Statutory interpretation of indirect intent in attempted aggravated homicide involving multi-perpetrator public violence

Asupra recursurilor penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 637 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Galați a fost condamnată inculpata F.B.L. la o pedeapsă de 7 și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.P.N. la o pedeapsă de 7 și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 208 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Deva, definitivă la data de 29 aprilie 2008 prin decizia penală nr. 240/2008 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Conform art. 36 alin. (1) C. pen. în referire la art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 85 C. pen. s-au contopit pedepsele de 7 și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani și de 1 an închisoare (aplicate prin prezenta) cu pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 208/2007 a Judecătoriei Deva) și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.C.M. la o pedeapsă de 7 și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul O.I. la o pedeapsă de 7 și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. (faptă din 14 octombrie 2004).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25 octombrie 2004 până la data de 23 noiembrie 2004.

S-a constatat că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ. au fost obligați cei patru inculpați în solidar să plătească părții civile Spitalul Județean Deva suma de 641,52 RON; părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara suma de 185 RON și părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara suma de 4.655 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpații F.B.L., B.C.M. și O.I. câte o bâtă (par), iar de la inculpatul B.P.N. un târnăcop.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpaților că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat suma de câte 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 911/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., reținându-se că la data de 14 octombrie 2004, în loc public, prin mai multe lovituri aplicate în zone vitale cu obiecte contondente și acroșare cu un autovehicul, au cauzat părții vătămate F.I. leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

S-a mai reținut că la aceeași dată, inculpații au săvârșit în public acte și manifestări care au produs scandal public și au tulburat liniștea publică.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus:

- neînceperea urmăririi penale față de numitul K.I. pentru săvârșirea infracțiunilor sus arătate întrucât nu a săvârșit aceste fapte;

- neînceperea urmăririi penale față de numitul M.C.E. (minor sub 14 ani) pentru săvârșirea infracțiunilor sus arătate întrucât nu răspunde penal, conform art. 50 C. pen., fiind minor sub 14 ani;

- neînceperea urmăririi penale față de cei patru inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât partea vătămată nu a depus plângere penală.

Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 560/97/2006 (nr. vechi 5116/2006), dar prin încheierea nr. 4892 din 23 august 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 10355/1/2006 a fost admisă cererea formulată de petiționara F.B.L. și s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Galați.

Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată la data de 13 septembrie 2006, sub același număr (560/97/2006), instanță care, prin sentința penală nr. 537 din 29 octombrie 2007, a dispus condamnarea inculpaților:

1. F.B.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

2. B.P.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

3. B.C.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

4. O.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. perioada reținerii și arestării preventive, respectiv reținerea pentru 24 h din 25 octombrie 2004 și arestarea preventivă de la 26 octombrie 2004-23 noiembrie 2004.

S-a constatat că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părților civile Spitalul Clinic nr. 1 Județean Timișoara suma de 46.020.882 ROL și Spitalului Județean Deva suma de 6.415.185 ROL cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate F.I.

Conform art. 257 alin. (2) în referire la art. 256 alin. (2) C. proc. pen. s-a confiscat de la inculpați o lopată și mai multe bucăți de scândură folosite la săvârșirea infracțiunii.

A fost obligat fiecare inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 189-art. 191 C. proc. pen. la câte 7.000.000 ROL (700 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca suma de 6.000.000 ROL (600 RON) reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu să fie avansată către Baroul Galați din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și toți cei patru inculpați F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat soluția primei instanțe pe motive de nelegalitate întrucât:

- în mod greșit prima instanță a omis să aplice inculpaților alături de pedeapsa principală cu închisoarea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.;

- nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind confiscarea, în sensul că instanța de fond a indicat dispozițiile art. 257 alin. (2) C. pen. referitor la art. 256 C. proc. pen., temeiuri ce nu au aplicabilitate în speță.

A fost invocat și un motiv suplimentar de apel, în sensul că la prima instanță cauza s-a judecat în lipsa unei părți care nu a fost legal citată. În acest sens s-a arătat că s-a omis citarea Serviciului de Ambulanță Județean Hunedoara, deși această parte a depus la prima instanță constituirea de parte civilă.

Inculpații F.B.L., B.P.N. și B.C.M. au criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 354 C. proc. pen. în referire la art. 356 lit. c) C. proc. pen., pronunțând o soluție lipsită de expunere, total nemotivată;

- a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaților și dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt statuate în art. 6 C. proc. pen., dar și în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

- în cauză nu a fost respectat principiul contradictorialității, cel stabilit în art. 289 C. proc. pen. și implicit cel al nemijlocirii administrării probelor;

- soluția instanței de fond este rezultatul eronatei stabiliri a situației de fapt și aplicării greșite a legii;

- instanța a omis să se pronunțe asupra cererii prin care inculpatul B.P.N. a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în cea de lovire;

- soluționarea cauzei la fond a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, respectiv Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara;

- au fost aplicate greșit dispozițiile legale vizând confiscarea.

La rândul său, inculpatul O.I. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greșita aplicare a dispozițiilor art. 257 alin. (2) și art. 256 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora instanța de fond a dispus confiscarea unei lopeți și a mai multor bucăți de scândură folosite la săvârșirea infracțiunii;

- neaplicarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la circumstanța atenuantă legală a provocării;

- pedeapsa aplicată este excesiv de severă, raportat la faptul că nu are antecedente penale și a recunoscut fapta la care a participat.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 106 din 8 septembrie 2008, a admis apelurile declarate, a desființat sentința penală apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor.

În considerente, instanța de control judiciar a arătat, în esență, că prima instanță a soluționat cauza în lipsa unei părți nelegal citată, respectiv a omis introducerea în cauză și citarea părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Hunedoara și implicit a omis a se pronunța și asupra pretențiilor civile formulate de aceasta, încălcându-se dispozițiile art. 291 C. proc. pen. care prevăd că judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 2112/121/2009 și au fost audiați: inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I.; partea vătămată F.I. și martorii C.I., M.P., V.G., I.L., O.A.M. și, la cererea inculpaților, martorul M.C.E.

În privința martorilor M.Z., T.E., B.I.I. și M.N. (plecați din țară) și respectiv a martorelor L.L.V. și S.O. (care au fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță din cauza stării de sănătate) s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen, având în vedere că audierea acestora nu a mai fost posibilă.

Analizând și coroborând materialul probator administrat Tribunalul a reținut următoarele:

Inculpata B.C.M. este mama inculpaților F.B.L. și B.P.N., iar inculpatul O.I. a locuit un timp la familia B., ajutându-i pe cei trei la treburile gospodărești.

Din vara anului 2003 și până în luna septembrie 2004, inculpata F.B.L. a trăit în concubinaj cu partea vătămată F.I. și, după ce au fost despărțiți o perioadă de timp, cei doi s-au căsătorit.

În perioada în care inculpata F.B.L. a fost despărțită de partea vătămată, aceasta din urmă a continuat să o viziteze la domiciliu, dar de cele mai multe ori se iscau scandaluri între membrii familiei B și F.I.

În seara zilei de 14 octombrie 2004, în jurul orei 20:00, în timp ce partea vătămată mergea împreună cu martorul B.I.I. spre locuința martorului M.Z. pentru a viziona un film la TV, s-a oprit la domiciliul familiei B. Aici se aflau inculpatele B.C.M., F.B.L., fiul acesteia (minorul M.C.E.), inculpatul O.I. și martora O.A.M. (prietena inculpatului B.P.N.). Între cei din casă și F.I. a avut loc un schimb dur de cuvinte și în final i s-a cerut să părăsească locuința, fiind atenționat că au fost anunțate organele de poliție.

Enervat de atitudinea concubinei sale și de cea a mamei acesteia, care i-a pulverizat în față cu spray, partea vătămată a spart mai multe geamuri de la ferestrele locuinței acestora, iar apoi a fugit în direcția locuinței martorului M.Z., situată pe aceeași stradă din localitatea S., dar după trecerea la nivel de cale ferată.

În continuare, inculpatele B.C.M. și F.B.L., însoțite de minorul M.C.E. și de inculpatul O.I. s-au înarmat cu diferite obiecte contondente (bâte, pari și un târnăcop) și au fugit în urmărirea părții vătămate, cu precizarea că inculpata F.B.L. a trecut și pe la domiciliul părții vătămate unde a spart geamurile de la ferestrele dinspre stradă, în timp ce în locuință se aflau mama lui F.I., martora T.E. și concubinul acesteia.

La locuința martorului M.Z. se aflau fiica acestuia, martora M.N., fratele său, martorul M.P., precum și martorii B.I.I. și I.L. care veniseră în vizită pentru a viziona un film.Între timp la locuința martorului M.Z. a apărut și inculpatul B.P.N. (care fusese anunțat telefonic de prietena sa) la volanul autoturismului marca R, culoare neagră.

La zgomotul provocat de geamurile sparte și de scrâșnetul de frânare și accelerare a mașinii, în stradă au ieșit mai mulți localnici care l-au observat pe B.P.N. demarând cu autoturismul, îndreptându-se în direcția locuinței lui M.Z. unde a apărut F.I., pe care l-a acroșat. Inculpații F.B.L., B.C.M. și O.I., împreună cu minorul M.C.E. amenințau și strigau față de martorii care asistau la incident că intenționează să-l omoare pe F.I. pentru a scăpa de el și de scandalurile provocate de acesta. Toți martorii au asistat și la îndemnurile verbale ale inculpatei B.C.M. care striga către fiul ei, inculpatul B.P.N., să-l calce și să dea cu mașina peste F.I., apoi i-au văzut pe atacatori cum îl loveau peste cap și peste tot corpul în timp ce era căzut la pământ și striga după ajutor.

Inculpații F.B.L., B.C.M. și O.I. l-au lovit pe F.I. cu parii, inculpatul B.P.N. cu un târnăcop, iar minorul M.C.E. cu o bâtă de baseball.

Zgomotul de frânare al autoturismului produs în momentul impactului și strigătele de ajutor ale părți vătămate i-au alarmat și pe martorii care se găseau în locuința lui M.Z., proprietarul imobilului în dreptul căruia a avut loc agresiunea. Aceștia au ieșit la poartă și au încercat să intervină verbal pentru a-i calma pe agresori însă au fost și ei amenințați cu bătaia.

După un timp, agresorii au încetat să-l mai lovească pe F.I., care zăcea într-o baltă de sânge, au abandonat o parte din bâte și s-au îndreptat spre locuința lor. Pe drum, inculpatul B.P.N., dându-și seama de gravitatea faptei, a agresat-o pe sora sa F.B.L. reproșându-i că se face vinovată de scandalul produs și că din cauza ei va fi arestat. Ulterior au părăsit locuința și i-au cerut inculpatului O.I. să se ascundă în baie pentru a nu fi descoperit de organele de poliție.

Inculpații au încercat încă de la început să inducă în eroare organele de anchetă. Astfel, cu ocazia cercetării la fața locului, aceștia au predat o lopată despre care inculpata F.B.L. a afirmat că a folosit-o la agresarea victimei, cu toate că din declarațiile martorilor oculari și ale victimei rezultă că au folosit un târnăcop, despre care inculpatul O.I. a afirmat că a fost spălat de inculpata F.B.L. și a fost aruncat prin intermediul altei persoane.

De asemenea au ascuns identitatea și participația la faptă a inculpatului O.I. care, fiind identificat ulterior s-a dovedit a fi sincer, declarația acestuia fiind în concordanță cu declarațiile martorilor oculari, rezultând acțiunile celorlalți inculpați de a distruge probe materiale.

Totodată, inculpații au încercat să influențeze și unii martori oculari, intimidându-i prin amenințări să nu depună mărturie.

Din cercetări nu a rezultat cu certitudine participarea la incident a numitului K.I., condiții în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta.

Victima F.I. a fost internată la Spitalul Județean Hunedoara, Deva, prezentând politraumatism prin agresiune cu fracturi de femur drept cu deplasare, metarcapian drept, fractură C 2 cu emfizem subcutanat și TCC acut deschis cu multiple plăgi contuze, în data de 20 octombrie 2004 starea acesteia s-a agravat ca urmare a complicațiilor survenite, iar din certificatul medico-legal din 15 octombrie 2004, completat la 21 octombrie 2004, rezultă că leziunile constatate necesită 75-80 zile îngrijiri medicale în lipsa complicațiilor și prin natura și gravitatea lor acestea au pus în primejdie viața victimei, care a și fost transferată la Clinica Toracică „C.A.” din Timișoara.

În cauză s-a dispus și efectuarea unor expertize medico-legale, care au menținut concluziile.

Astfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 5 august 2005 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara, Deva rezultă că numitul F.I. a prezentat leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare circa 75-80 zile de îngrijiri medicale și respectiv leziunile traumatice suferite i-au pus în primejdie viața, pentru salvarea acesteia fiind necesar tratament de terapie intensivă și chirurgie toracică.

Pe de altă parte, din raportul de expertiză medico-legală din 28 decembrie 2005 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara rezultă că:

- numitul F.I. a prezentat un traumatism soldat cu fractura 1/3 distală femur drept cu deplasare, fractură metacarp V mână stângă, TCC acut deschis cu multiple plăgi contuze, fractură C2 stânga cu pneumotorax drept și emfizem subcutanat;

- pentru aceste leziuni s-a apreciat că a necesitat circa 75-80 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, așa cum se menționează în mod justificat și în documentele medico-legale analizate;

- diagnosticul de stare după pleurezie serofibrinoasă stângă tuberculoasă din biletul de ieșire corespunzător internării din anul 1993 nu are legătură cu traumatismul suferit și nu poate fi luat în considerare la aprecierea numărului de zile de îngrijiri medicale;

- comisia apreciază că leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.

Victima infracțiunii, partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin adresa din 5 decembrie 2006 comunicată Tribunalului Galați în primul ciclu de judecată, Spitalul Județean Deva s-a constituit parte civilă cu suma de 641,52 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare și asistență medicală acordată părții vătămate F.I. pe perioada internării în unitatea sanitară (Dosar 560/97/2006).

De asemenea, prin adresa din 11 aprilie 2007, Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 185 RON, reprezentând contravaloarea transportului medical și asistenței medicale de urgență acordată pentru victima F.I. (35 RON decontată pentru 28 km, distanța de la locul solicitării la spital și 150 RON decontată pentru serviciul de urgență prespitalicească), Dosar nr. 560/97/2006.

În cauză s-a constituit parte civilă și Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara cu suma de 4.655 RON reprezentând valoarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată F.I., internată la această unitate sanitară, C.A., în perioada 21 octombrie-15 noiembrie 2004.

Audiați fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpații B. au avut în cursul urmăririi penale o atitudine oscilantă. Astfel, deși inițial inculpatele F.B.L. și B.C.M. au recunoscut că au lovit-o pe partea vătămată, ulterior au revenit asupra declarațiilor.

În acest context trebuie menționat că partea vătămată F.I., deși inițial a reclamat starea de fapt astfel cum a fost descrisă, ulterior a revenit și a precizat că a fost lovit doar de minorul M.C.E. și de inculpatul O.I. și numai după ce el le-a lovit pe cele două inculpate (mamă și fiică). Această schimbare de atitudine a părții vătămate este explicabilă prin faptul că la scurt timp s-a căsătorit cu inculpata F.B.L.

Inculpatul B.P.N. a negat în cursul urmăririi penale comiterea infracțiunilor, precizând că nu a avut nici o implicare în incidentul respectiv.

Inculpatul O.I. a fost singurul care a fost sincer în cursul urmăririi penale, declarațiile acestuia fiind în concordanță cu declarațiile martorilor oculari.

În faza cercetării judecătorești, inculpații F.B.L., B.P.N. și O.I. au recunoscut parțial infracțiunile reținute în sarcina lor, fiecare minimalizându-și contribuția, în timp ce inculpata B.C.M. a negat comiterea acestora.

Astfel, inculpatul O.I. deși a declarat că recunoaște infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, a arătat că în seara în care partea vătămată a venit în stare de ebrietate la domiciliul familiei B., a spart mai multe geamuri și apoi a intrat în casă unde l-a lovit pe el cu pumnii și cu picioarele. Susține inculpatul că în acel moment se mai aflau în casă inculpatele B.C.M. și F.B.L., precum și fiul minor al acesteia din urmă și că în momentul în care F.I. a ieșit din casă, cei prezenți au ieșit după acesta și au văzut când partea vătămată a intrat în curtea unui vecin. A mai precizat inculpatul că la scurt timp a apărut și inculpatul B.P.N., care a venit singur cu o mașină și că la un moment dat l-a văzut pe F.I. ieșind din curte cu o bâtă cu care a lovit-o pe inculpata B.C.M. În urma loviturii, inculpata a căzut iar în apărarea acesteia a sărit fiul său, inculpatul B.P.N., care l-a lovit pe F.I. cu palma sau cu pumnul.

A susținut inculpatul O.I. că a lovit-o de două ori pe partea vătămată cu o coadă de mătură (pe care o luase din casa familiei B.), însă nu știe dacă partea vătămată a fost lovită și de inculpatele B.C.M. și F.B.L. A mai arătat însă că știe sigur că F.I. a fost lovit de minorul M.C.E. în vârstă de 13-14 ani (nepotul inculpatei B.C.M.), dar nu-și amintește dacă la fața locului s-au strâns mai multe persoane.

Acest inculpat a recunoscut că în urma loviturilor primite partea vătămată a căzut la pământ de unde nu avea cum să se ridice.

Inculpata F.B.L. a arătat că în seara zilei de 14 octombrie 2004 era acasă împreună cu mama și cu fiul său minor, dar și cu inculpatul O.I. atunci când a venit, în stare de ebrietate, partea vătămată, care a început să facă scandal și a spart mai multe geamuri. A susținut inculpata că F.I. a lovit-o cu palma de două ori peste față și că în apărarea sa au intervenit mama și fiul (inculpata B.C.M. și minorul M.C.E.). A mai arătat inculpata că ulterior, partea vătămată a fugit, timp în care ea a dat telefon la poliție și că, fiind supărată de atitudinea fostului prieten și actual soț, s-a deplasat la locuința părinților lui F.I. unde a spart un geam, după care s-a reîntors acasă. De aici l-a văzut pe F.I. peste calea ferată și apoi a văzut că acesta s-a refugiat la domiciliul martorului M.Z.

A susținut inculpata F.B.L. că în aceste împrejurări s-a îndreptat spre locuința vecinului său M.Z., fiind urmată de mama sa (inculpata B.C.M.), de fiul său minor M.C.E. și de inculpatul O.I. și că la scurt timp, în același loc, au venit cu mașina fratele său și prietena acestuia (inculpatul B.P.N. și martora O.A.M.). A arătat inculpata că în timp ce îi reproșa lui M.P. (fratele martorului M.Z.) că îl ascund pe F.I. în domiciliul lor, din curtea acestora a ieșit partea vătămată, având în mână o bâtă de aproximativ un metru, cu care a lovit-o în cap. Susține inculpata că partea vătămată a lovit-o cu aceeași bâtă și pe mama sa, inculpata B.C.M., împrejurare în care a ieșit din mașină inculpatul B.P.N., care s-a îndreptat spre partea vătămată, pe care a lovit-o de două ori cu pumnul în gură.

A mai arătat inculpata că din cauza stării de ebrietate dar și ca urmare a loviturilor primite, F.I. a căzut și, cu toate acestea, atât ea, cât și fiul său minor dar și inculpatul O.I. au început să-l lovească cu pumnii și cu picioarele.

Ulterior a precizat că inculpatul O.I. a lovit-o pe partea vătămată cu bâta cu care ea și mama sa au fost lovite de către aceasta, iar minorul M.C.E. a lovit-o cu un calorifer.

La rândul său, inculpatul B.P.N. a arătat că în ziua respectivă era la cumpărături când a primit un telefon de la prietena sa O.A.M., care l-a anunțat că F.I. a venit în stare de ebrietate la domiciliul familiei sale unde a spart mai multe geamuri. A susținut inculpatul că prietena sa i-a spus că partea vătămată i-a lovit pe toți cei din casă, respectiv pe sora și pe mama sa (inculpatele F.B.L. și B.C.M.), dar și pe inculpatul O.I.

Inculpatul B.P.N. a mai precizat că după ce a ajuns acasă și-a luat prietena și au plecat cu mașina la locuința unor prieteni de-ai părții vătămate, cu scopul de a-și aduce mama și sora acasă. A susținut inculpatul că la scurt timp după ce ajuns în locul respectiv, din curte a venit partea vătămată având o bâtă cu care i-a lovit mama în cap, împrejurare în care a coborât din mașină pentru a-și apăra mama, însă a fost lovit de F.I. cu pumnul în față, astfel că și el l-a lovit pe acesta cu pumnul, tot în față.

Inculpatul nu-și amintește câte lovituri de pumn i-a aplicat părții vătămate și nu a văzut dacă sora sa, inculpata F.B.L., l-a lovit pe F.I., dar i-a văzut pe nepotul său (minorul M.C.E.) și pe inculpatul O.I. lovind-o pe partea vătămată.

Inculpata B.C.M. nu a recunoscut infracțiunile reținute în sarcina sa și a arătat că în ziua respectivă, în timp ce era acasă împreună cu fiica F.B.L., nepotul M.C.E. și cu inculpatul O.I., a venit partea vătămată, care era în stare de ebrietate și, după ce a spart toate geamurile, a intrat în casă unde i-a lovit pe toți, cu excepția minorului. A susținut inculpata că partea vătămată a ieșit din casa sa atunci când a auzit zgomotul unei mașini (crezând că era inculpatul B.P.N.), timp în care a apucat să dea telefon la postul de poliție și că imediat a ieșit în stradă împreună cu fiica sa și cu minorul acesteia, dar și cu inculpatul O.I. pentru a vedea dacă vine poliția. A arătat inculpata că au văzut că F.I. s-a dus la vecinul M.Z. și că toți cei din casă au luat câte un bâț sau o bâtă cu care s-au îndreptat spre domiciliul martorului M.Z. A mai precizat inculpata că fiica sa, inculpata F.B.L., a fugit prima dată la domiciliul părinților părții vătămate unde a spart un geam și că ulterior a ajuns și aceasta la locuința martorului M.Z.

A arătat inculpata B.C.M. că în timp ce vorbea cu M.P., căruia i-a reproșat că îl instigă pe F.I. împotriva familiei sale, din curtea acestuia a venit partea vătămată cu un par în mână cu care s-a repezit asupra sa lovind-o în mâna pe care o ridicase deasupra capului pentru a nu fi lovită în cap.

Inculpata a precizat că la scurt timp a venit fiul său, inculpatul B.P.N., împreună cu prietena sa, la volanul unui autoturism R. și că atunci când fiul s-a aplecat spre ea, partea vătămată l-a lovit pe acesta din urmă cu parul, însă nu a văzut în ce zonă a corpului.

Inculpata a mai precizat că nu știe ce a făcut inculpata F.B.L., dar că i-a văzut pe inculpatul O.I. și pe nepotul minor M.C.E. lovindu-l pe F.I. Susține inculpata că partea vătămată a căzut din cauza loviturilor primite de la cei doi, dar și din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Declarația inculpatei B.C.M. apare ca fiind total nesinceră întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, nici măcar cu declarațiile celorlalți inculpați între care există mai multe contradicții.

În apărare, inculpații F.B.L., B.C.M. și B.P.N. au solicitat audierea, în calitate de martor, a fiului inculpatei F.B.L., M.C.E. (minor la 14 octombrie 2004, data comiterii infracțiunii), martor care a susținut, în esență, că în ziua respectivă a fost de față când partea vătămată a venit la domiciliul mamei sale și a făcut scandal, lovindu-i pe cei pe care i-a găsit în casă și că ulterior a plecat cu membrii familiei sale la domiciliul familiei M.P., unde s-a retras partea vătămată F.I. Martorul a precizat că partea vătămată a fost lovită doar de către el, cu un calorifer, de inculpatul O.I. și de unchiul său, inculpatul B.P.N., care i-a tras un pumn dar după ce F.I. s-a repezit asupra acestuia cu o bâtă.

Declarația acestui martor a fost înlăturată întrucât este în mod evident subiectivă, în cauză fiind direct implicate rudele sale, respectiv mama, bunica și unchiul.

Pe de altă parte, este greu de crezut că un copil în vârstă de 12 ani reține ce s-a întâmplat în urmă cu 6 ani.

Tot în apărare, inculpații F.B.L., B.C.M. și B.P.N. au solicitat efectuarea unei noi expertize medicale având următoarele obiective:

- diagnosticul corect care trebuia pus lui F.I. în data de 14 octombrie 2004;

- de ce există diferențe de diagnostic între certificatul medico-legal din 14 octombrie 2004 și cel din 21 octombrie 2004 și dacă aceste diferențe denotă o abordare greșită din punct de vedere medical a stării de sănătate a părții vătămate când a fost preluată de serviciul de ambulanță;

- dacă acordarea de îngrijiri medicale adecvate și imediat (o abordare medicală corectă) ar fi condus la o altă evoluție medicală și nu s-ar mai fi impus transferarea părții vătămate la Timișoara, intervenția toracică și același număr de zile de îngrijiri medicale;

- dacă din acest punct de vedere o abordare medicală corectă ar fi fost de natură să excludă concluzia că i-a fost primejduită viața sau nu;

- care dintre leziuni a fost cea care a primejduit viața și care a atras numărul de îngrijiri medicale atât de mare;

- dacă au fost avute în vedere iar dacă nu, să se aibă în vedere atât antecedentele medicale cât și agresiunile a cărei victimă a fost partea vătămată cu 24 de ore înaintea incidentului;

- având în vedere aceste aspecte, să se pronunțe un medic dacă este corect sau nu este corect stabilită perioada de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

În temeiul art. 25 din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, instanța a dispus înaintarea pentru a fi verificate și avizate din punct de vedere științific, cele două rapoarte de expertiză medico-legale (din 5 august 2005 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara și respectiv din 28 decembrie 2005 emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara), împreună cu toate actele medicale referitoare la partea vătămată F.I., Institutului Național de Medicină Legală „M.M.” București, Comisia Superioară de Medicină Legală.

Institutul Național de Medicină Legală „M.M.” București a solicitat înaintarea întregului dosar, astfel că prin încheierea de ședință din 3 mai 2011 s-a dat curs solicitării respective.

Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M.M.” București s-a întrunit în ședința din 16 iunie 2011 și a emis la data de 22 iunie 2011 avizul, care prevede următoarele:

- F.I. a prezentat ca urmare a traumatismului din data de 14 octombrie 2004 fractura 1/3 distală femur drept cu deplasare, fractură coastă 2 stânga cu pneumotorax, emfizem masiv subcutanat (toracal, abdominal, scrotal), insuficiență respiratorie acută (dispnee), fractură metacarp 5 stâng, multiple plăgi contuze, echimoze și excoriații. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure;

- datele medicale menționate în certificatul medico-legal efectuat în data de 15 octombrie 2004 și completarea acestuia din data de 21 octombrie 2004 (la un interval de 7 zile), au fost cele disponibile la momentul respectiv. Completarea certificatului medico-legal din 21 octombrie 2004 a fost efectuată după externarea pacientului, deci datele medicale erau complete, datorate evoluției pacientului, investigațiilor și tratamentelor efectuate, ceea ce explică aparentele diferențe reclamate de părți;

- leziunile traumatice toracale în sine au determinat punerea în primejdie a vieții victimei, măsurile terapeutice aplicate fiind cele care au îndepărtat această stare. Evoluția leziunilor toracale a fost determinată de gravitatea acestora și nu de alte considerente. Din documentația medicală pusă la dispoziție nu rezultă deficiențe în acordarea asistenței medicale;

- la un pacient cu multiple leziuni traumatice, timpul de îngrijiri medicale se acordă pentru acea leziune care necesită pentru vindecare un interval mai mare de timp (în cazul de față fractura de femur), chiar dacă o altă leziune este cea care a pus viața victimei în primejdie;

- gravitatea leziunilor traumatice în sine au determinat consecințele medico-legale menționate, indiferent de alte considerente în ceea ce privește antecedentele patologice sau traumatologice ale victimei.

În concluzie s-a arătat că victima a necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice prezentate în urma traumatismului din data de 14 octombrie 2004 au pus viața victimei în primejdie.

Cei trei inculpați (F.B.L., B.C.M. și B.P.N.) au depus la dosarul cauzei o declarație semnată de partea vătămată F.I., încheiere de legalizare de semnătură din 11 decembrie 2007 prin care aceasta declară că expertiza de la Timișoara a fost influențată deoarece a avut relații și intervenții la acest spital, pe numitul S.T., care a intervenit pe lângă comisie pentru a favoriza obținerea diagnosticului în defavoarea inculpaților.

Tribunalul a apreciat că înscrisul nu are nici o relevanță juridică în prezenta cauză, astfel că nu a fost avut în vedere ca mijloc de probă.

În drept, s-a reținut că fapta inculpaților B.C.M., F.B.L., B.P.N. și O.I. care, în ziua de 14 octombrie 2004, împreună cu minorul M.C.E. (persoană sub 14 ani), în loc public, prin mai multe lovituri aplicate în zone vitale cu obiecte contondente și acroșare cu un autovehicul, au cauzat părții vătămate F.I. leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat.

S-a mai reținut că fapta acelorași inculpați care, în aceleași împrejurări și împreună cu același minor au săvârșit în public acte și manifestări care au produs scandal și au tulburat liniștea publică (au urmărit-o prin sat pe partea vătămată, înarmați fiind cu diferite obiecte contondente, atât pe jos, cât și cu mașina, inculpatul B.P.N., alertând toți vecinii din zona incidentului), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Întrucât victima infracțiunii (partea vătămată) a fost transportată cu o ambulanță de la locul incidentului, Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 185 RON, iar apoi victima a fost internată la Spitalul Județean Deva și respectiv la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, acestea constituindu-se părți civile cu sumele de 641,52 RON și respectiv de 4.655 RON, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., cei patru inculpați au fost obligați în solidar să plătească celor trei părți civile unități sanitare sumele pretinse.

Având în vedere că inculpații O.I., B.C.M. și F.B.L. s-au folosit la comiterea infracțiunii de câte o bâtă (par), iar inculpatul B.P.N. s-a folosit de un târnăcop, s-a dispus, în baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea acestor obiecte.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., iar în baza art. 5 alin. (5) din același act normativ li s-a adus la cunoștință inculpaților că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale, inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice și a cuantumului pedepselor aplicate, apreciate prea aspre, invocându-se motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.

În esență, s-a susținut că în cauză s-ar fi impus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (3) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. și, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, stabilirea unor pedepse care să permită aplicarea art. 81 sau 861 C. pen., privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 107 din 10 mai 2012 a Curții de Apel Galați s-au admis apelurile declarate de inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I., s-a desființat în parte sentința penală nr. 637 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Galați și, rejudecând:

S-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantelor aplicate spre executare fiecărui inculpat și s-au înlăturat sporurile de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștei publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen., prin intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în ce îi privește pe inculpații F.B.L., B.C.M. și O.I., și s-a redus cuantumul pedepsei principale stabilită fiecăruia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. în ce îl privește pe inculpatul B.P.N. și s-a redus cuantumul pedepsei principale stabilită acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 85 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta decizie penală cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 208 din 14 februarie 2007 Judecătoriei Deva și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită la 6 ani închisoare.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că în cauză s-a stabilit în mod corect situația de fapt și s-a dat infracțiunilor comise de inculpați încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, cu ansamblul probator, respectiv:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto

- declarația dată inițial de partea vătămată, celelalte date ulterior fiind vădit subiective, ținând cont că aceasta s-a căsătorit la scurt timp după incidentul din 14 octombrie 2004 cu inculpata F.B.L.;

- raportul de expertiză medico-legală din 5 august 2005 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara, Deva, din care rezultă că numitul F.I. a prezentat leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare circa 75-80 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, pentru salvarea acesteia fiind necesar tratament de terapie intensivă și chirurgie toracică, conținutul acestui act medical fiind confirmat succesiv prin raportul de expertiză medico-legală din 28 decembrie 2005 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara și prin avizul emis de Institutul Național de Medicină Legală „M.M.” București, Comisia Superioară de Medicină Legală;

- declarațiile martorilor oculari V.G., M.P., M.Z., M.N., S.O., L.L.V., C.I. și B.I.I., din depozițiile cărora rezultă că l-au văzut pe F.I. căzut la pământ, fiind înconjurat de cei trei inculpați din familia B., de inculpatul O.I. (sluga familiei) și de minorul M.C.E., că inculpații B.C.M., F.B.L. și O.I. aveau în mâini câte o bâtă, inculpatul B.P.N. avea un târnăcop, iar minorul avea o bâtă de basseball, obiecte cu care au lovit-o pe partea vătămată.

Martorii M.Z. și M.P. au aflat de la partea vătămată că aceasta a fost fugărită cu mașina de către inculpatul B.P.N., care a acroșat-o, trântind-o la pământ, în timp ce martorele L.L.V. și C.I. au văzut momentul impactului părții vătămate cu mașina, martora C.I. auzind-o pe inculpata B.C.M. când striga la fiul acesteia, inculpatul B.P.N., să-l calce cu mașina pe F.I. și să-l omoare, aspect confirmat și de martora S.O.

- declarația dată de martora O.A.M. (prietena inculpatului B.P.N.) în faza urmăririi penale, când a arătat că le-a văzut pe inculpatele B.C.M. și F.B.L. lovindu-l pe F.I. cu bâtele, în timp ce acesta din urmă era căzut la pământ, partea vătămată fiind lovită cu pumnii și cu picioarele și de către minorul M.E.C.,

- declarațiile inculpaților, atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că la data de 14 octombrie 2004, în plină stradă, după ce inculpatul B.P.N. l-a urmărit și l-a acroșat cu un autovehicul pe partea vătămată F.I. trântindu-l la pământ, inculpații B.C.M., F.B.L., B.P.N. și O.I. împreună cu minorul M.C.E. i-au aplicat părții vătămate F.I. mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și cu obiecte contondente (bâte, târnăcop), cauzându-i părții vătămate leziuni (fractura 1/3 distală femur drept cu deplasare, fractură coastă 2 stânga cu pneumotorax, emfizem masiv subcutanat (toracal, abdominal, scrotal), insuficiență respiratorie acută-dispnee, fractură metacarp 5 stâng, multiple plăgi contuze, echimoze și excoriațiice) ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața.

Totodată, s-a demonstrat că prin această activitate infracțională inculpații împreună cu minorul M.C.E., au alertat vecinii de pe stradă prin scandalul produs, tulburând ordinea și liniștea publică.

Faptele astfel expuse întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și de art. 321 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod legal s-a procedat la condamnarea fiecărui inculpat.

Curtea nu a primit solicitările inculpaților privind schimbarea încadrării juridice, reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării sau a excesului justificat.

S-a constatat că în mod corect prima instanță nu a primit solicitarea apărării, cum de altfel a procedat și instanța de apel, privind schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în modalitatea mai sus reținută, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la infracțiunea de omor calificat sunt împrejurările în care a fost comisă (în loc public, pe timp de noapte, de mai multe persoane înarmate după ce victima a fost acroșată cu autoturismul și trântită la pământ), natura instrumentului cu care a fost lovită victima (bâte, picioare, pumni, în discuție fiind chiar și un calorifer), intensitatea multiplelor lovituri și regiunea spre care au fost îndreptate acestea (pe majoritatea zonelor corpului, cu precădere în zona toracică), precum și atitudinea infractorului după săvârșirea faptei (inculpații l-au lăsat pe partea vătămată în stradă, plin de sânge, fără să-i intereseze ce s-ar fi putut întâmpla cu ea).

Inculpații, deși nu au urmărit uciderea părții vătămate, au prevăzut posibilul rezultat letal al actelor lor și au acceptat producerea acestui rezultat, fapta constituind deci tentativă la omor calificat sub forma intenției indirecte.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., provocarea sau scuza provocării presupune săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană aflată într-o stare de puternică tulburare sau de emoție, determinată de conduita persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere a demnității sau prin altă acțiune ilicită.

Cum împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea nu relevă faptul că inculpații au acționat sub influența unei puternice tulburări determinante în declanșarea agresiunii, solicitarea apărării privind reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării nu poate fi primită, astfel cum în mod corect a constatat și instanța de fond.

De asemenea, nu a fost reținută nici circumstanța excesului justificat, stările conflictuale anterioare agresiunii nesatisfăcând condițiile cerute de art. 44 alin. (3) C. pen., nefăcându-se dovada că ar fi existat o puternică tulburare sau emoție, determinată de conduita persoanei vătămate.

Totuși, având în vedere că de la săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpaților au trecut mai bine de 7 ani, că la scurt timp după incident partea vătămată s-a căsătorit cu inculpata F.B.L., că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale (cu excepția inculpatului B.P.N. care a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 208 din 14 februarie 2007 Judecătoriei Deva), că inculpata B.C.M. are o stare de sănătate precară, Curtea a apreciat că o pedeapsă mai blândă va fi de natură să-și atingă scopul social, astfel că a reținut în favoarea fiecăruia dintre inculpații F.B.L., B.C.M. și O.I. circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul B.P.N. a celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei stabilită fiecăruia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și lit. c) C. pen., s-a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, fapta fiind săvârșită la data de 14 octombrie 2004, iar termenul de prescripție fiind de 7 ani și 6 luni în condițiile art. 122, art. 124 C. pen., termen care s-a împlinit la data de 14 aprilie 2012.

Împotriva deciziei penale nr. 107 din 10 mai 2012 a Curții de Apel Galați în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați critică decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte:

1. Greșita aplicare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și 74 alin. (2) C. pen. în cazul infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen. pentru toți cei patru inculpați.

2. Nereținerea dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. pen. în ceea ce privește încetarea procesului penal dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 124 C. pen.

Instanța de apel a făcut trimitere la dispozițiile art. 124 C. pen. fără a observa că acesta a fost modificat prin Legea nr. 63/2012.

Deși a calculat corect termenul de prescripție pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 C. pen. s-a raportat la dispozițiile art. 124 C. pen. fără a face referire la dispozițiile art. 13 alin. (1) C. pen.

3. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților în raport cu fapta comisă și atitudinea oscilantă a inculpaților pe parcursul procesului penal.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante și menținerea pedepselor aplicate de prima instanță, aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. pen. în ceea ce privește încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 C. pen., menținerea anulării suspendării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin decizia penală nr. 208 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Deva, contopirii acestei pedepse cu pedeapsa principală aplicată de instanța de fond inculpatului B.P.N. în condițiile art. 85 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpata F.B.L. a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. Greșita încadrare juridică a faptei în tentativa la omor calificat, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, întrucât inculpata nu a urmărit și nu a acceptat producerea morții părții vătămate, ci doar afectarea integrității fizice a acesteia.

2. Netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatei întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu exactitate care este autorul acestor lovituri, depozițiile martorilor sunt contradictorii sau confuze.

3. Greșita individualizare a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport cu fapta comisă.

Inculpata a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Dacă se va trece peste aceste apărări solicită reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Inculpații B.P.N. și B.C.M. au criticat hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei și individualizării pedepsei aplicate, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Inculpatul O.I. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât din probele administrate nu rezultă că a aplicat lovituri părții vătămate care să-i pună viața în primejdie. În motivarea recursului se arată că acesta a lovit partea vătămată cu o coadă de mătură în spate și nu i-a aplicat lovituri care să-i pună viața în primejdie.

În subsidiar solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepsei.

Inculpații O.I. și F.B.L. au mai criticat hotărârile recurate și prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen. având în vedere că în cauză nu s-a efectuat o expertiză psihiatrică a acestora în condițiile art. 117 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., inculpații având probleme de sănătate.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 8, pct. 14, pct. 17, pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești instanțele au reținut corect în sarcina inculpaților săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen.

În fapt, la data de 14 octombrie 2004, inculpații, împreună cu minorul M.C.E., în loc public, au aplicat lovituri părții vătămate F.I. cu corpuri contondente în zone vitale și au acroșat-o cu un autovehicul, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia.

Săvârșirea infracțiunii de către inculpați rezultă din declarațiile inițiale ale părții vătămate, ce se coroborează cu declarațiile martorilor V.G., M.P., M.Z., M.N., S.O., L.L.V., C.I., B.I.I., O.A.M., parțial cu declarațiile inculpaților, raportul de expertiză medico-legală din 5 august 2005 al Serviciului de Medicină Legală Hunedoara, raportul de expertiză medico-legală din 28 decembrie 2005 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara.

Inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide, respectiv au prevăzut rezultatul faptei lor și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, astfel că solicitarea acestora de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. nu poate fi primită.

Poziția psihică a inculpaților rezultă din împrejurările concrete în care au comis fapta.

Astfel, aceștia au aplicat părții vătămate mai multe lovituri de intensitate sporită cu instrumente apte să ucidă, respectiv bâte din lemn, în zone vitale, cap, torace după ce în prealabil victima a fost acroșată cu un autoturism și trântită la pământ, iar după lovirea acesteia au abandonat-o în stradă, deși aceasta avea nevoie de îngrijiri medicale urgente.

Partea vătămată a prezentat un traumatism soldat cu fractură 1/3 distală femur drept cu deplasare, fractură metacarp V mână stângă, TCC acut deschis cu multiple plăgi contuze, fractură C2 stângă, cu pneumotorax drept și emfizem subcutanat, leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia.

În favoarea inculpaților nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. având în vedere că din probele administrate nu rezultă că inculpații au acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate.

Recurenții inculpați sunt coautori la tentativa la omor calificat, aceștia acționând împreună, lovind partea vătămată în cadrul unei activități indivizibile, fără a avea relevanță care dintre lovituri au pus în primejdie viața victimei.

Inculpații F.B.L. și O.I. au invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 8 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate analiza însă incidența acestui caz de casare având în vedere că acest caz de casare nu se ia în considerare din oficiu, iar inculpații nu au respectat dispozițiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Conform alin. (21) al aceluiași art., în cazul în care nu sunt respectate condițiile anterioare, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Inculpații nu și-au motivat recursurile în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., astfel că Înalta Curte nu poate proceda la analiza acestora și prin prisma dispozițiilor art. 3859 pct. 8 C. proc. pen.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de săvârșire a acesteia, în loc public, împreună cu un minor, de către mai multe persoane, datele care circumstanțiază persoana inculpaților și atitudinea procesuală a acestora.

Astfel, inculpata F.B.L. s-a căsătorit cu partea vătămată, nu are antecedente penale, are în întreținere un copil minor, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă.

Inculpații B.P.N. și O.I. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală oscilantă și o bună conduită anterior comiterii faptelor.

Inculpatul B.P.N. nu este la prima încălcare a legii penale și nu a recunoscut faptele care i s-au reținut în sarcină, este cunoscut cu o bună comportare în comunitate după cum rezultă din actele de la dosar.

Totodată nu se poate ignora nici faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților s-a comis în anul 2004, iar până în prezent aceștia nu au mai avut conflicte cu legea penală.

Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate, prin cuantumul lor și modalitatea de executare, sunt în măsură să asigure realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Motivul invocat de procuror referitor la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. pen. este întemeiată însă aceasta nu poate conduce la casarea hotărârii din moment ce termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri a fost corect calculat, ținându-se seama de legea mai favorabilă.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpații F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I. împotriva deciziei penale nr. 107/A din 10 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții intimați inculpați F.B.L., B.P.N., B.C.M. și O.I. la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2013.