Water supplier’s appeal rejected; contract liability upheld for delivered services but not unbilled technological water losses.

Asupra recursului de față, se constată următoarele:

Prin Sentința nr. 778 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova împotriva R.T. Craiova, în prezent T. Craiova SRL, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 165.798,50 RON, reprezentând contravaloarea apei reci livrate în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, la penalități de întârziere calculate la acest debit, începând de la data scadenței și până la plata efectivă, la 119.170,14 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de canal pe perioada noiembrie 2008 - decembrie 2009, la 21.654,74 RON penalități de întârziere aferente acestui debit, precum și la cheltuieli de judecată în valoare de 9.182 RON, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ. aplicabile în cauză, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar părțile și-au asumat reciproc obligații, respectiv la art. 15 alin. (1) din Contractul nr. 2.629 din 14 martie 2008, pârâta, în calitate de utilizator, s-a obligat să achite facturile emise de reclamantă reprezentând contravaloarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare de care a beneficiat, în termenul de 15 zile de la data emiterii facturilor și au convenit ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligații la scadență, furnizorul să aplice penalități de întârziere conform art. 15 alin. (2) din contractul încheiat între părți.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 7 de la 05 februarie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova, reținând că experții desemnați au constatat că nu s-au încheiat procese-verbale cu evidențierea pierderilor individuale pentru fiecare punct termic/centrală termică în parte, iar această situație de fapt nu este contestată de către apelanta reclamantă, limitându-se la argumente referitoare la modul în care s-a folosit întreaga cantitate de apă rece pe care a livrat-o intimatei pârâte.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC C.A.O. SA Craiova a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că apa livrată pârâtei a fost folosită de aceasta pentru prepararea apei calde menajere și încălzire, fiind înregistrate de aparatele de măsură existente la intrarea în PT/CT, iar faptul că, din această cantitate livrată, nu se regăsește decât o parte ce a fost recunoscută, iar restul a fost pierdută pe rețelele sale, nu duce la scutirea acesteia de plata întregii cantități, indiferent dacă aceasta a dorit sau nu să semneze procesele-verbale de recunoaștere a pierderilor.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Deși recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestor motive de recurs, deoarece nu se referă la nemotivarea hotărârii sau la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a expertizei, care nu constituie motiv de modificare a deciziei.

Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta neindicând care este textul de lege interpretat greșit de instanța de apel raportat la situația de fapt prezentată.

Reclamanta nu poate pretinde pârâtei contravaloarea pierderilor tehnologice, întrucât facturarea și decontarea acestora presupunea întocmirea unor procese-verbale ce urmau a fi semnate de ambele părți, or, lipsa acestora nu poate angaja exclusiv răspunderea SC T. Craiova SRL, întrucât nici reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de rezultat asumată, iar o interpretare contrară ar reprezenta o încălcare principiului potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria-i culpă.

Dezvoltarea criticii privind greșita interpretare a expertizei efectuate în cauză nu permite încadrarea în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., examinarea ei pe fond reprezentând încălcarea acestei dispoziții legale, iar probele administrate au fost apreciate de instanțele de fond și de apel ca fiind îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului.

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 7 din 5 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 7 din 5 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM