Litigation costs allocation in partial labor claim dismissal under Article 276 of the Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appeal, thereby upholding the lower court's partial admission of the employee's claim for 202,253 lei in damages and 2,000,000 lei in litigation costs, which remains in force as the final operative outcome. The dispute arose from a labor contract termination where the former employee sued for unpaid wages, holiday allowance, and 25,000,000 lei in interest damages; although the parties settled on the wage payment during the proceedings, the employee pursued the holiday allowance and interest, while the employer appealed solely to request the full compensation of its litigation costs, arguing that its opposition was limited to the claims where no full agreement existed. The Court held the appeal unfounded based on Article 276 of the Code of Civil Procedure, reasoning that the partial award of costs to the employee was justified given that the initial claim was admitted for a significant portion of the damages and the lower court correctly considered both the employer's response and its actual litigation expenses in determining the final cost allocation.
Legislator headnote
AI generatedart. 276 C. proc. civ; Litigation costs allocation in partial labor claim dismissal under Article 276 of the Code of Civil Procedure: Instanța a făcut în cauză aplicarea dispozițiunilor art. 276 C. proc. civ. și compensând parțial onorariile de avocat a celor două părți a obligat în final societatea pârâtă la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin sentința nr. 319/M din 9 septembrie 2003 Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată și precizată de A.S. în contradictoriu cu S.C. P.UTB S.A. Brașov societatea pârâtă fiind obligată la plata sumei de 202.253 lei daune materiale și 2.000.000 lei cheltuieli de judecată parțiale, compensând restul cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000.000 lei.
Instanța a luat act de renunțarea petiționarului la judecarea capătului de cerere privind prima de vacanță și daunele interese în sumă de 25.000.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul A.S. a fost angajatul societății pârâte în meseria de lăcătuș mecanic de întreținere în perioada 1 decembrie 1999 – 26 mai 2003. După încetarea contractului de muncă în baza art. 55 lit. b C. muncii, societatea pârâtă i-a achitat drepturile salariale cu o întârziere de peste 66 zile, cauzându-i reclamantului un prejudiciu de 202.253 lei, la a cărei plată societatea pârâtă a fost obligată în temeiul art. 162 alin. (4) C. muncii.
Instanța a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata primei de vacanță, deoarece potrivit art. 55 din contractul colectiv de muncă această primă se acordă doar dacă se efectuează o tranșă minimă de concediu de 15 zile lucrătoare, fără distincție de cauzele care au generat neefectuarea acestor tranșe.
Restul pretențiunilor de 25.000.000 lei daune interese și 466.735 lei reprezentând echivalentul concediului neefectuat au fost respinse.
Instanța a făcut în cauză aplicarea dispozițiunilor art. 276 C. proc. civ. și compensând parțial onorariile de avocat a celor două părți a obligat în final societatea pârâtă la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, admis în principiu prin încheierea din 26 februarie 2003 din camera de consiliu, S.C. P.UTB S.A. a solicitat modificarea sentinței în sensul compensării integrale a cheltuielilor de judecată, precizând că opoziția sa, s-a manifestat față de acordarea primei de vacanță și a daunelor interese în sumă de 25.000.000 lei, în privința pretențiunilor în sumă de 202.253 lei pentru care acțiunea a fost admisă de instanță, existând un acord deplin.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul A.S. a solicitat drepturile bănești pe lunile aprilie mai 2003 cu daune de întârziere, plata primei de vacanță și daune interese în sumă de 25.000.000 lei.
Pe parcursul procesului, părțile s-au conciliat și societatea intimată i-a achitat reclamantului drepturile salariale. Ca urmare, reclamantul a mai pretins doar daunele moratorii și prima de vacanță.
Cheltuielile de judecată, efectuate de reclamant s-au ridicat la 3.000.000 lei, fiind dovedite cu chitanța de plată autorului de avocat. Este adevărat că acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, doar pentru o mică parte din pretențiunile sale, dar aceasta se explică prin aceea că, pe parcursul procesului, deci după punerea în întârziere a societății pârâte, părțile s-au conciliat, fiind achitate drepturile salariale ale reclamantului.
Instanța de fond a făcut în cauză aplicarea art. 276 C. proc. civ. acordând parțial cheltuielile de judecată solicitate de reclamant. S-a avut în vedere în stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată atât poziția societății pârâte exprimată în întâmpinare, cât și cheltuielile efectuate de aceasta cu ocazia procesului.
În contextual celor arătate, critica societății recurente este neîntemeiată, recursul acesteia urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. P. UTB S.A. împotriva sentinței civile nr. 319/M din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.