Restitution in kind denied for public-domain building; appeal dismissed

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la 29 aprilie 2002 reclamantul K.S.I. a solicitat desființarea deciziei nr. 50 din 29 martie 2002 emisă de pârâta R.A.G.C.L. Câmpia Turzii, prin care s-a respins cererea sa pentru restituirea cotei de 2/3 din imobilul înscris în CF nr. 1286 Câmpia Turzii, nr.top.288/2/1 și 289/1.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 524 din 2 octombrie 2002, a admis acțiunea, a desființat decizia contestată și a dispus restituirea către reclamant a imobilului în litigiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie proprietarilor, în situația în care se găsesc libere de sarcini, iar susținerea pârâtei că imobilul a fost abandonat în anul 1940 nu se confirmă prin nici o probă.

S-a mai reținut că, potrivit prevederilor art. 11 și art. 12 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a cotei de 2/3 parte din imobil.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâta.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 67 din 14 aprilie 2003, a admis apelul și a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantului.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând, în esență, că instanța de apel a reținut greșit că în speță se aplică dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, precum și cele ale Legii nr. 213/1998.

Recursul este nefondat.

Din adeverința nr. 10847 din 9 decembrie 2002 eliberată de Primăria Câmpia Turzii și din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Câmpia Turzii rezultă fără echivoc, că prin hotărâre a consiliului local s-a stabilit că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al acestei unități administrativ-teritoriale, conform prevederilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998.

Regimul juridic al bunurilor aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale este reglementat de Legea nr. 215/2001, care în art. 122 alin. (2) prevede că acestea sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, iar potrivit prevederilor art. 125 alin. (1), consiliile locale și consiliile județene, după caz, hotărăsc să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori închiriate.

Imobilul în litigiu, fiind inclus în categoria bunurilor ce aparțin domeniului public, a fost dat de către consiliul local, în conformitate cu prevederile legale menționate, în administrarea R.A.G.C.L. Câmpia Turzii, constituie sediul acesteia și este, în mod evident, necesar continuării activității sale.

Având în vedere destinația imobilului, regia autonomă a înțeles să-i aducă unele modificări care, chiar dacă nu fac din acesta un imobil nou în raport cu cel preluat, reprezintă o investiție importantă.

În atare situație, corect a reținut instanța de apel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu pot fi retrocedate în natură imobilele necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștii proprietari urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent.

De altfel, în conformitate cu dispozițiile legale arătate, reclamantului i s-au oferit despăgubiri bănești.

Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K.S.I. împotriva deciziei nr. 67 din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.