Restitution of nationalized real estate: validity of state title and procedural standing of administering entity

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții C.R.I., M.P. și M.A.B. au contestat dispoziția nr. 3097 din 30 august 2002 emisă de Spitalul Clinic de Recuperare Medicină Fizică și Balneologie Eforie Nord, prin care li s-a respins în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în natură a imobilului situat în Eforie Nord, ce a aparținut autorului lor, M.D.B.

Prin sentința civilă nr. 363 din 19 martie 2003, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis contestația, a dispus anularea dispoziției atacate, cu consecința restituirii în natură către reclamanți a vilei Zefirul.

În motivarea soluției adoptate, instanța a reținut că reclamanții și-au justificat calitatea de persoană îndreptățită, precum și preluarea abuzivă a imobilului de către stat, care l-a naționalizat de la M.A., deși aparținea, prin donație încheiată la 24 februarie 1948, ing. A.D.M.

Ca atare, văzând că imobilul nu a fost înscris pe lista celor aparținând unităților sanitare de interes public național, s-a constatat că invocarea de către pârâtă a art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu este justificată, lipsa valabilității titlului statului fiind constatată și anterior, prin sentința civilă nr. 44/2000 a Tribunalului Constanța, în cadrul unui litigiu de drept comun purtat între aceleași părți pentru revendicare.

În plus, din probele administrate, a reținut că destinația prezentă a imobilului este aceea de casă de oaspeți, iar nu de cazare a pacienților aflați în tratament la sanatoriu.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de apel Constanța care în motivarea deciziei civile nr. 76 din 1 iulie 2003 a reținut că nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 16 din Legea nr.10/2001, modificată prin O.G. nr. 184/2002 pentru respingerea cererii de restituire în natură formulată de persoanele îndreptățite.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Se susține în esență că Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Eforie Nord nu are calitate procesual pasivă, întrucât imobilul se află în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei.

Se mai susține că i s-a încălcat dreptul de apărare de către instanța de apel, care nu le-a acordat termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de intimații-reclamanți.

Prin întâmpinare, aceștia din urmă au solicitat respingerea recursului, învederând că decizia recurată a fost deja executată.

Analizând recursul și ansamblul dosarelor atașate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., (în redactarea de la data promovării căii de atac) casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Iar conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În speță, prin invocarea acestor texte reclamanții susțin că la Curtea de apel li s-a încălcat dreptul de apărare.

Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

În speță, apelanta a expediat la 16 iunie 2003 un fax Curții de apel, prin care a motivat cererea pentru lipsă de apărare prin concediul de odihnă al consilierului juridic. Cererea nu a fost însoțită de nici o dovadă.

Intimații-reclamanți au formulat în termenul legal întâmpinare la cererea de apel. Legea nu prevede obligativitatea comunicării întâmpinării către apelant, care are obligația, ca promotor al căii de atac, să se intereseze de soarta dosarului.

Ca atare, în speță nu s-a constatat nici o nelegalitate care să atragă nulitatea hotărârii pronunțate. De aceea, primul motiv de recurs este nefondat.

Cu privire la pretinsa lipsă a calității procesual pasive, invocată pentru prima dată în recurs, aceasta este evident nefondată. Pe tot parcursul litigiului, la fond și în apel, recurenta a formulat apărări de fond, susținând că vila pretinsă, ce a aparținut autorului reclamanților, este folosită cu destinația secție sanatorială sezonieră.

Ca atare, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Eforie Nord împotriva deciziei nr. 76 C din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2004.