Appeal perempted for three-year inactivity; lower-court dismissal of association's annulment action stands.
Legislator summary
AI generatedThe court declared the applicant's appeal (recurs) perimated, thereby leaving the earlier lower-court judgments in force: the first-instance judgment and the appellate decision had rejected the applicant association's action against a prefect and a county council seeking annulment of administrative acts and an order to comply with constitutional provisions concerning its notifications. The action had been dismissed because the applicant failed to attach required supporting documents to its notifications and ignored court orders to produce evidence. The case was suspended for over three years due to the parties' inactivity, and the High Court of Cassation and Justice applied Articles 248 et seq. of the Civil Procedure Code, holding that the appeal was forfeited by peremption as a sanction for the parties' lack of diligence, based on the presumption of abandonment of the litigation. The decision is final (irrevocable).
Legislator headnote
AI generatedart. 4 alin. (1) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ; Appeal perempted for three-year inactivity; lower-court dismissal of association's annulment action stands: Prin încheierea din 6 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a dispus suspendarea judecării recursului luând act., în acord cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 382 din 4 iunie 2003, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația „C.E."în contradictoriu cu pârâții Prefectura județului Hunedoara și Consiliul județean Hunedoara, prin care aceasta a solicitat „obligarea pârâților prin hotărâre judecătorească de a onora dispozițiile Constituției României, anularea actelor administrative emise în urma sesizărilor/notificărilor din 22 octombrie 2001 și din 1 decembrie 2001, obligarea pârâților să reanalizeze aceste notificări."
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, care prin Decizia nr. 399/ A din 1 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanțele au reținut în esență că reclamanta nu a înțeles să respecte dispozițiile legale și nu a atașat la notificare, documentele justificative necesare.
Astfel, deși în instanță, reclamanta a fost citată cu mențiunea de a depune acte doveditoare, aceasta nu a dat curs dispoziției instanței, așa încât, soluționarea cauzei s-a făcut exclusiv pe baza probelor existente la dosar, insuficiente pentru exercitarea controlului judiciar.
Reclamanta Asociația „C.E." a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel, fără a indica în drept criticile expuse în motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 1414 din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba lulia a declinat competența soluționării recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 4 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 6 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a dispus suspendarea judecării recursului luând act., în acord cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.
La 21 ianuarie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.
Deși citate cu această mențiune, părțile nu au înțeles să se prezinte la termenul fixat, din 1 iunie 2010.
Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.
Astfel, perimarea sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se întemeiată pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiție a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de drept procesual civil.
În speță, suspendarea judecății dăinuie de mai mult de 3 ani, interval în care, din culpa părților, s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta Asociația „C.E." împotriva Deciziei nr. 399/ A din 1 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.