Human trafficking conviction upheld on appeal; suspended sentence and probation confirmed

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 5342/102/2012, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost admise cererile inculpaților și s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu, după cum urmează:

În cazul inculpatei R.A.F., din infracțiunile de: - constituirea unui grup infracțional organizat sub formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 1-5, 8 și 14 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 1-5, 8 și 14 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cazul inculpatului V.M., din infracțiunile de:

- constituirea unui grup infracțional organizat în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 2, 3, 4 și 7 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (pct. 2, 3, 4 și 7 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

În cazul inculpatului S.T.A., din infracțiunile de:

- constituirea unui grup infracțional organizat în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 3, 4, 7, 12 și 13 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 3, 4, 7, 12 și 13 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cazul inculpatei R.G.G., din infracțiunile de:

- constituirea unui grup infracțional organizat în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 6-11 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (pct. 6-11 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cazul inculpatului R.C., din infracțiunile de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- complicitate la trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de:

- sprijinirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- complicitate la trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

II. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului S.T.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei de constituire grup infracțional organizat - din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

III. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata R.A.F. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata R.A.F. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane sub formă continuată (14 acte materiale, referitoare la faptele descrise la pct. 1, 2, 5, respectiv cu privire la părțile vătămate M.R.C., M.G., M.D.M., M.C.I. și I.C. și la pct. 2, 3, 4, 5, 8 și 14, respectiv cu privire la părțile vătămate M.C.I., C.E., G.I.S., S.M.A., B.E.F., I.C., B.M.E., G.Z.B. și P.N.).

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata R.A.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și a arestării preventive, din data de 19 aprilie 2012 până la data de 07 iunie 2012.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 3 luni stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit art. 863 alin. (3), condamnata va respecta pe durata aceluiași termen de încercare următoarea obligație:

a) să nu intre în legătură cu următoarele persoane: toate părțile vătămate din prezenta cauză și cu ceilalți coinculpați din prezenta cauză.

Potrivit art. 863 alin. (4) C. pen., supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii stabilite.

IV. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane sub formă continuată (7 acte materiale, referitoare la faptele descrise în rechizitoriu la punctele 2, 7, respectiv cu privire la părțile vătămate M.C.I. și M.O. și la pct. 2, 3, 4, respectiv cu privire la părțile vătămate M.C.I., C.E., G.I.S., S.M.A., B.E.F.).

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, din data de 19 aprilie 2012 până la data de 07 iunie 2012.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii stabilite.

V. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.T.A. la pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.T.A. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane sub formă continuată (8 acte materiale, referitoare la pct. 7 din rechizitoriu, respectiv cu privire partea vătămată M.O., la pct. 3 și 4, respectiv cu privire la părțile vătămate C.E., G.I.S., S.M. și B.E.F. și la pct. 12 și 13, respectiv cu privire la părțile vătămate M.R.M., M.A. și D.S.).

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.T.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, din data de 19 aprilie 2012 până la data de 07 iunie 2012.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni stabilit porivit art. 862 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit art. 863 alin. (3), condamnatul va respecta pe durata aceluiași termen de încercare următoarea obligație:

a) să nu intre în legătură cu următoarele persoane: toate părțile vătămate din prezenta cauză și cu ceilalți coinculpați din prezenta cauză.

Potrivit art. 863 alin. (4) C. pen., supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii stabilite.

VI. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata R.G.G. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata R.G.G. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane sub formă continuată (15 acte materiale, referitoare la faptele descrise la pct. 7 din rechizitoriu, respectiv privind pe partea vătămată M.O., la pct. 6, 8, 10 și 11, respectiv privind pe părțile vătămate P.L., P.C.C., B.R., S.A., B.E., B.M.E., G.Z.B., N.F.G., I.D.N., C.V.S., H.C.D., R.E.L. și R.L. și la pct. 9, respectiv privind pe partea vătămată C.N.A.).

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata R.G.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și a arestării preventive, din data de 19 aprilie 2012 până la data de 07 iunie 2012.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 4 luni stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Potrivit art. 86 alin. (3), condamnata va respecta pe durata aceluiași termen de încercare următoarea obligație:

a) să nu intre în legătură cu următoarele persoane: toate părțile vătămate din prezenta cauză și cu ceilalți coinculpați din prezenta cauză.

Potrivit art. 86 alin. (4) C. pen., supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii stabilite.

VII. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.C. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de sprijinire grup infracțional organizat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.C. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de trafic de persoane sub formă continuată (7 acte materiale, referitoare la pct. 6, 8, din rechizitoriu, respectiv cu privire la părțile vătămate P.L., P.C.C., B.R., S.A., B.E., B.M.E., G.Z.B.).

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii stabilite.

VIII. Cu privire la latura civilă a cauzei s-au stabilit următoarele:

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile M.C.I. și a fost obligat inculpatul V.M. să plătească părții civile suma de 2.000 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății (cu precizarea că pretențiile părții civile îndreptate împotriva inculpatei R.A.F. s-a dispus a fi analizate cu ocazia soluționării dosarului nou format în urma disjungerii, cu toate implicațiile presupuse de o. eventuală solidaritate, dacă va fi cazul).

S-a luat act de faptul că partea civilă C.E. a renunțat la pretenții în ceea ce-i privește pe inculpații V.M. și S.T.A.

S-a luat act de faptul că partea civilă G.I.S. a renunțat la pretenții în ceea ce-i privește pe inculpații V.M. și S.T.A.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile Ș.M.A. îndreptată împotriva inculpaților V.M. și S.T.A.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile B.E.F. și au fost obligați inculpații V.M. și S.T.A., în solidar, să plătească părții civile suma de 500 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății (cu precizarea că pretențiile părții civile îndreptate împotriva inculpatei R.A.F. s-a dispus a fi analizate cu ocazia soluționării dosarului nou format în urma disjungerii, cu toate implicațiile presupuse de o eventuală solidaritate, dacă va fi cazul).

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile M.O. și obligă pe inculpații V.M. și S.T.A., în solidar, să plătească părții civile suma de 300 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății (cu precizarea că pretențiile părții civile îndreptate împotriva inculpatei R.G.G. vor fi analizate cu ocazia soluționării dosarului nou format în urma disjungerii, cu toate implicațiile presupuse de o eventuală solidaritate, dacă va fi cazul).

S-a constatat că părțile vătămate M.R.M. și M.A. nu s-au constituit părți civile împotriva inculpatului S.T.A.

În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acțiunea civilă a părții civile S.D. și a fost obligat inculpatul S.T.A. să plătească părții civile suma de 650 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății (cu precizarea că pretențiile părții civile îndreptate împotriva altor inculpați vor fi analizate, dacă va fi cazul cu ocazia soluționării dosarului nou format în urma disjungerii, cu toate implicațiile presupuse de o eventuală solidaritate, dacă va fi cazul).

A fost admisă cererea inculpatului V.M. și s-a dispus scoaterea de sub sechestru a sumei de 3.700 euro, precum și restituirea acesteia către inculpat, urmând a rămâne sechestrată suma de 2.800 euro în vederea asigurării recuperării prejudiciilor create (suma fiind consemnată la C. Bank, conform recipisei de consemnare și chitanței).

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata unei părți a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș din data de 25 iunie 2012, s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

1. R.A.F., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 1-5, 8 și 14 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. V.M., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 2, 3, 4 și 7 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. S.T.A., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 3, 4, 7, 12 și 13 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. R.G.G., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 6-11 din rechizitoriu) și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. D.C.A., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, (pct. 9 din rechizitoriu), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

6. L.D., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 10 și 11 din rechizitoriu), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

7. G.D., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- trafic de persoane - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (pct. 15 din rechizitoriu), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

8. R.C., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- complicitate la trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

II. Disjungerea cauzei față de inculpatul D.D.C., pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 10 și 11 din rechizitoriu), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din data de 28 noiembrie 2012, s-a dispus disjungerea cauzei întrucât inculpații R.A.F., V.M., S.T.A., R.G.G. și R.C. au solicitat, în ceea ce-i privește, soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

Ca atare, în prezenta cauză s-a soluționat acțiunea penală pusă în mișcare împotriva inculpaților menționați mai sus și acțiunea civilă pornită împotriva inculpaților V.M. și S.T.A., urmând ca acțiunea penală pusă în mișcare împotriva inculpaților D.C.A., L.D. și G.D. și acțiunile civile pornite împotriva tuturor inculpaților, cu excepția inculpaților V.M. și S.T.A., să se judece în dosarul nou format.

Din analiza lucrărilor și materialului prezentului dosar instanța a reținut următoarele, cu privire la starea de fapt:

La data de 22 iulie 2011 la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a fost depusă plângerea penală a numitelor M.R.C., M.G. și M.D.M., prin care acestea au cerut tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor care le-au racolat prin înșelăciune și transportat în străinătate în scopul de a le exploata prin obligarea la practicarea prostituției.

La data de 14 februarie 2012, organele de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Târgu Mureș, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpații R.A.F., R.G.G. și V.M. desfășoară activități de racolare prin înșelăciune a unor persoane din județele Mureș și Bistrița Năsăud, în scopul de a le transporta în țări ca Italia sau Germania, în vederea exploatării lor prin muncă, în agricultură.

În acest sens, a fost identificată persoana vătămată P.F.Z. și un tânăr pe nume T. din Bistrița Năsăud.

Din primele cercetări a reieșit că aceste persoane au fost racolate de inculpatele R.A.F. și R.G.G. și apoi transportate de inculpatul V.M. în Germania, unde au fost plasate unei persoane de cetățenie română, care le-a exploatat prin muncă în construcții.

Ulterior, ca urmare a aprofundării cercetărilor s-a stabilit că:

1. Potrivit celor cuprinse în plângerile penale formulate de către părțile vătămate M.R.C., M.G. și M.D.M. și în declarațiile acestora date în fața organelor de poliție judiciară, la data de 07 iulie 2011, sus-numitele au fost chemate de către inculpata R.A.F., la locuința părții vătămate M.D.M., unde inculpata R.A.F. le-a racolat pe cele trei persoane vătămate, promițându-le locuri de muncă în Italia, în agricultură, la cules de fructe, locuri de muncă unde urmau să fie foarte bine plătite (cu circa 4,60 euro/oră), pe lângă acestea promițându-li-se cazarea și masa gratuite, cele trei părți vătămate având doar obligația să achite contravaloarea transportului, respectiv 100 euro. Inculpata R.A.F. le-a precizat celor trei părți vătămate că, în cazul în care doreau să ocupe aceste locuri de muncă, trebuiau să-i achite un comision de 200 euro flecare.

După ce părțile vătămate și-au dat acordul de a merge în Italia și au achitat fiecare câte 100 euro (reprezentând jumătate din suma pretinsă de inculpată sub formă de comision), la data de 08 iulie 2011 acestea, însoțite de inculpata R.A.F., s-au deplasat la Reghin, unde aceasta din urmă a fost sunată de o persoană din Bistrița Năsăud pe nume L., care a cerut să vorbească cu una dintre cele trei victime. I-a fost dată la telefon partea vătămată M.D.M. Acesteia i s-a spus că totul este în regulă, dar că fiecare trebuie să-i mai dea câte 100 euro inculpatei R.A.F., sumă care, în final, trebuia să ajungă la o altă femeie pe nume E., ce trebuia să se ocupe de contractele de muncă.

După încasarea de către inculpata R.A.F. a sumei de 200 euro de la fiecare, părțile vătămate au fost urcate în autocar pentru a fi transportate în Italia, iar inculpata s-a întors la I., județul Mureș.

Când au ajuns la Oradea, părțile vătămate au fost sunate de către o a treia persoană, numita N.E. din Botoșani, care le-a menționat că le va duce în Italia, în Batipaglia (posibilă localitate italiană), deși părților vătămate li se spusese că vor ajunge la Salerno.

Odată ajunse în Italia, părțile vătămate au fost așteptate de o persoană de sex masculin, care le-a dus într-o casă mare, cu mai multe dormitoare, și le-a încuiat acolo.

La câteva ore după aceea, bărbatul a revenit, fiind însoțit de alți trei bărbați, și le-a cerut părților vătămate să întrețină relații sexuale cu ei, moment în care părțile vătămate au început să plângă și să refuze categoric acest lucru.

Bărbații care veniseră pentru sex, văzând care era starea părților vătămate, s-au certat cu cel care-i adusese acolo și au plecat, iar părțile vătămate au fost din nou încuiate în casă, după ce au fost amenințate cu un pistol și lovite cu piciorul de acel bărbat.

Cele trei victime au rămas încuiate în casa respectivă circa două zile, timp în care au reușit să trimită un mesaj telefonic soțului persoanei vătămate M.D.M., iar acesta le-a cerut, tot printr-un mesaj, să plece urgent din acel loc.

Cele trei părți vătămate au reușit să fugă din acea casă, pe geamul de la baie, după care au călătorit cu mai multe mijloace de transport până au ajuns în localitatea Caserta, unde, cu ajutorul unor cunoscuți, au reușit să se urce într-un microbuz și să se întoarcă în România.

2. Din declarațiile părții vătămate M.C.I. a rezultat că, în cursul lunii iunie 2011, aceasta a fost contactată de către inculpata R.A.F., care i-a propus să meargă la lucru în Germania, la o pizzerie, unde urma să câștige 700 euro lunar, având totodată cazare și masă gratuite. În condițiile în care ar fi fost de acord cu acest loc de muncă, inculpata i-a promis că urma să i se încheie și un contract de muncă legal.

După această discuție, văzând că partea vătămată nu era încă hotărâtă, inculpata R.A.F. a început să facă presiuni asupra acesteia, astfel că la sfârșitul lunii iunie 2011, victima a acceptat propunerea.

După ce și-a dat acordul de a pleca la muncă în Germania, partea vătămată împreună cu părinții săi și cu inculpata R.A.F. s-au deplasat într-o duminică la Reghin, de unde partea vătămată M.C.I. trebuia să fie preluată de către inculpatul V.M. și transportată în străinătate. Cu toate acestea, după victimă a venit fiul inculpatului V.M., cu încă un prieten, spunându-i acesteia că o vor duce în Bistrița, de unde urma ca inculpatul V.M. să o transporte în Germania. Înainte de a pleca cu acești doi tineri, victima a trebuit să achite suma de 50 euro, cu titlu de comision, inculpatei R.A.F.

De la Bistrița, partea vătămată M.C.I. a fost transportată în Germania, cu autoturismul marca V.C., condus de inculpatul V.M. Alături de partea vătămată, în acel autovehicul s-au mai aflat și alte persoane care mergeau la muncă în Ungaria și Germania.

Când au ajuns în localitatea Frankfurt, inculpatul V.M. a predat victima altei persoane din anturajul său și a inculpatei R.A.F., respectiv numitului D.D.C. (fost cetățean român).

Acesta a dus victima la el acasă, unde se mai afla o fată din comuna H., județul Mureș, pe nume C.

Cele două au înnoptat în locuința numitului D.D.C., iar a doua zi sus-numitul le-a dus în localitatea Badens, la un restaurant, pentru a lucra în acel local.

Acolo, partea vătămată a discutat cu patronul de etnie turcă și au stabilit un salariu lunar de 700 euro.

Cu această ocazie victima a aflat că patronul restaurantului, un anume A., i-a dat numitului D.D.C. suma de 600 euro pentru că a adus-o pe partea vătămată să lucreze acolo.

După stabilirea salariului, partea vătămată M.C.I. a fost cazată împreună cu cealaltă fată, într-o cameră la etajul II al imobilului, unde se aflau un dulap și două saltele așezate pe jos.

Începând cu a doua zi, partea vătămată a lucrat la servirea clienților din restaurant, cealaltă fată fiind pe post de ajutor de bucătar, activitatea desfășurându-se între orele 11.00 - 17.00. După trei zile de la începerea activității, patronul localului a început să facă presiuni asupra celor două femei, în sensul de a accepta să lucreze într-un club de noapte pe care intenționa să-l deschidă în luna octombrie 2011. Urmau să lucreze ca dansatoare și să practice prostituția în acel club.

După ce fetele au refuzat această propunere, patronul de etnie turcă a început să se poarte tot mai urât cu ele, refuzând să le mai dea mâncare și să le mai plătească munca prestată.

Între timp, numitul D.D.C. a mai adus o tânără de origine română, pe nume L., care le-a spus părții vătămate și celeilalte fete că ea are o înțelegere cu patronul turc, în sensul de a lucra în restaurant, iar din octombrie 2011, în clubul de noapte, ca dansatoare.

Cele trei tinere românce au lucrat împreună circa o săptămână, timp în care au auzit o discuție între patronul A. și bucătarul restaurantului, în sensul că se intenționa transportarea lor la Berlin, unde urmau a fi obligate să lucreze în calitate de dame de companie.

După această discuție, fetele s-au speriat și au fugit, ajungând la o pizzerie condusă de un alt cetățean turc, pe nume D., care le-a promis că le cazează 2 -3 zile, în schimb, ele trebuind să lucreze în pizzerie. Fetele au fost cazate într-un apartament cu două camere, în condiții insalubre. Pizzeria respectivă era frecventată de cetățeni români și turci, iar din cele ce se auzea, afacerile celor doi turci D. și A. erau axate pe traficul de tinere din România în scopul exploatării lor sexuale, acestea fiind ascunse după imaginea legală a acelor restaurante.

Partea vătămată M.C.I. a rămas în pizzeria respectivă și a lucrat circa două săptămâni, timp în care a locuit în condiții insalubre și nu a fost plătită pentru munca prestată.

După circa o lună de când fusese adusă în Germania de către inculpați, constatând că, de fapt, a nimerit într-o filieră de exploatare a cetățenilor români, partea vătămată a luat legătura cu părinții săi și, astfel, cu ajutorul unei mătuși din partea tatălui, a reușit să se întoarcă în România.

3. Din declarațiile părților vătămate C.E., G.I.S. și Ș.M.A. rezultă că, la mijlocul lunii iulie 2011, inculpata R.A.F. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate C.E. pentru a-i propune acestuia un loc de muncă în Germania, în domeniul construcțiilor, unde urma să câștige până la 1.500 euro lunar, având cazarea și masa asigurate gratuit. Totodată, i-a menționat părții vătămate C.E. că este nevoie de un număr de 10 bărbați pentru finisarea unor interioare în imobile construite în Germania, cerându-i acestuia să mai spună și altor prieteni de-ai lui despre acest lucru.

Astfel, partea vătămată C.E. a transmis oferta de lucru din Germania, cu toate mențiunile primite de la inculpata R.A.F., și altor trei prieteni, în speță, numiților P.F., Ș.M.A. și G.I.S.

Toți cei patru menționați anterior au fost de acord să plece în Germania să lucreze în locurile menționate de inculpată.

Inculpata R.A.F. le-a precizat părților vătămate că trebuiau să achite aproximativ 300 euro fiecare, din care suma de 50 euro reprezenta comisionul perceput de inculpată pentru găsirea locului de muncă, suma de 100 euro reprezenta cheltuielile pentru contractul de muncă ce urma să fie încheiat în Germania, iar suma de 100 euro reprezenta cheltuielile de transport. Mai precis 50 euro urmau să fie păstrați de inculpată, iar restul de 250 euro trebuiau să fie dați inculpatului V.M., care realiza transportul spre Germania.

După circa două săptămâni de la aceste discuții, inculpata R.A.F. i-a anunțat pe cei patru tineri că trebuiau să se deplaseze în municipiul Bistrița, la intersecția spre județele Bistrița și Cluj, unde trebuiau să se întâlnească cu inculpatul V.M.

Acesta din urmă a venit la locul de întâlnire cu autovehiculul marca V.T. în care se mai aflau alți doi tineri, și cu care s-a realizat transportul în Germania.

La urcarea în autovehiculul condus de inculpat, toți tineri au trebuit să-i înmâneze acestuia câte 300 euro, motivat de faptul că 100 euro costa transportul, 100 euro contractul de muncă din Germania și 100 euro comisionul inculpatului.

De reamintit că pe lângă această sumă, tinerii îi dăduseră câte 50 euro și inculpatei R.A.F., tot cu titlu de comision.

Ajunși în Germania, au oprit în localitatea Wirges, unde inculpatul V.M. i-a predat unui tânăr ce s-a recomandat cu numele de A., acesta fiind identificat ulterior în persoana inculpatului S.T.A.

Acesta din urmă i-a dus pe tineri la o pizzerie condusă de doi cetățeni turci, unde li s-a spus că urmau să fie cazați, că urmau să lucreze la finisări interioare și să fie plătiți cu suma de 7 euro/oră, pentru cazare trebuind să achite suma de 70 euro lunar.

De-a doua zi, tinerii au început să lucreze la o sală ce urma să fie folosită ca local de jocuri de noroc, iar într-o perioadă de două săptămâni au primit doar suma de 30 euro, pentru mâncare, deși au lucrat timp de 8 ore/zi, între orele 10.00 - 18.00 (suma ce li s-ar fi cuvenit fiind de 56 euro/zi).

După două săptămâni, tinerii au cerut inculpatului S.T.A. să fie plătiți pentru munca prestată, solicitând câte 720 euro fiecare (din care trebuiau reținute sumele de 60 euro, reprezentând cazarea, și 150 euro, reprezentând mâncarea, rămânând astfel să încaseze fiecare câte 510 euro). Inculpatul a refuzat această cerere, spunându-le tinerilor că nu au decât să plece înapoi în România.

Aflându-se într-o țară străină și fără bani, tinerii au plecat fără a mai face scandal și au încercat să-și găsească alt loc de muncă pentru a-și putea plăti datoriile făcute cu ocazia plecării în Germania.

Astfel, părțile vătămate C.E. și G.I.S. au lucrat în localitatea Badens, câștigând suma de 180 euro fiecare, după care, prin intermediul aceluiași inculpat V.M., s-au întors în România.

Partea vătămată Ș.M.A. împreună cu un alt tânăr din Bistrița, pe nume D., a rămas să lucreze în Germania, iar partea vătămată P.F. s-a întors și el în țară.

4. Din declarațiile părții vătămate B.E.F. a rezultat că, în luna mai 2011, inculpata R.A.F. a vizitat-o la domiciliu, propunându-i să meargă la muncă în Germania.

Inculpata i-a menționat printre condițiile locului de muncă un salariu de 800 euro lunar, cazare și masă gratuită, precum și despre necesitatea achitării sumei de 300 euro pentru contractul de muncă și diferite comisioane. La acestea urma să se adauge suportarea cheltuielilor de transport.

La începutul lunii iunie 2011, partea vătămată a fost anunțată de inculpată că plecarea în Germania, urma să se facă la data de 04 iunie 2011, punctul de întâlnire fiind cofetăria din centrul municipiului Reghin, județul Mureș.

Cu ocazia plecării, partea vătămată a aflat că urma să fie transportată la Sttutgart, unde urma să lucreze într-un restaurant.

Cel care a realizat transportul a fost inculpatul V.M., în autovehiculul condus de acesta mai aflându-se și alte persoane, inclusiv o femeie pe nume D., rudă cu inculpata R.A.F., care trebuia să lucreze cu partea vătămată.

Deși partea vătămată aflase că va lucra în orașul Sttutgart, inculpatul V.M. a transportat-o pe aceasta și pe numita D. într-un oraș alăturat orașului Sttutgart, unde le-a predat inculpatului S.T.A.

În continuare, împreună cu cei doi inculpați, partea vătămată a călătorit până în localitatea Dusseldorf, unde S.T.A. a dus-o într-un parc cu multe rulote și unde a predat-o unei femei mai în vârstă. În acel loc se afla și un tânăr pe nume S., care a realizat traducerea convorbirilor.

În acest fel, partea vătămată a aflat că urma să locuiască într-o rulotă, din care se vindeau cârnați, și pe perioada târgului urma să lucreze ca femeie de serviciu la acea rulotă. Cu aceeași ocazie, i s-a spus că urma să aibă un salariu de 600 euro/lună și că suma de 100 euro, ce i-a fost înmânată numitului S.T.A., urma să-i fie reținută din salariu.

Condițiile de cazare au fost apreciate de partea vătămată ca fiind precare, întrucât în rulotă avea doar un pat, o măsuță și o chiuvetă.

De-a doua zi, partea vătămată a început să desfășoare activități de menaj (călcat, spălat, curățenie etc.), iar după circa 4-5 zile a fost pusă să vândă cârnați, programul de lucru fiind între orele 09.00 - 24.00.

În primele zile, partea vătămată a fost sunată de numita D., care i s-a plâns că locuia în condiții foarte proaste, trebuind să se spele în lighean, și nu-i plăcea locul de muncă, astfel că dorea să se întoarcă în țară.

După circa două săptămâni, partea vătămată a trebuit să se mute cu rulota într-un alt târg, în localitatea Oberhaus, unde a rămas circa o săptămână și jumătate.

După această perioadă, partea vătămată a anunțat femeia la care lucra că dorea să plece și, deși aceasta a insistat să rămână, a fost nevoită s-o plătească pentru munca prestată. Patroana respectivă i-a spus părții vătămate că-i va da doar suma de 450 euro, din care urma să-i rețină 100 euro, sumă ce-i fusese dată numitului S.T.A.

Prin intermediul unei firme de transport, partea vătămată a reușit să se întoarcă în țară.

Inculpata R.A.F. a încercat s-o racoleze din nou, promițându-i un alt loc de muncă, cu condiții mai bune. Partea vătămată a refuzat categoric acest lucru.

Având în vedere trauma prin care a trecut, partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților R.A.F., V.M. și S.T.A.

5. Din declarațiile părții vătămate I.C. a rezultat că, în luna iunie 2011, aceasta a fost vizitată la domiciliu de inculpata R.A.F., care i-a propus să meargă la muncă în Germania. Printre condițiile locului de muncă ce i-a fost propus părții vătămate se număra un salariu de circa 800 euro lunar, cazare și masă gratuită, dar și obligația achitării unor sume reprezentând comisioane pentru găsirea locului de muncă și încheierea contractului de muncă, precum și costul transportului.

La data de 15 iunie 2011, inculpata R.A.F. a pus-o pe partea vătămată în legătură cu doi tineri din municipiul Reghin, care au transportat-o în Germania cu un autoturism marca V.G. de culoare vișinie.

Partea vătămată a achitat suma de 300 RON, contravaloarea transportului, urmând ca din câștigul realizat în Germania să achite 100 euro inculpatei R.A.F., cu titlu de comision pentru locul de muncă rezolvat.

Odată ajunsă în Germania, partea vătămată a fost predată numitului D.D.C., care a dus-o în apartamentul său, unde partea vătămată a rămas circa o săptămână, făcând curățenie și alte treburi gospodărești. În această perioadă numitul D.D.C. i-a făcut numeroase avansuri, încercând să o convingă să aibă o relație intimă cu el.

După o săptămână, în același apartament, numitul D.D.C. a adus o altă tânără româncă, partea vătămată M.C.I., care a ajuns în Germania tot prin intermediul inculpatei R.A.F., fiind transportată de inculpatul V.M.

A doua zi, cele două tinere au fost duse de numitul D.D.C. în localitatea Badens, la un restaurant, pentru a lucra în acel local.

Anterior, s-au oprit la o pizzerie aparținând unui cetățean turc, pe nume D., împreună cu acesta deplasându-se la restaurantul unde tinerele urmau să lucreze.

Când au ajuns acolo, au discutat cu patronul de etnie turcă și au stabilit un salariu lunar de 700 euro, cu această ocazie victima aflând că patronul restaurantului, un anume A., i-a dat numitului D.D.C. suma de 600 euro pentru că a adus-o să lucreze acolo. După stabilirea salariului, partea vătămată I.C. a fost cazată împreună cu cealaltă fată M.C.I., într-o cameră la etajul 2 al imobilului, unde se aflau un dulap și două saltele așezate pe jos, iar baia se afla pe coridor, fiind comună.

Începând cu a doua zi, partea vătămată a lucrat pe post de ajutor de bucătar, activitatea desfășurându-se între orele 09.00 - 14.00 și 17.00 - 23.00. După trei zile de la începerea activității, patronul localului a început să facă presiuni asupra celor două femei, pentru ca acestea să accepte să lucreze într-un club de noapte pe care intenționa să-l deschidă în luna octombrie 2011. Acestea urmau să lucreze ca dansatoare și să practice prostituția în acel club.

După ce fetele au refuzat această propunere, patronul de etnie turcă a început să se poarte tot mai urât cu ele, refuzând să le mai dea mâncare și să le mai plătească munca prestată.

Între timp, numitul D.D.C. a mai adus o tânără de origine română, pe nume L., care le-a spus părții vătămate și celeilalte fete că are o înțelegere cu patronul turc, în sensul de a lucra în restaurant, iar din octombrie 2011, în clubul de noapte, ca dansatoare.

Cele trei tinere românce au lucrat împreună circa o săptămână, după care L., care cunoștea limba germană, a auzit o discuție între patronul A. și bucătarul restaurantului în sensul că se intenționa transportarea lor la Berlin urmând a fi obligate să lucreze în calitate de dame de companie.

Fetele s-au speriat și au fugit.

Întâlnindu-se cu un muzicant din pizzeria lui D., acesta le-a ajutat să ajungă la acel local.

Cetățeanul turc, pe nume D., le-a promis că le cazează 2-3 zile, iar în schimb ele trebuiau să lucreze în pizzerie.

Fiind de acord, fetele au fost cazate într-un apartament cu două camere, în condiții insalubre.

Partea vătămată I.C. a menționat că, la un moment dat, M.C.I. a reușit, prin intermediul unei mătuși, să plece înapoi în țară, ea rămânând să lucreze în pizzerie până când numitul D.D.C. a trimis o mașină după ea.

Partea vătămată a mai rămas la numitul D.D.C. încă o săptămână, timp în care a făcut menaj.

Datorită faptului că acesta îi făcea avansuri repetate, a hotărât să plece.

La un moment dat, partea vătămată a fost trimisă trei zile într-o piață la vândut cârnați, pe toată această perioadă nefiind plătită pentru munca pe care a prestat-o.

Văzând toate aceste condiții în care trebuia să locuiască și să muncească fără a fi plătită, partea vătămată i-a cerut numitului D.D.C. să o lase să plece înapoi în România. Acesta a încercat, inițial, amiabil, s-o facă să se răzgândească, trecând apoi la amenințări cu violențe fizice, însă partea vătămată a rămas fermă pe poziție și a cerut să se întoarcă în România.

După circa o lună de când fusese adusă în Germania, constatând că, de fapt, a nimerit într-o filieră de exploatare a cetățenilor români, partea vătămată a luat legătura cu părinții săi și astfel, cu ajutorul unei mătuși din partea tatălui, a reușit să se întoarcă în România.

După mai multe amenințări, numitul D.D.C. a transportat partea vătămată la autocar și a trimis-o în România, însă numai după ce partea vătămată a luat legătura cu alți români întâlniți în piața unde vânduse cârnați și aceștia l-au amenințat pe D.D.C. că o să anunțe poliția.

Partea vătămată I.C. a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanelor care au racolat-o și exploatat-o.

6. Din declarațiile părților vătămate P.L., P.C.C., B.R., S.A. și B.E. a rezultat că, în cursul lunii august 2011, partea vătămată P.L. s-a întâlnit întâmplător cu inculpata R.G.G., în municipiul Reghin, la cofetăria G., unde o cunoștință i-a făcut legătura cu aceasta. În urma discuțiilor purtate, inculpata R.G.G. i-a promis părții vătămate că-i va face rost de un loc de muncă în Italia, unde să poată să meargă împreună cu fiul său P.C.C. Totodată, inculpata i-a precizat părții vătămate că fiecare dintre ei trebuia să-i achite un comision de 100 euro pentru rezolvarea locului de muncă, solicitându-i acest comision în două tranșe.

Partea vătămată P.L. a achitat prima tranșă de 100 euro prin virament bancar în contul de la Banca T. al inculpatei R.G.G., urmând ca aceasta să o anunțe cu privire la data plecării spre Italia.

În perioada în care au așteptat să le fie comunicată data plecării, atât partea vătămată P.L., cât și fiul său, partea vătămată P.C.C., au discutat cu un vecin și cu mai mulți cunoscuți despre faptul că inculpata R.G.G. le-a găsit acest loc de muncă, astfel că mai multe persoane i-au rugat să le facă legătura cu inculpata întrucât doreau și ele să meargă și ele la muncă în Italia.

Astfel, părțile vătămate B.R., S.A. și B.E. au intrat și ele în legătură cu inculpata R.G.G., la fiecare din aceasta prezentându-li-se aceleași condiții, bune, ale locului de muncă vizat, în sensul muncii în agricultură, la recoltat, a plății cu un salariu de cca. 900 euro pe lună, a asigurării gratuite a cazării și mesei, dar și obligația plății comisioanelor față de inculpată.

Toate părțile vătămate au fost obligate să plătească acel comision (care a variat între 50 și 100 euro) inculpatei R.G.G.

În cazul părților vătămate B.R. și S.A. acest comision a fost încasat de inculpatul R.C. (soțul inculpatei R.G.G.), acesta fiind cel care s-a întâlnit cu partea vătămată S.A.

În continuare, părțile vătămate au fost anunțate că la data de 06 octombrie 2011 urma plecarea spre Italia, din autogara din municipiul Reghin, județul Mureș, unde urmau să fie așteptate de inculpata R.G.G.

La data respectivă, părțile vătămate s-au întâlnit în autogară cu inculpata R.G.G., care era împreună cu soțul său, inculpatul R.C., și copiii lor. Inculpata le-a cerut părților vătămate, care nu-și achitaseră tot comisionul, să-i achite restul banilor și, în plus, suma de 120 euro fiecare, cu titlu de cheltuieli de transport.

Apoi, inculpata R.G.G. a achitat personal șoferului de pe autocar contravaloarea biletelor pentru părțile vătămate.

Părțile vătămate au aflat de la restul călătorilor că drumul până în Italia costa doar 90 euro și nu 120 euro, cât le percepuse inculpata.

Când au ajuns în Italia, în localitatea Capacia Via Laura, părțile vătămate au fost așteptate de către o femeie pe nume I., care era concubina persoanei de legătură a inculpatei, numitul G., acesta din urmă preluând victimele și arătându-se foarte nemulțumit de faptul că erau cupluri. Mai mult, la un moment dat a spus că urma să-i despartă, femeile urmând a merge să lucreze într-o parte, iar bărbații în alta. Părțile vătămate nu au fost de acord, motiv pentru care au existat tensiuni.

În momentul în care au fost preluate de către G., părților vătămate li s-a spus că urmau să câștige circa 900 euro pe lună, pentru 8 ore de muncă zilnic, la recoltat castane, având obligația ca din salariu să achite 100 euro pentru chirie, precum și 200 euro comisionul perceput de G.

Conform înțelegerii, inculpata R.G.G. trebuia să călătorească împreună cu părțile vătămate și să lucreze alături de ele la cules de castane, în Italia, ceea, pațial, s-a și întîmplat, în sensul că, odată ajunsă în Italia, după ce a predat părțile vătămate, inculpata s-a întors în România.

Părțile vătămate au lucrat pe terenul unei persoane numită A., de circa 80 de ani, și ambii italieni, atât G., cât și A. s-au purtat extraordinar de rău cu ele, în sensul că au fost violenți, le-au tratat ca pe niște animale, și nu le-au încheiat contractele de muncă promise.

Înțelegerea a fost ca părțile vătămate să lucreze două luni, iar la sfârșitul perioadei de lucru să-și primească banii.

Niciuna din părțile vătămate nu a rezistat în acele condiții mai mult de jumătatea perioadei, astfel că au cerut să le fie plătită munca și să se poată întoarce în România, mai ales că, deși înțelegerea a fost pentru 8 ore de muncă, părțile vătămate au fost obligate să lucreze 10 ore, cu o pauză de masă de o jumătate de oră, și, întrucât locul de muncă era la circa 50 km de locul de cazare, acestea se aflau pe drum începând cu ora 5 dimineața până la ora 19:00.

La finalul perioadei lucrate, părțile vătămate au constatat că numiții G. și A. le-au achitat mai puțin de jumătate din suma promisă pentru perioada lucrată, însă, chiar și așa, părțile vătămate au acceptat sumele și s-au întors în România, de teama celor doi italieni, care le-au amenințat cu violențe în mod repetat.

Considerându-se înșelate și exploatate, părțile vătămate au solicitat tragerea la răspundere penală a celor vinovați.

7. Din declarațiile părții vătămate M.O. a rezultat că, la începutul lunii martie 2011, cunoscând că inculpata R.G.G. (care îi era rudă) intermedia locuri de muncă în străinătate, a întrebat-o dacă nu știa vreun loc unde să poată să lucreze și ea, mai precis, în Germania.

Cu acea ocazie, inculpata i-a precizat că știa un loc de muncă în Germania, în localitatea Mainz, pentru care partea vătămată putea pleca chiar de a doua zi, menționându-i că era vorba despre o pizzerie, unde urma să lucreze în calitate de ospătar - bucătar, având cazarea și masa asigurate și un salariu de circa 800 euro lunar.

Inculpata R.G.G. i-a spus părții vătămate că transportul urma să și-l achite singură, costând 100 euro, și chiar dacă, de regulă, percepea un comision personal de 50 euro, datorită relațiilor de rudenie, ei nu urma să-i ceară această sumă.

I-a pus, însă, în vedere părții vătămate, că din primul salariu aceasta urma să plătească un comision de 150 euro unui anume A., care urma să o aștepte în Germania și să o ducă la locul de muncă (A. a fost identificat ulterior în persoana inculpatului S.T.A.).

Fiind de acord cu această propunere, partea vătămată s-a deplasat împreună cu soțul său, la Bistrița, în parcarea magazinului K., de unde a fost preluată de inculpatul V.M., care fusese anunțat de către inculpata R.G.G. că trebuia să o ducă pe partea vătămată în Germania.

În timp ce se afla împreună cu inculpatul V.M. și mai așteptau niște persoane, partea vătămată a auzit o convorbire între inculpatul V.M. și inculpatul S.T.A., în care, cel din urmă, i-a cerea primului, să-i facă o descriere a felului în care arată partea vătămată.

După ce au ajuns persoanele așteptate de inculpatul V.M., respectiv un bărbat pe nume D. și soția acestuia (din localitatea Monor), inculpatul V.M. a predat-o pe partea vătămată acestor persoane, cu care apoi aceasta a călătorit până în Germania.

Partea vătămată a achitat suma de 100 euro numitului D., aceasta fiind contravaloarea transportului.

În timp ce se afla în autoturismul cu care călătorea spre Germania, partea vătămată a fost sunată de către inculpata R.G.G., care i-a cerut să se fardeze și să se rujeze înainte de a se întâlni cu inculpatul S.T.A., menționându-i că acestuia îi plac femeile cochete.

În Germania a fost așteptată de acest inculpat, care i-a precizat că urma să lucreze la pizzeria unui cetățean turc, împreună cu o altă fată pe nume A., și urma să câștige circa 600 euro lunar, având asigurată masă și cazare gratuită.

Partea vătămată a fost dusă, inițial, într-o cameră, unde i s-a spus că va fi cazată și unde a observat că existau haine bărbătești, motiv pentru care a întrebat cine mai locuia în acea cameră. A aflat că, de fapt, i se cerea să locuiască împreună cu patronul turc la care trebuia să lucreze.

Partea vătămată a refuzat categoric să locuiască împreună cu acel bărbat, motiv pentru care a fost sunată de către inculpata R.G.G. care i-a cerut să accepte măcar 2-3 zile să locuiască acolo, până ce inculpatul S.T.A. reușea să-i găsească o altă cazare. A refuzat propunerea venită din partea inculpatei, spunându-i acesteia că dacă nu i se va găsi cazare singură și locul de muncă promis, se va întoarce în România.

Întrucât nici inculpatul S.T.A. și nici inculpata R.G.G. nu i-au găsit un alt loc de muncă, partea vătămată a amenințat că va anunța telefonic poliția, astfel că inculpatul S.T.A. a cazat-o la o pensiune din apropiere. A doua zi, partea vătămată a contactat telefonic o cunoștință care făcea transport internațional și care întâmplător se afla în Germania, reușind astfel să se întoarcă în țară.

Considerându-se exploatată, partea vătămată M.O. a solicitat tragerea la răspundere penală a celor vinovați, în speță a inculpaților R.G.G., V.M. și S.T.A.

8. Din declarațiile părții vătămate B.M.E. a rezultat că aceasta, în luna iulie 2011, împreună cu prietenul său G.Z.B., a luat legătura cu inculpata R.A.F., despre care aflase că intermedia locuri de muncă în Germania. Au stabilit o întâlnire în municipiul Reghin, la un bar, vis-a-vis de poliție.

La acea întâlnire, inculpata R.A.F. le-a prezentat celor doi un loc de muncă în Germania, în agricultură, cu mențiunea că urmau a avea cazarea și masa asigurate gratuit. Totodată, inculpata a cerut pentru începerea demersurilor de căutare a locurilor de muncă, câte un comision de 100 RON de la fiecare dintre cei doi.

După o săptămână, inculpata R.A.F. i-a contactat pe partea vătămată și prietenul său, spunându-le că trebuie să sune la un nr. de telefon și să vorbească cu o persoană numită G., care le va găsi locul de muncă solicitat.

Numita G. a fost identificată de partea vătămată în persoana inculpatei R.G.G.

Partea vătămată B.M.E. împreună cu prietenul ei s-au întâlnit în municipiul Reghin cu cele două inculpate, R.A.F. și R.G.G., unde au purtat discuții despre locul de muncă respectiv. Cu acea ocazie, inculpata R.G.G. le-a precizat celor doi că urmau să lucreze în agricultură, că urmau să câștige circa 30 euro/zi, că urmau să aibă masa și cazarea asigurată gratuit, însă trebuiau să-și plătească transportul, precum și un comision de câte 100 euro de persoană, 50 euro la momentul discuției și restul de 50 euro la momentul plecării.

Cei doi au achitat primele tranșe, de 50 euro, inculpatei R.G.G., după care au ținut legătura telefonic doar cu aceasta.

Timp de trei luni de zile inculpata i-a tot amânat, spunându-le că vor pleca în Germania, apoi în Spania ori în Cehia, până în luna octombrie 2011, când a rămas stabilit că vor pleca în Italia.

Astfel, ca și în cazul celorlalte victime, la data de 06 octombrie 2011, partea vătămată și prietenul său s-au deplasat în autogara din municipiul Reghin, unde s-au întâlnit cu mai multe persoane care urmau să plece împreună cu inculpata R.G.G. în Italia.

La un moment dat, în autogară și-a făcut apariția și inculpata R.G.G., împreună cu soțul său, inculpatul R.C., și alți membrii ai familiei sale.

Inculpata R.G.G. a solicitat de la părțile vătămate restul comisionului, precum și câte 120 euro cu titlu de bilet de transport, astfel că partea vătămată și prietenul său au achitat fiecare câte 170 euro.

În jurul orelor 14.30 a sosit un autocar cu numere de Suceava în care au fost îmbarcate părțile vătămate amintite, care au fost însoțite de inculpata R.G.G., aceasta fiind cea care a plătit biletele de transport până în Italia.

Ca și în cazul celorlalte părți vătămate din același grup, când au ajuns în Italia, partea vătămată B.M.E. și prietenul său au fost preluați de către numita N. și apoi de G., care le-a precizat că vor lucra circa 2 luni de zile, iar din salariul ce urmau să-l câștige trebuiau să plătească 100 euro chirie, precum și comisionul perceput de acesta. Totodată, li s-a spus că urmau să câștige 30 euro/zi. Și această parte vătămată a constatat că acel G. i-a reproșat inculpatei R.G.G. că a adus cupluri la muncă.

Partea vătămată a lucrat la cca. 40 km de locul de cazare, pe terenul unui bătrân numit A., care se purta foarte urât cu toți cei care lucrau acolo, amenințându-i și jignindu-i în mod repetat. A lucrat în acel loc împreună cu prietenul său o perioadă de 25 de zile, pentru care trebuiau să primească câte 750 euro. Din aceste sume le-au fost reținuți câte 50 euro pentru cazare și câte 200 euro comisionul lui G., astfel că partea vătămată și prietenul său au primit doar câte 500 euro.

Având în vedere condițiile în care au locuit și au muncit, partea vătămată și prietenul său s-au considerat exploatați, astfel că s-au întors în România.

Partea vătămată a încercat să ia legătura cu inculpata R.G.G. după întoarcerea acasă, însă aceasta avea telefonul închis.

9. Din declarațiile părții vătămate C.N.A. a rezultat că, la începutul anului 2012, aceasta a fost căutată de inculpații D.C.A. și R.G.G., care i-au propus să meargă în Germania pentru a se căsători cu un cetățean german, și, în felul acesta, să obțină suma de 25.000 RON. Cei doi i-au promis victimei că nu trebuia să se implice nici emoțional și nici nu trebuia să lucreze ceva, ci doar să realizeze acea căsătorie de formă.

Având în vedere că partea vătămată trăia de pe urma alocației de 40 RON primită pentru fiica sa de 3 ani, a fost de acord să plece în Germania, cu gândul de a se căsători și de a se stabili legal în acea țară.

În februarie 2012, inculpații D.C.A. și R.G.G. s-au deplasat cu un taxi înmatriculat în județul Mureș, la domiciliul părții vătămate, pe care au luat-o și au plecat împreună în Germania. Ajunși în localitatea Frankfurt, partea vătămată a fost dusă la un bar, unde i-a fost luat certificatul de naștere pe motivul că era necesar pentru acte și unde l-a cunoscut pe viitorul soț, pe nume S.G., după care s-au cazat la un cămin din apropiere. Acest bărbat a înmânat diferite sume de bani inculpatei R.G.G. și taximetristului, după care aceștia s-au întors în România.

Inculpatul D.C.A. și numitul S.G. au luat partea vătămată și au dus-o cu trenul în Danemarca, motivând că acolo se urma să se încheie căsătoria. Părții vătămate i s-a cerut să nu vorbească mult, și să poarte conversațiile doar în limba italiană, iar dacă era întrebată să spună că-și iubește viitorul soț și dorește să se căsătorească.

După întoarcerea din Danemarca, inculpatul D.C.A. i-a spus părții vătămate că suma de 4.000 RON o va da surorii ei în România, considerând că ea nu avea nevoie de bani întrucât urma să primească de la proaspătul soț suma de 2.000 euro.

După o săptămână, în care partea vătămată a locuit în aceeași cameră cu acel bărbat, făcând curat, primind mâncare și țigări, aceasta și-a manifestat cu disperare dorința de a se întoarce în România pentru a-și vedea fiica, și, deși nu primise niciun ban din cei promiși, a cerut să fie trimisă acasă.

După ce și-a revăzut fiica, după o săptămână, partea vătămată a fost obligată să se întoarcă în Germania, pentru că noul soț i-a spus că are nevoie de prezența ei la Poliția din Germania, unde urmau să se întocmească anumite acte referitoare la căsătorie.

Astfel, la începutul lunii martie 2012, împreună cu același inculpat D.C.A., partea vătămată s-a întors în Germania, contravaloarea biletelor fiind suportată de numitul S.G., care trimisese banii prin transfer bancar inculpatului.

În timp ce se afla în Germania, partea vătămată a primit 4.000 RON într-un cont la Banca T. Bistrița, restul până la 2.000 euro promiși, fiind încasați de către inculpatul D.C.A.

Când s-a întors în țară, partea vătămată a scos cei 4.000 RON din bancă și a primit și cei 4.000 RON de la sora sa, sume de bani din care a împrumutat-o cu 400 euro pe inculpata R.G.G., aceasta din urmă refuzând să-i mai restituie.

10. Potrivit declarațiilor părților vătămate N.F.G., I.D.N., C.V.S. și H.C.D., acestea au fost racolate de către inculpatul L.D., în sensul că, inculpatul, prin intermediul fratelui său, a transmis la locul de muncă al acestuia, faptul că el caută mai multe femei care să meargă la muncă în Italia, în domeniul agriculturii. Pentru detalii referitoare la condițiile de muncă și cazare, inculpatul și-a lăsat numărul de telefon unde putea fi contactat.

Astfel, partea vătămată C.V.S. a aflat de la soțul său, care era coleg de muncă cu fratele inculpatului L.D., că inculpatul căuta mai multe femei pentru a le trimite în Italia, să lucreze în agricultură. Dorind să meargă să lucreze în străinătate, partea vătămată a mai anunțat și alte patru consătene, respectiv pe părțile vătămate I.D.N., M.D., N.F.G. și H.C.D.

Cele cinci femei l-au contactat telefonic pe inculpatul L.D. pentru a se interesa de condițiile de muncă și cazare, inculpatul precizându-le că, în Italia, salariul era de 40 euro/zi, iar în cazul în care se lucrau ore suplimentare, aceste ore erau plătite cu 5 euro. Totodată, li s-a prezentat părților vătămate că transportul până în Italia trebuia achitat din primul salariu, în Italia, iar la locul de muncă cazarea și masa erau oferite de patron cu titlu gratuit.

În aceste condiții, părțile vătămate și-au dat acordul de a pleca în Italia la muncă, plecarea trebuind să fie peste câteva zile de la momentul acestor discuții, locul de plecare fiind municipiul Reghin, județul Mureș.

Pentru a ajunge în Reghin, părțile vătămate au discutat cu martorul Ș.V., care avea un microbuz și pe care l-au rugat să le transporte în această localitate.

Ca punct de întâlnire, a fost aleasă gara din Reghin.

Acolo, părțile vătămate s-au întâlnit cu inculpatul L.D.

Fiind prima întâlnire, părțile vătămate l-au întrebat pe inculpat, din nou, despre condițiile de muncă și de cazare din Italia, acesta spunându-le același lucru ca și la telefon, singura diferență fiind că, între timp, salariul a scăzut la 27 euro/ziua lucrată.

La reacțiile părților vătămate, inculpatul le-a spus că ele au înțeles greșit prima dată, el nespunându-le că vor avea un salariu de 40 euro/zi, ci că pot ajunge la acest salariu dacă lucrează ore suplimentare.

Cu acea ocazie, inculpatul L.D. le-a spus părților vătămate că împreună cu ele urma să meargă și femeia care era de fapt intermediara acelor locuri de muncă, și ea urma să rezolve toate problemele.

Între timp, alături de părțile vătămate au mai venit încă patru femei, care susțineau că merg la același loc de muncă. Aceste femei au confirmat părților vătămate că inculpatul L.D. le-a convins să meargă în Italia și le-a precizat aceleași condiții de muncă și cazare.

Când toate aceste femei au fost prezente, inculpatul L.D. le-a cerut să strângă câte 200 RON, cu titlu de comision, sume ce trebuiau achitat femeii care a intermediat locurile de muncă, pe nume G., identificată ulterior în persoana inculpatei R.G.G.

La scurt timp, părțile vătămate s-au întâlnit și cu inculpata R.G.G., care le-a spus că acel comision trebuia înmânat ei, însă nu mai putea să le însoțească în Italia, promițându-le în schimb că urma să le viziteze după o săptămână.

Părțile vătămate, nefiind foarte convinse de cele spuse de către cei doi inculpați și știind că martorul Ș.V., care le-a adus până în Reghin, lucrase în Italia, l-au rugat pe acesta să sune la numărul de telefon pe care l-a lăsat inculpata R.G.G. ca număr de contact al patronului din Italia.

Martorul Ș.V. a sunat la numărul de telefon respectiv, însă i-a răspuns o femeie care vorbea în limba română și care s-a recomandat ca fiind prietena italianului. După ce a terminat de vorbit la telefon, martorul le-a spus părților vătămate că lui i se părea ceva în neregulă, dar că ele erau cele care urmau să hotărască dacă voiau să plece în Italia sau nu.

Având în vedere că în discuțiile cu inculpata R.G.G. aceasta le-a spus că, într-adevăr, urmau să câștige 27 euro/zi, dar că mâncarea și cazarea trebuiau achitate tot de către părțile vătămate, că trebuiau să lucreze minim 6 luni, fără să se întoarcă acasă, și că trebuiau să-i achite ei un comision de 50 euro, părțile vătămate nu au mai dorit să meargă în Italia, motiv pentru care s-au urcat din nou în microbuzul martorului Ș.V., dorind să se întoarcă înapoi în Bistrița.

Pe drum, părțile vătămate au fost sunate de către inculpatul L.D., care le-a spus că a sosit microbuzul ce transporta persoanele în Italia și, dacă exista vreuna care s-a răzgândit, putea veni după ea.

Când au ajuns acasă, martorul Ș.V. a fost sunat de către un italian, care s-a recomandat ca fiind patronul din Italia, care i-a spus martorului că locul de muncă oferit avea condiții bune și că părțile vătămate ar fi trebuit totuși să meargă.

După această hotărâre a părților vătămate, acestea au mai fost contactate de inculpatul L.D., care le-a oferit și alte locuri de muncă, însă toate aceste oferte au fost refuzate de către părțile vătămate, ele nemaidorind să aibă de-a face cu acești inculpați.

11. Potrivit declaraților părților vătămate R.E.L. și R.L. acestea au fost racolate de același inculpat L.D., care, la începutul lunii martie 2012, a contactat-o pe R.E.L., căreia i-a propus un loc de muncă în Italia, în agricultură.

În privința condițiilor de la locul de muncă, inculpatul L.D. i-a precizat părții vătămate că urma să lucreze în intervalul orar 07.00 - 14.00, timp de lucru pentru care urma să fie plătită cu 30 euro/zi, iar în cazul în care lucra ore suplimentare urma să fie plătită cu 5 euro/oră. La acestea se adăuga faptul că transportul până în Italia putea fi plătit din primul salariu, iar cazarea și masa urma să fie asigurate cu titlul gratuit, de patron. La aceeași convorbire, inculpatul L.D. i-a precizat părții vătămate R.E.L. că trebuia să plătească un comision de 200 RON femeii care intermedia locul de muncă, femeie identificată ulterior în persoana inculpatei R.G.G.

Inculpatul L.D. i-a cerut părții vătămate să mai spună și altor femei aceste lucruri, iar dacă existau doritoare, să-l contacteze telefonic. În acest sens, partea vătămată a transmis și consătenei ei, R.L., toate cele discutate cu inculpatul, astfel că și această parte vătămată și-a dat acordul de a pleca în Italia.

Inculpatul L.D. le-a cerut părților vătămate ca în data de 21 martie 2012, ora 14.00, să se întâlnească în gara din municipiul Reghin, unde urmau să o cunoască și pe numita G., care voia să le vadă.

Astfel, cele două părți vătămate s-au întâlnit cu inculpatul L.D., care era însoțit de un alt bărbat și încă cinci femei, părțile vătămate aflând că și acestea au venit în acel loc, tot pentru a fi trimise în Italia. Pe lângă acestea, acolo mai erau două fete, pe nume O. și I., despre care părțile vătămate au aflat că și ele trebuiau să plece în Italia.

La scurt timp s-a prezentat și inculpata R.G.G., care le-a precizat părților vătămate că urmau să lucreze în agricultură, la recoltat căpșuni, că urmau să câștige cca. 50 de euro/zi (cu orele suplimentare lucrate), că transportul costa 130 euro și că urma să fie achitat din primul salariu, precum și faptul că trebuiau să-i achite ei personal un comision de 200 RON.

Astfel, cele două părți vătămate i-au achitat inculpatei respectivul comision, observând totodată că cele cinci femei din Bistrița-Năsăud au început să se certe cu cei doi inculpați, după care s-au urcat în microbuzul bărbatului care le însoțea, și au plecat.

După puțin timp, în gara din Reghin, a sosit un microbuz cu nr. de înmatriculare de Satu Mare, în care au fost îmbarcate cele două părți vătămate și cele două tinere pe nume O. și I.

După plecarea celor cinci femei, inculpatul L.D. a început să sune după alte femei, fiind disperat că trebuia să găsească urgent înlocuitoare pentru cele cinci femei din Bistrița-Năsăud.

Întrucât nu au fost găsite alte persoane care să fie de acord să meargă la muncă, s-a luat legătura cu mama numitei O., care a fost de acord să o însoțească pe fiica sa în Italia.

În același microbuz s-a urcat și inculpatul L.D., și astfel, au pornit spre graniță.

Prima oprire au avut-o în comuna M., județul Bistrița Năsăud, unde a urcat mama numitei O., căreia inculpatul L.D. i-a cerut acel comision de 200 RON, însă aceasta i-a spus că nu avea decât 150 RON.

Inculpatul s-a enervat și a sunat-o pe inculpata R.G.G., spunându-i că el nu era de acord doar cu acel comision.

Inculpata l-a liniștit, spunându-i că urma să-i achite ea restul până la 200 RON.

După acest incident, inculpatul L.D. a coborât din microbuz, părțile vătămate continuându-și drumul spre Italia.

Datorită unui incident, părțile vătămate au fost nevoite să schimbe microbuzul în Satu Mare, de unde însă și-au continuat drumul fără probleme până în Italia.

La data de 22 martie 2012, au ajuns în localitatea Campolungo, în apropierea orașului Napoli, unde cele cinci femei au fost preluate de un italian, pe nume E.

Părțile vătămate au constatat că italianul locuia în concubinaj cu o româncă, pe nume E.

Părțile vătămate au fost cazate într-o cameră insalubră, ce avea baie înfundată și un miros greu de suportat, camera fiind dotată doar cu saltele și un dulap. Atât baia, cât și bucătăria erau foarte murdare, în acel imobil mai fiind cazate aproximativ 20 de persoane, angajate în același loc.

În prima săptămână, părțile vătămate nu au fost duse la muncă, astfel că nu au primit nici mâncare, reușind să mănânce doar conopidă fiartă, primită de la femeile care locuiau în același mediu și care lucrau la curățat de conopidă.

În a doua săptămână, părțile vătămate au fost duse la muncă într-o hală, la curățat de conopidă, sau în seră, la cules de legume.

Italienii s-au purtau foarte urât cu românii angajați, pe care i-au jignit tot timpul, i-au ținut în condiții mizerabile și i-au obligat să muncească minim 12 ore, în condiții grele.

Partea vătămată R.L. a declarat că a rezistat în acele condiții două luni de zile, din care trei săptămâni a fost nevoită să aștepte un loc de muncă, în cealaltă perioadă lucrând în condițiile menționate și fiind plătită, în final, cu 400 euro, adică cu mai puțin de jumătate din cât i se promisese.

Fiind revoltată de acest tratament și manifestându-se ca atare, părții vătămate i s-a menționat că restul sumelor i-au fost reținute pentru cazare, transport și alte cheltuieli aferente.

Partea vătămată s-a întors în România la data de 25 mai 2012, după ce și-a achitat biletul de transport cu 80 euro, rămânând astfel cu suma de 320 euro.

Partea vătămată R.E.L. a declarat că a lucrat 19 zile, după care le-a cerut patronilor să-i achite banii, întrucât nu mai suporta condițiile mizerabile în care era obligată să trăiască și să lucreze. Patronii i-ai spus că nu au ce bani să-i achite, întrucât a lucrat doar cât să-și acopere cheltuielile de chirie, transport, consumul de apă și gaz și cheltuielile privind contractul de muncă.

Constatând acestea, partea vătămată a amenințat că urma să-i reclame la carabinieri sau că urma să se spânzure dacă nu era lăsată să plece acasă și nu i se plătea munca.

În condițiile acestor amenințări, patronii i-au achitat un bilet de transport și au trimis-o înapoi în România, nu înainte de a o amenința că o vor bate până o vor desfigura, în așa fel încât să nu fie recunoscută de nimeni.

12. Potrivit declarațiilor părților vătămate M.R.M. și M.A., în cursul lunii martie 2012, acestea au fost contactate de sora lui M.A., care i-a întrebat dacă nu-i interesează un loc de muncă în Germania, iar în caz afirmativ, să o anunțe pentru a-i pune în legătură cu două persoane ce căutau muncitori români.

Părțile vătămate au fost de acord să plece la muncă, astfel că s-au deplasat la locuința numiților A. și C., care intermediau aceste locuri de muncă și care au fost identificați ulterior în persoana inculpatului S.T.A. și a martorei C.C.

Cu acea ocazie, cei doi le-au precizat părților vătămate că urmau să lucreze într-un parc de distracții, partea vătămată M.R. urmând să facă menaj la locuința patronului german și în rulotele aflate în parc, iar la nevoie, să lucreze la prepararea unor mâncăruri pe grătar și la comercializarea lor. Partea vătămată M.A. urma să lucreze în același parc de distracții, la un carusel.

Inculpatul S.T.A. și martora C.C. (care trăia în concubinaj cu inculpatul) le-au spus părților vătămate că urmau să plece împreună cu ele în Germania, și totodată, că aveau nevoie de copii de pe cărțile lor de identitate.

Având în vedere că cele două părți vătămate au fost recomandate de sora lui M.A., inculpatul și martora le-au spus că puteau să le achite comisionul, banii pentru transport și banii pentru contractul de muncă doar înaintea plecării în Germania.

Inculpatul S.T.A. le-a precizat celor două părți vătămate că dacă vor învăța limba germană, vor avea un avantaj prin faptul că vor putea comunica la locul de muncă.

Le-a cerut totodată câte 60 euro/persoană cu titlu de comision pentru găsirea acelui loc de muncă.

Părțile vătămate au achitat suma de 120 euro, inculpatul spunându-le că plecarea era peste o săptămână.

Timp de aproximativ o lună de zile părțile vătămate au fost amânate cu privire la plecarea în Germania, stabilindu-se, în final, o dată în imediata apropiere a sărbătorilor pascale ortodoxe. După aceste sărbători, în data de 23 aprilie 2012, când în mod normal trebuiau să plece în Germania, martora C.C. le-a sunat pe părțile vătămate și le-a comunicat că a intervenit o problemă, în sensul că inculpatul S.T.A. a suferit un preinfarct și ca atare nu se mai putea deplasa, promițând părților vătămate că în data de 06 mai 2012 urmau să se întâlnească și să le restituie banii.

La data de 06 mai 2012, martora C.C. a sunat părțile vătămate și le-a spus că exista o altă ofertă pentru Germania, tot în domeniul parcurilor de distracție, pentru care trebuiau să plece în data de 08 mai 2012, însă părțile vătămate au refuzat această ofertă, găsindu-și, între timp, locuri de muncă în țară.

Părțile vătămate au declarat că au încercat să-și recupereze banii de la inculpat și de la martoră, însă doar după ce partea vătămată M.A. a fost citat de organele de poliție, martora C.C. le-a restituit suma de 120 euro.

Părțile vătămate au declarat că la data racolării de către cele două persoane le-a fost promisă cazarea în rulotele care ar fi fost utilate cu toate cele necesare, un program de muncă de dimineața până seara, o masă zilnică asigurată sau contravaloarea acesteia în sumă de 50-70 euro pe săptămână, separat de salariu, iar pentru munca prestată urmau să primească câte 200 euro pe săptămână.

Având în vedere că deși au trecut prin activitatea de racolare în vederea exploatării, considerându-se astfel victime ale traficului de persoane, părțile vătămate au solicitat tragerea la răspundere penală a celor vinovați.

13. Conform declarațiilor părții vătămate S.D., acesta, în luna martie 2012, s-a întâlnit în municipiul Reghin cu vărul său, M.A., care i-a spus că urmează să meargă în Germania, la muncă, într-un parc de distracții, la montat și întreținut carusele pentru copii.

Partea vătămată i-a dat în aceeași zi vărului său suma de 60 euro, sumă ce urma să fie dată intermediarului pentru încheierea contractului de muncă, și o copie de pe cartea de identitate. Totodată, la aceeași discuție, i s-a adus la cunoștință părții vătămate că intermediarul pretindea suma de 240 euro, reprezentând costul transportului până în Germania și comisionul perceput de acesta.

La data de 30 martie 2012, partea vătămată S.D. a fost contactată de numita C., care i-a cerut ca a doua zi să meargă pregătit cu haine și mâncare la benzinăria M. din Reghin, pentru a pleca în Germania.

La data de 31 martie 2012, în jurul orei 11.00, în timp ce se afla în benzinăria respectivă, la partea vătămată s-a prezentat un tânăr ce conducea un microbuz marca F., cu numere de București. Acesta s-a prezentat ca fiind A., identificat ulteior în persoana inculpatului S.T.A., spunând că este cel care i-a găsit locul de muncă și-l va transporta în acel loc.

Alături de partea vătămată, spre Germania au mai plecat și alte șapte persoane pe care aceasta nu le cunoștea.

Înainte de granița cu Ungaria, inculpatul S.T.A. le-a cerut acestor persoane câte 240 euro, reprezentând comisionul său și cheltuielile de transport.

În Germania partea vătămată a fost dusă în localitatea Mainz, unde a fost condusă într-un parc de distracții și unde a fost prezentată patronului german la care trebuia să lucreze.

Inculpatul i-a spus părții vătămate că patronul respectiv o să-i asigure cazarea și două mese pe zi, precum și un salariu de 800 euro lunar.

Partea vătămată a fost cazată într-o rulotă din parc, care avea condiții decente, după care a început munca.

Patronul german s-a comportat foarte urât pe motiv că partea vătămată nu vorbea bine germana, strigând la aceasta și chiar încercând să o lovească.

Văzând acest comportament al patronului și având numărul de telefon al martorei C.C., partea vătămată a sunat-o pe aceasta, informând-o despre nemulțumirile sale, în sensul că patronul se comporta foarte urât, că nu-i este asigurată decât o singură masă, iar salariul era mai mic.

Văzând că după o săptămână lucrată a primit doar 50 euro și nu 200 euro cum a fost înțelegerea inițială, partea vătămată și-a sunat un prieten, care lucra la Nurenberg, și cu ajutorul acestuia s-a întors în România.

S-a considerat victima traficului de persoane și l-a considerat vinovat de cele întâmplate pe inculpatul S.T.A.

14. Potrivit declarațiilor părții vătămate P.N., aceasta, în cursul lunii iunie 2011, a fost vizitată acasă de inculpata R.A.F., care i-a propus să meargă la muncă în Italia pentru a îngriji o femeie bătrână. Ca salariu, inculpata i-a precizat că va fi plătită cu 700 euro lunar, fiindu-i asigurată cazarea și masa cu titlu gratuit. Inculpata i-a cerut un comision de 300 euro, în care ar fi intrat și cheltuielile cu formalitățile de întocmire a contractului de muncă. În plus față de acest comision, trebuia să-și plătească transportul până în Italia.

După consultarea cu soțul său, martorul P.F., partea vătămată P.N. și-a dat acordul de a pleca la muncă, împrumutând de la niște cunoscuți suma de 400 euro, pentru a-i putea achita inculpatei comisionul și contravaloarea transportului.

A doua zi, partea vătămată împreună cu inculpata R.A.F., s-a deplasat în Reghin, de unde, apoi, însoțită de alte două tinere și un băiat, au plecat spre Bistrița cu un taxi, inculpata rămânând în Reghin.

În Bistrița, partea vătămată a fost îmbarcată în autocarul firmei R., cu care a pornit spre Italia, fiind transportată până în localitatea Batipaglia.

În această localitate nu a fost așteptată de nimeni.

Drumul până în Italia a costat 110 euro de persoană.

După ce, în sfârșit, un bărbat pe numele G. a venit după grupul de patru persoane în care se afla și partea vătămată, acesta a fost transportat într-o altă localitate și cei din grup cazați, toți, într-un apartament.

A doua zi, G. a venit împreună cu concubina sa de naționalitate română la apartamentul unde se aflau aceste persoane, întrebând cele patru persoane câți bani au dat ca să ajungă în Italia.

Partea vătămată i-a spus că a achitat inculpatei R.A.F. suma de 300 euro.

Italianul a spus că, deși era un comision foarte mare, trebuia să-i plătească și lui câte 250 euro.

În aceeași zi, numitul G. a luat partea vătămată și pe celelalte două fete pentru a le căuta un loc de muncă.

Cele două fete au fost predate unui bărbat pentru a fi duse să lucreze într-un bar, iar partea vătămată a fost dusă la o familie, pentru a munci în gospodărie.

La acel loc de muncă, partea vătămată P.N. a fost obligată să lucreze, pe lângă menaj, la orice altceva era de lucru în curte și în grădină. Pe lângă aceste lucruri, în mod ocazional, a trebuit să facă menaj și la fata familiei unde stătea, care locuia în apropiere.

După o lună de muncă grea, partea vătămată a primit ca salariu 300 euro, membrii familiei respective spunându-i că au trebuit să achite 200 euro lui G. pentru faptul că au dus-o la ei.

După alte trei săptămâni, având în vedere că partea vătămată a slăbit 11 kg (datorită muncii grele, a temperaturilor de peste 40 grade și a programului prelungit de lucru), aceasta a anunțat familia unde lucra că dorea să se întoarcă în România, familia respectivă nefiind de acord și solicitându-i să mai aștepte măcar până o vor putea înlocui.

La insistențele părții vătămate, angajatorii i-au permis să plece, plătindu-i încă 400 euro.

După întoarcerea în România, fiind revoltată despre modul cum a fost exploatată și înșelată, partea vătămată i-a cerut socoteală inculpatei R.A.F., solicitându-i restituirea celor 300 euro plătiți drept comision, însă inculpata i-a spus că banii au fost trimiși în Italia, pentru contract, și nu avea de unde să-i dea înapoi.

Partea vătămată P.N. s-a considerat victima traficului de persoane.

15. Conform declarațiilor părții vătămate G.S.I., acesta, la mijlocul lunii noiembrie 2011, a aflat că o anume D. din comuna I., județul Mureș, intermedia locuri de muncă în Spania.

Deoarece avea nevoie de bani, partea vătămată s-a deplasat în comuna I., unde au găsit-o pe D., identificată ulterior în persoana inculpatei G.D., care i-a precizat părții vătămate că-i poate găsi un loc de muncă în Spania, la recoltat citrice.

Legat de acel loc de muncă, inculpata i-a precizat părții vătămate că urma să lucreze în zona Valencia, că urma să câștiga în jur de 1.000 euro, că urma să aibă masa și cazarea gratuită, însă transportul trebuia să și-l achite singură. Părții vătămate i s-a spus totodată că dacă era de acord cu aceste condiții, trebuia să achite inculpatei un comision de 100 euro, iar în cazul în care mai găsea și alți bărbați dornici să lucreze în acel loc, i s-ar fi redus comisionul la 50 euro.

Ajunsă acasă, partea vătămată i-a spus și prietenului său, N.S., condițiile precizate de inculpată, acesta dorind și el să meargă la acel loc de muncă din Spania.

După achitarea comisioanelor către inculpata G.D., aceasta a luat legătura cu un anume S. din Spania, cu care a discutat despre cei doi.

Cei doi băieți și-au cumpărat bilete de autobuz pentru Spania cu suma de 100 euro fiecare, deplasându-se până în orașul Gandia, în apropierea localității Valencia, unde au fost așteptați de către o femeie care i-a transportat la locul de cazare, respectiv la un bloc de locuințe. În acel bloc, erau cazate mai multe persoane din România, care lucrau la citrice și care au fost trimiși de aceeași inculpată, G.D.

Aceste persoane le-au spus tinerilor că munca era foarte grea și nu erau plătite așa cum trebuia, existând persoane care lucrau deja de patru luni și n-au apucat să strângă banii să se poată întoarce în țară. Pe lângă acestea, condițiile de cazare nu erau nici pe de parte decente, mâncarea trebuiau să și-o plătească singuri, chiria era de 100 euro pe lună de persoană, la care se adăuga consumul, precum și plata transportului zilnic de la locul de cazare la locul de muncă, și înapoi.

După câtva timp, tinerii s-au întâlnit cu așa numitul S. care le-a spus exact ce aflaseră de la acei oameni.

În aceste condiții, partea vătămată și prietenul său s-au hotărât ca a doua zi să se întoarcă în România, nefiind de acord să locuiască și să muncească acolo.

După întoarcerea în țară, partea vătămată și prietenul său, au căutat-o pe inculpata G.D., căreia i-au reproșat faptul că au fost înșelați, astfel că inculpata le-a restituit comisionul perceput, însă nu și alte cheltuieli efectuate, oferindu-le totodată, un alt loc de muncă în Germania, unde le-a precizat tinerilor că era ajutată de o persoană, numită M., însă tinerii au refuzat categoric.

S-a reținut că partea vătămată G.S.I. s-a considerat victimă a traficului de persoane.

Instanța a reținut că declarațiile tuturor părților vătămate s-au coroborat astfel între ele și parțial și cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale.

S-a mai apreciat că în condițiile concrete în care s-au desfășurat evenimentele este ușor de întrevăzut că întreaga activitate infracțională a căpătat la un moment dat un anumit grad de organizare, în care inculpații au luat și au stabilit legătura între ei, au pus la punct colaborarea lor, și-au împărțit rolurile și toți au urmărit realizarea aceluiași scop, respectiv obținerea unor venituri din inducerea în eroare a părților vătămate, venituri reprezentate de acele comisioane încasate, fără a mai vorbi de câștigurile numitului D.D.C., care a avut posibilitatea să jongleze cu mână de lucru deosebit de ieftină și puțin pretențioasă din România. Astfel, s-a apreciat că și acuzația privitoare la constituirea și sprijinirea unui grup infracțional organizat are deplină susținere probatorie.

În susținerea acuzării au fost reținute și declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și, cel mai important, conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod legal.

Mai mult, în privința ambelor acuze, s-a apreciat că declarațiile părților vătămate s-au coroborat perfect cu declarațiile inculpaților din cursul judecății.

Instanța a mai reținut că dacă dovedirea acuzelor aduse inculpaților nu mai necesită altă analiză, nu același lucru se poate afirma și despre încadrarea juridică a faptelor de care au fost acuzați aceștia.

Astfel, s-a reținut că fiecare din inculpați, cu excepția inculpatului R.C., sunt acuzați de comiterea a două infracțiuni sub formă continuată, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (diferind numărul actelor materiale de la un inculpat la altul), inculpatul R.C. fiind acuzat de comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat - prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și complicitate la trafic de persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

După cum s-a observat, la fiecare din inculpați, în privința infracțiunii de trafic de persoane și complicitate la trafic de persoane s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 - referitoare la cauza legală de reducere a pedepsei -, apreciindu-se de către procuror că fiecare din cei cinci inculpați în parte, în timpul urmăririi penale, a denunțat și a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit fapte de trafic de persoane.

În privința primei acuze, respectiv cea de constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, s-a constatat că această cauză legală de reducere a pedepsei, deși Legea nr. 39/2003 o prevede la rândul său în art. 9 alin. (2), cauză întemeiată pe același motiv al denunțării de către inculpat în cursul urmăririi penale sau al facilitării identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit același gen de fapte.

Instanța a apreciat că dacă atitudinea inculpaților a fost una de recunoaștere, de denunțare și de facilitare a descoperirii și tragerii la răspundere și altor persoane care au săvârșit fapte de trafic de persoane, aceeași atitudine au avut-o aceștia și în cazul infracțiunii de constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, având în vedere legătura dintre cele două fapte, una fiind infracțiune de mijloc și alta reprezentând scopul urmărit.

Ca atare, s-a apreciat că la încadrarea juridică a acuzei de constituire sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, trebuie adăugat și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, dispoziție referitoare la o cauză legală de reducere a pedepsei.

Din acest motiv s-au admis cererile inculpaților, formulate prin intermediul apărătorilor aleși, de schimbare a încadrării juridice a faptelor, în sensul arătat mai sus.

S-a reținut că inculpatul S.T.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de constituire grup infracțional organizat și în alte sensuri, respectiv odată, din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în al doilea rând, prin eliminarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la forma continuată a infracțiunii de constituire grup infracțional organizat.

Instanța a apreciat că prima cerere era neîntemeiată întrucât grupul constituit și sprijinit de inculpați, așa cum s-a manifestat în practică, îndeplinea toate cerințele grupului infracțional organizat menționate în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

În privința celei de-a doua cereri s-a apreciat că aceasta este întemeiată întrucât însuși textul de lege care dă definiția grupului infracțional organizat impune condiția unui grup structurat, cu o existență întinsă pe o perioadă, perioadă în care se presupune că membrii grupului trebuie să se manifeste activ, în sensul indicat de același text de lege. În această situație nu poate fi disociat fiecare gest sau acțiune a inculpaților și apreciat că fiecare din acestea constituie un act material distinct. Întreaga construcție juridică, adică unitatea infracțiunii este bazată tocmai pe repetarea acțiunilor, gesturilor membrilor grupului respectiv.

În raport cu toate cele menționate mai sus, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței.

La individualizarea pedepselor pe care le-a aplicat inculpaților, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., și anume:

- limitele pedepselor fixate de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților;

Din acest punct de vedere s-a reținut că limitele pedepsei prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sunt de la 5 la 20 ani închisoare.

S-a avut însă în vedere faptul că potrivit alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

În cazul de față infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat (de fapt unica) este infracțiunea de trafic de persoane care, potrivit art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Ca atare și limita specială maximă a pedepsei cu închisoarea prevăzută de lege pentru infracțiunea de constituire grup infracțional organizat nu poate fi mai mare de 15 ani.

Fiind însă aplicabile prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, limitele pedepselor pentru cele două infracțiuni au fost reduse la jumătate.

Ca urmare limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 vor fi de la 2 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare, iar limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane vor fi tot de la 2 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare.

Apoi, fiind aplicabile și prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepselor au fost reduse cu o treime, rezultând, pentru prima infracțiunea pedeapsa închisorii de la 1 an și 8 luni la 5 ani, iar pentru cea de-a doua infracțiune pedeapsa închisorii tot de la 1 an și 8 luni la 5 ani.

- gradul de pericol social al faptelor;

- persoana și antecedentele penale ale inculpatului;

Din acest punct de vedere s-a remarcat faptul că, potrivit extraselor de cazier judiciar, inculpații R.A.F., V.M. și R.G.G. se află la primul conflict cu legea penală.

Potrivit celor menționate în rechizitoriu și inculpații S.T.A. și R.C. se află la primul conflict cu legea penală.

S-a apreciat că această împrejurare, adică conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunilor, îndreptățesc instanța să aprecieze că, în cauză, poate fi reținută în privința tuturor circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei potrivit art. 76 C. pen.

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;

Din acest punct de vedere s-a remarcat comportamentul pe deplin sincer al inculpaților doar pe parcursul judecății, împrejurare căreia, însă, i s-a dat deja eficiență juridică prin aplicarea prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., neputând fi reținută și ca circumstanță atenuantă judiciară.

În raport de aceste împrejurări inculpații au fost condamnați în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-au reținut următoarele:

În urma disjungerii cauzei, în prezentul dosar s-au soluționat doar parțial acțiunile civile și doar cele pornite împotriva inculpaților V.M. și S.T.A. (parțial întrucât unele părți civile au pretenții și de la alți inculpați în afara celor doi amintiți), toate celelalte acțiuni civile îndreptate împotriva celorlalți inculpați formând obiectul unui alt dosar.

Ca atare, au fost analizate doar acțiunile civile exercitate de următoarele părți civile:

1. Partea vătămată, prin fapta descrisă la pct. 2 din rechizitoriu, M.C.I., a arătat că se constituie parte civilă împotriva inculpaților R.A.F. și V.M. și a numitului D.D.C. cu suma de 2.000 euro, solicitând totodată tragerea la răspundere penală a acestora pentru faptul că au înșelat-o și au exploatat-o prin muncă în Germania.

Întrucât s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile M.C.I., iar inculpatul V.M. a fost obligat să plătească părții civile suma de 2.000 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății (cu precizarea că pretențiile părții civile îndreptate împotriva inculpatei R.A.F. vor fi analizate cu ocazia soluționării dosarului nou format în urma disjungerii, cu toate implicațiile presupuse de o eventuală solidaritate, dacă va fi cazul).

2. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, C.E., a arătat că se constituie parte civilă împotriva celor trei inculpați, R.A.F., V.M. și S.T.A., cu suma de 2.000 euro.

În cursul judecății, partea civilă, după ce a arătat oral în fața instanței că-și menține constituirea de parte civilă, a depus apoi la dosar un înscris prin care a arătat că-și retrage plângerea împotriva inculpaților pe motiv că pleacă din țară și nu mai are nici o pretenție.

Față de cele de mai sus s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretenții în ceea ce-i privește pe inculpații V.M. și S.T.A.

3. Partea vătămată, prin fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, G.I.S., a arătat că se constituie parte civilă împotriva celor trei inculpați, R.A.F., V.M. și S.T.A., cu o sumă pe care o va menționa în fața instanței de judecată.

În cursul judecății, partea civilă, după ce a arătat oral în fața instanței că-și menține constituirea de parte civilă, a depus apoi la dosar un înscris prin care a arătat că-și retrage plângerea împotriva inculpaților pe motiv că nu mai are nici o pretenție.

Față de cele de mai sus s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretenții în ceea ce-i privește pe inculpații V.M. și S.T.A.

4. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, Ș.M.A., a arătat că se constituie parte civilă împotriva celor trei inculpați, R.A.F., V.M. și S.T.A., cu o sumă pe care o va menționa în fața instanței de judecată.

Partea civilă nu și-a mai precizat pretențiile.

Față de cele de mai sus s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile îndreptate împotriva inculpaților V.M. și S.T.A.

5. Partea vătămată prin fapta menționată la pct. 4 din rechizitoriu, B.E.F., s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților R.A.F., V.M. și S.T.A., la plata sumei de 500 euro.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile B.E.F., iar inculpații V.M. și S.T.A. au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile suma de 500 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății (cu precizarea că pretențiile părții civile îndreptate împotriva inculpatei R.A.F. vor fi analizate cu ocazia soluționării dosarului nou format în urma disjungerii, cu toate implicațiile presupuse de o eventuală solidaritate, dacă va fi cazul).

6. Considerându-se exploatată prin fapta descrisă la pct. 7 din rechizitoriu, partea vătămată M.O. a solicitat tragerea la răspundere penală a celor vinovați, inculpații R.G.G., V.M. și S.T.A., și s-a constituit parte civilă împotriva lor cu suma de 300 euro.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acțiunea civilă a părții civile M.O., iar inculpații V.M. și S.T.A. au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile suma de 300 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății (cu precizarea că pretențiile părții civile îndreptate împotriva inculpatei R.G.G. vor fi analizate cu ocazia soluționării dosarului nou format în urma disjungerii, cu toate implicațiile presupuse de o eventuală solidaritate, dacă va fi cazul).

7. Având în vedere că, deși au trecut prin activitatea de racolare în vederea exploatării, considerându-se astfel victime ale traficului de persoane și solicitând tragerea la răspundere penală a celor vinovați, le-au fost restituite sumele de bani plătite și nu au mai apucat să fie transportate în Germania, părțile vătămate prin fapta descrisă la pct. 12 din rechizitoriu, M.R.M. și M.A. au declarat că nu se constituie părți civile în procesul penal.

În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2012, părțile vătămate au susținut același lucru.

Ca atare, s-a constatat că părțile vătămate M.R.M. și M.A. nu s-au constituit părți civile împotriva inculpatului S.T.A.

8. Considerându-se victima traficului de persoane și considerându-l pe inculpatul S.T.A. vinovat de cele întâmplate, partea vătămată, prin fapta descrisă la pct. 13 din rechizitoriu, S.D., a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 650 euro, reprezentând diferența de bani ce i se cuveneau pentru munca prestată și cheltuielile ocazionate cu deplasarea în Germania.

Întrucât s-a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale împotriva inculpatului S.T.A., în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acțiunea civilă a părții civile S.D., iar inculpatul S.T.A. a fost obligat să plătească părții civile suma de 650 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plății (cu precizarea că pretențiile părții civile îndreptate împotriva altor inculpați vor fi analizate, dacă va fi cazul cu ocazia soluționării dosarului nou format în urma disjungerii, cu toate implicațiile presupuse de o eventuală solidaritate, dacă va fi cazul).

Instanța mai reține că, cu ocazia activităților întreprinse, organele de urmărire penală au ridicat de la inculpatul V.M. suma de 9.265 euro, sumă depusă la camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureș cu dovada din data de 06 aprilie 2005.

Prin ordonanța din data de 05 iunie 2012 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 6.500 euro ridicată de la inculpatul V.M. și consemnată la C. Bank, conform recipisei de consemnare și chitanței, sumă la care au fost estimate pretențiile părților civile, acestuia fiindu-i restituite celelalte sume ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

Având în vedere faptul că sumele la plata cărora inculpatul V.M. a fost obligat către părțile civile însumate reprezentau 2.800 euro, s-a admis cererea inculpatului și s-a dispus scoaterea de sub sechestru a sumei de 3.700 euro și restituirea sa către inculpat, urmând a rămâne sechestrată doar suma de 2.800 euro în vederea asigurării recuperării prejudiciilor create.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat, în termen legal, apel inculpații V.M. și S.T.A.

Inculpatul V.M. a criticat sentința sub aspectul laturii civile a cauzei, în ceea ce o privește pe partea civilă M.C.I. Se susține că această parte civilă și-a retras pretențiile față de el, iar instanța de fond greșit a considerat că inculpatul trebuie obligat la despăgubiri.

Inculpatul S.T.A. a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată, care ar fi mult mai aproape de probele dosarului și de gradul de pericol social al inculpatului și al faptelor comise.

Prin decizia penală nr. 9/A din 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul formulat de inculpatul V.M. împotriva sentinței penale nr. 167 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 5342/102/2012.

S-a casat parțial sentința atacată, doar pe latură civilă, și constată că partea civilă M.C.I. a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpatul apelant.

S-a eliminat din sentință obligarea inculpatului V.M. la plata sumei de 2.000 euro către partea civilă M.C.I.

S-au menținut restul dispozițiilor din sentința atacată.

S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S.T.A. împotriva aceleași sentințe.

A fost obligat inculpatul S.T.A. la 2.000 RON cheltuieli judiciare parțiale la stat din care onorariul avocațial din oficiu acordat în favoarea a 14 părți civile, de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 387 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

1. În ceea ce privește apelul inculpatului V.M., ce vizează latura civilă a cauzei, s-a apreciat că acesta este fondat.

Astfel, inculpatul a depus în fața instanței de apel o declarație autentificată din care rezultă că partea vătămată M.C.I. își retrage orice pretenție promovată în Dosarul nr. 543/102/2012.

În raport de acest aspect, apelul inculpatului este admisibil și, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa parțial sentința atacată, pe latură civilă și se va constata că partea civilă M.C.I. a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpatul apelant V.M.

2. În ceea ce privește apelul inculpatului S.T.A. s-au constatat următoarele:

Acest inculpat a înțeles să uzeze de prev. art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și că dorește ca judecarea faptelor să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând aceste probe, respectiv declarațiile părților vătămate M.O., C.E., G.I.S., S.M., B.E.F., M.R.M., M.A. și D.S., declarațiile coinculpaților R.G.G., V.M. și a martorei C.C., starea de fapt reținută de către instanța de fond, cu privire la inculpatul apelant S.T.A. se confirmă.

Astfel, rezultă că la începutul lunii martie 2011 partea vătămată M.O. a întrebat-o pe inculpata R.G.G., care îi era și rudă și despre care știa că intermedia locuri de muncă în străinătate, dacă nu știa vreun loc de muncă pentru ea în Germania.

Cu acea ocazie, inculpata i-a precizat că știa un loc de muncă în Germania, în localitatea Mainz, pentru care partea vătămată putea pleca chiar de a doua zi, menționându-i că era vorba despre o pizzerie, unde urma să lucreze în calitate de ospătar-bucătar, având cazarea și masa asigurate și un salariu de circa 800 euro lunar.

Inculpata R.G.G. i-a spus părții vătămate că transportul urma să și-l achite singură, costând 100 euro, și chiar dacă, de regulă, percepea un comision personal de 50 euro, datorită relațiilor de rudenie, ei nu urma să-i ceară această sumă.

I-a pus însă în vedere părții vătămate că din primul salariu aceasta urma să plătească un comision de 150 euro unui anume A., care urma să o aștepte în Germania și să o ducă la locul de muncă. A. a fost identificat ulterior în persoana inculpatului S.T.A.

Fiind de acord cu această propunere, partea vătămată s-a deplasat împreună cu soțul său, la Bistrița, în parcarea magazinului K., de unde a fost preluată de inculpatul V.M., care fusese anunțat de către inculpata R.G.G. că trebuia să o ducă pe partea vătămată în Germania.

În timp ce se afla împreună cu inculpatul V.M. și mai așteptau niște persoane, partea vătămată a auzit o convorbire între inculpatul V.M. și inculpatul S.T.A., în care, cel din urmă, i-a cerut primului, să-i facă o descriere a felului în care arată partea vătămată.

După ce au ajuns persoanele așteptate de inculpatul V.M., respectiv un bărbat pe nume D. și soția acestuia (din localitatea Monor), inculpatul V.M. a predat-o pe partea vătămată acestor persoane, cu care apoi aceasta a călătorit până în Germania.

Partea vătămată a achitat suma de 100 euro numitului D., aceasta fiind contravaloarea transportului.

În timp ce se afla în autoturismul cu care călătorea spre Germania, partea vătămată a fost sunată de către inculpata R.G.G., care i-a cerut să se fardeze și să se rujeze înainte de a se întâlni cu inculpatul S.T.A., menționându-i că acestuia îi plac femeile cochete.

În Germania a fost așteptată de acest inculpat, care i-a precizat că urma să lucreze la pizzeria unui cetățean turc, împreună cu o altă fată pe nume A., și urma să câștige circa 600 euro lunar, având asigurată masă și cazare gratuită.

Partea vătămată a fost dusă, inițial, într-o cameră, unde i s-a spus că va fi cazată și unde a observat că existau haine bărbătești, motiv pentru care a întrebat cine mai locuia în acea cameră. A aflat că, de fapt, i se cerea să locuiască împreună cu patronul turc la care trebuia să lucreze.

Partea vătămată a refuzat categoric să locuiască împreună cu acel bărbat, motiv pentru care a fost sunată de către inculpata R.G.G. care i-a cerut să accepte măcar 2-3 zile să locuiască acolo, până ce inculpatul S.T.A. reușea să-i găsească o altă cazare. A refuzat propunerea venită din partea inculpatei, spunându-i acesteia că dacă nu i se va găsi cazare singură și locul de muncă promis, se va întoarce în România.

De asemenea, din probele arătate mai sus mai rezultă și faptul că în cursul lunii martie 2012 părțile vătămate M.R.M. și M.A. au fost contactate de sora lui M.A., care i-a întrebat dacă nu-i interesează un loc de muncă în Germania, iar în caz afirmativ să o anunțe pentru a-i pune în legătură cu două persoane ce căutau muncitori români.

Părțile vătămate au fost de acord să plece la muncă, astfel că s-au deplasat la locuința numiților A. și C., care intermediau aceste locuri de muncă și care au fost identificați ulterior în persoana inculpatului S.T.A. și a martorei C.C.

Cu acea ocazie, cei doi le-au precizat părților vătămate că urmau să lucreze într-un parc de distracții, partea vătămată M.R. urmând să facă menaj la locuința patronului german și în rulotele aflate în parc, iar la nevoie, să lucreze la prepararea unor mâncăruri pe grătar și la comercializarea lor. Partea vătămată M.A. urma să lucreze în același parc de distracții, la un carusel.

Inculpatul S.T.A. și martora C.C. (care trăia în concubinaj cu inculpatul) le-au spus părților vătămate că urmau să plece împreună cu ele în Germania, și totodată, că aveau nevoie de copii de pe cărțile lor de identitate.

Având în vedere că cele două părți vătămate au fost recomandate de sora lui M.A., inculpatul și martora le-au spus că puteau să le achite comisionul, banii pentru transport și banii pentru contractul de muncă doar înaintea plecării în Germania.

Inculpatul S.T.A. le-a precizat celor două părți vătămate că dacă vor învăța limba germană, vor avea un avantaj, prin faptul că vor putea comunica la locul de muncă.

Le-a cerut totodată câte 60 euro/persoană cu titlu de comision pentru găsirea acelui loc de muncă.

Părțile vătămate au achitat suma de 120 euro, inculpatul spunându-le că plecarea era peste o săptămână.

Timp de aproximativ o lună de zile, părțile vătămate au fost amânate cu privire la plecarea în Germania, stabilindu-se, în final, o dată în imediata apropiere a sărbătorilor pascale ortodoxe. După aceste sărbători, în data de 23 aprilie 2012, când în mod normal trebuiau să plece în Germania, martora C.C. le-a sunat pe părțile vătămate și le-a comunicat că a intervenit o problemă, în sensul că inculpatul S.T.A. a suferit un preinfarct și ca atare nu se mai putea deplasa, promițând părților vătămate că în data de 06 mai 2012 urmau să se întâlnească și să le restituie banii.

La data de 06 mai 2012, martora C.C. a sunat părțile vătămate și le-a spus că exista o altă ofertă pentru Germania, tot în domeniul parcurilor de distracție, pentru care trebuiau să plece în data de 08 mai 2012, însă părțile vătămate au refuzat această ofertă, găsindu-și, între timp, locuri de muncă în țară.

Tot din aceste probe mai rezultă și faptul că partea vătămată S.D. s-a întâlnit în luna martie 2012 în Reghin cu vărul său M.A. care i-a spus că i se va intermedia un loc de muncă în Germania la un parc de distracții. Cu acea ocazie partea vătămată i-a dat lui M.A. 60 euro, sumă ce urma să fie dată intermediarului pentru încheierea contractului de muncă, și o copie de pe cartea de identitate. Totodată, la aceeași discuție, i s-a adus la cunoștință părții vătămate că intermediarul pretindea suma de 240 euro, reprezentând costul transportului până în Germania și comisionul perceput de acesta.

La data de 30 martie 2012, partea vătămată S.D. a fost contactată de numita C., care i-a cerut ca a doua zi să meargă pregătit cu haine și mâncare la benzinăria M. din Reghin, pentru a pleca în Germania.

La data de 31 martie 2012, în jurul orei 11.00, în timp ce se afla în benzinăria respectivă, la partea vătămată s-a prezentat un tânăr ce conducea un microbuz marca F., cu numere de București. Acesta s-a prezentat ca fiind A., identificat ulteior în persoana inculpatului S.T.A., spunând că este cel care i-a găsit locul de muncă și-l va transporta în acel loc.

Alături de partea vătămată, spre Germania, au mai plecat și alte șapte persoane pe care aceasta nu le cunoștea.

Înainte de granița cu Ungaria, inculpatul S.T.A. le-a cerut acestor persoane câte 240 euro, reprezentând comisionul său și cheltuielile de transport.

În Germania partea vătămată a fost dusă în localitatea Mainz, unde a fost condusă într-un parc de distracții și unde a fost prezentată patronului german la care trebuia să lucreze.

Inculpatul i-a spus părții vătămate că patronul respectiv o să-i asigure cazarea și două mese pe zi, precum și un salariu de 800 euro lunar.

Partea vătămată a fost cazată într-o rulotă din parc, care avea condiții decente, după care a început munca.

Patronul german s-a comportat foarte urât, pe motiv că partea vătămată nu vorbea bine germana, strigând la aceasta și chiar încercând să o lovească.

Văzând acest comportament al patronului, și având numărul de telefon al martorei C.C., partea vătămată a sunat-o pe aceasta, informând-o despre nemulțumirile sale, în sensul că patronul se comporta foarte urât, că nu-i este asigurată decât o singură masă, iar salariul era mai mic.

Văzând că după o săptămână lucrată a primit doar 50 euro și nu 200 euro cum a fost înțelegerea inițială, partea vătămată și-a sunat un prieten, care lucra la Nurenberg, și cu ajutorul acestuia s-a întors în România.

Tot din probele de mai sus rezultă că la mijlocul lunii iulie 2011 inculpata R.A.F. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate C.E. pentru a-i propune acestuia loc de muncă în Germania în domeniul construcțiilor, unde urma să câștige până la 1.500 euro lunar, având cazarea și masa asigurate gratuit. Totodată, i-a menționat părții vătămate C.E. că este nevoie de un număr de 10 bărbați pentru finisarea unor interioare în imobile construite în Germania, cerându-i acestuia să mai spună și altor prieteni de-ai lui despre acest lucru.

Astfel, partea vătămată C.E. a transmis oferta de lucru din Germania, cu toate mențiunile primite de la inculpata R.A.F., și altor trei prieteni, în speță, numiților P.F., Ș.M.A. și G.I.S.

Toți cei patru menționați anterior au fost de acord să plece în Germania să lucreze în locurile menționate de inculpată.

Inculpata R.A.F. le-a precizat părților vătămate că trebuiau să achite aproximativ 300 euro fiecare, din care suma de 50 euro reprezenta comisionul perceput de inculpată pentru găsirea locului de muncă, suma de 100 euro reprezenta cheltuielile pentru contractul de muncă ce urma să fie încheiat în Germania, iar suma de 100 euro reprezenta cheltuielile de transport. Mai precis 50 euro urmau să fie păstrați de inculpată, iar restul de 250 euro trebuiau să fie dați inculpatului V.M., care realiza transportul spre Germania.

După circa două săptămâni de la aceste discuții, inculpata R.A.F. i-a anunțat pe cei patru tineri că trebuiau să se deplaseze în municipiul Bistrița, la intersecția spre județele Bistrița și Cluj, unde trebuiau să se întâlnească cu inculpatul V.M.

Acesta din urmă a venit la locul de întâlnire cu autovehiculul marca V.T. în care se mai aflau alți doi tineri, și cu care s-a realizat transportul în Germania.

La urcarea în autovehiculul condus de inculpat, toți tinerii au trebuit să-i înmâneze acestuia câte 300 euro, motivat de faptul că 100 euro costa transportul, 100 euro contractul de muncă din Germania și 100 euro comisionul inculpatului.

De reamintit că pe lângă această sumă, tinerii îi dăduseră câte 50 euro și inculpatei R.A.F., tot cu titlu de comision.

Ajunși în Germania, au oprit în localitatea Wirges, unde inculpatul V.M. i-a predat unui tânăr ce s-a recomandat cu numele de A., acesta fiind identificat ulterior în persoana inculpatului S.T.A.

Acesta din urmă i-a dus pe tineri la o pizzerie condusă de doi cetățeni turci, unde li s-a spus că urmau să fie cazați, că urmau să lucreze la finisări interioare și să fie plătiți cu suma de 7 euro/oră, pentru cazare trebuind să achite suma de 70 euro lunar.

De-a doua zi, tinerii au început să lucreze la o sală ce urma să fie folosită ca local de jocuri de noroc, iar într-o perioadă de două săptămâni au primit doar suma de 30 euro, pentru mâncare, deși au lucrat timp de 8 ore/zi, între orele 10.00-18.00 (suma ce li s-ar fi cuvenit fiind de 56 euro/zi).

După două săptămâni, tinerii au cerut inculpatului S.T.A. să fie plătiți pentru munca prestată, solicitând câte 720 euro fiecare (din care trebuiau reținute sumele de 60 euro, reprezentând cazarea, și 150 euro, reprezentând mâncarea, rămânând astfel să încaseze fiecare câte 510 euro). Inculpatul a refuzat această cerere, spunându-le tinerilor că nu au decât să plece înapoi în România.

Instanța de apel a reținut că din starea de fapt prezentată mai sus rezultă pe deplin și încadrarea juridică reținută de către instanța de fond în sarcina acestui inculpat.

Astfel, rezultă că începând cu anul 2011 inculpatul s-a asociat cu coinculpații R.A.F., D.D.C. și V.M. în scopul de a desfășura activitatea infracțională privind traficul de persoane. În cadrul acestei organizări fiecare inculpat avea atribuții bine definite, inculpatul S.T.A. trebuia să preia în străinătate persoanele aduse din țară și mai apoi să le plaseze la locurile unde urmau să fie exploatate, fie din punct de vedere sexual, fie prin muncă.

De asemenea, rezultă că acest inculpat a sprijinit și grupul infracțional organizat de către inculpații R.G., D.C.A., G.D. și L.D., activitatea sa constând în preluarea părților vătămate și plasarea în locul unde acestea trebuiau să lucreze.

Activitatea inculpatului, descrisă mai sus, în mod corect a fost încadrată de către prima instanță ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

S-a apreciat că activitatea inculpatului, de a prelua părțile vătămate și a le plasa în locuri de muncă despre care victimele știau că sunt foarte bine plătite, însă în realitate părțile vătămate urmau să fie exploatate sexual sau prin obligarea la prestarea de activități prost plătite și care nu se încadrau în norme legale de lucru întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

De fapt, starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor nu au fost contestate în apelul inculpatului S.T.A., acesta fiind nemulțumit de modalitatea de executare a pedepsei.

Analizând apelul sub acest aspect s-a constatat că acesta este nefondat.

Astfel, la stabilirea pedepselor aplicate acestui inculpat instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., privitoare la limitele de pedeapsă, la gradul de pericol social al faptei și la persoana inculpatului.

În privința inculpatului apelant limitele de pedeapsă au fost redus atât prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cât și prin reținerea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Mai mult, inculpatului i s-au aplicat și prev. art. 74 lit. a) C. pen. privitoare, la conduita bună înainte de comiterea faptelor, astfel că pedepsele stabilite de către instanța de fond au fost substanțial reduse.

În opinia instanței de apel, pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele comise sunt prea blânde, însă, în condițiile în care în cauză doar inculpatul a declarat apel, acestuia nu i se va putea agrava situația în propria cale de atac.

În ceea ce privește modalitate de executare a pedepsei, de suspendare sub supraveghere, aceasta nu se impune a fi înlocuită, prin aplicarea prev. art. 81, 82 și 83 C. pen., cum s-a solicitat.

Faptul că inculpatul a recunoscut fapta și că a ajutat la identificarea și stabilirea și a altor persoane care au participat alături de el la activitatea infracțională, a fost reținut de către instanța de fond, prin aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și a art. 3201 C. proc. pen.

În plus, așa cum s-a arătat, inculpatul a beneficiat și de aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. astfel că instanța de fond a reținut față de inculpat tot ceea ce se putea reține în favoarea sa.

Este real faptul că din dosar rezultă că inculpatul are posibilitatea obținerii unor câștiguri din munca desfășurată în Germania, însă acest aspect, în opinia instanței, nu este de natură a schimba modalitatea de executare a pedepsei, prin reținerea art. 81 și 82 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen., scopul pedepsei este acela de a preveni noi infracțiuni și de formare a unei atitudini corecte a inculpatului față de muncă, ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, pe care este clar că inculpatul le-a încălcat prin fapta sa.

În opinia instanței de apel, în situația inculpatului S.T.A. executarea pedepsei sub supraveghere, în condițiile impuse de către instanța de fond, este eficientă și de natură a asigura scopul educativ și preventiv al pedepsei. Se apreciază că în acest mod inculpatul are posibilitatea să conștientizeze faptele sale, să le analizeze, astfel încât pe viitor să nu mai comită alte fapte de natură penală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.T.A., criricând-o sub aspectul modalității de executare a pedepsei.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și aplicarea legii penale mai favorabile prev. de art. 5 din noul C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen. pentru infracțiunile săvârșite de inculpat și circumstanțele personale ale acestuia, în raport de care poate beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei. A invocat și cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atactă în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este nefondat.

Din materialul probator existent la dosar rezultă că inculpatul S.T.A., începând cu anul 2011, s-a asociat cu coinculpații R.A.F., D.D.C. și V.M. în scopul de a desfășura activitatea infracțională privind traficul de persoane.

În cadrul acestei organizări, inculpatul a preluat în Germania persoanele aduse din țară și mai apoi le-a plasat la locurile unde urmau să fie exploatate, fie din punct de vedere sexual fie prin muncă.

Din probe mai rezultă că inculpatul S.T.A. a sprijinit și grupul infracțional organizat de către inculpații R.G., D.C.A., G.D. și L.D., activitatea sa constând în preluarea părților vătămate și plasarea în locul unde acestea trebuiau să lucreze.

Situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor au fost stabilite cu declarațiile părților vătămate M.O., C.E., G.I.S., S.M., B.E.F., M.R.M., M.A. și D.S., cu declarațiile coinculpaților R.G.G., V.M. și ale martorei C.C., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului S.T.A.

De altfel, inculpatul nu a contestat starea de fapt reținută în cauză, beneficiind de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și a art. 3201 C. pen.

În ce privește criticile aduse de inculpat, deciziei instanței de apel cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, se constată că acestea sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 2/2013 intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar în ce privește cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., deși nu a fost modificat, vizază situații în care hotărârea atacată este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare invocate de inculpat prin apărător, se constată că aceasta este legală și temeinică, pedeapsa aplicată fiind în limitele prevăzute de lege, atât în ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare, iar în ce privește dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., critica formulată nu se circumscrie acestui caz de casare.

În ce privește dispozițiilor art. 5 alin. (1) din noul C. pen., Înalta Curte apreciază că acestea trebuie interpretate și aplicate în sensul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, ceea ce presupoune o comparare a prevederilor din ambele coduri și stabilirea aceleia care este mai favorabilă în ansamblul ei.

Astfel, prin sentința penală nr. 167 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș și mnținută de Curtea de Apel Târgu Mureș, inculpatul S.T.A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și una lună închisoare pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane sub formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., (8 acte materiale, referitoare la pct. 7 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) și a) art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.T.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 2 luni închisoare, iar în baza art. 861 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni stabilit porivit art. 862 alin. (1) C. pen.

Infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (2) din aceeași lege pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și una lună închisoare își are corespondent în noul C. pen. în prevederile art. 367 alin. (1) și (5), limitele de pedeapsă fiind prevăzute între 1 an și 5 ani închisoare.

Ca efect al circumstanțelor atenuante de care inculpatul a beneficiat, limitele de pedeapsă pentru această nouă încadrare pot fi reduse cu 1/3, fiind cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, iar ca efect al prevederilor alin. (5) din art. 367 din noul C. pen. limitele de pedapsă pot fi reduse la jumătate, ajungându-se la limite cuprinse între 4 luni și 1 an și 8 luni închisoare.

Deși limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 sunt cuprinse între 5 ani și 20 ani închisoare, limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, ca efect al circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., pot fi coborâte până la 15 zile închisoare (C. pen. din 1968), deci mai mici de 1 an și 8 luni închisoare prevăzută de noul C. pen.

În ce privește infracțiunea de trafic de persoane, aceasta își are corespondent în art. 210 alin. (1) lit. a) din noul C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen. privind concursul de infracțiuni, limitele de pedeapsă fiind prevăzute între 3 ani și 10 ani închisoare.

Ca efect al circumstanțelor atenuante acordate inculpatului, limitele de pedeapsă pot fi reduse cu 1/3, fiind cuprinse între 2 ani și 6 ani și 8 luni închisoare, iar prin reducerea cu 1/2, se ajunge la pedepse cuprinse între 1 an și 3 ani și 4 luni închisoare.

Deși potrivit legii vechi limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de persoane sunt cuprinse între 5 ani și 15 ani închisoare, ca efect al circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., limitele de pedeapsă pot fi coborâte sub minimul general de 15 zile închisoare, deci mai mici față de prevederile noii legi.

Având în vedere că prin hotărârea atacată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen., dar și limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din noul C. pen. cu aplicarea art. 38 din același cod, privind concursul de infracțiuni și regimul sancționator al acestuia, se constată că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este legea veche. Raportat la condițiile de încriminare și de sancționare a faptei, precum și la instituțiile incidente în cauză care influențează răspunderea penală a inculpatului, se constată că legea veche crează acestuia o situație mai avantajoasă.

În ce privește solicitarea inculpatului de a beneficia de prevederile art. 81 C. pen., Înalta Curte constată că este nefondată întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, netemeinicia pedepsei nu mai poate fi analizată în calea de atac a recursului, având în vedere modificările aduse cazurilor de casare prevăzute de art. 385 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, iar pe de altă parte, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se mai regăsește printre prevederile noului C. pen.

Așa fiind Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) C. pen., astfel că recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, urmând ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen., să fie respins.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielior judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T.A. împotriva deciziei penale nr. 9/A din 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 martie 2014.