Exclusion of agricultural land from general post-communist reparation regime via specific statutory carve-out

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 3 aprilie 2002 G.M. a contestat în fața Tribunalului București decizia nr. 2316 din 13 martie 2002 emisă de Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București prin care s-a respins notificarea acesteia care viza despăgubirea pentru terenul situat în comuna Belciugatele, județul Călărași aflat în administrarea Fermei Didactice Belciugatele.

A susținut contestatoarea că au fost încălcate dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nefiind invitată pentru a-și susține cererea și în mod greșit i s-a respins notificarea cu motivarea că terenul ar intra sub incidența Legii fondului funciar.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual active a petentei, care nu ar avea calitatea de „persoană îndreptățită” în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001; de asemeni, a invocat lipsa calității sale procesual pasive, terenul aparținând domeniului public al statului și aflat numai în administrarea sa; a invocat de asemeni inadmisibilitatea acțiunii.

Totodată, conform art. 64 și art. 65 C. proc. civ., a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, solicitând judecarea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului, cu Ministerul Educației și Cercetării, Agenția Domeniilor Statului și Guvernul României.

Prin sentința civilă nr. 1675 din 18 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins primele două excepții, și a admis-o pe ultima, respingând acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 7 lit. b) din Normele metodologice față de natura agricolă a terenului pretins.

Această sentință a fost anulată în parte prin decizia civilă nr. 202 din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, care admițând apelul reclamantei a respins excepția inadmisibilității contestației, pe care a respins-o însă pe fond.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că terenul „baltă cu stuf” intră sub incidența Legii fondului funciar, fiind exceptat conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 de la măsurile reparatorii consacrate prin această lege specială.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

S-a susținut în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța a aplicat greșit legea, cu încălcarea dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001 și cu ignorarea faptului că deși a formulat cerere și potrivit Legii nr. 18/1991 terenul nu a putut fi retrocedat, „având o situație juridică aparte”. Susține că acesta este și motivul pentru care a solicitat despăgubiri în cuantum de 500 milioane lei.

Recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente.

Prin decizia nr. 2316 din 13 martie 2002 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București a respins notificarea adresată de G.M., constatând că terenul pentru care se solicită despăgubiri intră sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care terenuri de natura celui solicitat nu intră sub incidența acestei legi, fiind teren agricol.

Această soluție a fost supusă controlului judecătoresc al Tribunalului București și al Curții de Apel București care, cu argumente solide și corecte au motivat de ce plângerea formulată de petenta G.M. nu este fondată.

Curtea constată că ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice.

După 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945-1989. Prima dintre acestea, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole a fost Legea nr. 18/1991.

Reclamanta însăși a arătat că s-a adresat organelor însărcinate cu aplicarea Legii fondului funciar, dar nu a depus nici o dovadă a modului de soluționare a eventualei sale cereri.

Cum Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie – 22 decembrie 1989 este o lege cu caracter reparator generală, urmează a observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere (solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Cum în cauză obiectul cererii de restituire îl constituie tocmai un teren agricol de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, apare cu evidență că soluțiile instanțelor care s-au pronunțat în cauză sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute.

Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de contestatoarea G.M. împotriva deciziei civile nr. 202 din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2004.