Rejection of cassation appeals upholding conviction and sentences for attempt at fraud and document falsification

Asupra recursurilor de față;

Prin Sentința penală nr. 278 din 25 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.G. la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.I. la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata R.C.E. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen cu aplic. art. 864 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin nerecurare, pedeapsa ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentința, astfel încât inculpata să execute pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și a fost menținută starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 18 mai 2012 la 27 iulie 2012 și respectiv de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata C.V. la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.G. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2013 la zi.

S-a luat act că partea vătămata I.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 4701/P/2012/ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților:

- L.G.- pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit a) C. pen;

- I.C. - pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit a) C. pen.;

- M.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen;

- R.C.E. - pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- C.V. - pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. și fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. și participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- A.G. - pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit a) C. pen.

În fapt, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că la data de 13 februarie 2012 folosind procura cu nr. 575 din 01 aprilie 2011 inculpatul L.G. a solicitat în scris Camerei Notarilor Publici București prin cererea înregistrată sub nr. C 1170, eliberarea a două copii certificate ale certificatului de moștenitor nr. 1.372 din 13 decembrie 1974 din arhiva fostului Notariat de Stat al Sectorului 2, privind pe defuncta C.M., iar la data de 16 februarie 2012 inculpatul L.G. a solicitat în scris Camerei Notarilor Publici București, prin cererea înregistrată sub nr. C 1299, eliberarea a două copii certificate ale certificatului de moștenitor nr. 1.060/1981 privind pe defuncta C.F.

Prin toate acțiunile sale, inculpatul L.G. a perseverat în rezoluția infracțională de a înstrăina fără drept imobilul situat în Mun. București, sector 1 și a cunoscut situația juridică a acestuia precum și faptul că adevăratul proprietar - I.E. - se afla în S.U.A.

Profitând de această situație, inculpatul L.G. împreună cu inculpații I.C. și M.I. au găsit o persoană, respectiv pe inculpatul A.G., care avea posibilitatea materială de a achita taxele ocazionate de vânzarea imobilului iar inculpatul L.G. i-a înmânat actele de proprietate ale imobilului menționat, accentuând în acest mod gravitatea faptelor sale, aspect confirmat de procesul-verbal de efectuare a percheziției autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare X aparținând inculpatului A.G.

Întrucât în cartea funciară era înscrisă interdicția de înstrăinare a imobilului, au apelat la ajutorul inculpatei R.C.E., care a determinat-o pe mama sa C.V. să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă și să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, sector 1, proprietatea numitei I.E. și să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menționat, acțiuni pentru care aceștia i-au promis suma de 1.150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii și 1.000 de euro la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare).

În acest scop coinculpații i-au procurat inculpatei C.V., o carte de identitate falsă pe numele I.E. și au determinat-o să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă, inducând în eroare asupra identității și calității sale și l-au determinat pe notar să întocmească în exercitarea atribuțiilor de serviciu, un înscris oficial care atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

La data de 18 octombrie 2012 biroul notarial "N." a întocmit declarația autentificată sub nr. 1.834 prin care "I.E.", în fapt inculpata C.V., a declarat că este de acord cu ridicarea interdicției de înstrăinare instituită de proprietara I.E. în baza Declarației nr. 912.258 autentificată la data de 19 martie 2012 de notar public A.D.P. din New York, SUA, apostilată sub nr. NYC-144408A, asupra imobilului situat în Mun. București, sector 1, intabulat în cartea funciară nr. 242834 a Mun. București, sector 1, conform Încheierii nr. 476.806 din 24 decembrie 2010 emisă de ANCPI-OCPI București, sector 1.

Totodată, biroul notarial "N." a întocmit procura autentificată sub nr. 1.835 din 18 octombrie 2012 prin care "I.E.", în fapt inculpata C.V., împuternicea pe inculpatul L.G. ca în numele său și pentru ea, să vândă cui va crede de cuviință, la prețul cel mai favorabil și în condițiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1.

Pe numele proprietarei I.E., s-a achitat suma de 300 RON conform chitanței nr. 1200223 din 18 octombrie 2012, la sediul biroului notarial "N.", reprezentând taxă către O.C.P.I. București.

La data de 18 octombrie 2012 și anterior acesteia, inculpatul A.G. a acordat sprijin moral și material inculpaților L.G., I.C. și M.I., prin aceea că i-a însoțit la biroul notarial "N." din sector 3, i-a așteptat în apropierea acestuia, cu ocazia deplasării inculpaților la biroul notarial în vederea semnării în calitate de proprietar al imobilului și în numele acestuia, de către inculpata C.V., a declarației prin care s-a ridicat interdicția de vânzare a imobilului și a procurii prin care I.E., în fapt inculpata C.V., a împuternicit pe inculpatul L.G. ca în numele său și pentru ea, să vândă cui va crede de cuviință, la prețul cel mai favorabil și în condițiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1, a achitat taxele notariale ocazionate de încheierea acestor acte și a promis acordarea sumei de 1.150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii și 1.000 de euro la încheierea contractului de vânzare-cumpărare) inculpatei C.V., pentru ca aceasta să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă și să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, sector 1, proprietatea numitei I.E. și să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menționat.

Ulterior, notarul public Ș.A.V. s-a adresat O.C.P.I. București, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sectorul 1, în baza declarației autentificată sub nr. 1.834 din 18 octombrie 2012 și a Chitanței nr. 1200223 din 18 octombrie 2012, iar acesta prin Încheierea nr. 58.218 din data de 19 octombrie 2012 a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral 242834, înscris în cartea funciară nr. 242834 și a radiat interdicția de înstrăinare.

În temeiul cererii nr. 58.218, la data de 19 octombrie 2012 O.C.P.I. București Sector 1 a emis extrasul de carte funciară pentru informare pentru imobilul menționat, în care se constată că în partea C a cărții funciare nr. 242834 nu sunt înscrieri privitoare la sarcini.

La data de 23 octombrie 2012 inculpatul L.G. s-a deplasat la Direcția de Taxe și Impozite Locale Sector 1, a prezentat Procura cu nr. 1.835 din 18 octombrie 2012 autentificată de B.N.P. "N." și a solicitat în scris, completând o cerere în numele proprietarei imobilului din sector 1, eliberarea certificatului fiscal pentru acest imobil și a depus o fotocopie a actului său de identitate. în cererea completată de inculpatul L.G. acesta a precizat că certificatul de atestare fiscală îi "este necesar pentru vânzare".

La biroul notarial "N.", inculpatul L.G. a depus în fotocopie și cartea de identitate pe numele T.R.P. pe care s-a înscris mențiunea "conform cu originalul" și s-a aplicat ștampila cu impresiunea "Ș.A.V. - NOTAR PUBLIC -ROMÂNIA".

Cu ocazia verificărilor ulterioare întocmirii actelor menționate, notarul public Ș.A.V. a constatat neconcordanța datelor din cartea de identitate a lui I.E. și l-a contactat pe inculpatul L.G. căruia i-a comunicat acest aspect și faptul că nu se poate efectua vânzarea în aceste condiții.

În îndeplinirea rezoluției infracționale, inculpatul L.G. a beneficiat de ajutorul inculpaților I.C., M.I., A.G., R.C.E. și C.V.

Inculpatul I.C. a declarat că avea cunoștință despre faptul că inculpata C.V. nu este I.E., proprietara imobilului situat în Mun. București, sector 1 și cu aproximativ o săptămână înainte de semnarea actelor la notar, împreună cu inculpatul M.I., au contactat-o pe inculpata R.C.E., cu care s-au întâlnit în zona Piața Unirii pentru a discuta.

Inculpatul I.C., având în vedere rezoluția infracțională luată de inculpatul L.G., i l-a prezentat acestuia pe inculpatul A.G., care intrând în posesia actelor de proprietate ale imobilului, a stabilit să primească câte un comision pentru ajutorul oferit în scopul vânzării frauduloase a imobilului menționat.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul I.C. a avut reprezentarea caracterului ilicit al activităților întreprinse împreună cu ceilalți coinculpați, acest aspect fiind confirmat și prin declarația sa în cuprinsul căreia arată că a cunoscut faptul că adevăratul proprietar - I.E. - era plecată în S.U.A. și că trebuia substituită o altă persoană care să îl împuternicească printr-o procură pe inculpatul L.G., iar în momentul în care inculpatul L.G. le-a spus de femeia mai în vârstă, ei și-au dat seama de ilegalitatea situației însă au ales să continue și cu ajutorul inculpatei R.C.E. au convins-o pe inculpata C.V. să se prezinte la notariat.

La data de 18 octombrie 2012 inculpatul I.C. s-a întâlnit cu inculpatele R.C.E. și C.V., la sediul B.N.P. "N.", unde se afla și inculpatul A.G., apoi inculpații L.G. și M.I. au urcat la sediul biroului notarial pentru redactarea actelor, iar ulterior în biroul notarial au mai urcat inculpații I.C. și C.V., ocazie cu care inculpatul I.C. a văzut actul de identitate fals folosit la notar de către inculpata C.V.

Din probele administrate în cauză a mai rezultat că inculpatul M.I. s-a întâlnit cu inculpatele R.C.E. și C.V., cărora le-a înmânat o sumă de bani pentru ca inculpata C.V. să-și facă fotografii tip buletin și după primirea acestor fotografii i le-a predat inculpatului A.G., în prezența inculpaților L.G. și I.C.

La data de 18 octombrie 2012 inculpații L.G., I.C. și M.I. s-au întâlnit cu inculpatul A.G., care le-a arătat buletinul falsificat, ce avea fotografia inculpatei C.V. și datele de identitate ale adevăratului proprietar I.E. și apoi inculpații L.G. și M.I. au urcat în biroul notarial pentru redactarea actelor, iar ulterior în biroul notarial au mai urcat inculpații I.C. și C.V., ocazie cu care aceasta din urmă a semnat declarația și procura. După ce au coborât din biroul notarial, inculpații L.G., I.C. și M.I. s-au întâlnit cu inculpatul A.G., căruia i-au dat actul de identitate fals.

S-a mai reținut că inculpata R.C.E. a cunoscut caracterul ilicit al activităților întreprinse de ceilalți coinculpați și a determinat-o pe mama ei C.V., să se prezinte la notar și să semneze acte în scopul vânzării unui imobil, în numele altei persoane care era plecată în S.U.A., urmând ca în schimb să primească o sumă de bani pentru contribuția mamei ei la săvârșirea faptelor. Inculpata R.C.E. a fost persoana care a intermediat contactul între inculpata C.V. și ceilalți coinculpați și a purtat în acest sens mai multe convorbiri telefonice cu aceștia.

Totodată, inculpata R.C.E. a însoțit-o în zona Unirii pe inculpata C.V. pentru ca aceasta din urmă să-și facă fotografii tip buletin pentru actul de identitate fals și au primit bani în acest scop de la inculpatul M.I., căruia i-au predat fotografiile iar ulterior de două ori a însoțit-o pe aceasta la sediul biroului notarial "N." și a fost prezentă la discuțiile coinculpaților, cu privire la activitatea infracțională, în acest mod asigurând și un sprijin moral coinculpaților.

Prin procura autentificată sub nr. 1.835 din 18 octombrie 2012 "I.E.", în fapt inculpata C.V., a împuternicit pe inculpatul L.G. ca în numele său și pentru ea, să vândă cui va crede de cuviință, la prețul cel mai favorabil și în condițiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1. În acest mod, inculpata C.V. l-a determinat pe notarul public Ș.A.V. să întocmească, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, înscrisuri oficiale care atestau fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. Din materialul administrat în cauză a rezultat că inculpatul A.G. a cunoscut faptul că imobilul situat în Mun. București, sector 1, proprietatea numitei I.E., avea interdicție de vânzare instituită de proprietar și în vederea ridicării acestei interdicții și vânzării în mod ilegal a imobilului, la data de 18 octombrie 2012 și anterior acesteia, a acordat sprijin moral și material inculpaților L.G., I.C. și M.I., prin aceea că i-a însoțit la B.N.P. "N." din sector 3, i-a așteptat în apropierea acestuia, cu ocazia deplasării inculpaților la biroul notarial în vederea semnării în calitate de proprietar al imobilului și în numele acestuia, de către inculpata C.V., a declarației prin care s-a ridicat interdicția de vânzare a imobilului și a procurii prin care I.E., în fapt inculpata C.V., a împuternicit pe inculpatul L.G. ca în numele său și pentru ea, să vândă cui va crede de cuviință, la prețul cel mai favorabil și în condițiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1.

Totodată, inculpatul A.G. a achitat taxele notariale ocazionate de încheierea acestor acte și a promis acordarea sumei de 1.150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii și 1.000 de euro la încheierea contractului de vânzare-cumpărare) inculpatei C.V., pentru ca aceasta să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă și să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, , sector 1, proprietatea numitei I.E. și să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menționat, participație susținută și de conținutul convorbirilor telefonice din data de 19 octombrie 2012 purtate de acesta cu inculpata R.C.E., prin care inculpatul A.G. a asigurat-o de primirea sumei de bani promise, în schimbul semnării actelor la biroul notarial de către mama ei, în fapt inculpata C.V.

Aceste aspecte rezultă din declarațiile coinculpaților și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A.G. cu aceștia.

Astfel, instanța de fond a reținut că potrivit probatoriului administrat în faza urmăririi penale de reprezentanții parchetului faptele reținute în sarcina inculpaților care au dorit sa beneficieze de prevederile Legii nr. 202/2010, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată penală, după cum urmează:

Faptele inculpatului L.G., care la începutul lunii octombrie 2012, împreună cu inculpații I.C. și M.I., i-au procurat inculpatei C.V. o carte de identitate falsă pe numele I.E., a determinat-o să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă, să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, sector 1, proprietatea numitei I.E. și să îl împuternicească pe inculpat să vândă imobilul menționat, acțiuni pentru care aceștia i-au promis suma de 1.150 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului I.C., care la începutul lunii octombrie 2012, împreună cu inculpații L.G. și M.I. i-au procurat inculpatei C.V. o carte de identitate falsă pe numele I.E., au determinat-o să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă și să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, sector 1, proprietatea numitei I.E. și să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menționat, acțiuni pentru care aceștia i-au promis suma de 1.150 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului M.I., care la începutul lunii octombrie 2012, împreună cu inculpații L.G. și M.I. i-au procurat inculpatei C.V., o carte de identitate falsă pe numele I.E., au determinat-o să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă și să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, sector 1, proprietatea numitei I.E. și să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menționat, acțiuni pentru care aceștia i-au promis suma de 1.150 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei R.C.E., care la începutul lunii octombrie 2012 a determinat-o pe mama sa C.V. să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă și să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, sector 1, proprietatea numitei I.E. și să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menționat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei C.V., care la data de 18 octombrie 2012 s-a prezentat sub identitatea falsă de "I.E." la sediul biroului notarial "N." din Mun. București, sector 3, a formulat o declarație falsă prin care își exprima acordul de ridicare a interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, sector 1, proprietatea numitei I.E., determinându-l pe notar să întocmească, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, un înscris oficial care atesta fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, precum și la aceeași dată l-a împuternicit pe inculpatul L.G., ca în numele său și pentru ea, să vândă cui va crede de cuviință, la prețul cel mai favorabil și în condițiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1, înlesnind astfel activitatea infracțională a inculpatului L.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. și participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

Faptele inculpatului A.G., care la data de 18 octombrie 2012 și anterior acesteia, a acordat sprijin moral și material inculpaților L.G., I.C. și M.I., prin aceea că i-a însoțit la biroul notarial "N." din sector 3, i-a așteptat în apropierea acestuia, cu ocazia deplasării inculpaților la biroul notarial în vederea semnării în calitate de proprietar al imobilului și în numele acestuia, de către inculpata C.V., a declarației prin care s-a ridicat interdicția de vânzare a imobilului și a procurii prin care I.E., în fapt inculpata C.V., a împuternicit pe inculpatul L.G. ca în numele său și pentru ea, să vândă cui va crede de cuviință, la prețul cel mai favorabil și în condițiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1, a achitat taxele notariale ocazionate de încheierea acestor acte și a promis acordarea sumei de 1.150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii și 1.000 de euro la încheierea contractului de vânzare-cumpărare) inculpatei C.V., pentru ca aceasta să se prezinte în fața notarului public Ș.A.V. sub o identitate falsă și să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în Mun. București, nr. 67, sector 1, proprietatea numitei I.E. și să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menționat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

În timpul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 11 martie 2013 în fața instanței de fond, inculpații L.G., I.C., M.I., R.C.E., C.V. și A.G. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și au arătat că doresc să beneficieze de prevederile dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca soluționarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, pentru fiecare infracțiune săvârșită, în parte, în urma aplicării dispozițiilor art. 3201 din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale al pedepselor prevăzute pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor săvârșite care este unul mare - dat de amploarea acestui fenomen, consecințele nefaste pe care le are în societatea românească, infracțiunile săvârșite fiind de natură să afecteze grav încrederea cetățenilor în instituțiile statului.

Pe de altă parte, s-a apreciat că pericolul social ridicat rezultă din modul de operare, folosirea prerogativelor conferite prin declinarea unor calități mincinoase, în scopul obținerii de avantaje materiale necuvenite, precum și din limitele minime și maxime de pedeapsă prevăzute de lege pentru acest tip de infracțiuni, precum și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de participație al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Astfel, la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite de fiecare inculpat în parte, urmând ca celelalte doua criterii, persoana făptuitorilor și circumstanțele atenuante sau agravante ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța de judecata și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.

S-a reținut că sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.

Instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor, și conduita acestora în societate, faptul că nu au locuri de muncă stabile, dar și numărul de fapte săvârșite de inculpați.

Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că aceste elemente reprezintă un criteriu important în stabilirea cuantumurilor pedepselor aplicate, față de cele reținute anterior și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat în parte, ceea ce a condus la aplicarea pedepselor, în cuantumurile precizate mai sus.

S-a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepselor aplicate inculpaților poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul pedepsei ale cărei limite au fost reduse cu 1/3 în urma aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare din inculpați, a apreciat - de asemenea - că acest scop poate fi atins numai prin privare de libertate, în regim de detenție, astfel că în baza art. 71 C. pen. instanța de fond a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații L.G., I.C., M.I., R.C.E., C.V. și A.G., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În susținerea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a arătat că hotărârea instanței de fond este criticată sub trei aspecte, respectiv netemeinicia acesteia sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, omisiunea anulării actelor falsificate și omisiunea confiscării sumei de 160 RON care a fost predată de BNP "N." organelor de urmărire penală.

Inculpații L.G., I.C., M.I., R.C.E. și A.G. au criticat hotărârea recurată sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 202/A din 15 iulie 2013 Curtea de Apel București în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații L.G., I.C., M.I. și R.C.E.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații C.V. și A.G.

A desființat, în parte, Sentința penală nr. 278 din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și în fond, rejudecând:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.G., la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201. C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.I., la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpata R.C.E., la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II - a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C. pen cu aplic. art. 864 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 București, definitiva prin nerecurare, pedeapsa ce urmează a fi executata în întregime alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel încât inculpata să execute pedeapsa de 6 ani și 10 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen cu aplic. art. 864 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin nerecurare, pedeapsa ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa de 3 luni, astfel încât inculpata să execute pedeapsa de 3 ani și 1 lună închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen cu aplic. art. 864 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 București, definitiva prin nerecurare, pedeapsa ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa de 3 luni, astfel încât inculpata să execute pedeapsa de 3 ani și 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele stabilite inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 6 ani și 10 luni și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen., cu aplic. art. 72 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata C.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpata C.V. are obligația să se supună măsurilor prev. de art. 863 C. pen. respectiv: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu referire la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A.G., la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu referire la art. 3201, C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu referire la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 1 an și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în liberate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 445 C. proc. pen., rap. la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., a anulat următoarele înscrisuri falsificate: cererea cu nr. de autentificare 1834/3936; cererea cu nr. de autentificare 1835/3937, declarația autentificată nr. 1834 din 18 octombrie 2012 la BNP N., procura autentificată sub nr. 1.835 din 18 octombrie 2012 la BNP N.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpata C.V. suma de 160 de RON consemnată potrivit chitanța nr. 000258 seria POL.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților L.G., I.C., M.I. și R.C.E.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul M.I.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus prevenția, pentru inculpații L.G., I.C., M.I., de la 24 octombrie 2012 la zi, pentru R.C.E., de la 18 mai 2012 la 27 iulie 2012 și de la 24 octombrie 2012 la zi.

A constatat că inculpații au fost reținuți și arestați în cauză: C.V. de la 24 octombrie 2013 la 22 mai 2013 iar inculpatul A.G. de la 10 ianuarie 2013 la data punerii în libertate.

În temeiul art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a obligat inculpații L.G., I.C., M.I. și R.C.E. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților din prezenta cauză, că doar inculpatului I.C. i s-a aplicat o pedeapsă judicios individualizată, în cazul celorlalți inculpați instanța de fond făcând o individualizare greșită a pedepselor aplicate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul L.G., s-a reținut că din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și l-a însușit în mod integral, rezultă că acesta a fost inițiatorul activității infracționale și cel care i-a cooptat pe ceilalți inculpați în activitatea ilicită, inițial pe inculpații I.C. și M.I., ulterior pe ceilalți inculpați.

Conduita sa ilicită prezintă pericol social mai ridicat față de cea a celorlalți inculpați, având în vedere participarea sa la activitatea infracțională, aspect care trebuie să se reflecte în pedepsele aplicate acestuia.

S-a reținut sub aspectul circumstanțelor personale, împrejurarea că inculpatul este în vârstă de 43 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și avea o ocupație la data săvârșirii faptei, iar pe de altă parte, acestea nu justifică reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, luând în considerare toate aceste elemente, s-a apreciat că se impune în cazul tentativei la infracțiunea de înșelăciune aplicarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare, deci orientate spre mediu, având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. (între 3 ani și 4 luni închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare), și de câte 3 luni pentru instigare la infracțiunea prev. de art. 292 C. pen., respectiv pentru instigare la infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., deci orientate spre limita minimă (limita minimă fiind de 2 luni închisoare).

S-a mai apreciat că aceste pedepse corespund scopului preventiv și educativ al pedepsei, care nu poate fi atins și fără executarea efectivă, față de circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările comiterii faptelor, care relevă un grad de pericol social sporit.

Având în vedere dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. și pe cele ale art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. referitoare la obligativitatea aplicării pedepsei complementare, prin raportare la cuantumul pedepsei principale aplicate pentru pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., dar și la natura și gravitatea infracțiunii, s-a constatat că se impune aplicarea cu titlu de pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea menționată.

Referitor la inculpatul I.C., s-a reținut că orientarea către limita minimă este justificată, având în vedere participația concretă a acestuia la săvârșirea faptelor, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar precum și de împrejurarea că pentru condamnarea de 1 an și 3 luni, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, a intervenit reabilitarea de drept, condamnarea fiind din anul 1989

Prin urmare, s-a constatat că reținerea de către instanța de fond a existenței unei perseverențe infracționale în cazul acestui inculpat este neîntemeiată.

Cu privire la împrejurările care ar fi de natură să atenueze răspunderea penală, s-a reținut că inculpatul I.C. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ca urmare a lipsei antecedentelor penale.

Referitor la conduita bună care se circumscrie circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a constatat că aceasta nu echivalează cu lipsa antecedentelor penale, iar recunoașterea faptelor doar în cursul judecății sau existența mai multor copii, dintre care unul minor, nu sunt elemente care să caracterizeze atât de favorabil persoana inculpatului încât să impună aplicarea unor pedepse sub cuantumul minim prevăzut de lege.

În cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică, iar în examenul propriu asupra cauzei nu s-a identificat o altă împrejurare care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., infracțiunea de înșelăciune rămânând în faza de tentativă.

S-a apreciat că invocarea în favoarea inculpatului a împrejurării că nu s-a produs un prejudiciu în cauză nu este de natură să ducă la concluzia aplicării unei pedepse mai mici, atâta timp cât rezultatul socialmente periculos caracteristic infracțiunii fapt consumat nu s-a produs datorită demersurilor efectuate de către biroul notarial, iar nu ca urmare a vreunei împiedicări a producerii rezultatului de către vreunul dintre inculpați.

Totodată, prin săvârșirea unei tentative, la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, s-a produs o indubitabilă stare de pericol pentru relațiile sociale care ocrotesc patrimoniul, iar îndrăzneala de care inculpatul I.C. a dat dovadă în cauză, oferindu-și ajutorul și instigând inculpata C.V. la comiterea infracțiunii de fals în declarații și fals privind identitatea pentru ca inculpatul L. să poată vinde ulterior un imobil care nu îi aparținea, arată o periculozitate a inculpatului care trebuie sancționată corespunzător, iar circumstanțele personale ale acestuia nu-l caracterizează favorabil într-o asemenea măsură încât să impună reținerea unor circumstanțe atenuante care să determine ulterior aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen.

S-a constatat că pedepsele principale aplicate de către instanța de fond, pedeapsa complementară, dar și pedeapsa accesorie au fost corect individualizate, iar față de cuantumul pedepsei rezultante stabilite de instanța de fond și de dispozițiile art. 81 alin. (2) C. pen. și ale art. 861 alin. (2) C. pen., că nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum a solicitat apelantul inculpat.

Cu privire la inculpatul M.I., s-a reținut că pedepsele aplicate de către instanța de fond au fost greșit individualizate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C.pen, fiind adevărat că în sarcina acestui inculpat s-a reținut aceeași participație ca în cazul inculpatului I.C.

Pe de altă parte, însă, la individualizarea pedepselor aplicate trebuie să se țină seama de starea de recidivă postexecutorie în care se regăsește inculpatul M.I., precum și de împrejurarea că a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 1.255 din 01 iulie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 549 din 14 aprilie 2006 a Curții de Apel București, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 21 august 2007, având un rest de executat de 275 de zile.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite după considerarea ca executată a pedepsei menționate, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. b C. pen.

Totodată, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat definitiv între anii 2002 - 2005 de 3 ori tot pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune sau complicitate la înșelăciune, iar la data de 30 iulie 2010 i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ tot pentru fapta prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la aceste circumstanțe personale, s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele săvârșite în prezenta cauză, dar ținând cont și de gradul de participare la comiterea acestora, așa încât în cazul infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap, la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, respectiv către limita minimă în cazul infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen., respectiv de art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., urmând a aplica câte o pedeapsă de 3 luni închisoare.

Referitor la pedeapsa complementară aplicată de instanța de fond, s-a reținut că nu s-a identificat niciun element care să susțină soluția acesteia în sensul interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale, deci pe o durată mai mare decât în cazul inculpatului L.G., care, așa cum s-a reținut deja, este inițiatorul activității infracționale.

Având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., respectiv natura infracțiunii și gravitatea concretă a acesteia, s-a precizat că interzicerea drepturilor menționate pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale este proporționată cu scopul urmărit și completează în mod corespunzător represiunea ce decurge din pedeapsa principală.

În ceea ce o privește pe inculpata R.C., s-a reținut că pedepsele aplicate acesteia de către instanța de fond ca nefiind corect individualizate, iar mecanismul stabilirii pedepsei rezultante fiind greșit aplicat.

Astfel, instanța de fond i-a aplicat pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege (redus cu o treime ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.), deși aceasta a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare de 5 ani pe durata căruia a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa închisorii de 2 ani și 10 luni stabilită prin Sentința penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin nerecurare, condamnarea fiind pronunțată pentru infracțiuni de furt calificat, deci tot fapte îndreptate împotriva patrimoniului.

S-a constatat că din analiza fișei de cazier judiciar rezultă că inculpata a fost sancționată de 7 ori în anul 2012, ultima sancțiune fiind aplicată în luna noiembrie 2012, pentru săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală și îndreptate împotriva patrimoniului, ceea ce denotă o perseverență infracțională și lipsa disponibilității inculpatei de a valoriza corect clemența organelor judiciare manifestată atât prin aplicarea de sancțiuni administrative, cât și prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

În acest context, ținând cont și de faptul că inculpata a avut o contribuție cu grad ridicat de pericol social în activitatea ilicită din cauză, determinându-și mama, în vârstă de 65 de ani (coinculpata C.V.), care a și fost arestată în cauză, să comită infracțiunile de fals în declarații și fals privind identitatea, s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate de 4 ani închisoare pentru săvârșirea faptei prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., deci o pedeapsă orientată spre limita medie, precum și de câte 3 luni închisoare în cazul infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen., respectiv de art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., deci orientate către limita minimă.

S-a apreciat că față de dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. și ale art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., prin raportare la cuantumul pedepsei principale aplicate pentru pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., dar și la natura și gravitatea infracțiunii, se impune aplicarea cu titlu de pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea menționată.

Referitor la mecanismul de stabilirea pedepsei rezultante în cauză, s-a constatat că față de dispozițiile art. 864 rap. la art. 83 C. pen. se impune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin nerecurare, în raport de fiecare dintre cele trei infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei și stabilirea a 3 pedepse indivizibile formate din fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, față de dispozițiile art. 33 C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., dar și cele ale art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 10 luni și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

De asemenea, a fost aplicată cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Totodată, față de cuantumul pedepsei rezultante și de starea de recidivă în care se află inculpata, prin raportare la dispozițiile art. 81 C. pen. și ale art. 861 C. pen., s-a constatat că nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împrejurările invocate de inculpată R.C. în sensul că a colaborat cu organele judiciare și că are 3 copii s-au apreciat că nu circumstanțiază persoana inculpatei atât de favorabil încât să determine reținerea unor circumstanțe atenuante.

Așa cum s-a arătat și în jurisprudența instanței supreme, dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Inculpata nu a invocat existența unei alte atitudini după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, în examenul propriu al cauzei, nu identifică o altă împrejurare care să justifice aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Referitor la conduita bună care se circumscrie circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-au avut în vedere prezența antecedentelor penale, starea de recidivă reținută prin raportare la o condamnare pronunțată tot pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, multitudinea de sancțiuni administrative, dar și faptul că inculpata nu are un loc de muncă stabil și nici ocupație, constatându-se că nici această împrejurare nu este incidență în cauză.

De asemenea, s-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., infracțiunea de înșelăciune rămânând în faza de tentativă, iar în cazul celorlalte două infracțiuni reținute în sarcina sa nu se pune problema existenței unui prejudiciu, fiind infracțiuni de pericol.

Cu privire la inculpata C.V., în vârstă de 65 de ani, fără antecedente penale (condamnările anterioare fiind pentru fapte amnistiate) și a cărei implicare în activitatea infracțională a fost determinată în primul rând de fiica sa, inculpata R.C., s-a constatat că pedepsele aplicate de instanța de fond și modul de individualizare judiciară a executării pedepsei sunt disproporționate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., susținerile Ministerului Public și ale apelantei inculpate cu privire la aceste aspecte fiind întemeiate.

S-a reținut că în cauză nu sunt incidente circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., astfel cum a invocat inculpata, lipsa antecedentelor penale nedeterminând în mod automat reținerea prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar atitudine de recunoaștere a faptelor a fost deja valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Pe de altă parte, elementele care caracterizează persoana inculpatei - vârsta înaintată, absența oricărui contact cu legea penală timp de mai mult de 40 de ani - și modalitatea în care a fost atrasă în activitatea infracțională, așa cum s-a arătat, s-a constatat că se circumscriu dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., în sensul de împrejurări ce pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, care să determine coborârea sub minimul special prevăzut de lege, redus de o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Privitor la inculpatul A.G., s-a constatat că pedepsele aplicate acestuia de către instanța de fond nu au fost judicios individualizate având în vedere participația sa concretă la activitatea ilicită, dar și raportat la circumstanțele sale personale, iar ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei rezultante stabilite, s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei, față de circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările comiterii faptei, poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite condițiile art. 81 C. pen., iar pronunțarea condamnării constituind un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni.

Având în vedere că instanța de fond nu a motivat aplicarea pedepselor complementare și nici aplicarea pedepsei accesorii în cazul niciunuia dintre inculpați, s-a reținut în ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicată în cazul inculpaților L.G., I.C., M.I., R.C.E. și C.V., s-a reținut că restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

În acest context, față de natura și gravitatea concretă a infracțiunilor comise de către inculpați (în speță, infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în cazul inculpatului L.G., cea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în cazul inculpaților I.C., M.I., și C.V., respectiv prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în cazul inculpatei R.C.E.), de obligativitatea aplicării pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen. și ale art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., s-a constatat că dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat trebuie interzise inculpaților, în completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală.

Referitor la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, s-a reținut că trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale - respectiv art. 3 Protocol 1 CEDO - și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Cauza Sabou și Pârcălab contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

În baza criteriilor prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., apreciind asupra proporționalității aplicării pedepselor accesorii, se constată că se impune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., referitoare la dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-a constatat că în mod corect nu le-au fost interzise inculpaților dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., deoarece interzicerea drepturilor electorale trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, iar fapta inculpaților nu are conotație electorală și nicio gravitate care să justifice interzicerea dreptului de a alege. O aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 74/2007.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel invocat de către Ministerul Public, s-a constatat că este fondat, instanța de fond omițând să facă aplicarea dispozițiilor art. 445 C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) din C. proc. pen. și să dispună anularea înscrisurilor falsificate, așa încât a dispus anularea următoarele înscrisuri falsificate: cererea cu nr. de autentificare 1834/3936; cererea cu nr. de autentificare 1835/3937, declarația autentificată nr. 1834 din 18 octombrie 2012 la BNP N., procura autentificată sub nr. 1835 din 18 octombrie 2012 la BNP N.

Referitor la al treilea motiv de apel invocat de către Ministerul Public, s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe în baza dispozițiilor art. 118 C. pen. cu privire la suma de 160 de RON, care a fost predată de BNP "N." organelor de urmărire penală conform Chitanței nr. 000258 seria POL.

S-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., așa încât s-a confiscat de la inculpata C.V. suma de 160 de RON consemnată potrivit chitanței nr. 000258 seria POL.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații L.G., I.C., M.I. și R.C.E.

Inculpații L.G., I.C. au invocat cazul de casare. prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., arătând că la termenul din 8 iulie 2013, au fost asistați de același apărător desemnat din oficiu, însă au interese contrare, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Au mai invocat și cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. solicitând reindividualizarea pedepselor în sensul menținerii soluției instanței de fond, având în vedere cuantumul pedepsei stabilit de această instanță.

Recurenții inculpați M.I. și R.C.E. au invocat cazul de casare prev. de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., arătând că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) din art. 215 C. pen., și, totodată au solicitat reducerea pedepselor aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.

Examinând recursurile declarate de inculpații L.G., I.C., M.I. și R.C.E. prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. 2 că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 3859 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 15 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Referitor la cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați L.G., I.C. se constată că și acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, potrivit textului de lege în noua redactare, hotărârile fiind supuse casării doar atunci când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia era obligatorie.

Critica recurenților inculpați în sensul că la data judecării apelului au fost asistați de același apărător desemnat din oficiu și aveau interese contrare, referitoare la încălcarea dreptului la apărare, este nefondată, întrucât se constată că judecata nu a avut loc în lipsa apărătorului și, totodată, inculpații nu au interese contrare, deoarece la instanța de fond, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și au beneficiat de prevederile dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., soluționarea cauzei având loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nefăcându-se o cercetare judecătorească în cauză.

Cu privire la criticile referitoare la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de inculpații L.G., I.C., M.I. și R.C.E., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin modificările aduse C. proc. pen prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, astfel încât, după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să mențină în cadrul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Aceasta este rațiunea pentru care, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., și apare ca fiind nefondată.

Astfel, se constată că nu este posibilă individualizarea pedepselor, ci numai verificarea legalității pedepselor aplicate, respectiv dacă pedepsele aplicate se situează între limitele minime și maxime prevăzute de textul incriminator.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații M.I. și R.C.E., în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., nu poate fi primită având în vedere că prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. a fost abrogat și mai mult decât atât posibilitatea schimbării încadrării juridice în recurs este exclusă în procedura prevăzută de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., care presupune recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare al instanței.

În consecință, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L.G., I.C., M.I. și R.C.E. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților L.G., I.C. și M.I. durata reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la 10 decembrie 2013 și din pedeapsa aplicată inculpatei R.C.E., durata reținerii și arestării preventive de la 18 mai 2012 la 27 mai 2012 și de la 24 octombrie 2012 la 10 decembrie 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.G., I.C., M.I. și R.C.E.

Împotriva Deciziei penale nr. 202/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților L.G., I.C. și M.I. durata reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la 10 decembrie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei R.C.E., durata reținerii și arestării preventive de la 18 mai 2012 la 27 mai 2012 și de la 24 octombrie 2012 la 10 decembrie 2013.

Obligă recurenții inculpați L.G., M.I. și R.C.E. la plata sumei de câte 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat I.C. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM