Limits of annulment for material error: exclusion of substantive legal interpretation and application of subsequent suspending statutes

Asupra contestației in anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamanții D.M.M. și G.M. au solicitat inițial în contradictoriu cu D.D. și A.N.R.P. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorității publice pârâte A.N.R.P. d-nei D.D.

Prin sentința civilă nr. 3053 din 18 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3608/2010 a admis acțiunea reclamanților și a dispus obligarea autorității să soluționeze Dosarul înregistrat sub nr. 35440/CC/2007.

Prin Decizia nr. 5666 din 25. 11.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul autorității astfel încât, de la data de 25 noiembrie 2011 au început să curgă cele 30 de zile impuse de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin precizările la acțiune, depuse la termenul din 09 ianuarie 2012 și respectiv la termenul din 06 februarie 2012, reclamanți au arătat că în ceea ce privește cadrul procesual pasiv înțeleg să se judece în contradictoriu doar cu C.C.S.D. și cu conducătorul acesteia D.D., precum și cu toți membrii Comisiei Centrale respectiv cu T.N.G., A.M., B.A.M., V.O. și L.A., având în vedere caracterul colegial al deciziilor adoptate, solicitându-se deci aplicarea amenzii față de toți membrii comisiei.

Prin sentința nr. 1543 din 5 martie 2012 Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D.D., conducătorul autorității publice pârâte - C.C.S.D., a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanții D.M.M. și G.M., în contradictoriu cu Statul Român - prin C.C.S..D - și cu D.D. - Președintele C.C.S.D., nu și precizarea din data de 06 februarie 2012 și a aplicat conducătorului autorității publice pârâte, D.D., începând cu data de 25 decembrie 2011, o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea sentinței civile nr. 3053 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5666 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs D.D.

Hotărârea instanței de recurs.

Prin Decizia nr. 3730 din data de 25 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de D.D. împotriva sentinței nr. 1543 din 5 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, a fost modificată sentința recurată in sensul că a fost respinsă cererea reclamanților ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, in esență că în cazul acțiunii formulate în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi aplicată, în baza art. 24 alin. (2) din același act normativ Președintelui C.C.S.D. sancțiunea amenzii în cazul în care se constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a reținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea în condițiile aplicării în prezenta cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 având în vedere obiectul cauzei: cerere de aplicare a unei amenzi în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea sentinței civile nr. 3053 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5666 din 25 noiembrie 2011 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 sunt deplin aplicabile prezentei cauze deoarece măsura suspendării dispusă prin actul normativ determină o imposibilitate obiectivă de a executa titlul executoriu ulterior datei de 15 martie 2012 data publicării în M. Of. a O.U.G. nr. 4/2012; iar aceste dispoziții fac imposibilă executarea în condițiile în care întreaga procedură de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată inițial pe o perioadă de 6 luni conform O.U.G. nr. 4/2012 și ulterior în baza Legii nr. 117 din 4 iulie 2012 până la data de 15 mai 2013.

Împotriva acestei decizii reclamanții D.M.M. și G.M., au formulat contestație in anulare.

În motivarea contestației in anulare, s-a arătat că in mod greșit a fost admis un recurs motivat de faptul că instanța inferioară nu a luat in calcul o normă legală ce a apărut la 10 zile după hotărârea instanței.

S-a apreciat că decizia instanței de recurs este pronunțată urmare a unei greșeli materiale.

În drept, contestația in anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Apărările intimaților.

Intimata C.C.S.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației in anulare ca neîntemeiată.

Considerentele și soluția asupra contestației în anulare.

Contestația în anulare astfel formulată nu este întemeiată.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.

Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. precizează că pot constitui obiect al acesteia hotărârile instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv.

În orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.

În ceea ce privește ipoteza prevăzută de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., aceasta are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.

Având in vedere aceste împrejurări, motivele contestației in anulare privind invocarea unor dispoziții legale care nu erau in vigoare la momentul pronunțării instanței de fond, intr-o cale de atac in care potrivit dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., nu este limitată la cazurile de casare prevăzută la art. 304 C. proc. civ., nu îndeplinesc condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale susmenționate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatorilor sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de D.M.M. și G.M. împotriva Deciziei nr. 3730 din 25 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.