Post-expropriation land restitution: applicability of the 2001 availability law versus 1991 restitution law and determination of the lawful holder for administrative pre-notification

Ședința publică de la 12 mai 2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2002, reclamantele S.G., M.E. și J.P.A. au chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Miercurea-Ciuc, solicitând a se dispune desființarea dispoziției nr. 759 din 21 ianuarie 2001 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeței de 11.229,53 mp. teren înscris în cf nr.1870 Șumuleu.

Terenul, se arată în motivarea cererii, a aparținut autorilor reclamantelor și a fost apoi expropriat prin Decretul nr. 286/1970, pârâta având obligația restituirii terenului în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1363 din 2 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a respins acțiunea reclamantelor.

În considerentele sentinței, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză efectuat terenul este folosit în parte de S.C. Drumuri și Poduri SA (6.788 mp) și de Fundația C. (2700 mp), acesteia din urmă pârâta i-a concesionat terenul.

Reclamantele sunt îndreptățite să obțină măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, dar notificarea trebuia trimisă prin executorul judecătoresc și nu numai pârâtei, ci și societății comerciale care deține o parte a terenului, precum și fundației sus-menționate. Fără parcurgerea procedurii administrative prealabile, cauza nu se poate soluționa, iar argumentul invocat de pârâtă pentru respingerea cererii, acela că, sunt incidente prevederile Legii nr. 18/1991, nu poate fi acceptat.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele.

Prin decizia civilă nr. 19/A din 7 martie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins apelul declarat de reclamante, argumentând că ele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și pentru suprafața de 1,12 ha care formează obiectul litigiului, li s-a validat o suprafață de 2,53 ha pentru care au și fost puse în posesie, așadar nu sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Reclamantele au atacat cu recurs decizia pronunțată în apel.

În motivarea recursului se arată că instanțele au reținut corect faptul că terenul a aparținut antecesorilor reclamantelor, cu care s-au înscris în C.A.P. Toplița, apoi terenul a fost expropriat și trecut în administrarea primăriei, fiind fără relevanță că în prezent terenul este concesionat unei fundații, iar o parte este folosit fără drept de S.C. Drumuri și Poduri SA, întrucât prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a stabilit că dreptul de proprietate aparține primăriei, probă care nu s-a administrat în cauză, deși a fost solicitată de recurente așadar primăria trebuia obligată la restituirea terenului.

Se cere admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, administrarea probei evocate și pe fond, admiterea acțiunii.

Recursul reclamantelor este întemeiat în sensul și pentru motivele care se vor expune.

În instanța de fond și în apel, părțile au făcut referire la litigiul purtat între intimata pârâtă și S.C. Drumuri și Poduri având ca obiect natura dreptului și titularul acestuia privitor la terenul de 6788 mp, întinderea fiind determinată prin expertiză, teren aflat în folosința societății comerciale menționate, asupra căruia statul român figurează ca proprietar tabular.

Stabilirea aspectului relevat prezintă importanță în determinarea unității deținătoare a imobilului în înțelesul Legii nr. 10/2001, pentru parcurgerea fazei procedurii administrative și apoi a soluționării litigiului în instanță.

De asemenea, se impune verificarea apărării formulate de intimata pârâtă, care în dispoziția nr. 799/2001 a invocat, ca motiv de respingere a cererii recurentelor de restituire a terenului, împrejurarea că pretenția lor cade sub incidența Legii nr. 18/1991.

Astfel se va determina suprafața de teren cerută și obținută de recurente în baza Legii nr. 18/1991, identificarea ei, eventual printr-o expertiză de specialitate, dacă nu se suprapune cu obiectul litigiului de față, cu precizarea că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/1991 și a normei metodologice nr. 8-1, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilan intră, cu caracter de complinire, sub incidența Legii nr. 10/2001 dacă terenul respectiv este disponibil, adică nu este ocupat de construcții ale terților și pe teren nu au fost puse legal în posesie persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.

Cu realizarea acestor cerințe, recurenții sunt în drept să obțină măsuri reparatorii, iar pentru verificarea lor, precum și identificarea unității deținătoare a terenului în sensul Legii nr. 10/2001, se va admite recursul și se va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantele S.G., M.E. și J.P.A. împotriva deciziei nr. 19 A din 17 martie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.