Magistrates' mandatory health insurance contributions: lex specialis prevails over general free medical assistance rights
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the Attorney General's cassation appeal, set aside the appellate decision and the first-instance judgment, and dismissed the civil action, resulting in the rejection of the claim that the State was obligated to refund the disputed amounts. The dispute involved magistrates who argued that their legal right to free medical assistance implied an exemption from mandatory health insurance contributions, challenging the retention of 7% of their gross salary. The Court held that the specific Law No. 145/1997 on social health insurance, which is lex specialis and posterior to the general Law No. 92/1992 on judicial organization, explicitly imposes the obligation to pay a 7% contribution on all insured persons, including magistrates, and limits exemptions and waivers to categories not including the judiciary; therefore, the lower courts' failure to apply the specific statutory obligation constituted a substantial breach of law.
Legislator headnote
AI generatedart. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, art. 330 pct. 2 C. proc. civ, art. 52 din Legea nr. 145/1997; Magistrates' mandatory health insurance contributions: lex specialis prevails over general free medical assistance rights: Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească care constituie dreptul comun în materie, magistrații beneficiază de asistență medicală gratuită, în condițiile stabilite prin normele metodologice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 189 din 17 mai 2002 Ministerul Justiției a fost obligat să restituie reclamanților, judecători la instanțele din Cluj, sumele reținute din salariu eronat în limita a 7 % cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, hotărâre confirmată, în recurs, prin decizia nr. 1473 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj.
În esență, s-a reținut că, legea nu condiționa asistența medicală gratuită a magistraților, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, de plata unor contribuții la asigurările sociale de sănătate, pentru perioada 1 iulie 2000- 30 martie 2001.
Contra deciziei Procurorul General a declarat recurs în anulare pe temeiul din art. 330 pct. 2 C. proc. civ. invocând următoarele încălcări esențiale ale legii:
- art. 52 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, care stabilește obligația persoanelor asigurate la plata unei contribuții bănești lunare de 7 % din venitul brut;
- art. 55 din aceeași lege care nu include magistrații între persoanele scutite, precum și art. 6 care nu-i exceptează;
- iar legea asigurărilor de sănătate este norma specială aplicabilă.
2. Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească care constituie dreptul comun în materie, magistrații beneficiază de asistență medicală gratuită, în condițiile stabilite prin normele metodologice.
Această normă generală cuprinsă în legea de organizare judecătorească nu condiționează exercitarea acestui drept la asistență medicală gratuită de plata contribuției lunare la asigurările sociale de sănătate.
Prin Legea specială nr. 145/1997 și ulterioară celei de organizare judecătorească, nr. 92/1992, s-a instituit obligativitatea asigurărilor sociale de sănătate pentru categoriile profesionale, inclusiv magistrații (art. 1), precum și în mod corelativ, obligația de plată a contribuției lunare de 7 % din venitul brut (art. 52).
Dispozițiile acestei legi speciale (art. 6 și art. 55) prevăd expres și limitativ persoanele asigurate care sunt exceptate (art. 6) sau scutite (art. 55) între care nu sunt incluși magistrații.
Eroarea instanțelor constă, așadar, în ignorarea Legii speciale, care este și ulterioară, în timp, față de cea generală privind organizarea judecătorească. Aceasta este, într-adevăr o încălcare esențială a legii, în sensul dat de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., ceea ce atrage admiterea recursului în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia nr. 1473 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și sentința civilă nr. 189 din 17 mai 2002 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.