Revision of civil judgment regarding contractual penalties under Law No. 10/2001 dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the petition for revision, upholding the final appellate decision that modified the lower court’s judgment to remove the award of daily contractual penalties (daune cominatorii) against the defendant municipality while retaining the obligation to process the claimant's notification under Law No. 10/2001. The dispute concerned a procedural challenge where the claimant argued that the Supreme Court had ruled on matters not expressly requested by the respondent municipality, which had initially appealed based on the statutory time limits for retrocession procedures rather than explicitly seeking relief from penalties. The Court held that the revision ground under Article 322(2) of the Code of Civil Procedure was unfounded because the appellate court correctly interpreted the respondent’s arguments regarding its lack of passivity to include an implicit challenge to the penalties, and properly classified the issues under the illegality grounds of Article 304(9) of the Code of Civil Procedure, thereby validating the initial ruling that civil code provisions on contractual penalties were inapplicable to the specific nature of the dispute.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 2 C. proc. civ, art. 129 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Revision of civil judgment regarding contractual penalties under Law No. 10/2001 dismissed as unfounded: Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei instanțe de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 februarie 2004 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de petenta M.D.M., prin mandatar, îndreptată împotriva deciziei civile nr. 717 din 30 ianuarie 2004 a acestei instanțe, prin care s-a solicitat schimbarea acestei decizii în sensul respingerii recursului formulat de Municipiul București.
A fost invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susținându-se că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
În dezvoltarea căii de atac extraordinare, s-a susținut că recurentul Municipiul București nu ar fi cerut exonerarea sa de plata daunelor cominatorii, acordate de instanța de fond și menținută în apel pentru întârzierea de a răspunde notificării adresate de petentă potrivit Legii nr. 10/2001.
Din oficiu s-a dispus atașarea dosarului nr. 3831, în care s-a pronunțat decizia atacată.
Examinând cererea de revizuire, precum și actele din dosarul atașat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondată calea extraordinară de atac.
Astfel, este real că prin acțiunea formulată în fața Tribunalului București reclamanta M.D.M. a solicitat obligarea Municipiului București să soluționeze notificarea ce-i fusese adresată, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 10 milioane lei/zi de întârziere de la data împlinirii termenului de 10 zile și până la data emiterii dispoziției de retrocedare.
Prin sentința civilă 137 din 17 februarie 2003 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea, a obligat pe pârât să soluționeze notificarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10 milioane lei pe zi de întârziere.
Apelul declarat de pârât a fost respins prin decizia civilă nr. 216 din 9 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Prin recursul formulat, Municipiul București a susținut că termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de control și în altă ordine de idei [alin. (3) din motivele recursului] că nu se poate reține atitudinea pasivă a sa în nesoluționarea în termen a notificării.
Prin decizia civilă nr. 717 din 30 ianuarie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis recursul, a modificat decizia în sensul că a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința instanței de fond și a înlăturat dispoziția privind obligarea la plata daunelor cominatorii, fiind menținut restul.
În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut, sub aspectul care interesează prezenta cale de atac, că dispozițiile Codului civil privind daunele cominatorii: nu aveau legătură cu natura pricinii dedusă judecății.
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei instanțe de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
În speță, astfel cum a rezultat din expunerea lucrărilor dosarului, această ipoteză nu se regăsește, recurenta susținând implicit că atacă obligarea la daune cominatorii, atunci când a motivat lipsa sa de pasivitate.
Or, procedând în limitele și în spiritul art. 129 C. proc. civ., instanța de recurs a determinat cu exactitate sensul motivelor formulate de recurent, chiar dacă nu s-a folosit formula sacramentală „daune cominatorii”din petitul acțiunii și din dispozitivul sentinței.
Faptele și motivele de casare enunțate în recursul scris au putut fi determinate de instanța de recurs și încadrate în termenul de casare de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, nefiind fondată, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta M.D.M. împotriva deciziei civile nr. 717 din 30 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2004.