Land restitution eligibility under Law 10/2001 for state-privatized urban plots acquired via building-only legacy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the appellant, upholding the Court of Appeal's decision to reject the claimant's suit, thereby affirming that the claimant was not entitled to restitution under the applicable law. The dispute concerned a request to annul a 1992 administrative decision denying the restitution of a 330 sq. m. urban land parcel expropriated in 1988, which the claimant had allegedly acquired through a universal legacy; however, it was established that the claimant had acquired ownership only of the buildings constructed on the land in 1980, not the underlying soil, which had passed to the state pursuant to the nationalization laws and was merely granted to the claimant for use. Relying on Art. 3(1) of Law No. 10/2001 and Art. 14(lit. c) of the Methodological Norms approved by H.G. No. 498/2003, the court held that intra-urban lands exceeding the legal estate and taken into the state's patrimony under the former nationalization legislation do not fall within the scope of Law No. 10/2001, rendering the claimant an unentitled party for restitution in kind.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 31 din Legea nr. 58/1974, art. 30 din Legea nr. 58/1974, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; Land restitution eligibility under Law 10/2001 for state-privatized urban plots acquired via building-only legacy: Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că decizia atacată a fost dată cu violarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Respectiv, deși a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, pe cale testamentară, iar exproprierea bunului a fost făcută din patrimoniul său, fără temei instanța de apel i-a respins acțiunea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 august 2002 C.D. a chemat în judecată pe Primarul municipiului Buzău și Consiliul Local al municipiului Buzău cerând anularea deciziei nr. 321 din 7 august 1992, prin care primul pârât i-a respins cererea, formulată în baza Legii nr. 10/2001, pentru a i se restitui în natură, terenul de 330 mp situat în municipiul Buzău, str. Transilvaniei, expropriat prin decretul nr. 302/1988 și dobândit în proprietate, pe cale testamentară.
Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 498 din 4 noiembrie 2002, a admis acțiunea și a anulat actul administrativ atacat, obligând pe pârâți să-i restituie reclamantei, în natură, terenul solicitat.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 62 din 25 martie 2003, a admis apelul pârâților și, schimbând în întregime sentința, a respins, ca nefondată acțiunea, cu motivarea că terenul din litigiu, fiind expropriat din patrimoniul statului, nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că decizia atacată a fost dată cu violarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Respectiv, deși a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, pe cale testamentară, iar exproprierea bunului a fost făcută din patrimoniul său, fără temei instanța de apel i-a respins acțiunea.
Recursul este nefondat.
Din economia prevederilor art. 14 lit. c) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, rezultă că terenurile în intravilan (perimetrul construibil) care exced moștenirii legale, preluate în patrimoniul statului în baza art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974, nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001.
În speță, reclamanta a fost beneficiara unui legat universal, în temeiul căruia a dobândit în anul 1980, doar proprietatea construcțiilor nu și a terenului pe care acestea erau așezate. Prin efectul art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul a trecut în proprietatea statului și a fost atribuit reclamantei, în folosință, pe durata construcțiilor. În anul 1988, prin decretul nr. 302/1988, imobilul în întregul său (construcții și teren) a fost expropriat, operațiune urmată de edificarea în zonă, a unor blocuri de locuințe, spații de parcare și construcții modulate.
Rezultă că reclamanta, nu a fost proprietara terenului din litigiu, așa încât, nefiind persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu temei i-a fost respinsă acțiunea.
Așa fiind, și întrucât, nu au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva deciziei nr. 62 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2004.