Money laundering conviction upheld; applicability of subsequent penal law rejected where minimum penalty remained unchanged
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed the criminal appeal filed by the defendant against a lower court decision, thereby upholding the conviction for money laundering and maintaining the suspended execution of a three-year prison sentence, with the defendant ordered to pay 250 RON in judicial costs. The case involved the defendant's participation in a scheme where he made fictive payments to a shell company to facilitate illegal VAT deduction and subsequent laundering of proceeds derived from tax evasion; the appeal challenged the lower court's finding of guilt and its application of the most favorable penal law, arguing that the prerequisite tax offense was not established and that the defendant, as a participant in the underlying fraud, could not simultaneously be liable for money laundering. The court rejected the arguments, holding that the prerequisite offense of tax evasion was proven despite the cessation of separate prosecution for it, and determined that the new penal law regarding money laundering was not more favorable in concrete terms because it did not reduce the minimum penalty applied to the defendant, nor did it offer more lenient conditions for suspended execution.
Legislator headnote
AI generatedart. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, art. 25 C. pen, art. 290 C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 29 C. pen; Money laundering conviction upheld; applicability of subsequent penal law rejected where minimum penalty remained unchanged: The case involved the defendant's participation in a scheme where he made fictive payments to a shell company to facilitate illegal VAT deduction and subsequent laundering of proceeds derived from tax evasion; the appeal challenged the lower court's finding of guilt and its application of the most favorable penal law, arguing that the prerequisite tax offense was not established and that the defendant, as a participant in the underlying fraud, could not simultaneously be liable for money laundering. The court rejected the arguments, holding that the prerequisite offense of tax evasion was proven despite the cessation of separate prosecution for it, and determined that the new penal law regarding money laundering was not more favorable in concrete terms because it did not reduce the minimum penalty applied to the defendant, nor did it offer more lenient conditions for suspended execution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded in the dispositive.
Provision applied to impose judicial costs on the appellant in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 235/A din 2 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 71 din 25 martie 2013 a Tribunalului Vrancea.
A desființat în parte sentința penală apelată și-n rejudecare:
A majorat pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului S.N.M., de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, prin aplicarea unui spor de pedeapsă de 1 an închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins ca nefondat apelul inculpatului S.M., împotriva sentinței penale nr. 71 din 25 martie 2013 a Tribunalului Vrancea.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului S.N.M., în sumă de 200 RON (avocat R.V.) și onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului S.M., în sumă de 50 RON (avocat S.J.A.), au fost virate către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.M. să plătească către stat suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 71 din 25 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 5975/91/2010, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul S.N.M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu completările și modificările ulterioare [fost art. 23 lit. a)] la 3 ani și 6 luni închisoare;
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), la 1 an închisoare;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (38 acte materiale), la 1 an închisoare;
- instigare la evaziune fiscală neurmată de executare, prevăzută de art. 29 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, la 1 an închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 191 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3385 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în pedepsele componente: de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., de 5 ani închisoare și de 5 ani închisoare și un spor de 1 an închisoare.
A constatat că infracțiunile din această cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 3385 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și, în consecință; a dispus în baza art. 36 alin. (1) C. pen., contopirea pedepselor.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului S.N.M. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
A menținut sporul aplicat prin sentința penală nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, inculpatul S.N.M., urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C., în condițiile art. 71 C. pen.
A anulat mandatul de executare din 6 octombrie 2011 emis de Tribunalul Vrancea și a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
II. A condamnat pe inculpatul S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 23 lit. a) din aceeași lege], la 3 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului S.M. pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale).
A interzis inculpatului S.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 861 și art. 862 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., a dispus, ca pe durata termenului de încercare stabilit, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență a inculpatului.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare stabilit.
A stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În baza art. 357 C. proc. pen. cu referire la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către S.I. a următoarelor obiective: 16 cartele SIM, ordin de plată, contract de vânzare-cumpărare a „autoturismului marca M.” și certificatul de radiere.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii emise pe numele SC A.N. SRL, Focșani, și 19 facturi fiscale emise de SC K. SRL.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat D.G.F.P. Dâmbovița, în cuantum de 23.712 RON.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii, la rămânerea definitivă a acesteia către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
A obligat inculpatul S.N.M. la 2.000 RON și pe inculpatul S.M. la 1.400 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpatului S.N.M., în sumă totală de 600 RON au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vrancea a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu nr. 905/P/2010 din 17 decembrie 2010 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații:
1. S.N.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002;
- instigare neurmată de executare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 29 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (38 acte materiale).
S-a reținut prin actul de sesizare în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
- la data de 31.03.2010, împreună cu S.M. l-a determinat pe A.P.V., administrator al SC K. SRL, să completeze în fals 19 facturi fiscale privind livrări fictive de vin îmbuteliat în pet-uri de 2 litri, către SC D. SRL Târgoviște, județul Dâmbovița administrată de B.S.C., în valoare totală de 682.824 RON, din care TVA în sumă totală de 129.736 RON;
- la datele de 7, 9, 12 și 13 aprilie 2010, S.N.M. ajutat de A.P.V. a ridicat în numerar din contul bancar al SC K. SRL suma totală de 139.200 RON, având ca motivație fictivă „achiziția de materiale refolosibile”, sume ce proveneau din operațiuni comerciale nereale desfășurate cu SC D. SRL Târgoviște, disimulând originea lor ilicită și folosind banii în alte scopuri; după ce ridica banii din contul bancar, A.P.V. îi preda inculpatului S.N.M., care la rândul său îi înmâna lui S.M., pentru a fi folosiți în alte scopuri;
- a înlesnit înregistrarea a 4 facturi în evidența contabilă a SC D. SRL Târgoviște, evidențiindu-se astfel operațiuni nereale în urma cărora a fost compensat (dedus) TVA în cuantum de 23.712 RON;
- împreună cu numitul P.V. a întocmit în fals 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii în numele SC A.N. SRL Focșani prin care se atesta nereal că s-a vândut cantitatea de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri către SC K. SRL, cantitate ce a făcut obiectul celor 19 facturi emise în favoarea SC D. SRL. Târgoviște;
- l-a determinat pe A.P.V. să evidențieze operațiuni nereale prin înregistrarea celor 38 de înscrisuri false (facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii) în documentele contabile ale SC K. SRL, fără ca autorul să întreprindă vreun act de executare.
2. S.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002;
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
În sarcina acestui inculpat s-au reținut următoarele fapte:
- la datele de 7, 9, 12 și 13 aprilie 2010, S.N.M. ajutat de A.P.V., a ridicat în numerar din contul bancar al SC K. SRL suma totală de 139.200 RON, având ca motivație fictivă „achiziția de materiale refolosibile”, sume ce proveneau din operațiuni comerciale nereale, desfășurate cu SC D. SRL Târgoviște, disimulând originea lor ilicită și folosind banii în alte scopuri; după ce ridica banii din contul bancar, A.P.V. îi preda inculpatului S.N.M., care la rândul său îi înmâna lui S.M., pentru a fi folosiți în alte scopuri;
- la data de 31 martie 2010, împreună cu S.N.M., l-a determinat pe A.P.V. să completeze cu date false 19 facturi fiscale emise în numele SC K. SRL, în favoarea SC D. SRL Târgoviște;
- a înlesnit înregistrarea a 4 facturi false în documentele contabile ale SC D. SRL Târgoviște, evidențiind astfel operațiuni nereale în urma cărora a fost compensat (dedus) TVA în cuantum de 23.712 RON.
Prin același rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale față de:
- S.N.M., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;
- S.M. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;
- A.P.V. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005;
- B.S.C. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;
- G.M. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cât și scoaterea de sub urmărire penală față de:
- A.P.V. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- B.S.C. pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale);
- G.M. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale) și aplicarea unor sancțiuni constând în 1.000 RON amendă administrativă pentru S.N.M., S.M., B.S.C., G.M. și cu 500 RON amendă administrativă pentru A.P.V.
Totodată s-a dispus și scoaterea de sub urmărire penală față de:
- P.V. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (38 acte materiale)
- A.P.V. cercetat în stare de libertate pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu motivarea că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunilor menționate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 5975/91/2010.
Prin sentința penală nr. 92 din 26 martie 2012 s-au dispus următoarele:
Condamnarea inculpaților:
1) S.N.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- spălare de bani, faptă prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 la 4 ani închisoare;
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 1 an închisoare;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului S.N.M. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
2) S.M. pentru comiterea infracțiunilor de:
- spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 la 3 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru săvârșirea infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În condițiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului S.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de 4 ani închisoare pentru inculpatul S.N.M. și de 3 ani închisoare pentru inculpatul S.M. și a pedepselor accesorii aplicate acestora, pe durata termenului de încercare de 7 ani stabilit în baza art. 862 C. pen.
Conform dispozițiilor art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalele Vrancea și Dâmbovița;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Conform dispozițiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților S.N.M. și S.M. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a stabilit organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru inculpatul S.N.M. și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru inculpatul S.M.
În baza art. 357 cu referire la art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către S.I. a următoarelor obiecte: 16 cartele SIM, ordin de plată, contract de vânzare-cumpărare al autoturismului marca M. și certificat de radiere.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii emise în numele SC A.N. SRL Focșani, precum și 19 facturi emise de SC K. SRL în favoarea SC D. SRL Târgoviște.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat D.G.F.P. Dâmbovița, în cuantum de 23.712 RON.
Au fost obligați inculpații la câte 1.500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul S.N.M., în cuantum de 300 RON avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul S.M.
Primul apelant a apreciat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece:
- a omis să se pronunțe cu privire la infracțiunea de instigare neurmată de executare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 29 C. proc. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, săvârșită de inculpatul S.N.M.;
- a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 861 C. pen. față de același inculpat;
- a aplicat inculpatului S.N.M. o pedeapsă prea blândă;
- a dispus în mod eronat achitarea inculpatului S.M. pentru infracțiunea de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, totodată i-a aplicat o pedeapsă prea blândă pentru infracțiunea reținută.
În apelul său inculpatul S.M. a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât:
- nu sunt probe care să dovedească vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, iar faptele așa cum au fost reținute nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 247/A din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați a admis ambele apeluri, a desființat și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, menținând actele procedurale efectuate până la termenul din 7 martie 2012.
Instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la o infracțiune pentru care inculpatul S.N.M. a fost trimis în judecată, ceea ce reprezintă o nulitate prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care conduce potrivit dispozițiilor art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., la rejudecarea cauzei. S-a recomandat ca instanța de fond, în rejudecare să analizeze și celelalte motive invocate de către apelanți:
În rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 5975/91/2010* în data de 13 decembrie 2012.
Deși a fost legal citat și s-a dispus conform art. 183 C. proc. pen. aducerea cu mandat, inculpatul S.N.M. nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a putut fi adus în vederea audierii.
Inculpatul S.M. s-a prevalat de dreptul său de a nu face nici o declarație, motivat și de faptul că nu are de făcut completări ori precizări la declarațiile date până în această fază de judecată.
Instanța analizând probele administrate în cauză, a reținut următoarele:
În perioada septembrie-octombrie 2009, inculpatul S.N.M., aflându-se într-o piață a municipiului Piatra-Neamț, s-a întâlnit și s-a cunoscut cu numitul A.P.V., din comuna S.B., județul Vrancea. Relațiile dintre cei doi au devenit din ce în ce mai strânse, întrucât, inculpatul S.N.M., care avea o autoutilitară, a efectuat mai multe transporturi de struguri, pentru A.P.V. și fratele acestuia.
În toamna aceluiași an, inculpatul S.N.M. și A.P.V., s-au întâlnit cu inculpatul S.M., din municipiul Târgoviște, într-un loc pe DN2 (E85), la intrare în localitatea S.B., din județul Vrancea. Inculpatul S.N.M. se cunoștea, cu inculpatul S.M. de aproximativ 6 ani, întrucât împreună cu fratele său S.T. au făcut afaceri cu băuturi alcoolice.
Cu acest prilej inculpatul S.N.M. și inculpatul S.M. au discutat, separat, despre probabilitatea realizării unor afaceri cu vin, alcool și alte produse de acest gen, hotărând să se contacteze în perioada următoare. Inculpatul S.M. a discutat cu celălalt inculpat și despre posibilitatea de a găsi o societate comercială care să-i facă intrări-fictive cu diferite cantități de vin.
În continuare, inculpatul S.N.M., profitând de lipsa de instrucție a lui A.P.V., cât și de lipsa de pregătire a acestuia în domeniul afacerilor comerciale ori de înțelegere a consecințelor unor fapte ilicite în acest domeniu, l-a convins pe acesta din urmă să înființeze o societate comercială în vederea obținerii cu ușurință a unor câștiguri bănești.
Astfel, în luna martie 2010, A.P.V., fiind ajutat de inculpatul S.N.M., inclusiv cu sumele de bani necesare a înființat SC K. SRL, cu sediul în comuna S.B., județ Vrancea, având ca obiect de activitate comercializarea băuturilor alcoolice. Societatea comercială înființată avea ca administrator pe A.P.V.
Începând cu data de 19 martie 2010, inculpatul S.N.M. și inculpatul S.M. s-au contactat telefonic de mai multe ori și au hotărât să se întâlnească pentru a încheia împreună o afacere.
Potrivit declarației inculpatului A.P.V., acesta a fost informat de către inculpatul S.N.M. despre felul „afacerii” și modalitatea de acțiune.
Astfel, în data de 31 martie 2010, inculpatul S.N.M. împreună cu A.P.V. s-au deplasat în municipiul Târgoviște la SC D. SRL, cu sediul în aceeași localitate. Această societate comercială a fost înființată în anul 2009, având ca obiect de activitate comerțul cu produse alimentare, băuturi și tutun, iar ca administrator pe numitul B.S.C., însă, era administrată în fapt și de inculpatul S.M., care avea împuternicire de la B.S.C. să efectueze operațiuni de aprovizionare cu diferite produse, să facă și operațiuni bancare și să folosească telefonul mobil al societății.
La SC D. SRL, Târgoviște, S.N.M. și A.P.V. au fost întâmpinați de către contabilul societății, numitul G.M., apoi a venit și inculpatul S.M. și cu acest prilej, toți au hotărât ca SC K. SRL, să emită către SC D. SRL Târgoviște acte fictive de livrare a unor cantități de vin.
În aceste condiții, A.P.V., la solicitarea inculpatului S.N.M. și cu ajutorul numitului G.M. a emis în numele SC K. SRL un număr de 19 facturi fiscale, privind livrări fictive de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri către SC D. SRL, în valoare totală de 682.824 RON, din care TVA reprezintă 129.736 RON. Deși facturile fiscale au fost emise în aceste împrejurări de către A.P.V., pentru a se da o aparență mai mare de veridicitate operațiunilor comerciale, au fost trecute pe facturile fiscale date diferite de emitere, începând cu data de 18 martie 2010 și terminând cu data de 8 aprilie 2010, fără însă a se indica și mijlocul de transport al mărfii sau numele delegatului.
În acest mod, prin înregistrarea acestor aprovizionări fictive cu diferite cantități de vin, inculpatul S.M. a urmărit pe de o parte să reducă pentru SC D. SRL valoarea TVA-ului ce ar fi trebuit plătit către bugetul de stat, prin operațiunea compensare, iar pe de altă parte inculpatul și-a asigurat posibilități multiple pentru procurarea ilegală a unor asemenea cantități de vin (achiziții fără documente de proveniență, la negru și chiar falsificarea produsului) care introdus în circuitul comercial să-i asigure un profit ilicit important. Potrivit înțelegerii o cotă parte din câștigul ilicit a revenit și celorlalți participanți.
Astfel, inculpatul S.N.M. a recunoscut că pentru operațiunea fictivă efectuată, inculpatul S.M. le-a promis un comision, care reprezenta „10 bani sau un RON” pentru fiecare sticlă.
Această susținere a fost confirmată și de declarația lui A.P.V. care a arătat că el împreună cu inculpatul S.N.M. trebuiau să-i facă lui S.M. pentru SC D. SRL, doar intrări fictive, fără a livra în realitate vreo cantitate de vin, operațiune pentru care ar fi trebuit să primească aproximativ 20-25 milioane ROL.
Continuându-și planul de operare, a doua zi în 1 aprilie 2010, inculpatul S.N.M. împreună cu A.P.V. s-au deplasat la Banca R., Agenția Liești, județ Galați unde au deschis un cont bancar pentru SC K. SRL.
Această agenție bancară a fost aleasă de inculpatul S.N.M. pentru a-și asigura un control asupra acestui cont bancar al SC K. SRL, prin martorul N.D., casier la Agenția Liești care avea o relație apropiată cu inculpatul.
La întoarcere, în drum spre Focșani, inculpatul S.N.M., i-a comunicat telefonic numărul de cont deschis pentru SC K. SRL la Banca R., Agenția Liești, în vederea efectuării plăților. Acest aspect a fost confirmat de inculpatul S.M. care a arătat că inculpatul S.N.M. i-a comunicat telefonic un alt număr de cont decât cel consemnat în facturile fiscale.
Același inculpat a mai precizat că după înregistrarea a 4 facturi fiscale emise de SC K. SRL, a întocmit patru ordine de plată către această firmă.
Astfel din probele aflate la dosarul cauzei a rezultat că în datele de 7, 9, 12 și 13 aprilie 2010, inculpatul S.M. a făcut patru plăți a câte 35.000 RON, în total 140.000 RON, în contul SC K. SRL deschis la Banca R. Fiecare tranșă a câte 34.800 RON, în total 139.200 RON (sume rămase după deducerea comisioanelor bancare) au fost ridicate de către A.P.V. chiar în ziua plății, cu motivația fictivă, „achiziția de materiale refolosibile” sau „achiziții materiale refolosibile de la persoane fizice”.
La ridicarea primelor trei tranșe de bani de la bancă, A.P.V. a fost însoțit de inculpatul S.N.M. Imediat ce sumele de bani erau ridicate din bancă, inculpatul S.N.M. lua sumele de bani, apoi contacta telefonic pe inculpatul S.M., după care se deplasa singur spre Târgoviște și, întâlnindu-se în diferite locuri stabilite pe traseu, îi preda sumele de bani inculpatului S.M.
S-a precizat că potrivit declarației inculpatului S.N.M. la restituirea celei de-a treia tranșă de bani, întrucât inculpatul S.M. îi transmisese că nu mai are posibilitatea de a-i face în continuare plăți în același cuantum, inculpatul S.N.M. i-a restituit pe lângă tranșa de bani obișnuită și o sumă de 20.000 RON, bani împrumutați, și asta pentru că inculpatul S.M. să continue efectuarea plăților în același cuantum.
Întrucât, între timp, A.P.V. a fost avertizat de o rudă apropiată, cu mai multă experiență în domeniul afacerilor, că ceea ce face este ilegal și că răspunderea va fi numai a lui, acesta s-a deplasat singur în data de 13 aprilie 2010 la Banca R., Agenția din Râmnicu Sărat de unde a ridicat cea de-a patra tranșă de 34.800 RON, pe care nu a mai predat-o inculpatului S.N.M. pentru a o returna inculpatului S.M.
Inculpatul S.N.M. a fost informat imediat de către casierul Agenției Liești, martorul N.D., despre faptul că A.P.V. a ridicat suma de la Agenția din Râmnicu Sărat, însă în momentul în care inculpatul s-a deplasat la domiciliul lui A.P.V. pentru a lua suma de bani, acesta din urmă a refuzat, condiționând restituirea sumei de bani de obligația de a-i asigura pentru SC K. SRL intrări fictive ale unor cantități de vin care să justifice, contabil și fiscal, cantitățile de vin livrate fictiv către SC D. SRL, Târgoviște. Această condiționare era justificată și de faptul că între timp se declanșase și o verificare a Gărzii Financiare, Vrancea la SC K. SRL.
În aceste condiții, inculpatul S.N.M. i-a promis lui A.P.V. că îi va face rost de intrări fictive a unor cantități de vin către SC K. SRL.
Profitând de faptul că se afla în posesia unor facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii aparținând SC A.N. SRL, Focșani, firmă care se afla în dizolvare judiciară și care fusese administrată de numitul Z.F.M., aflat în acel moment în penitenciar în executarea unei pedepse, inculpatul S.N.M., ajutat de martorul P.V., au completat în fals 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii, prin care se atesta în mod nereal că SC A.N. SRL Focșani a vândut o cantitate de vin îmbuteliat la pet de 2 litri către SC K. SRL, cantități de vin identice cu cele consemnate în cele 19 facturi fiscale emise de SC K. SRL, pentru SC D. SRL Târgoviște. De precizat și faptul că inculpatul S.N.M. a luat de la A.P.V. carnetele de facturi fiscale, inclusiv exemplarele „2” și „3” pentru cele 19 facturi fiscale emise pentru SC D. SRL, pentru a folosi în mod identic datele din cele 19 facturi fiscale în completarea celor 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii emise în numele SC A.N. SRL, Focșani.
Ulterior s-a constatat că cele 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii au fost completate de către martorul P.V., fără ca acesta să cunoască în acel moment că înscrisurile completate se refereau la operațiuni comerciale nereale.
Inculpatul S.N.M. i-a predat apoi cele 38 înscrisuri false (19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii emise în numele SC A.N. SRL, Focșani) numitului A.P.V. pentru ca acesta să le înregistreze în evidențele contabile a SC K. SRL.
Dându-și seama de consecințele unor asemenea, fapte A.P.V. nu a dat curs cererii inculpatului S.N.M., nu a mai întreprins nici un act de executare, a sesizat în cele din urmă organele de cercetare și a pus la dispoziția acestora toate documentele aflate în posesia sa.
Din probele aflate la dosarul cauzei a mai rezultat că din cele 19 facturi fiscale fictive emise de A.P.V., la solicitarea inculpatului S.N.M. în data de 31 martie 2010 în numele SC K. SRL au fost înregistrate în evidența contabilă a SC D. SRL doar 4 facturi fiscale, corespunzătoare celor 4 plăți efectuate în 7, 9, 12 și 13 aprilie 2010 deducându-se în mod ilicit TVA în valoare de 23.712 RON, compensat ulterior din obligațiile fiscale ale societății.
În cursul cercetărilor prejudiciul cauzat bugetului de stat, în sumă de 23.712 RON, a fost acoperit de SC D. SRL, Târgoviște prin ordinul de plată din 31 august 2010.
Modul de operare pus în executare de către inculpați (livrări fictive a unor cantități de vin către SC D. SRL, urmată de înregistrarea operațiuni nereale în evidența SC D. SRL, urmată de plăți fictive către SC K. SRL, urmată de ridicarea sumelor din bancă cu motivația ireală „achiziția de materiale refolosibile”, urmată de returnarea către inculpatul S.M. a sumelor ridicate de la bancă, urmată de deducerea ilegală a TVA-ului și compunerea acestuia cu obligațiile fiscale ale societății comerciale, cu posibilitatea repetării acțiunilor ilicite) a urmărit pe o parte obținerea unor venituri ilicite prin deducerea și compensarea ilegală a TVA-ului iar pe de altă parte disimularea originii ilicite a veniturilor obținute în modul prezentat mai sus.
Atât modul de operare, cât și scopul urmărit de către participanții la activitatea ilicită descrisă mai sus a rezultat cu claritate din discuția telefonică, dintre inculpatul S.N.M. și A.P.V., purtată în data de 3 iunie 2010, în jurul orelor 14:00, discuție care a fost înregistrată și redată în procesul-verbal din 16 iulie 2010, cât și din celelalte convorbiri înregistrate.
Situația de fapt reținută mai sus și vinovăția inculpaților a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:
- denunțul și declarațiile numitului A.P.V. din care rezultă împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul S.N.M., împrejurările în care l-a întâlnit pe inculpatul S.M. și au pus la punct înțelegerea infracțională, împrejurările în care la propunerea inculpatului S.N.M. și cu ajutorul acestuia, inclusiv suma de aproximativ 1.700 RON, a înființat SC K. SRL și a deschis contul bancar la Banca R., Agenția Liești, împrejurările în care la solicitarea inculpatului S.N.M. și cu ajutorul numitului G.M. a întocmit cele 19 facturi fiscale fictive, împrejurările în care a ridicat cele patru tranșe de bani și modul de utilizare a acestora, împrejurările în care i-a cerut și a obținut de la inculpatul S.N.M. documentele fictive pentru a dovedi proveniența mărfii livrate, tot fictiv către SC D. SRL, cât și împrejurările în care i-ar fi restituit aceluiași inculpat ultima tranșă de 34.800 RON, pe care și-o însușise.
Această declarație s-a coroborat cu:
- declarația inculpatului S.N.M. prin care aceasta confirmă împrejurările în care l-a cunoscut pe A.P.V. și l-a ajutat pe acesta să înființeze SC K. SRL și să deschidă un cont bancar la Agenția din Liești a Băncii R.; confirmă că îl cunoștea de mai mult timp pe inculpatul S.M., că s-a întâlnit prin noiembrie sau decembrie 2009, în prezența lui A.P.V., cu inculpatul S.M. și că au discutat despre posibilitatea de a face intrări fictive de vin la societatea sa din Târgoviște; confirmă faptul că în martie sau începutul lui aprilie 2010 s-a deplasat cu A.P.V. la Târgoviște unde s-a întâlnit cu inculpatul S.M. și G.M. și toți au discutat despre efectuarea unor intrări fictive de vin îmbuteliat la pet de 2 litri, moment când A.P.V. a completat facturile fiscale; confirmă faptul că ei urmăreau obținerea ilicită a unor venituri; confirmă primirea celor patru tranșe de bani de la inculpatul S.M., susținând că au fost restituite apoi inculpatului S.M., inclusiv suma de 20.000 RON ce i-ar fi aparținut; confirmă faptul că a intrat în conflict cu A.P.V. întrucât acesta își însușise cea de-a patra tranșă de bani; confirmă faptul că i-a pus la dispoziție lui A.P.V. 19 facturi fiscale fictive și 19 avize de însoțire a mărfii, pe care le-a emis în mod fictiv, în numele SC A.N. SRL, Focșani și i-a cerut acestuia să înregistreze în evidența contabilă a SC K. SRL pentru a putea dovedi proveniența mărfii livrate fictiv către SC D. SRL.
- declarațiile inculpatului S.M., care deși nu recunoaște comiterea faptelor penale reținute în rechizitoriu în sarcina sa, susține că îl ajuta pe numitul B.S.C. în efectuarea unor afaceri comerciale, că este împuternicit de către acesta să efectueze operațiunile bancare pentru SC D. SRL, că îl cunoaște pe inculpatul S.N.M. din anul 2001, că în luna martie 2010 a primit de la S.N.M. și A.P.V. o ofertă foarte bună la vin îmbuteliat, că s-a întâlnit cu cei doi la sediul SC D. SRL, din Târgoviște și urmare a afacerii încheiate a primit 4 facturi fiscale pentru vin îmbuteliat la pet de 2 litri, că a acceptat ca plată să se facă în avans fără să primească marfa, întrucât prețul era unul foarte bun și că după ce inculpatul S.N.M. i-a comunicat numărul de cont bancar a efectuat cele patru plăți către SC K. SRL care totalizau 140.000 RON;
- procesul-verbal de confruntare întocmit în data de 10 decembrie 2010, cu prilejul confruntări dintre inculpatul S.N.M. și inculpatul S.M., din care rezultă că inculpații și-au menținut declarațiile așa cum s-a reținut mai sus, cu precizarea că inculpatul S.M. recunoaște că în toamna anului 2009 s-a întâlnit într-un loc de pe raza județului Vrancea, cu inculpatul S.N.M., prilej cu care au discutat despre posibilitatea unor viitoare afaceri ilegale privind vânzarea unor cantități de vin.
- declarația martorului B.S.C. prin care acesta confirmă faptul că inculpatul S.M. îl ajuta din diferite activități ale firmei sale, că aceasta din urmă este împuternicit să efectueze toate operațiunile bancare ale SC D. SRL, că a primit de la inculpatul S.M. 4 facturi fiscale care proveneau de la SC K. SRL, pe care le-a predat contabilului, G.M., că societatea lui nu a primit cantitatea de vin achiziționată și nici nu i s-a restituit suma achitată de 140.000 RON, însă nu a întreprins nimic pentru recuperarea sumei;
- declarațiile numitului G.M. care arată că inculpatul S.M. și B.S.C. sunt prieteni, că inculpatul S.M. îl ajuta pe B.S.C. în diferite activități ale SC D. SRL , că inculpatul efectua și operațiunile bancare ale societății menționate, că în calitate de contabil la SC D. SRL a primit în martie 2010 de la B.S.C. un număr de 4 facturi fiscale privind aprovizionarea unor cantități de vin, la pet de 2 litri de la SC K. SRL, acte pe care le-a înregistrat în evidența contabilă, că plata pentru cele 4 facturi fiscale s-a făcut prin 4 ordine de plată care de asemeni au fost înregistrate în evidența contabilă și că tot el a făcut și operațiunile în contabilitate de compensare a TVA-ului aferent celor 4 facturi emise de SC K. SRL. Aceasta mai precizează că nu a avut vreo contribuție la emiterea celor 19 facturi fiscale ale SC K. SRL.
- declarația martorului N.D., casier la Agenția Liești din cadrul Băncii R. din care reiese că aceasta îl cunoștea de mai mult timp pe inculpatul S.N.M., că acest inculpat s-a implicat în deschiderea unui cont bancar pentru SC K. SRL, administrată de A.P.V., că i-a comunicat inculpatului numărul său de telefon și că potrivit înțelegerii, în zilele de 7, 9, 12 și 13 aprilie 2010 a fost contactat telefonic de către inculpatul S.N.M. care s-a interesat despre intrarea sumelor de bani în contul SC K. SRL și că el i-a comunicat inculpatului că sumele de bani au intrat în cont, și că tot în data de 13 aprilie 2010 i-a comunicat inculpatului S.N.M. despre intrarea unei sume de bani, dar că acea sumă fusese retrasă de la Agenția Râmnicu Sărat de către A.P.V.;
- declarația martorului P.V. din care rezultă că acesta a stat în gazdă la S.I., tatăl inculpatului S.N.M. și că în aceste împrejurări, spre sfârșitul anului școlar 2009-2010, la cererea inculpatului S.N.M. l-a ajutat pe acesta la completarea a 19 facturi și 19 avize de însoțire a mărfii, că la rubrica furnizor a trecut SC A.N. SRL, iar la cumpărător a trecut SC K. SRL, că la completarea acestor acte s-au folosit două carnete de facturi fiscale aduse de inculpat, că actele respective se refereau la vânzarea unor cantități de vin la pet-uri de 2 litri și că toate acele acte au fost luate de către inculpat;
- copii de pe un număr de 19 facturi fiscale emise de SC K. SRL , în calitate de furnizor, pentru SC D. SRL, în calitate de cumpărător a diferite cantități de vin de masă, cu ambalaj la pet-uri de 2 litri, pentru toate fiind consemnat ca delegat A.P.V., care potrivit celor reținute mai-sus a și recunoscut că le-a emis în data de 31 martie 2010;
- copii de pe un număr de 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii în care s-a consemnat la furnizor SC A.N. SRL , iar la cumpărător SC K. SRL și în care s-au folosit date identice cu cele trecute în cele 19 facturi fiscale emise de SC K. SRL, cu privire la denumirea produsului, cantitate, preț și valoare, toate aceste acte false fiind întocmite pentru a justifica în mod fictiv proveniența vinului livrat către SC D. SRL;
- declarația martorului Z.F.M. din care rezultă că în 9 aprilie 2009, la propunerea inculpatului S.N.M. a devenit formal administratorul SC A.N. SRL, că în realitate societatea a fost administrată de alte persoane care dețineau și actele societății și că acesta nu a emis nici un act de livrare în numele SC A.N. SRL.
- copii de pe cele 4 ordine de plată, a câte 34.800 RON, către SC K. SRL efectuate în 7, 9, 12 și 13 aprilie 2010 și de pe cele 4 formulare de eliberare a câte 34.800 RON, prin delegat A.P.V., cu precizarea că în ultimele documente s-a consemnat ca motiv al retragerii sumelor din bacă, fie pentru „achiziții materiale”, fie pentru „achiziții materiale refolosibile de la persoane fizice”;
- procesul-verbal al Gărzii Financiare, secția Vrancea, încheiat în data de 24 august 2010, la Târgoviște cu prilejul verificărilor efectuate la SC D. SRL coroborat cu procesul-verbal al aceluiași organ, încheiat în data de 26 august 2010 cu ocazia verificărilor întreprinse la SC K. SRL, inclusiv anexele, din care rezultă cu claritate că operațiunile comerciale înregistrate în evidența contabilă sunt ireale, că în realitate, cantitățile de vin consemnate în facturile fiscale și celelalte documente menționate, nu au circulat între SC K. SRL și SC D. SRL, ori între SC A.N. SRL (societate aflată în dizolvare judiciară) și SC K. SRL, că în mod nelegal a fost dedusă de către SC D. SRL suma de 23.712 RON, reprezentând TVA și că în acest mod bugetul de stat a fost păgubit cu suma menționată;
- copie de pe ordinul de plată din 31 august 2010 prin care se face dovada că suma de 23.712 RON, reprezentând TVA ilegal facturat, a fost achitată de SC D. SRL;
- procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul S.N.M. și A.P.V. din care rezultă caracterul nereal și ilegal al operațiunilor comerciale evidențiate între SC K. SRL și SC D. SRL, modul de operare folosit pentru obținerea de venituri ilicite, pe care doreau să-l continue, neînțelegerile care au apărut între participanți și cauza acestor neînțelegeri, sumele de bani care au circulat în cele patru tranșe, modul în care inculpatul S.N.M. și A.P.V. își propuneau să evite organul de control și acoperirea urmelor faptelor ilicite săvârșite, cât și starea conflictuală dintre cei doi generată de folosirea celei de-a patra tranșă de bani.
În drept, faptele săvârșite de către inculpatul S.N.M., constând în aceea că:
În data de 31 martie 2010, l-a determinat de A.P.V., administrator al SC K. SRL, să completeze în fals un număr de 19 facturi fiscale, privind livrări fictive de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri, către SC D. SRL, administrată de B.S.C., în valoare totală de 682.824 RON, cu TVA de 129.736 RON.
În datele de 7, 9 și 12 aprilie 2010, inculpatul împreună cu A.P.V., iar în data de 13 aprilie 2010, A.P.V., singur, au ridicat în numerar din contul bancar al SC K. SRL, dar deși, la Banca R., patru tranșe a câte 34.800 RON, în total 139.200 RON, cu motivația ireală „achiziții de materiale refolosibile” ori „achiziții de materiale refolosibile de la persoane fizice” și apoi au returnat acești bani inculpatului S.M., sume ce rulau în baza operațiunilor comerciale nereale, desfășurate cu SC D. SRL, cu scopul obținerii de venituri ilicite prin deducerea și compensarea nelegală a TVA-ului aferent, disimulând în acest mod originea ilicită a acestor sume de bani inclusiv prin reluarea procedeului ori prin folosirea lor în alte afaceri comerciale;
- împreună cu martorul P.V. care a acționat fără vinovăție, a întocmit în fals 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii, în numele SC A.N. SRL, prin care se atestă în mod nereal că s-au vândut diferite cantități de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri către SC K. SRL, cantități identice cu cele care au făcut și obiectul celor 19 facturi fiscale emise în data de 31 martie 2010 în favoarea SC D. SRL;
- l-a determinat pe A.P.V. să evidențieze operațiuni comerciale nereale, prin înregistrarea celor 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii, în documentele contabile ale SC K. SRL, fără însă ca numitul A.P.V. să întreprindă vreun act de executare, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu completările și modificările ulterioare, [fost art. 23 lit. a) din aceeași lege în vechea numerotare a articolelor];
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (38 acte materiale);
- instigare neurmată de executare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 29 C. pen., raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Faptele săvârșite de inculpatul S.M. constând în aceea că, în calitate de împuternicit la SC D. SRL pentru operațiuni bancare, a efectuat în zilele de 7, 9, 12 și 13 aprilie, plăți pentru operațiuni comerciale nereale, urmată de ridicarea din bancă pentru motive ireale a celor patru tranșe de bani care totalizează 139.200 RON, de către inculpatul S.N.M. și A.P.V. și restituirea acelorași sume de bani inculpatului S.M., și toate acestea, cu scopul de a obține venituri ilicite și de a disimula originea veniturilor ilicite obținute prin deducerea și compensarea ilegală a TVA-ului aferent acestor sume, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 23 lit. a) din aceeași lege în vechea numerotare a articolelor].
S-a precizat că pentru complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că inculpații S.N.M. și S.M. au înlesnit, alături de A.P.V. și G.M. înregistrarea a 4 facturi fiscale în evidența contabilă a SC D. SRL, evidențiindu-se în acest mod operațiuni nereale, cu scopul de a deduce și apoi compensarea în mod ilegal TVA-ul în sumă de 23.712 RON, păgubind bugetul de stat, s-a dispus prin rechizitoriu încetarea urmăririi penale, în baza art. 11 pct. 1 lit. c) și art. 10 lit. i1) C. proc. pen., întrucât în timpul urmării penale prejudiciul în sumă de 23.712 RON, cauzat bugetului de stat a fost acoperit în întregime, împrejurare în care participanții au beneficiat de cauza de nepedepsire, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005.
În apărarea sa inculpatul S.M. a susținut, în mod constant că, deși a intermediat afacerea cu vin dintre SC D. SRL și SC K. SRL, întrucât îl cunoștea de mai mult timp pe inculpatul S.N.M., că deși s-a întâlnit cu acesta în toamna anului 2009 și că a fost prezent la sediul SC D. SRL în data de 31 martie 2010 când s-a întâlnit cu inculpatul S.N.M. și A.P.V., că deși s-au primit 4 facturi fiscale și că a propus să fie achitate în avans chiar dacă nu se primise marfa, că deși inculpatul S.N.M. i-a comunicat numărul de cont de bancar al SC K. SRL și el a dus la bancă cele 4 ordine de plată, acesta susține totuși că nu s-a implicat în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și de spălare de bani. Acesta susținere a fost nesinceră, întrucât este infirmată în parte chiar de propriile declarații, dar și de declarațiile inculpatului S.N.M. și A.P.V., menționate mai sus, din care rezultă cu claritate că inculpații au pus în aplicare un mod de operare discutat chiar în toamna anului 2009. Aceste declarații s-au coroborat atât cu conținutul procesului-verbal de confruntare întocmit cu ocazia a confruntării dintre cei doi inculpați, prilej cu care inculpatul S.N.M. și-a menținut declarațiile cu privire la înțelegerea infracțională dintre cei doi inculpați, cât și cu conținutul proceselor-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre inculpatul S.N.M. și A.P.V., din care reiese cu claritate modul de operare pus la punct de către participanții la activitatea infracțională, scopul urmărit de către aceștia, acela de a obține venituri ilicite, cât și momentul de stagnare a operațiunilor ilegale determinat de nerestituirea la timp a ultimei tranșe de bani, însușită de A.P.V.
Prin urmare implicarea inculpatului S.M. în săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani a fost una reală și dovedită.
Cu toate acestea apărarea inculpatului S.M., în sensul că nu a participat la instigarea numitului A.P.V. în săvârșirea falsurilor în înscrisuri sub semnătură privată (19 facturi fiscale) în data de 31 martie 2010, și că nu au fost probe care să dovedească vinovăția acestuia în săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a apreciat-o ca fiind justă.
Într-adevăr, din nici o probă administrată în cauză nu a rezultat cu claritate că numitul A.P.V. ar fi fost determinat în vreun fel de către inculpatul S.M. să emită în fals cele 19 facturi fiscale în data de 31 martie 2010. Este adevărat că în data de 31 martie 2010, inculpații în prezența lui A.P.V. au discutat despre modul de operare în scopul obținerii de venituri ilicite, însă nu a existat nici o dovadă că inculpatul S.M. l-ar fi determinat ori l-ar fi ajutat în vreun fel pe A.P.V. în emiterea celor 19 facturii fiscale.
Au fost dovezi suficiente, în sensul că numitul A.P.V., întrucât avea o slabă pregătire școlară (6 clase) și insuficientă pregătire în domeniul afacerilor comerciale a fost determinat în emiterea celor 19 facturi fiscale de către inculpatul S.N.M., persoană cunoscută și partener de afaceri ilegale în care avea încredere și a fost ajutat în completarea celor 19 facturi de către G.M., contabilul SC D. SRL.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că inculpatul S.M. nu a participat la falsificarea celor 19 facturi fiscale în data de 31 martie 2010, motiv pentru care a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ce privește infracțiunea de spălare de bani, inculpatul S.M. a susținut că această infracțiune nu poate fi reținută în cauză în sarcina sa deoarece:
- nu a existat nici o dovadă a returnării celor 4 tranșe de bani și că declarațiile inculpatului S.N.M. și A.P.V. nu au reprezentat un mijloc de probă, în sensul dispozițiilor art. 69 C. proc. pen.;
- nu a existat infracțiunea premisă, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de SC D. SRL Târgoviște, întrucât această societate nu a solicitat și nu a beneficiat de rambursare de TVA, așa încât nu s-a realizat păgubirea bugetului de stat;
- nu s-a dovedit latura obiectivă a infracțiunii de spălare de bani, sub aspectul realizării unei disimulări a veniturilor ilicite obținute prin infracțiunea de evaziune fiscală;
- autorul infracțiunii de spălare de bani nu a fost autorul infracțiunii de evaziune fiscală.
Toate aceste susțineri au fost nefondate, întrucât nu se bazează pe probatoriul cauzei și pe situația de fapt reținută în cauză.
Astfel, contrar celor susținute de inculpat, faptul returnării celor patru tranșe de bani către inculpatul S.M. a fost dovedit în mod clar prin declarațiile inculpatului S.N.M., care s-au coroborat cu declarațiile numitului A.P.V., cu cele 4 formulare de eliberare a câte 348.000 RON, în total 139.200 RON cu motivarea „achiziții materiale” sau „achiziții materiale refolosibile de la persoane fizice”, cu conținutul procesului-verbal de confruntare dintre inculpatul S.N.M. și inculpatul S.M. și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în data de 29 aprilie 2010 și 3 iunie 2010 între inculpatul S.N.M. și A.P.V., din care a rezultat foarte clar că operațiunile ilegale au încetat în momentul în care inculpatul S.M. nu a primit la timp cea de-a patra tranșă de bani.
În ce privește infracțiunea premisă, respectiv cea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care au participat în calitate de autori A.P.V. și B.S.C. și în calitate de complici, S.N.M., S.M. și G.M., instanța a constatat că în cauză s-a dovedit că în evidența contabilă a SC D. SRL au fost înregistrate un număr de 4 facturi fiscale, reprezentând operațiuni comerciale nereale și că, prin evidențierea operațiunilor ireale în contabilitate, participanții au urmărit obținerea de venituri ilicite prin diminuarea obligațiilor fiscale către bugetul statului. Din procesul-verbal al Gărzii Financiare, secția Vrancea, încheiat în data de 24 august 2010, la sediul SC D. SRL, rezultă în mod clar că pentru fiecare factură fiscală s-a colectat și s-a dedus TVA-ul, care totalizează 23.712 RON.
Mai mult, prin înscrisul de la dosar s-a făcut dovada că SC D. SRL a achitat suma de 23.712 RON, cu titlu de TVA ilegal facturat, făcându-se referire la cele 4 facturi fiscale. Ori, această plată s-a justificat numai în condițiile în care a fost dedus și a fost compensat, în mod ilegal TVA-ul, ceea ce infirmă apărarea inculpatului S.M., în sensul că nu a beneficiat de rambursare TVA. Este suficient că, în speță, s-a beneficiat de compensarea ilegală operată cu privire la TVA.
Prin urmare, infracțiunea premisă generatoare de venituri ilicite pentru participanți, respectiv cea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cât și venitul ilicit rezultat, au fost dovedite în cauză. Faptul că ulterior organul de urmărire penală a constatat, în favoarea participanților la infracțiunea de evaziune fiscală, cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 și a dispus în consecință, încetarea urmăririi penale în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. i1) C. proc. pen., nu a înlăturat realizarea situației premisă cerută de lege pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu modificările ulterioare [fost art. 23 lit. a) din aceeași lege], întrucât condiția premisă a infracțiunii de spălare de bani, respectiv, dovada că există un bun care provine din săvârșirea unei infracțiuni și care urmează a face obiectul spălării de bani, este îndeplinită.
În speță, bunul care provenea din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este tocmai TVA-ul dedus în condiții ilegale, respectiv suma de 23.712 RON.
Contrar susținerilor în apărare, inculpații cunoșteau proveniența ilicită a sumei de 23.712 RON, întrucât aceștia au pus în aplicare un plan de operare prezentat mai sus cu scopul de a obține venituri ilicite și tot aceștia au convenit și cum să împartă aceste venituri ilicite.
Pentru a disimula originea ilicită a sumelor provenite din infracțiunea de evaziune fiscală, inculpații au urmărit un plan, un mod de operare stabilit în prealabil, prezentat mai sus în situația de fapt reținută de instanță.
Apărarea inculpatului S.M., în sensul că nu poate fi și subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, nu poate fi reținută, întrucât legiuitorul nu a interzis situația când aceeași persoană poate fi subiect activ a infracțiunii premisă și a infracțiunii subsecvente de spălare de bani, ci a lăsat ca o asemenea situație să fie analizată în raport de situația de fapt reținută. În speță, reținerea aceluiași inculpat ca subiect activ al celor două infracțiuni este justificată, atât de faptul că cele două infracțiuni au fost săvârșite cu participarea și altor subiecți, cât și de faptul că, potrivit situației de fapt reținută, actele materiale ale unei infracțiuni nu au fost absorbite de conținutul celeilalte infracțiuni, situație care să conducă, în mod greșit , la o dublă sancționare pentru aceeași faptă.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii penale, motiv pentru care a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările în care inculpații au săvârșit faptele, după o prealabilă înțelegere, urmând un plan de acțiune, folosind acte falsificate, scopul urmărit, urmările produse, cât și persoana fiecărui inculpat.
În ce privește inculpatul S.N.M. instanța a avut în vedere că deși a mai suferit o condamnare, nu este recidivist, este tânăr, iar pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine cooperantă, recunoscându-și faptele în cea mai mare parte.
Cu privire la inculpatul S.M. instanța a avut în vedere că acesta nu a fost cunoscut cu antecedente penale și că în parte și-a recunoscut participarea la săvârșirea faptelor.
În raport de aceste elemente de individualizare, instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate în mod eficient aplicând inculpaților, pentru fiecare infracțiune săvârșită pedeapsa închisorii, în cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de textele incriminatoare.
Întrucât inculpatul S.N.M. a fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., prin sentința penală nr. 191 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3385 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pentru comiterea a patru infracțiuni, care au fost concurente cu infracțiunile din această cauză, instanța a procedat la descontopirea pedepsei rezultante, în pedepsele componente, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., de 5 ani închisoare, de 5 ani închisoare și un an spor de închisoare.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.N.M. în cauză și pedepsele aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, în pedeapsa cea mai grea din cele aplicate, la care a menținut sporul aplicat prin sentința penală nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, împreună cu pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 C. pen., instanța a aplicat inculpaților S.N.M. și S.M., ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen.
În ce privește modalitatea de executare, instanța a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpatul S.N.M. nu poate fi executată decât în condiții privative de libertate, iar în ce privește pe inculpatul S.M., instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile în care pedeapsa nu ar fi executată în penitenciar.
În consecință, instanța a dispus, în baza art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului S.M., pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 863 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul S.M. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență a inculpatului.
Instanța a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus și suspendarea executării pe durata termenului de încercare, a pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.M.
S-a atras atenția aceluiași inculpat asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei.
Urmare a celor dispuse cu privire la inculpatul S.N.M., instanța a anulat mandatul de executare din 6 octombrie 2011 emis de Tribunalul Vrancea în baza sentinței penale nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 3385 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Întrucât în timpul urmăririi penale, cu prilejul percheziției domiciliare, au fost ridicate o serie de bunuri care nu aparțin inculpatului S.N.M. și care nu mai sunt necesare în soluționarea cauzei, instanța a dispus restituirea acelor bunuri către deținătorul acestora, numitul S.I.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (3) C. proc. pen. instanța a dispus anularea tuturor înscrisurilor falsificate, respectiv: 19 facturi fiscale și 19 avize de însoțire a mărfii emise de inculpatul S.N.M., pe numele SC A.N. SRL și 19 facturi fiscale emise pentru SC K. SRL.
Având în vedere că prin ordinul de plată din 31 august 2010, SC D. SRL a achitat suma de 23.712 RON, instanța a constatat recuperat prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin D.G.F.P. Dâmbovița.
Instanța nu a putut primi cererea Parchetului cu privire la confiscarea sumei de 139.200 RON, întrucât nu s-a dovedit că această sumă de bani ar fi fost obținută prin comiterea vreunei infracțiuni.
În cauză s-a dovedit, așa cum s-a reținut mai sus, că din infracțiunea premisă a infracțiunii de spălare de bani, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală, inculpații au obținut în mod ilicit doar suma de 23.712 RON, sumă care a și făcut obiectul infracțiunii de spălare de bani. Pentru suma de 23.712 RON, nu s-a dispus confiscarea întrucât această sumă a fost restituită bugetului de stat, prejudiciul fiind acoperit în întregime.
În conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, instanța a dispus ca, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să fie comunicată la Oficiul Național al Registrului Comerțului o copie de pe dispozitivul hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în măsura în care le-au provocat.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului S.N.M., în sumă totală de 600 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva hotărârii instanței de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul S.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a considerat sentința penală apelată ca fiind nelegală și netemeinică.
A considerat soluția instanței de fond ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului S.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.
A considerat că există probe pentru dovedirea săvârșirii acestei infracțiuni de către inculpatul S.M.
De asemenea, a considerat că sentința penală apelată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților S.N.M. și S.M. pentru săvârșirea faptelor reținute.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost fondat în parte, iar apelul declarat de inculpatul S.M. a fost nefondat, pentru cele ce se vor arăta.
Analizând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor apelanților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză și a apreciat în mod corect vinovăția inculpaților.
S-a reținut, în fapt, că inculpatul S.N.M., aflându-se într-o piață din Municipiul Piatra-Neamț, s-a întâlnit și s-a cunoscut cu numitul A.P.V. din comuna S.B., județul Vrancea. Relațiile dintre cei doi au devenit din ce în ce mai strânse, întrucât inculpatul S.N.M., care avea o autoutilitară a efectuat mai multe transporturi de struguri pentru A.P.V. și fratele acestuia.
În toamna anului 2009, inculpatul S.N.M. și A.P.V. s-au întâlnit cu inculpatul S.M. din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, la intrare în comuna S.B. din județul Vrancea cu care au discutat despre posibilitatea de a găsi o societate comercială, SC K. SRL, care să-i facă intrări fictive cu diferite cantități de vin.
În final, inculpatul S.N.M. l-a convins pe A.P.V. să înființeze o societate comercială în vederea obținerii cu ușurință a unor câștiguri bănești.
La data de 31 martie 2010, A.P.V., la solicitarea inculpatului S.N.M. și cu ajutorul lui G.M. a emis în numele SC K. SRL un număr de 19 facturi fiscale, privind livrări fictive de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri către SC D. SRL, în valoare totală de 682.824 RON, din care 129.736 RON TVA.
În continuare, din probele existente la dosar, a rezultat că în datele de 7, 9, 12 și 13 aprilie 2010, inculpatul S.M. a făcut patru plăți a câte 35.000 RON, în total suma de 140.000 RON în contul SC K. SRL, sume ce au fost ridicate de către A.P.V. chiar în ziua plății, acesta fiind însoțit de inculpatul S.N.M.
Tot din probele existente la dosar, (denunțul lui A.P.V., declarațiile inculpaților S.N.M. și S.M., procesele-verbale de confruntare, precum și declarațiile martorilor B.S.C., G.M., N.D. și P.V.) a reieșit faptul că inculpații S.N.M. și S.M. au săvârșit infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu completările și modificările anterioare.
Având în vedere faptul că inculpatul S.N.M. nu a fost la primul impact cu legea penală, care, deși nu a fost recidivist, a mai suferit o condamnare, instanța de apel a majorat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, prin majorarea cu un an a sporului de pedeapsă aplicat. În felul acesta, instanța de apel a admis, în parte, motivul de netemeinicie a hotărârii instanței de fond, invocat de apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Având în vedere probele mai sus enumerate existente la dosarul cauzei, a fost respins și apelul formulat de inculpatul S.M. privind achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., deoarece nu ar fi săvârșit infracțiunea de spălare de bani. Din probele existente la dosar a reieșit cu certitudine, că inculpatul S.M. împreună cu inculpatul S.N.M. au săvârșit infracțiunea de spălare de bani în sensul că au disimulat proveniența banilor proveniți din infracțiunea de evaziune fiscală, prin falsificarea unor documente au evidențiat unele operațiuni ireale în contabilitatea societății SC D. SRL, obținând profituri din această activitate.
Faptul că ulterior, organul de urmărire penală a dispus încetarea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, nu a înlăturat această infracțiune premisă a infracțiunii de spălare de bani, respectiv faptul că un bun provine din săvârșirea unei infracțiuni. Din acest punct de vedere, infracțiunea de spălare de bani este dovedită.
În ceea ce privește, primul motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, respectiv, de nelegalitate a hotărârii instanței de fond privind achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. a inculpatului S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 C. pen. cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., acesta a fost respins, întrucât, nu există probe la dosar care să dovedească vinovăția acestuia în săvârșirea acestei infracțiuni.
Deși, la dosar există probe că inculpații S.N.M. și S.M. au discutat despre modul de operare în scopul obținerii de venituri ilicite, la data de 31 martie 2010, însă nu a existat probe juste, care coroborate între ele, să dovedească că numitul A.P.V. ar fi fost determinat de către inculpatul S.M. să întocmească în fals cele 19 facturi fiscale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul S.M., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală și solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a demonstrat săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani subiectul activ al acestei infracțiuni nu putea fi subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală.
Inculpatul a mai criticat neanalizarea probatoriilor de către instanța de fond și încălcarea dreptului la un proces echitabil și a solicitat aplicarea legii penale, arătând că limitele de pedeapsă din legea nouă sunt mai reduse.
A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Curtea, analizând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare invocat constată că recursul formulat este nefondat.
Critica formulată de inculpat privind neanalizarea unor probe, nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 sau altui caz de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen.
În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, Curtea constată că inculpatul S.M. nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ca atare argumentarea că nu putea fi condamnat pentru infracțiunea de spălare de bani, deoarece a fost subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală, infracțiune din care proveneau sumele de bani despre care se susține că făceau obiectul infracțiunii de spălare de bani, nu poate fi luată în considerare deoarece pleacă de la o premisă falsă, inexistentă în cauză și anume că inculpatul este subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, dar și a celei din care provin banii despre care se pretinde că au fost spălați.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că dispozițiile art. 5 C. pen. nu sunt incidente. Aplicarea legii penale mai favorabile se face in concreto și nu prin compararea abstractă a textelor de lege succesive. Se constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, pedeapsă egală în cuantum cu minimul special prevăzut de legea veche. În urma modificării pedepsei pentru această infracțiune, intervenită prin Legea nr. 187/2012, a fost modificat doar maximul special prevăzut de lege, nu și minimul, care a rămas de 3 ani. Ca atare, legea nouă nu este aplicabilă în această cauză, pentru că în raport de sancțiunea aplicabilă nu este mai favorabilă.
Nici din perspectiva modalității de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere, legea nouă nu este mai favorabilă, deoarece obligațiile ce pot fi impuse inculpatului sunt mai numeroase.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 235/A din 2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 10 aprilie 2014.