Forgery of Official Documents Consummated Without Use; Suspended Sentence Revoked for High Criminogenic Potential

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații F.A.N., P.C.C., I.G. împotriva Deciziei penale nr. 313 A din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de apel București, secția a II-a penală, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 232 din 29 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală:

I. A fost condamnat inculpatul F.A.N., după cum urmează:

- în temeiul art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c)) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevederile de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile disp. art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- în temeiul disp. art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- în temeiul disp. art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 1 lună închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- în temeiul art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. proc. pen. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 1 lună închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevederile de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 863 alin. (1) și (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; să nu intre în legătură cu inculpații P.C.C. și I.G.;

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 864 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, iar conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2011 la punerea în libertate.

II. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.G., zis "G." sau "G.", la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 862 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În temeiul disp. art. 863 alin. (1) și (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov la datele fixate de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; să nu intre în legătură cu inculpații P.C. și F.A.N.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 864 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În temeiul art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, iar conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2011 la punerea în libertate.

III. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevederile de art. 26 C. pen., raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În temeiul art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 7 luni și 4 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2011, iar în temeiul art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., s-a constatat ca executată pedeapsa aplicată și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.C.C. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.C.C. a bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 25 august 2011 și enumerate în procesul-verbal de percheziție domiciliară de la acea dată, sigilate cu sigiliul MAI nr. 29396, menționate în "Dovada" Seria H nr. 0012217 din 04 octombrie 2011 și introduse în Camera de Corpuri Delicte din cadrul Poliției sector 1 conform "Raportului "din 04 octombrie 2011 întocmit de D.G.P.M.B . Sector 1 Poliție - Serviciul Investigații Criminale și confiscarea de la inculpatul I.G. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 25 august 2011 la domiciliul acestuia și menționate în procesul-verbal încheiat de organele de politie D.G.P.M.B. - Poliția Sector 1- Serviciul Investigații Criminale la acea data.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea cărții de identitate seria X nr. Y, pe numele de P.C. și a Titlului de proprietate falsificat nr. 43078 din 10 mai 1999, emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - Ilfov.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de restituire bunuri formulată de numita C.M.G.

Au fost obligați inculpații la câte 8.500 RON, fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1881/P/2011 din 16 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații:

- F.A.N. - pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals privind identitatea și fals material în înscrisuri oficiale, prevederile de art. 20. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

- P.C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevederile de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 288 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

- I.G., - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prevederile de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 30 martie 2011, în jurul orelor 12:00 la Biroul Notarial Public I.L.M. s-a prezentat numitul P.C. împreună cu un intermediar pe nume I.G. cu un set de înscrisuri din care a rezultat intenția numitului P.C. de a înstrăina un imobil-teren cu suprafață de 38.000 mp, în valoare de 80.000 euro, situat în extravilanul comunei Ștefăneștii de Jos, Județul Ilfov. Cumpărătorul era cetățeanul german S.Z.P. Printre documentele ce păreau originale, are și o carte de identitate pe numele de P.C., seria X nr. Y. Aceștia au solicitat ca în data de 31 martie 2011, în jurul orelor 14:00, după verificarea documentelor de notar, să se semneze contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, având ca obiect, vânzarea terenului menționat.

În urma verificărilor efectuate de secretariatul biroului notarial, s-a constatat că datele cuprinse în cartea de identitate a vânzătorului nu corespund realității, fiind sesizate organele de politie.

În urma verificărilor făcute în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, s-a constatat că seria și numărul cărții de identitate prezentate notarului de P.C. aparține unei cărți de identitate emise la data de 11 februarie 2008 unei persoane de sex feminin pe numele de S.S., codul numeric personal ce apare pe cartea de identitate aparține unei alte persoane cu numele de P.C., iar fotografia aplicată pe document nu aparținea acestuia.

În urma cercetărilor, persoana care s-a prezentat la Notariatul Public pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare și s-a legitimat P.C., proprietarul terenului a fost identificată ca fiind inculpatul F.A.N.

Martorii I.M. și D.G., secretara biroului notarial, unde s-au prezentat inculpații, l-au identificat și pe inculpatul I.G. ca fiind persoana care l-a însoțit pe inculpatul F.A.N. la notariat, când au depus actele.

S-a reținut în rechizitoriu că inculpatul F.A.N. a solicitat inculpatului P.C.C. să îi contrafacă o carte de identitate care să cuprindă datele de identitate ale unui anume P.C. pe care i le-a pus la dispoziție, fără a-i preciza scopul în care urma sa fie utilizată, iar în cazul în care va reuși să o realizeze urma să fie recompensat cu o sumă de bani.

Inculpatul P.C.C. l-a fotografiat pe inculpatul F.A.N., a transpus datele respective împreuna cu fotografia inculpatului F.A.N., pe imaginea scanată a unei cărți de identitate pe care o deținea în calculatorul personal și pe care o folosea ca model. Ulterior a imprimat pe un suport de hârtie cartea de identitate realizată în format electronic. Materialul necorespunzător utilizat pentru a testa calitatea cărții de identitate l-a determinat pe inculpatul P.C.C. să nu mai dea curs solicitării inculpatului F.A.N., motiv pentru care nu i-a mai pus la dispoziție niciun exemplar.

S-a mai reținut că inculpatul P.C.C. a declarat că nu își mai amintește împrejurările în care a intrat în posesia fotocopiei cărții de identitate seria P.M. nr. Y emisă pe numele S.S., găsită la domiciliul sau cu ocazia percheziției domiciliare.

În urma percheziției informatice efectuate asupra sistemelor informatice și a mediilor de stocare a datelor, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la domiciliul inculpatului P.C.C., s-a stabilit că acestea conțin o serie de documente oficiale scanate (cărți de identitate emise pe diferite nume, diplome de bacalaureat, certificate de naștere, unele dintre acestea extinse la rezoluții foarte mari pentru a fi ușor de modificat și pe care se observă modificări efectuate în cadrul paragrafelor destinate datelor de identitate), impresiuni ale unor ștampile, un folder ce conține un pachet de programe denumit "Poliție București" (program de aflat adresa după nume și CNP), diferite foldere denumite "Verificare CNP" și "Date CI", fișiere-document ce cuprind informații referitoare la dimensiunile cărților de identitate, conținutul acestora și alte date tehnice, fotografii-bust ale unor persoane, precum și o carte de identitate color, necompletată.

Din declarația inculpatului F.A.N., a reieșit faptul că inculpatul P.C.C. i-a contrafăcut și înmânat cartea de identitate cu care s-a legitimat în fața notarului public, la solicitarea sa, iar datele de identitate referitoare la persoana numitului P.C., cuprinse în aceasta, au fost obținute de către P.C.C. prin intermediul unui program de calculator de care dispunea. Totodată, inculpatul P.C.C. cunoștea că documentul falsificat de el va fi folosit în cadrul unei activități infracționale, urmând ca, pentru contribuția sa, să primească suma de 1.000 de euro, iar în momentul în care a fost anunțat că tranzacția nu mai poate avea loc, acesta i-a solicitat documentul pentru a-l distruge.

La data de 25 august 2011, în baza Autorizației nr. 611 din 22 august 2011, emisă de către Tribunalul București, a fost efectuată o percheziție domiciliară la domiciliul inculpatului I.G., ocazie cu care, organele de cercetare penală ale poliției judiciare au găsit și ridicat toate documentele puse la dispoziția notarului public I.L.M. de către inculpatul F.A.N., în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu cetățeanul german S.Z.P., al cărui obiect îl constituia terenul situat în comuna Ștefăneștii de Jos, cu suprafața de 38.800 mp, respectiv, titlul de proprietate falsificat, o fotocopie după titlul de proprietate adevărat, nr. 43078 emis la data de 10 mai 1999 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor-Ilfov, care atestă numitului P.C. dreptul de proprietate asupra terenului situat în comuna Ștefăneștii de Jos, cu o suprafață de 3.000 mp, două fotocopii după certificatul de deces, seria D3, nr. 626162, eliberat la data de 15 septembrie 1982, de către Consiliul Popular al Sectorului 3, pe numele lui P.C., o fotocopie după certificatul de naștere seria N4, nr. 780739, eliberat la data de 24 aprilie 1976, de către Consiliul Popular al Sectorului 1, pe numele lui P.C., două certificate de atestare fiscală pentru persoanele fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri la bugetul local, cu privire la situația fiscală a terenului situat în comuna Ștefăneștii de Jos, cu suprafața de 38.800 mp, în original, nr. 2457 din 30 martie 2011, respectiv, 2458 din 30 martie 2011, eliberate de către Primăria Comunei Ștefăneștii de Jos - Serviciul Impozite și Taxe Locale, numitului P.C., o fotocopie după un plan parcelar care prezintă schița terenului cu suprafața de 3,88 ha, aflat în proprietatea numitului P.C., o adeverință, în original, nr. 2450, eliberată la data de 30 martie 2011, de către Primăria Comunei Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, numitului P.C., un răspuns scris, în original, la audiența nr. 11 din 30 martie 2011, emis de Prefectura Județului Ilfov, numitului P.C., o fotocopie după Hotărârea nr. 361 din 12 decembrie 1999 emisă de către Consiliul Județean Ilfov prin care se aprobă rectificarea titlului de proprietate pe numele P.C., un titlu de proprietate în original, necompletat, pe care este înscris mențiunea "MODEL 2011".

La data de 12 octombrie 2011, în baza Autorizației nr. 663 din data de 08 septembrie 2011, emisă de către Tribunalul București, a fost efectuată o percheziție informatică asupra sistemului informatic, ridicat cu ocazia percheziției domiciliare de la domiciliul inculpatului I.G., ocazie cu care nu au fost identificate date, indicii sau informații care să intereseze cauza.

Din declarația inculpatului I.G. a rezultat că inculpatul F.A.N. i-a propus să îi găsească un cumpărător pentru vânzarea unui teren situat în comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, al cărui titlu de proprietate urma să fie falsificat de către F., cei doi convenind asupra prețului vânzării, preț din care acesta din urmă stabilise să îi dea 25%.

De asemenea, din declarația inculpatului F.A.N. rezultă că I.G. cunoștea toate detaliile tranzacției, în sensul că aceasta era fictivă și că se realiza în baza unui titlu de proprietate falsificat, precum și faptul că cei doi au stabilit și cotele ce urmau să le revină din suma obținută în urma tranzacției. Mai mult decât atât, s-a constatat că inculpatul I.G. locuiește pe aceeași stradă cu numitul P.C., proprietarul real al terenului sus-menționat, într-un imobil aflat în apropierea adresei de domiciliu a ultimului.

Din răspunsurile obținute de la instituțiile ce apar ca fiind emitente în documentele puse la dispoziție notarului public de către inculpatul F.A.N., în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și găsite, ulterior, la domiciliul inculpatului I.G., au rezultat următoarele:

- Serviciul Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei Comunei Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov, nu a eliberat certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri la bugetul local nr. 2457 din data de 30 martie 2011, pe numele P.C.

- Biroul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Comunei Ștefăneștii de Jos, Jud. Ilfov, nu a avut în gestiune certificatul de deces seria X, nr. Y, nu a eliberat certificat de deces pe numele P.C., iar în registrul de stare civilă din anul 1982, la numărul 78, nu există înregistrat niciun act de deces;

- Oficiul Stării Civile din cadrul Primăriei Sectorului 3, București, nu a înregistrat decesul numitului P.C. și nu deține înregistrat certificatul de deces seria X, nr. Y, iar în registrul de stare civilă, la numărul 78/1982, figurează o altă persoană, respectiv, L.I.M.

- Instituția Prefectului Județului Ilfov nu a înregistrat în programul de audiență, la data de 30 martie 2011, nicio persoană cu numele P.C. și nu a comunicat niciun răspuns acestuia cu privire la procedura de corectare a titlurilor de proprietate asupra terenurilor, iar la poziția nr. 11 din registrul de evidență a persoanelor primite în audiență, din data de 30 martie 2011, figurează o altă persoană, respectiv O.N.

Ulterior, în urma verificării datelor de identitate ale persoanei ce figurează ca proprietar asupra terenului respectiv, conform documentelor oficiale puse la dispoziție de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a județului Ilfov, a rezultat că acesta se numește P.C., iar din titlul de proprietate nr. 43.078 emis la data de 10 mai 1999, de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - Ilfov a rezultat că acesta a deținut doar două loturi de teren în comuna Ș. jud. I., însumând o suprafață de 3.000 m.p.

De asemenea, conform documentației înaintate de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a Județului Ilfov, a rezultat că pentru imobilul situat în T 11 P45/1, ce apare înscris pe reversul titlului de proprietate falsificat și despre care inculpatul F.A.N., a declarat că a fost adăugat de către el, au fost identificate mai multe numere cadastrale, întrucât terenul este lotizat în mai multe părți și sunt deținute de proprietari diferiți.

La data de 25 august 2011, în baza Autorizației nr. 609 din 22 august 2011, emisă de Tribunalul București, a fost efectuată o percheziție domiciliară la domiciliul inculpatului F.A.N., ocazie cu care au fost ridicate mai multe bunuri și înscrisuri, conform procesului-verbal de percheziție domiciliară, însă, în urma verificării acestora nu au fost identificate date, indicii sau informații care să intereseze cauza. Potrivit declarației inculpatului F.A.N., toate documentele puse la dispoziția notarului public în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, au fost ridicate de la biroul notarial de către inculpatul I.G., la solicitarea lui F., însă nu a mai reușit să le recupereze de la acesta.

La data de 06 octombrie 2011, prin Rezoluția motivată nr. 1858527, organele de cercetare penală ale poliției judiciare au dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifice grafoscopice asupra titlului de proprietate ridicat cu ocazia percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului I.G., ce a fost folosit de către inculpatul F.A.N. în vederea încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, iar în urma expertizării au fost formulate următoarele concluzii:

- Semnătura olografa depusă pe aversul titlului de proprietate nr. 43078, emis la data de 10 mai 1999, în partea mediană, în dreptul impresiunii de ștampilă cu textul "Ministerul Agriculturii și Alimentației, jud. Ilfov, Oficiul de Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului Agricol", nu a fost executată de către persoana care a executat semnătura olografă depusă pe aversul documentului în cauză, la rubrica "Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului -Director";

- Scrisul olograf depus pe titlul de proprietate nr. 43078, emis la data de 10 mai 1999, de pe primele trei rânduri ale rubricii "1 - Arabil" și scrisul olograf de pe ultimele două rânduri ale rubricii sus-menționate, nu au fost executate de către aceeași persoană;

- Scrisul olograf depus pe titlul de proprietate nr. 43078, emis la data de 10 mai 1999, la rubrica "moștenitorul defunctului" și scrisul olograf de pe ultimele două rânduri din cadrul rubricii "1 - ARABIL", au fost executate de către F.A.N.;

- Impresiunea de ștampilă aplicată pe aversul titlului de proprietate nr. 43078, emis la data de 10 mai 1999, în partea mediană, în dreptul paragrafului "prin reconstituirea dreptului de proprietate" a fost realizată cu ajutorul unei imprimante electronice cu jet de cerneală și nu se poate stabili dacă imaginea acesteia reprezintă sau nu o impresiune creată de aceeași ștampilă ca și impresiunea de ștampilă depusă la rubrica "Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului - Director";

- Nu se poate stabili dacă mențiunile numerice reprezentate de cifra "1", depuse pe titlul de proprietate nr. 43078, emis la data de 10 mai 1999, la rubricile: "primește o proprietate în suprafață de", "prin constituirea dreptului de proprietate", "TOTAL", "TOTAL GENERAL (A+B)" și "arabil", au fost sau nu executate de către F.A.N. sau de către oricare altă persoană, întrucât sunt grafisme extrem de simplificate, lipsite de elemente cu valoare de identitate grafoscopică.

Tot în rechizitoriu s-a mai reținut că din declarațiile inculpatului F.A.N. sunt în totalitate sincere, acesta descriind desfășurarea evenimentelor astfel cum a fost reținute în situația de fapt. Inculpatul P.C.C. a recunoscut că a falsificat o carte de identitate pe numele de P.C., pe care a aplicat fotografia prietenului său F.A.N. și i-a înmânat-o acestuia. Declară însă că nu știa la ce o folosește. Aceste afirmații sunt contrazise atât prin declarațiile inculpatului F.A.N., care declară că dacă "afacerea reușea", autorul falsului urma să primească 1.000 de euro, cât și din interceptările telefonice. Astfel, inculpatul F.A.N. discută cu I.G., cel care l-a însoțit la notariat, căruia îi solicită "documentul" cu care s-a prezentat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare motivând că, dacă nu îl va prezenta lui C. pentru a-l vedea și a-l distruge, acesta din urmă va renunța să-i mai faciliteze astfel de documente.

Inculpatul I.G. a refuzat să dea declarații în fața organelor de urmărire penală, însă în fața instanței de judecată, în momentul arestării, a recunoscut că i-a făcut inculpatului cunoștință cu partea vătămată S.Z.P. și, dacă reușeau să vândă terenul, urma să primească 25% din preț. Faptul că inculpatul știa că înscrisurile prezentate notarului public sunt false, rezultă și din aceea că, în momentul în care a realizat că nu mai pot efectua vânzarea, el a fost cel care le-a recuperat de la notar pentru a nu fi descoperiți de către organele de urmărire penală.

În faza cercetării judecătorești s-a audiat partea vătămată S.Z.P. și inculpații I.G. și F.A.N. care au declarat că doresc să beneficieze de art. 3201 C. proc. pen. Inculpatul P.C.C. a declarat că nu recunoaște învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare a instanței, fiind nevinovat. Pentru inculpații F.A.N. și I.G. s-au administrat probatorii cu înscrisuri în circumstanțiere.

Față de poziția procesuală a inculpatului P.C.C., instanța de fond a procedat la reaudierea părții vătămate S.Z.P. pe situația de fapt și a martorilor B.N., P.C., I.L.M., D.G.

Din analiza materialului probator existent la dosar, tribunalul a reținut situația de fapt din rechizitoriu, cu următoarele precizări:

În sarcina inculpatului F.A.N. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. sub forma tentativei. Aceeași infracțiune s-a reținut în sarcina inculpatului I.G. sub forma complicității la tentativă.

Instanța de fond a constatat, din analiza materialului probator administrat, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, existența condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească tentativa și care o deosebesc de actele preparatorii și de infracțiunea consumată. existența rezoluției de a săvârși infracțiunea de înșelăciune care a fost pusă în executare, iar executarea nu și-a produs rezultatul, independent de voința inculpaților, tentativa terminată proprie.

În literatura juridică s-a statuat că nu interesează cauza care determina neproducerea rezultatului tentativei proprii terminate. Nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 20 alin. (3) C. pen. pentru că nu este vorba de acte de executare fără caracter penal sau situația în care fapta nu s-a consumat din cauza modului cum a fost concepută executarea ei, "defecțiunea" trebuind să existe chiar în momentul conceperii (în plan psihic) a modului de executare a acțiunii. Analiza probatoriului administrat duce la concluzia că inculpatul F.A.N. a propus inculpatului I.G., care se ocupa cu intermedieri imobiliare, să găsească un cumpărător pentru vânzarea unui teren situat în comuna Ștefăneștii de Jos, Județul Ilfov. Inculpatul F.A.N. era în posesia unui titlu de proprietate emis pe numele de P.C., care atesta proprietatea pentru suprafața de teren de 3.000 mp. Pentru a duce la îndeplinire planul infracțional, inculpatul F.A.N., după ce a vorbit cu coinculpatul I.G., a falsificat, prin adăugirea unei mențiuni pe actul original al titlului de proprietate, că terenul a fost atribuit numitului P.C. prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991. De asemenea a falsificat și suprafața de teren pentru a crea aparența de 10 ha, prin adăugarea unui "O" și a cifrei "1" la rubrica respectivă. Pe reversul titlului de proprietate a scris doua suprafețe de teren de 1.200 ha și respectiv 8.800 mp, completând toate rubricile. Inculpatul F.A.N. a falsificat în acest mod titlul de proprietate pentru că inculpatul I.G. i-a spus că îi va face cunoștință cu un client care dorește să cumpere 8.800 mp teren, iar pe titlu suprafața menționată era mai mică - 5.000 mp. La întâlnirea cu partea vătămată S.Z.P., inculpații au stabilit împreună prețul vânzării ca fiind de 80.000 euro, din care, conform înțelegerii dintre ei, inculpatul I.G. urma să primească 25%.

Cele doua parcele trecute de inculpatul F.A.N. pe reversul titlului de proprietate falsificat existau în realitate pe planul parcelar al comunei Ștefăneștii de Jos, însă nu erau trecuți proprietarii, fapt cunoscut de inculpatul F.A.N.

Împreuna cu titlul de proprietate falsificat la notariat inculpații au mai depus și o carte de identitate falsificată de inculpatul P.C.C. la rugămintea inculpatului F.A.N. Nu rezulta din probele existente la dosar - declarația inculpatului F.A.N., ale inculpatului I.G., ale martorilor I.I.M., D.G.D., P.C., B.N. că inculpatul P.C.C. a avut cunoștința de activitatea infracțională a inculpaților F.A.N. și I.G. cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei și respectiv a complicității la tentativă, așa cum se reține în considerentele rechizitoriului: inculpatul F.A.N. a solicitat inculpatului P.C.C. să îi contrafacă o carte de identitate, fără a preciza scopul în care urma să fie utilizată. Inculpatul F.A.N. a declarat că nu i-a povestit inculpatului P.C.C. cu ocazia discuțiilor ce au fost purtate la domiciliul acestuia sau la telefon în legătură cu falsificarea cărții de identitate numele de P.C., despre falsificarea titlului de proprietate, de vânzarea suprafețelor de teren părții vătămate S.Z.P., despre prețul vânzării și de toată activitatea infracțională cu privire la vinderea terenului către partea vătămată S.Z.P.

Partea vătămata S.Z.P. a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul P.C.C., nu a auzit de persoana lui, nu a purtat discuții cu acesta sau cu ceilalți inculpați din care să rezulte o eventuală contribuție a acestuia la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, aspecte ce rezultă și din declarațiile martorilor menționați.

Pentru aceste considerente, instanța de fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatul P.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. Achitarea în conformitate cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. este fundamentată de faptul că deși fapta există în materialitatea ei și constituie infracțiune nu a fost săvârșită de inculpatul P.C.C., în forma complicității la tentativă.

La domiciliul său, în prezența inculpatului F.A.N., inculpatul P.C.C. a accesat baza de date care circula pe internet și a descoperit o persoana cu numele de P.C. L-a fotografiat pe inculpatul F.A.N. urmând ca să prelucreze o carte de identitate cu numele de P.C. Inculpatul F.A.N. a precizat că, pentru serviciile făcute va primi suma de 1.000 euro, fără a explica pentru ce anume îi folosea cartea de identitate falsificată. După o săptămână inculpatul P.C.C. l-a anunțat telefonic pe inculpatul F.A.N. ca a realizat cartea de identitate falsificată cu numele de P.C., Seria X. nr. Y, pe care inculpații F.A.N. și I.G. au atașat-o la titlu de proprietate falsificat de inculpatul F.A.N. și cu care s-au prezentat la biroul notarial. Falsul întocmit de inculpatul P.C.C. avea seria și numărul unei cărți de identitate emise la data de 11 februarie 2008 unei persoane de sex feminin pe nume S.S., fiica lui G. și E.,CNP-ul de pe cartea de identitate falsificată aparținea numitului P.C., fiul lui N. și J., date "culese" de inculpatul P.C.C. din propriul calculator.

Declarația inculpatului s-a coroborat cu mențiunile cuprinse în procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la inculpatul P.C.C., unde au fost găsite și ridicate diferite instrumente folosite la falsificarea de documente oficiale, un sistem informatic medii de stocare a datelor și nu în ultimul rând fotocopia suport hârtie a cărții de identitate falsificată, emisă pe numele de S.S. a cărei serie coincide cu cea de pe cartea de identitate falsificată și folosită de inculpatul F.A.N. la notariat. Din convorbirile telefonice purtate de inculpații F.A.N. și P.C.C. rezultă că cel din urmă se ocupa cu falsificarea documentelor la solicitarea inculpatului F.A.N. Este vorba de alte documente pe care inculpatul P.C.C. le falsifica - contract de munca pe numele unor persoane identificate pe raza comunei Ștefăneștii de Jos - I.G., M.C., M.C., o carte de identitate ce urma să fie contrafăcută pe numele "L.", în vârstă de 16 ani.

Față de acestea, instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul P.C.C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și a înlăturat ca nesinceră poziția acestuia de nerecunoaștere a săvârșirii acestei infracțiuni, infracțiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.C.C., instanța de fond a avut vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana acestuia, care a mai suferit condamnări, fiindu-i incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., iar în cauza de față a dat dovadă de nesinceritate.

Instanta de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în ceea ce privește pedepsele accesorii.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, săvârșită de inculpatul F.A.N. și complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpatul I.G., tribunalul a constatat, din analiza materialului probator, ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune (art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.) în forma tentativei în dauna părții vătămate S.Z.P. săvârșită de inculpatul F.A.N.

Cu privire la inculpatul I.G., tribunalul a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, a fost săvârșită de inculpat, motiv pentru care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativa la înșelăciune (art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Cu privire la individualizarea pedepse, instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite și de persoana inculpaților, care au recunoscut și regretat faptele comise, au colaborat cu organele la urmărirea penală, au avut comportare sinceră în cursul procesului penal, nu au săvârșit anterior fapte antisociale, având un comportament corect înainte de săvârșirea acestor infracțiuni, iar partea vătămată nu a fost prejudiciată, fiind astfel îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 74 C. pen. lit. a) și c) C. pen. pentru a fi aplicat inculpaților.

Acordarea circumstanțelor atenuante este determinată de conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii și nu doar că nu au antecedente penale, săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză, în opinia instanței, fiind accidentală în viața inculpaților.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul F.A.N. a avut o comportare sinceră în cursul procesului, a recunoscut de la început că a comis fapta și a relatat exact împrejurările legate de aceasta.

Ca modalitate de executare a pedepselor închisorii aplicate inculpaților F.A.N. și I.G., instanța de fond a aplicat și dispozițiile art. 861 C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Lăsarea în libertate a inculpaților F.A.N. și I.G. pe o durata de timp, denumită termen de încercare este o perioadă în care aceștia trebuie să îndeplinească anumite obligații stabilite de instanța, având în vedere art. 862 C. pen. și respectiv art. 863 alin. (1) și (3) C. pen. S-a atras atenția inculpaților și asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile disp. art. 864 C. pen. în temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., instanța de fond a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, iar conform art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2011 la punerea în libertate.

Pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere inculpaților F.A.N. și I.G., tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute în art. 861 C. pen. privitoare la pedeapsa aplicată, la persoana inculpaților și aprecierea instanței ca pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia care se vor îndrepta și fără executarea efectivă a pedepselor.

Având în vedere că partea vătămată S.Z.P. nu a fost prejudiciată prin activitatea infracțională a inculpaților, tribunalul a luat act ca aceasta nu s-a constituit parte civilă.

Bunurile ridicate de la inculpații F.A.N. și I.G. cu ocazia perchezițiilor domiciliare fiind folosite la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea lor astfel: de la inculpatul P.C.C. a bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 25 august 2011 și enumerate în procesul-verbal de percheziție domiciliară de la acea dată, sigilate cu sigiliul MAI nr. 29396, menționate în "Dovada" Seria H nr. 0012217 din 04 octombrie 2011 și introduse în Camera de Corpuri Delicte din cadrul Politiei sector 1 conform "Raportului" din 04 octombrie 2011 întocmit de D.G.P.M.B. Sector 1 Poliție - Serviciul Investigații Criminale și confiscarea de la inculpatul I.G. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 25 august 2011 la domiciliul acestuia și menționate în procesul-verbal încheiat de organele de politie D.G.P.M.B. - Poliția Sector 1- Serviciul Investigații Criminale la acea data.

Având în vedere că s-a dispus confiscarea bunurilor menționate, cererea de restituire a acestora, formulată de C.M.G. a fost respinsă ca neîntemeiată.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea cărții de identitate seria RT nr. Y, CNP 1760420424521 pe numele de P.C. și a Titlului de proprietate falsificat nr. 43078/10 mai 1999, emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - Ilfov.

Împotriva sentinței au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații F.A.N. și P.C.C.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpatului P.C.C. pentru săvârșirea complicității la înșelăciune, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a participat la săvârșirea acestei infracțiuni prin punerea la dispoziția inculpatului F.A.N. a buletinului său de identitatea, pentru a se prezenta la notar și a încheia acele acte.

Un alt motiv de apel vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, apreciind că instanța de fond nu a avut în vedere gravitatea faptelor comise, mijloacele folosite pentru săvârșirea infracțiunilor precum și faptul că inculpatul P.C.C. este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Apărătorul apelantului inculpat F.A.N. a solicitat casarea Sentinței penale nr. 232 din data de 29 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul penal nr. 73071/3/2011 și achitarea, urmând a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul la momentul săvârșirii faptei nu a avut discernământ, suferind de SIDA în fază terminală.

Cât privește apelul declarat de către inculpatul P.C.C., acesta a vizat achitarea sa, apreciind că fapta nu există, în cauză neexistând înscrisuri falsificate, la percheziție fiind găsite doar documente în format electronic despre care se presupune că urmau a fi falsificate. în ceea ce privește cheltuielile judiciare a arătat că instanța de fond avea obligația să evidențieze suma datorată de către fiecare inculpat în parte.

Analizând hotărârea apelată, atât prin prisma criticilor formulate de către apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel prin Decizia penală nr. 313A din 30 octombrie 2012, a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București. A desființat în parte sentința atacată și, rejudecând,

I. În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.A.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. proc. pen. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul F.A.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

II. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 3201 pct. 7 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

III. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.C.C. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins ca nefondate apelurile inculpaților F.A.N. și P.C.C..

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții-inculpați la câte 600 RON cheltuieli judiciare a statului, din care onorariile avocaților din oficiu, în cuantum de câte 200 RON.

Pentru a pronunța decizia penală, Curtea de Apel a considerat că Tribunalul a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică, dar și vinovăția inculpaților în raport de acuzațiile care li se aduc prin actul de inculpare.

Curtea apreciază că în mod corect s-a stabilit că inculpatul P.C.C. a falsificat o carte de identitate pe numele P.C., care a fost ulterior folosită de către coinculpatul F.A.N. pentru a o induce în eroare pe partea vătămată S.Z.P. cu ocazia efectuării unei tranzacții vizând un teren în suprafață de 38.800 mp în extravilanul comunei Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov.

Această situație de fapt rezultă din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză: sesizarea formulată de către notarul public I.L.M., precum și declarația dată de aceasta; declarația martorei D.G.D., secretară în cadrul Biroului Notarului Public I.L.M.; procese-verbale și planșe fotografice efectuate cu prilejul recunoașterii de pe fotografie judiciară a inculpatului F.A.N. de către martorele I.L.M. și D.G.D.; declarațiile date de partea vătămată, cetățeanul german S.Z.P.; proces-verbal și planșa cu fotografii judiciare întocmite cu ocazia efectuării unei recunoașteri de pe fotografia judiciară a inculpatului F.A.N. de către partea vătămată S.Z.P.; înscrisurile prezentate în fața notarului public I.L.M. de către inculpatul F.A.N., sub identitatea falsă de P.C.; proces-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia verificării cărții de identitate folosită de către inculpatul F.A.N. la notarul public sus-menționat din care rezultă că aceasta cuprinde date false; declarație martor P.C., conform căreia acesta a înstrăinat terenul în cauză cu mai mulți ani în urmă, însă în cursul anului 2010, un vecin, B.N., a insistat să-i dea o copie a titlului de proprietate al terenului, pentru a cerceta dacă s-a realizat vânzarea, nemaiprimind actul înapoi; raport de constatare tehnico-științifică nr. 214692 din 02 noiembrie 2011 întocmit de către specialiștii din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic; adresa nr. 8848C din 26 mai 2011 prin care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov a pus la dispoziția organelor de urmărire penală copii, conforme cu originalul, ale terenurilor menționate în titlul de proprietate falsificat, prezentat de către inculpatul F.A.N.; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației emisă de către Tribunalul București, la data de 05 aprilie 2011; procese-verbale întocmite de organele de poliție cu prilejul efectuării unor percheziții imobiliare la domiciliul inculpaților F.A.N., P.C.C. și I.G.

De altfel, inculpatul F.A.N. a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat aplicarea procedurii simplificate, ceea ce pune sub semnul întrebării temeinicia demersul său de a solicita instanței de control judiciar achitarea pentru infracțiunile care i s-au reținut în actul de inculpare.

În ce-l privește pe inculpatul P.C.C., Curtea constată că în mod justificat s-a dispus condamnarea sa sub aspectul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, art. 288 C. pen. Relevante sunt în acest sens declarațiile inculpatului F.A.N., la care s-a făcut referire și procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpatului P.C.C., ocazie cu care au fost găsite și ridicate diferite instrumente folosite la falsificarea de documente oficiale (imprimantă, lampă cu ultraviolete, laminor, folie din material plastic pentru laminare, suport din carton plastifiat, cerneală invizibilă), un sistem informatic, medii de stocare a datelor, precum și o fotocopie pe suport de hârtie a unei cărți de identitate emisă pe numele S.S., a cărei serie coincide cu cea înscrisă pe cartea de identitate falsificată folosită de către inculpatul F.A.N. în fața notarului public I.L.M.

Curtea reține că împrejurarea că acesta a negat săvârșirea faptei și chiar a încercat să acrediteze o versiune total neplauzibilă a desfășurării evenimentelor ("eu am scos la imprimantă o copie a acestei cărți de identitate, explicându-i în concret inculpatului F.A.N. că nu se poate folosi pe dischetă, însă acesta, profitând de atenția mea, a copiat-o sub formă electronică"), nu-l exonerează de răspundere, câtă vreme declarațiile sale sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Instanta de apel constată legală soluția de achitare dispusă de către instanța de fond sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., având în vedere că din materialul probator administrat în cauză nu s-a putut stabili că acesta a avut cunoștință de activitatea infracțională desfășurată de către coinculpați în dauna părții vătămate S.Z.P. și, mai mult, că i-ar fi ajutat în tentativa de a o induce în eroare pe aceasta. Această situație de fapt este confirmată și de către inculpatul F.A.N., care a declarat în mod constant că, deși i-a solicitat sus-numitului să-i contrafacă o carte de identitate, nu i-a precizat și scopul. De asemenea, nici partea vătămată nu a relevat, în declarațiile sale vreo contribuție la încercarea de inducere în eroare a sa din partea inculpatului P.C.C., precizând că nu-l cunoaște și nici nu a purtat vreo discuție cu acesta referitoare la vânzarea-cumpărarea unui teren.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că și în condițiile valorificării dispozițiilor art 74 lit. a) și c) C. pen. - 76 C. pen., respectiv ale art. 3201 C. proc. pen. în cazul inculpaților F.A.N. și I.G., se impune reaprecierea tratamentului sancționator aplicabil sub aspectul modalității de executare a pedepselor.

Cum din actele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpații sunt persoane cu un potențial criminogen ridicat, aspect care, coroborat cu atitudinea lor de desconsiderare a normelor de conviețuire socială, indică reduse posibilități de reintegrare în societate, se justifică aplicarea unor pedepse care să fie executate în regim de deținere.

Ca atare, față de dispozițiile art. 72 C. pen., dar și de cele prevăzute de art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei, Curtea apreciază că pedepse sub minimul special prevăzut de lege, executate în regim de detenție se justifică și dau eficiență și circumstanțelor personale favorabile inculpaților.

Referitor la critica procurorului vizând soluționarea laturii civile, Curtea nu o împărtășește, întrucât, pe de-o parte, instanța de fond s-a pronunțat expres în considerentele sentinței cu privire la acest aspect ("având în vedere că partea vătămată S.Z.P. nu a fost prejudiciată prin activitatea inculpaților, tribunalul va lua act că aceasta nu s-a constituit parte civilă), iar, pe de altă parte, că lacuna din dispozitiv a fost complinită prin încheierea de îndreptare a erorii materiale evidente din 11 aprilie 2012.

Cât privește critica formulată de către inculpatul P.C.C. conform căreia instanța de fond avea obligația să evidențieze suma datorată de către fiecare inculpat în parte drept cheltuieli judiciare, se constată că este nefondată, câtă vreme instanța de fond, în stabilirea acestora, s-a conformat exigențelor art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 313A din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații F.A.N., P.C.C., I.G.

În recursul Ministerului Public se solicită admiterea recursului conform cazului de casare reprezentat de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (achitarea inculpatului P.C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.).

În susținerea recursului, se consideră că din probele administrate în cauză, în principal declarațiile inculpatului F.A.N., procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate între cei doi, reiese că inculpatul P.C.C. cunoștea că documentul falsificat de dumnealui va fi folosit în cadrul unei activități infracționale. Inculpatul F.A.N. a declarat că înțelegerea sa cu P.C.C. era ca suma de 1.000 euro să fie plătită pentru efectuarea activității, necunoscând într-adevăr scopul expres în care va fi folosit actul de identitate, dar având cunoștință de faptul că va fi folosit într-o activitate infracțională.

În considerarea acestei situații de fapt, arată procurorul de ședință faptul că inculpatul P. ar fi solicitat, în momentul în care a fost revocată înțelegerea, actul de identitate pentru a-l distruge.

Aceste aspecte sunt confirmate și de convorbirea telefonică efectuată între inculpatul F. și I.G., primul solicitându-i celui de-al doilea documentul cu care s-a prezentat la notariat, motivând că "dacă nu-l va prezenta lui C. pentru a-l vedea și a-l distruge, acesta renunța să-i mai faciliteze astfel de documente".

În urma percheziției informative efectuate asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului P., procurorul de ședință arată că s-a stabilit că acestea conțineau numeroase documente oficiale scanate, cărți de identitate emise pe diferite nume, certificate de naștere, impresiuni ale unor ștampile, fișiere ce conțin informații cu privire la dimensiunile cărților de identitate, conținutul acestora și alte date tehnice.

Totodată, din convorbirile efectuate între inculpatul P. și inculpatul F. reiese că primul se ocupa de falsificarea de documente la cererea celui de-al doilea, având, în mod evident, cunoștință de activitatea infracțională a acestuia din urmă.

Nu au fost susținute motivele scrise de recurs ale parchetului referitoare la greșita individualizare a pedepselor inculpaților F.A.N. și I.G.

Motivul de recurs având ca temei nelegalitatea deciziei Curții de Apel București vizează sancțiunea pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 288, art. 291 și art. 293 C. pen., reținute în sarcina inculpatului F.

Recurentul I.G. a invocat art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel București și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței Tribunalului București, care a analizat în mod detaliat și a argumentat temeinic modul în care a individualizat pedepsele, dând valoare atât circumstanțelor reale, cât și celor personale, reținând că inculpatul a recunoscut faptele și a dorit aplicarea art. 3201 C. proc. pen., precum și că este familist, fără antecedente penale, că a fost și a rămas încadrat în muncă, astfel încât beneficiul suspendării condiționate nu contravine, ci îndeplinește scopul pedepsei.

Recurentul F.A.N. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., individualizarea pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen., criticând, de asemenea, înlăturarea beneficiului suspendării condiționate. Apărarea solicită a se analiza și actele medicale depuse la dosarul cauzei, precum și faptul că inculpatul o are pe mama sa în întreținere, astfel încât să se dispună apărătorul ales reiterează solicitarea admiterea recursului, casarea Deciziei Curții de Apel București și menținerea sentinței Tribunalului București.

Recurentul P.C.C. a invocat art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., considerând nelegală Decizia penală nr. 313 din 30 octombrie 2012, întrucât instanța de apel nu a procedat la ascultarea inculpatului, în condițiile în care parchetul, prin calea de atac, solicită majorarea pedepsei, ceea ce reprezintă, în opinia apărării, o încălcare a drepturilor apărate de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În acest sens, se arată că nu se poate reține că dreptul la apărare presupune doar prezența inculpatului în fața instanței asistat de apărător, fiind necesar să existe posibilitatea acestuia de a se apăra, producând efectiv probe în fața instanței, astfel încât aceasta să își poată forma direct și nemijlocit convingerile cu privire la faptă, săvârșirea faptei, circumstanțele, pentru a se pronunța o decizie temeinică.

Un al doilea motiv de casare invocat de apărător se întemeiază pe dispozițiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., considerând că cele două instanțe au dispus în mod greșit condamnarea inculpatului, în condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 288 C. pen.

Astfel, apărătorul arată că această infracțiune se consumă în momentul în care a fost încheiată acțiunea de falsificare și a fost folosită în scopul de a produce efecte juridice, însă din probatoriul administrat reiese că inculpatul F. s-a adresat inculpatului P. cu o cerere de a-i face o demonstrație pe calculator asupra modalității de modificare a unui act de identitate, motivat de faptul că inculpatul F. lucra la un birou notarial și dorea să știe dacă este posibil să se realizeze așa ceva.

Cel de-al treilea motiv de casare este art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroare gravă de fapt și soluție de condamnare.

În subsidiar, se solicită a se dispune reindividualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului P., prin orientarea spre minimul special, în temeiul dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., luând în considerare gradul de pericol social concret al faptei și circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Analizând Decizia penală nr. 313A din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, instanța de recurs consideră criticile ca nefondate pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

Cazul de casare a fost invocat de către Ministerul Public cu privire la achitarea inculpatului P.C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de către P.C.C. cu privire la condamnarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen.

Criticile sunt nefondate.

Ambele instanțe, de fond și de apel, au reținut aceeași situație de fapt și au dat aceeași semnificație faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P., achitându-l pentru înșelăciune și condamnându-l pentru fals material în înscrisuri oficiale. Probele administrate în apel nu au schimbat situația de fapt. Nici Ministerul Public și nici inculpatul P., deși au formulat același critici în apel ca și cele din recurs, nu au administrat în apel probe de natură să conducă la o schimbare a soluției instanței de fond.

Inculpatul P. a fost reaudiat în apel, în cuprinsul încheierii de ședință din 11 octombrie 2012, precizându-se faptul că instanța de apel a procedat la audierea sa, declarația fiind atașată la dosarul cauzei și evaluată alături de declarația dată la instanța de fond în stabilirea situației de fapt și semnificației actelor sale. Față de poziția procesuală a inculpatului P.C.C., instanța de fond a procedat la reaudierea părții vătămate S.Z.P. pe situația de fapt și a martorilor B.N., P.C., I.L.M., D.G.

Ambele instanțe s-au pronunțat în același mod asupra vinovăție inculpatului, reținând în mod concordant probele care au condus la soluția de achitare pentru infracțiunea de înșelăciune și la soluția de condamnare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, astfel că niciuna dintre criticile formulate nu se încadrează în cazul de casare vizând grava eroare de fapt.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există. Cazul de casare invocat nu se referă la interpretarea probelor cu privire la consecințele juridice date faptelor reținute, caz de casare care se analizează conform art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., atunci când vizează achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii sau conform art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. atunci când se referă la încadrarea juridică dată faptelor (instanța de recurs va analiza separat aceste două motive de casare).

Pentru clarificarea motivului de casare i s-a solicitat recurentului să indice proba pe care s-a întemeiat instanța de apel pentru a dispune o greșită condamnare, s-a precizat că s-a reținut eronat că inculpatul P. a acceptat că va fi remunerat, cunoscând scopul în care va fi folosită cartea de identitate falsificată, atâta timp cât inculpatul F. a declarat, fără echivoc, în fața Tribunalului București că nu i-a mărturisit niciodată inculpatului P. la ce urmează a folosi acea imprimare a cărții de identitate. Susținerea inculpatului cu privire la primirea sau acceptarea promisiunii unei sume de bani nu poate produce niciun efect asupra infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, având în vedere că acest element de fapt nu este inclus în conținutul laturii obiective, care include doar actul contrafacerii și aptitudinea acestuia de a produce efecte juridice.

Situația de fapt privindu-l pe inculpat a fost, în mod constant, corect reținută, atât de instanța de fond cât și de cea de apel. Critica recurenților Ministerul Public și inculpatul P.C.C. este nefondată, având în vedere că ceea ce se contestă este interpretarea situației de fapt (cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunilor), astfel cum a fost reținută de instanța de fond și de către cea de apel).

Cazul de casare prevăzut de ort. 385 pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Cazul de casare a fost invocat de către P.C.C.

Critica este nefondată.

Fapta prevăzută de art. 288 C. pen. constă în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice. Fapta constituie infracțiune doar dacă privește un înscris care are putere probatorie și relevanță juridică (în cazul unei cărți de identitate, actul probează datele posesorului și produce efecte în relațiile cu terții ori de câte ori legea leagă certificarea voinței părților de identificarea acestora, de exemplu, ca în cazul unui contract). Înscrisul falsificat trebuie să aibă aparența unui înscris autentic și să fie de natură să producă consecințe juridice (de exemplu, atunci când noua carte de identitate a rezultat din scanarea unei cărți de identitate reale și folosirea unei alte fotografii în locul celei a titularului).

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valorile apărate de lege, realitatea, adevărul, încrederea pe care înscrisurile oficiale sunt destinate să le prezinte. Legiuitorul a incriminat falsul în înscrisuri oficiale ca o infracțiune de pericol, astfel încât consumarea infracțiunii are loc în momentul în care acțiunea de falsificare a fost dusă până la capăt. În acest moment, al finalizării acțiuni de falsificare, se produce urmarea socialmente periculoasă, prin crearea unui înscris cu aparență de autenticitate și aptitudine de a produce consecințe juridice. Un înscris oficial modificat în mod ilicit aduce atingere veridicității actelor oficiale prin simpla sa existență. Legea nu cere să se și producă în mod efectiv alte consecințe juridice în afara alterării încrederii în actele oficiale, iar pentru existența infracțiunii nu interesează nici mobilul și nici scopul urmărit de făptuitor.

În speță a fost modificat un înscris oficial, constând într-o carte de identitate, prin inserarea unei fotografii a unei alte persoane. Elementele constitutive ale infracțiunii au constat pentru inculpatul P.C.C. în alterarea adevărului înscris în conținutul unei cărți de identitate prin includerea fotografiei inculpatului F.

Astfel, probatoriul a indicat cu privire la inculpatul P. faptul că:

- l-a fotografiat pe inculpatul F.A.N. și a transpus datele respective împreuna cu fotografia inculpatului F.A.N., pe imaginea scanată a unei cărți de identitate pe care o deținea în calculatorul personal și pe care o folosea ca model;

- a imprimat pe un suport de hârtie cartea de identitate realizată în format electronic;

- la domiciliul său a fost găsită cu ocazia percheziției domiciliare fotocopiei cărții de identitate seria P.M. nr. Y emisă pe numele S.S., despre care inculpatul P.C.C. a declarat că nu își mai amintește împrejurările în care a intrat în posesia sa;

- latura subiectivă, prevederea rezultatului faptei și acceptarea producerii sale, este probată de faptul că la domiciliul inculpatului P. au fost găsite un număr mare de modele de acte și ștampile (percheziția informatică asupra sistemelor informatice și a mediilor de stocare a datelor, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la domiciliul inculpatului P.C.C., a stabilit că acestea conțin o serie de documente oficiale scanate (cărți de identitate emise pe diferite nume, diplome de bacalaureat, certificate de naștere, unele dintre acestea extinse la rezoluții foarte mari pentru a fi ușor de modificat și pe care se observă modificări efectuate în cadrul paragrafelor destinate datelor de identitate), impresiuni ale unor ștampile, un folder ce conține un pachet de programe denumit "Poliție București" (program de aflat adresa după nume și CNP), diferite foldere denumite "Verificare CNP" și "Date CI", fișiere-document ce cuprind informații referitoare la dimensiunile cărților de identitate, conținutul acestora și alte date tehnice, fotografii-bust ale unor persoane, precum și o carte de identitate color, necompletată.

- convorbirile telefonice purtate de inculpații F.A.N. și P.C.C. arată că P. se ocupa cu falsificarea documentelor la solicitarea inculpatului F.A.N.: contract de muncă pe numele unor persoane identificate pe raza comunei Ștefăneștii de Jos - I.G., M.C., M.C., o carte de identitate ce urma să fie contrafăcută pe numele "L.", în vârstă de 16 ani.

Față de faptul că inculpatul a falsificat efectiv o carte de identitate prin aplicarea unui alte fotografii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. Actul de identitate astfel contrafăcut a fost folosit la notar. Lipsa consecințelor juridice cu privire la încheierea contractului de către inculpatul F. a fost rezultatul verificărilor făcute de notar și nu influențează vinovăția inculpatului P. Conform jurisprudenței, "persoana care plăsmuiește în întregime sau în parte un înscris oficial comite infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen, fără a fi necesar ca pentru existența acestei infracțiuni înscrisul să fie folosit" (Plenul Tribunalului Suprem, Decizia nr. 1/1970 cu privire la încadrarea juridică a faptei de a plăsmui un înscris oficial, în CD. 1970, p. 42).

Față de cele ce preced criticile sunt nefondate, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Cazul de casare a fost invocat de către P.C.C.

Critica este nefondată.

Instanta de recurs constată că Tribunalul și Curtea de Apel au evaluat în mod corect faptul că activitatea de contrafacere a unei cărți de identitate prin schimbarea fotografiei aplicate pe aceasta reprezintă infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la individualizarea pedepselor.

Cazul de casare a fost invocat de către F.A.N., P.C.C. și I.G., precum și în scris de Ministerul Public. Ministerul Public nu a mai susținut criticile formulate în scris cu privire la sancțiunile de 3 ani respectiv 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților F.A.N. și I.G.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpații F., P. și Ilie cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a sancțiunii, în acord cu instanța de apel, în recurs se apreciază că scopul efectiv al sancțiunii față de inculpații F.A.N. și I.G. nu poate fi atins fără privare de libertate. Elementele care conduc instanța de recurs la menținerea soluției Instanței de Apel sunt legate de caracterul premeditat al faptelor (vânzarea terenurilor altor persoane, cunoscând cine sunt adevărați proprietari), modalitatea elaborată prin care s-a dorit inducerea în eroare a cumpărătorului (cele doua parcele trecute de inculpatul F.A.N. pe reversul titlului de proprietate falsificat existau în realitate pe planul parcelar al comunei Ștefăneștii de Jos, însă nu erau trecuți proprietarii, fapt cunoscut de inculpatul F.A.N.), faptul că I.G. cunoștea adevăratul proprietar al terenului, (un consătean), suprafața terenului (38.000 mp), valoarea acestuia (80.000 euro).

În ceea ce îl privește pe P.C.C. antecedentele penale exclud posibilitatea aplicării suspendării executării pedepsei.

Față de cele ce preced, instanța găsește recursurile ca nefondate și face aplicarea art. 192 C. proc. pen cu privire la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații F.A.N., P.C.C. și I.G. împotriva Deciziei penale nr. 313A din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții intimați inculpați F.A.N. și I.G. la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul intimat inculpat P.C.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM