Jurisdictional conflict over public access to information claims: application of Law No. 544/2001 versus general administrative litigation rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the Bucharest Court of First Instance is the competent body to hear the case, thereby overturning the initial declination by the Tribunal to the Court of Appeal. The dispute involved a private limited company suing a central transport authority for failure to provide copies of execution licenses and related documents, a matter initially characterized by the lower court as administrative litigation under the general administrative proceedings act. The Supreme Court determined that the substantive claim fell under the specific procedural framework of the Law on Free Access to Public Information, citing Articles 6, 9, and 22(1) of Law No. 544/2001, which explicitly vests jurisdiction in the court of first instance of the location where the authority is seated for complaints regarding denied access to public information. Consequently, the court ordered the case to be retained by the Tribunal's administrative and fiscal section, establishing that the specific legislation on public information access prevails over general administrative procedural rules for determining jurisdiction in such access-to-information disputes.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. 1 C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 544/2001, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, art. 22 alin. (5) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over public access to information claims: application of Law No. 544/2001 versus general administrative litigation rules: Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 decembrie 2012, reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - A.R.R., solicitând obligarea pârâtului la eliberarea fotocopiilor de pe toate actele solicitate și comunicarea răspunsului punctual la solicitările reclamantei.
2. Hotărârea Tribunalului București
Prin sentința nr. 1190 din 19 februarie 2014 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată vizează un pretins refuz nejustificat și că este îndreptată
Împotriva autorității centrale (A.R.R. București), situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
3. Hotărârea Curții de Apel București
Prin sentința civilă nr. 1294 din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel București a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București. Constatându-se un conflict negativ de competență, a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cauzei privește obligarea pârâtei A.R.R. la comunicarea informațiilor și copiilor de pe înscrisurile solicitate prin adresele din 18 septembrie 2012, 10 octombrie 2012 și respectiv 22 octombrie 2012, fiind invocate ca temei legal dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În ședința publică din data de 23 aprile 2014 apărătorul reclamantei a precizat că acțiunea este întemeiată și pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Curtea a apreciat că temeiul juridic invocat de reclamant nu leagă instanța, întrucât în exercițiul rolului ei activ, poate să dea acțiunii calificarea juridică exactă, după ce acest aspect a fost pus în prealabil în discuția contradictorie a părților.
Examinând adresele menționate, depuse la dosarul format pe rolul Tribunalului București, instanța reține că reclamanta a solicitat pârâtei să îi comunice o serie de informații privind „licențele de execuție" eliberate pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare Q1., precum și copii ale acestor „licențe" și ale actelor care au stat la baza emiterii lor.
În raport de conținutul cererii de chemare în judecată instanța a apreciat că sunt incidente cauzei dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, reclamanta susținând în esență că prin modalitatea de soluționare a cererilor sale de comunicare a informațiilor, care rezultă din activitatea autorității pârâte și a copiilor de pe actele solicitate, a fost vătămată în drepturile sale.
II. Decizia Înaltei Curți
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competență ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor- A.R.R. în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei A.R.R. la comunicarea informațiilor și copiilor de pe înscrisurile solicitate prin adresele din 18 septembrie 2012, 10 octombrie 2012 și respectiv 22 octombrie 2012.
Văzând dispozițiile art. 6 din Legea nr. 544/2001 în conformitate cu care „(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public; (2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal. (3) Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea; b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public; c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului", precum și dispozițiile art. 9 alin. (1) din același act normativ în conformitate cu care „În cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii", Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie dispozițiilor din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Față de obiectul solicitării formulate de reclamant către pârât, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, potrivit cărora „în cazul în care o persoana se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la, secția de contencios administrativ, a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice", motiv pentru care Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C. SRL și pârâtul Ministerul Transporturilor- A.R.R., în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2014.