieră, privind introducerea în țară în mod ilegal de către inculpații Z.I. și Z.M. a cantității de 2000 pachete țigări, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual cu referire la dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 deoarece a fost comisă în legătură cu o infracțiune asimilată celor de corupție.

De aceea, Curtea apreciază că recursul formulat de acest inculpat este nefondat.

2) În ceea ce privește recursul inculpatului M.L.D., acesta a invocat greșita reținere a infracțiunilor în sarcina sa deoarece mențiunile din fișa de evidență sunt clare și dovedesc că inculpatul nu le-a permis soților Z. să pătrundă pe teritoriul României, iar din convorbirile telefonice depuse la dosar rezultă că nu a comis fapta de abuz în serviciu cu intenție, în sensul prejudicierii bugetului public și faptul de a crea un avantaj material soților Z., motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Curtea constată că fapta calificată drept abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. constă în aceea că în calitate de controlor vamal, inculpatul M.L.D., cu știință nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, privind sancționarea contravențională și confiscarea unui număr de 2000 pachete țigări de proveniență ucraineană, în temeiul prevăzut de art. 653 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din H.G. nr. 707/2006, ce se aflau în autoturismul X11, aparținând inculpatului Z.M. și Z.I. și a permis intrarea acestora în România fără achitarea accizelor și taxelor vamale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat și un avantaj patrimonial inculpaților.

Din moment ce inculpatul a constatat că țigările transportate de soții Z. depășeau cu mult cantitatea admisă pentru micul trafic de frontieră, dar nu a dispus sancționarea acestora și confiscarea țigărilor nu se poate susține că nu realizat producerea unei pagube.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, deși inculpatul afirmă că a trecut în mod corect toate mențiunile în fișa de evidență, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a menționat fictiv în fișa de evidență din 17 mai 2008 că autovehiculul cu nr. X11 ar fi fost întors în Ucraina, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.

3) Inculpații Z.I. și Z.M. au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece probele administrate nu au caracter indubitabil.

Înalta Curte constată că declarațiile martorilor confirmă înțelegerea dintre cei doi inculpați și inculpatul C.G.I., înțelegere ce rezultă și din conținutul convorbirilor telefonice.

Cu privire la infracțiunea ce li s-a reținut în sarcină, Curtea constată că această înțelegere între cei doi inculpați și inculpatul C.G.I. privind trecerea frontierei de către cei doi cu o cantitate mai mare de țigări decât cea permisă fără a fi sancționată contravențional, justifică reținerea încadrării de complicitate la abuz în serviciu, deoarece aceștia erau beneficiarii folosului material realizat prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către vameșii și polițiștii de frontieră.

4) Aceleași considerente justifică și respingerea recursului formulat de inculpatul Z.D. care a asigurat legătura telefonică dintre C.G.I. și S.M. pentru ca acesta din urmă să intervină asupra comisarului F.N., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu în scopul de a permite intrarea în țară a autoturismului X11, sprijinind astfel activitatea infracțională a inculpaților C.G.I. și M.L.D.

5) Inculpatul S.M. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Înalta Curte constată că din probele administrate rezultă că inculpatul S.M., în calitatea sa de director adjunct în cadrul D.P.F. Rădăuți a intervenit telefonic în favoarea inculpaților C.G.I. și M.L.D., întărindu-le acestora rezoluția infracțională, ceea ce justifică încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu.

6) Inculpatul S.V.I. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta reținută în sarcina sa nu există.

Înalta Curte constată că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul S.S., în calitate de agent de poliție de frontieră de la I.J.P.F. Suceava și posesor al autorizației de acces la informații clasificate „secret de serviciu”, la datele de 8 mai 2008 și 14 mai 2008, i-a comunicat telefonic cumnatului său A.C., persoană neautorizată, date cu caracter „secret de serviciu” privind instituirea consemnului C.A.I., precum și date privind ridicarea acestui consemn, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

7) Înalta Curte constată de asemenea că recursul Parchetului prin care a solicitat reindividualizarea pedepselor inculpaților, este nefondat.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea constată că atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, sancțiunile aplicate sunt adecvate gravității faptelor și periculozității inculpaților, motiv pentru care nu se impune reindividualizarea lor.

Parchetul a criticat de asemenea greșita soluționare a laturii civile a cauzei întrucât nu a ținut cont de faptul că un experiment judiciar a demonstrat că în autoturism puteau fi transportate 4 baxuri de țigări și ca atare prejudiciul cauzat era în sumă de 9.610 RON, cu accesoriile aferente.

Înalta Curte constată că prima instanță a rezolvat în mod corect latura civilă a cauzei bazându-și soluția pe cererea de constituire ca parte civilă și pe declarațiile martorilor F.N., B.M., O.G. și nu pe experimente judiciare care atestă doar ipoteze și nu certitudini în ceea ce privește numărul baxurilor de țigări transportate.

Parchetul a mai criticat faptul că nu au fost anulate conform art. 348 C. proc. pen. înscrisurile falsificate de C.G.I. și M.L.D.

Înalta Curte constată că documentele pentru care cei doi inculpați au fost condamnați pentru infracțiunea de fals intelectual, vizează traficul de frontieră, iar fapta reținută în rechizitoriu vizează omisiunea menționării unor aspecte ce țin de trecerea frontierei, realizată de soții Z. Cum aceste documente vizează însă și alte împrejurări care reflectă adevărul, anularea înscrisurilor ar putea crea probleme privind evidența altor aspecte decât cele care îi viza pe inculpații Z.I. și Z.M., motiv pentru care și din această perspectivă soluția instanței este corectă.

8) În ceea ce privește recursul formulat de partea civilă, D.R.A.O.V. Iași, Curtea îl va respinge, motivarea fiind aceeași ca în cazul criticilor formulate de Parchet privind latura civilă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile formulate, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen. recurenții să fie obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, de partea civilă D.R.A.O.V. Iași și de inculpații C.G.I., M.L.D., Z.I., Z.M., Z.D., S.M. și S.V.I. împotriva sentinței penale nr. 5 din 20 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., admite cererea de scutire de amendă aplicată prin încheierea din 14 februarie 2013, cerere formulată de apărătorul desemnat din oficiu al recurentei inculpate Z.I., avocat S.E. și exonerează apărătorul de la plata acesteia.

Obligă recurenta parte civilă D.R.A.O.V. Iași la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați C.G.I., M.L.D. și S.M. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați Z.I., Z.M., Z.D., și S.V.I. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.