Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1712/2014 AI generated

Strămutare (transfer of jurisdiction) for legitimate suspicion: declination of competence from the High Court to the Court of Appeal under the New Civil Procedure Code.

Case Number Decizia nr. 1712/2014
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice ruled that it lacked subject-matter jurisdiction over the appeal and ordered a declination of competence to the Court of Appeal of Constanta, which is the legally designated body to resolve the underlying motion. The dispute concerned a petition for the transfer of jurisdiction (strămutare) based on legitimate suspicion regarding a case pending before the Tulcea Court, submitted after the entry into force of the New Civil Procedure Code. Relying on Articles 246(1), 247(1), and 142(1) of Law No. 134/2010, the court determined that since the transfer request was filed for a court within the territory of the Court of Appeal of Constanta and invoked legitimate suspicion post-reform, the competent authority to adjudicate the incident was not the Supreme Court but the respective Court of Appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 246 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, art. 142 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, art. 142 din Legea nr. 134/2010; Strămutare (transfer of jurisdiction) for legitimate suspicion: declination of competence from the High Court to the Court of Appeal under the New Civil Procedure Code: Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia(...)”.

Keywords

AI generated
transfer of competence Civil Procedure Code lack of jurisdiction matter in dispute law reforms jurisdiction ratione materiae

Cited Legislation

AI generated
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012
civ., ceea ce determină constatarea incidenței în cauză a noii reglementări, date fiind dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
art. 246 alin. (1) din Legea nr. 134/2010
(1) referitoare la invocarea excepțiilor absolute, excepții definite de art. 246 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C.
art. 142 alin. (1) din Legea nr. 134/2010
Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C.
art. 142 din Legea nr. 134/2010
(1) raportat la art. 142 din Legea nr. 134/2010 privind C.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 mai 2014, petenta O.G. a solicitat strămutarea judecății Dosarului nr. 2902/327/2014 al Judecătoriei Tulcea la o altă instanță egală în grad, pe motive de bănuială legitimă.

Conform verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 25 aprilie 2014, deci, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ceea ce determină constatarea incidenței în cauză a noii reglementări, date fiind dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, art. 130 alin. (2) din Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: „Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”; însă, având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de strămutare se pronunță doar asupra unui incident privitor la instanța competentă, nefiind primă instanță în sensul propriu al normei anterior citate, trebuie a se avea în vedere și dispozițiile art. 247 alin. (1) referitoare la invocarea excepțiilor absolute, excepții definite de art. 246 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia(...)”.

Or, în cauză, cererea de strămutare dedusă judecății este întemeiată, așa cum s-a arătat anterior, pe motive de bănuială legitimă și este formulată eu privire la un dosar înregistrat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. pe rolul Judecătoriei Tulcea, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 247 alin. (1), art. 246 alin. (1) raportat la art. 142 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se constată că instanța competentă material care a soluționat cauza este Curtea de Apel Constanța, instanță în favoarea căreia se va dispune declinarea de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii formulată de petenta O.G. privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. 2902/327/2014 al Judecătoriei Tulcea în favoarea Curții de Apel Constanța.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2014.