Pension recalculation methodology upholding; appeals allowed and sentence reformed to dismiss challenge to government decision

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

l. Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 4224 din 15 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a anulat dispozițiile art. 8, art. 9 alin. (3) și (4) și art. 11 din H.G. nr. 737/2010 și a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul M.M.F.P.S.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fonda reținut următoarele:

H.G. nr. 737/2010 stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Hotărârea contestată a fost emisă în baza dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, proiectul actului normativ fiind avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu Avizul din 19 iulie 2010.

Temeiul legal al emiterii H.G. nr. 737/2010 îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ce reglementează recalcularea tuturor pensiilor speciale prin delimitarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Rezultă astfel, că procesul de recalculare a pensiilor este supus normelor cuprinse în Legea nr. 119/2010, care face trimitere la dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, iar potrivit art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. 6 este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.

Dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 737/2010, criticat de reclamant încalcă prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, care stabilesc că procedura de recalculare și plată se efectuează prin aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000, principii care impun ca în urma recalculării să se mențină în plată cuantumul mai favorabil.

În condițiile în care în conținutul H.G. nr. 737/2010 nu se precizează acordarea cuantumului pensiei mai avantajos, în urma recalculării, se încalcă prevederile art. 180 din Legea nr. 19/2000.

De asemenea, sunt încălcate și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora actele normative date în executarea legilor, Ordonanțelor sau a Hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

La art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 se prevede numai elaborarea metodologiei de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar procedura de acordare și plată a pensiilor recalculate nu constituie obiect de reglementare al hotărârii, în această privință 3 fiind aplicabilă procedura stabilită de lege, conform art. 7, care impune respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000.

Prin urmare, textul art. 8 din H.G. nr. 737/2010 contravine atât art. 7 din Legea nr. 119/2010, raportat la prevederile menționate ale Legii nr. 19/2000, cât și principiului constituțional al respectării drepturilor dobândite, prevăzut în deciziile pronunțate de Curtea Constituțională.

Astfel, prin Deciziile nr. 270/2005, nr. 120/2007 și nr. 707/2007 Curtea Constituțională a statuat în sensul că „în cazurile în care, din recalculare, rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior."

În ceea ce privește dispozițiile art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 737/2010, prima instanță a reținut că aceste dispoziții exced cadrului prevăzut de Legea nr. 119/2000, având în vedere prevederile art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 223/2007, aplicabile reclamantului la stabilirea pensiei de serviciu, care nu au fost abrogate și urmează a fi interpretate coroborat cu dispozițiile Legii nr. 119/2010, după cum reține și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010. Referitor la prevederile art. 11 din H.G. nr. 737/2010, prima instanță a apreciat că încalcă principiul separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituția României și nu respectă nici criteriul de calitate și precizie al unui act normativ.

Un act normativ cu forță juridică superioară din categoria legilor nu se poate completa printr-un act administrativ cu valoare juridică de tipul hotărârilor de guvern.

De asemenea, o interpretare a acestui text în sensul că se recalculează pensiile în funcție de dispozițiile hotărârii pe baza actelor aflate la dosarul de pensie, fără a ține cont de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile care au decis asupra unor probleme precum, stagiul de cotizare, grupe de muncă etc, este în totală contradicție cu prevederile constituționale mai sus enunțate.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, „Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept."

Art. 4 alin. (3) din același act normativ prevede că „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".

Prin urmare, prin nerespectarea principiului separației puterilor în stat, care este un principiu al ordinii de drept, se încalcă atât norma constituțională, cât și dispozițiile Legii nr. 24/2000.

4 Față de soluția dată cererii principale, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul M.M.F.P.S.

3.Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Guvernul României și M.M.F.P.S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ.

A. Recursul declarat de Guvernul României

în motivarea căii de atac încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate:

- H.G. nr. 737/2010 nu a fost emisă în aplicarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale., astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000;

- Instanța de fond a aplicat în mod eronat Legea nr. 119/2010 întrucât a extins normele de trimitere și la alte texte de lege din cuprinsul Legii nr. 19/2000, în speță la art. 180, care este cuprins în cadrul dispozițiior tranzitorii și care vizează alte situații juridice în scopul corelării reglementărilor anterioare cu cele noi;

- Deciziile Curții Constituționale nr. 270/2005, nr. 707/2007 și nr. 120/2007 nu sunt incidente în speță, întrucât se referă la categoriile de beneficiari cărora li s-a aplicat exclusiv sistemul contributivității, cu scopul introducerii unui tratament nediscriminatoriu în acordarea pensiilor.

- Art. 2 din H.G. nr. 737/2010 nu realizaează o completare la Legea nr. 119/2010, în sensul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

B. Recursul declarat de M.M.F.P.S.

Acest recurent a arătat, în esență, că H.G. nr. 737/2010 a fost elaborată în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 119/2010, cu respectarea prevederilor în vigoare existente cu privire la normele de tehnică legislativă necesare pentru elaborarea unui act normativ și nu încalcă sub nicio formă principiul ierarhiei juridice.

Prin actele normative care reglementează pensiile de serviciu s-a creat un regim juridic special de pensionare pentru anumite categorii socio-profesionale, derogatoriu de la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se transpun în practică prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, astfel că nu se poate reține vreun element de nelegalitate în operațiunea de elaborare și adoptare a hotărârii atacate.

În cadrul controlului de legalitate a H.G. nr. 737/2010, nu se pot aduce în discuție chestiuni ce țin de esența legii în baza căreia actul cu caracter metodologic a fost emis, în condițiile în care a Legea nr. 119/2010 a făcut obiectulcontroluluide neconstituționalitate în ansamblul ei, Curtea Constuțională stabilind, prin Decizia nr. 873/2010, constituționalitatea legii.

II. Considerentele Înaltei Curți a asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din concluziile scrise, precum și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, „în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului".

În temeiul acestor prevederi legale, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Așa cum o arată și titlul actului administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se reglementează „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor", constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuție.

H.G. nr. 737/2010 nu conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010, dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al emiterii actului administrativ contestat.

Aceasta rezultă din însuși conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. l 19/2010, care definesc în mod explicit rolul și sfera de reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi, respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci, o simplă funcție metodologică (tehnică) iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de natura celor invocate reclamanți, care prin criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ contestat.

Rolul H.G. nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.

Verificând concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emis, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate, prevederile legale criticate de către reclamant au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare" și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în cauza de față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la următoarele acte internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1 referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. l privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a U.E., și anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială și asistența socială și art. 52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixa prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte, acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja obiectul controlului de constituționalitate sub aspectele criticate de reclamant, așa după cum s-a arătat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și va admite cererea de intervenție formulată de M.M.F.P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Guvernul României și M.M.F.P.S. împotriva sentinței nr. 4224 din 15 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului P.D. și admite cererea de intervenție accesorie formulată de M.M.F.P.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.