Objection to annulment barred where challenge targets legal interpretation of procedural deadline rules rather than material factual error

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

După o primă casare cu trimitere, prin Decizia civilă nr. 65/ A din 01 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâta SC A.G.M. SA Mărăcineni împotriva sentinței civile nr. 101 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș și în consecință, a schimbat în parte sentința, în sensul că chemata în garanție A.V.A.S. a fost obligată să plătească pârâtei sumele de 108202,99 lei, pentru imobilul construcție și contravaloarea în lei a sumei de 79141,5 euro, pentru imobilul teren, menținând restul sentinței.

Prin aceiași decizie, apelul declarat de chemata în garanție împotriva aceleiași sentințe, a fost respins, fiind obligată aceasta să plătească apelantei-pârâte suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, chemata în garanție A.V.A.S. a declarat recurs prin care a invocat nelegalitatea deciziei date în apel, iar prin Deciziei nr. 556 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul a fost respins ca tardiv, reținându-se, în raport de dispozițiile art. 98 C. proc. civ., culpa recurentei, care deși și-a schimbat domiciliul în timpul judecății, nu a înștiințat instanța și partea potrivnică, despre aceasta, obligație prevăzută de text, sub pedeapsa neluării în seamă.

Pe de altă parte, nu s-a primită nici susținerea recurentei privitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 104 C. proc. civ., în raport de care s-a susținut că la serviciul de poștă al Serviciului Român de Informații, a fost transmis recursul în termen, deoarece această depunere nu este echivalentă cu depunerea recursului la un serviciu poștal destinat publicului.

De vreme ce recursul a fost înregistrat la curtea de apel la 1 august 2011, iar comunicarea deciziei recurate la 5 iulie 2011, s-a concluzionat că nu au fost respectate cerințele art. 301 C. proc. civ., privitoare la durata termenului de recurs, iar recursul a fost respins, ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A.A.A.S. (fosta A.V.A.S. redenumită conform O.U.G. nr. 98/2012) prin care în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. a solicitat anularea deciziei și rejudecarea cauzei, urmând ca pe fond să se dispună respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

In temeiul art. 319 C. proc. civ., s-a solicitat suspendarea executării titlului executoriu până la soluționarea contestației în anulare.

În motivarea, contestației în anulare, s-a arătat, în raport de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., că dezlegarea dată cauzei este rezultatul unor greșeli materiale, izvorâte din confundarea unor elemente importante și date care au fost determinante pentru soluția pronunțată în cauză.

S-a învederat că instanța de recurs nu a avut în vedere dispozițiile art. 104 C. proc. civ., potrivit cărora :”Actele de procedură trimise prin poșta instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui”, în raport de care, recursul a fost trimis prin poștă în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege.

S-a mai susținut că Poșta Militară are aceeași competență și atribuții ca și oficiile poștale ale Poștei Romane și depunerea actelor de procedură în termenul legal la această poștă intră sub incidența dispozițiilor art. 104 C. proc. civ., de altfel, A.A.A.S. își mutase sediul în București, sector 1, unde legal era să-i fie comunicate actele de procedură.

Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității, Înalta Curte o constată întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Contrar susținerilor contestatoarei, solicitarea acesteia nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce privește hotărârile instanțelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Invocând prima ipoteză a textului de lege, contestatoarea consideră că soluția instanței de recurs de respingere a recursului, ca tardiv, este rezultatul unei greșeli materiale.

Pentru a fi admisibilă contestația în anulare pe acest motiv este necesar ca greșeala materială pe care s-a întemeiat soluția pronunțată prin decizia contestată să fie de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Or, în speță, contestatoarea invocă drept greșeală materială, interpretarea unor dispoziții legale, respectiv, a dispozițiile art. 104 C. proc. civ., ceea ce reprezintă în realitate o greșeală de judecată, inadmisibil de valorificat pe calea contestației în anulare.

Constatând culpa procesuală a contestatoarei, instanța, în baza art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 1.400 lei, către intimata SC A.G.M. SA Mărăcineni, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Față de cele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A.A.A.S. împotriva Deciziei nr. 556 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obligă pe contestatoare la plata sumei de 1.400 lei către intimata SC A.G.M. SA Mărăcineni cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2013.