Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4838/2013 AI generated

Territorial jurisdiction for union-filed labor claims: venue fixed at trade union's headquarters per Law-Interest Decision No. 1/2013

Case Number Decizia nr. 4838/2013
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice determined that the Brașov Court of Appeal retained territorial jurisdiction, resolving a negative conflict of jurisdiction and restoring the case to the first-instance court despite a prior declination by that same court. The dispute involved a labor law claim filed by a trade union on behalf of its members against a state-owned railway company and its local subsidiary, seeking unpaid material assistance for national rail day, Easter bonuses, and supplementary wages for 2008–2009, which the initial court had dismissed on grounds of territorial incompetence, arguing jurisdiction should lie where the individual employees resided or worked. Relying on the binding interpretation established in Law-Interest Decision No. 1/2013, the Court held that under Article 28(3) of Law No. 62/2011 and Article 269(2) of the Labor Code, a trade union acting as the plaintiff on behalf of its members possesses active procedural capacity, and the competent territorial court for such individual labor disputes is the court at the location of the union’s headquarters, not the residence or workplace of the individual employees.

Legislator headnote

AI generated

art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011; Territorial jurisdiction for union-filed labor claims: venue fixed at trade union's headquarters per Law-Interest Decision No. 1/2013: , au fost invocate dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c), art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 28 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Keywords

AI generated
labor disputes territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction procedural capacity trade union grounds for cassation

Cited Legislation

AI generated
art. 210 din Legea nr. 62/2011
În motivarea sentinței s-a reținut, în esență, că potrivit prevederilor art. 210 din Legea nr.
art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003
În motivarea sentinței, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor (abrogată prin Legea dialogului social nr.
art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011
În drept, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în M.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 27 iunie 2012, reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov, cu sediul municipiul Brașov, str. G., județul Brașov, în numele și pentru membrii săi de sindicat, indicați în tabelul anexat cererii, toți cu domiciliul în localități aflate pe raza județului Sibiu, a chemat în judecată pârâtele Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreținere și Reparații Brașov, solicitând plata unor drepturi salariale reprezentând ajutor material aferent zilei feroviarilor pentru anul 2009, ajutor de Paști pentru anul 2009 și salariu suplimentar pentru anii 2008 și 2009, toate aceste drepturi bănești actualizate la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective a acestora.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c), art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 28 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Prin Sentința civilă nr. 952/M din 27 iunie 2012, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

În motivarea sentinței s-a reținut, în esență, că potrivit prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 competența de soluționare a conflictelor individuale de muncă aparține instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul sau de locul de muncă reclamantul, în speță, reclamanții fiind persoanele fizice, membrii de sindicat, și nu sindicatul, care nu acționează în nume propriu în astfel de litigii, ci doar îi reprezintă pe membrii săi.

Așa fiind, cum reclamanții persoane fizice au atât domiciliul, cât și locul de muncă, pe raza județului Sibiu, în raport de prevederile legale menționate, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea din 18 martie 2013, Tribunalul Sibiu, secția I civilă, a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov și formarea de dosare distincte pentru fiecare dintre persoanele fizice, membri de sindicat, în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată.

Prin Sentința civilă nr. 529 din 27 mai 2013, astfel cum a fost completată prin Sentința civilă nr. 879 din 12 iulie 2013, Tribunalul Sibiu, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe salariatul B.Ș.C. în favoarea Tribunalului Brașov.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul Sibiu a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), astfel cum au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, organizațiile sindicale, categorie în care se include și reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov, au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Potrivit dispozițiilor aceleiași decizii în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Așa fiind, cum Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov își are sediul în municipiul Brașov, instanța a statuat că revine Tribunalului Brașov competența de soluționare a litigiului dedus judecății.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322/10.05.2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare, statuată și prin Decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), și în lipsa unui text expres, prin aceeași decizie în interesul legii s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

Anume, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceiași Decizie în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că: "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În speța supusă analizei, se constată că acțiunea este pornită de sindicat care, inclusiv în condițiile disjungerii, își păstrează calitatea de reclamant.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii (Legea nr. 53/2003), în vigoare la data sesizării instanței, 27 iunie 2012, de reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov, astfel cum aceste dispoziții legale au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul, respectiv Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN