Human trafficking conviction rejected on cassation due to non-compliance with post-reform requirements for fact-based review grounds.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 722 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de disjungere a cauzei în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă defunctă M.T.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului C.M. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a faptelor inculpatului Z.M. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a faptelor inculpatei R.L. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a faptelor inculpatului A.A. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului G.D. din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.M. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior menționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a luat act că persoana vătămată G.I. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă M.T. ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate de folosință.

În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998; 999 C. civ., au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile C.F., C.F.L., Ș.A., I.C., L.G., G.A.M. și G.F.D.

În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 și 1003 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I.L.N. și au fost obligați în solidar inculpații C.M., Z.M., G.D., R.L. și A.A. la plata sumei de 2.000 euro, în echivalent lei în funcție de cursul BNR al zilei plății, cu titlu de daune morale către aceasta.

Instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, la data de 21 februarie 2011, în Dosarul nr. 1051D/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen., și trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului Z.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului G.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen. și trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatei R.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen. și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că în perioada septembrie - noiembrie 2008, inculpatul Z.M. a aderat și sprijinit gruparea constituită de inculpații C.M. și G.D., a transportat, transferat și cazat prin inducere în eroare, violență și amenințare un număr de nouă persoane, și anume C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ș.A. și I.C., după care le-a exploatat prin muncă.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate Ș.A., I.C., C.F.L., G.F.D., M.T., L.G., C.F., G.A.M. și I.L.N., declarațiile martorilor G.M., M.I. și G.I., declarațiile inculpatului C.M., înscrisuri, procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților de pe planșele fotografice de către părțile vătămate și planșele fotografice aferente, procesele-verbale de verificare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 22 februarie 2011 sub nr. 12904/3/2011.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior constatării, în baza art. 300 C. proc. pen., a regularității actului de sesizare, instanța l-a întrebat pe inculpatul C.M. dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, iar în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat, în baza art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., la audierea sa, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Avându-se în vedere faptul că aspectele relevate de inculpat cu ocazia audierii sale nu concordau cu cele reținute în sarcina sa în cuprinsul actului de sesizare, instanța, în baza art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., a respins cererea inculpatului C.M. de soluționare a cauzei potrivit procedurii simplificate, apreciind că poziția procesuală a inculpatului nu a fost una de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, astfel că s-a dispus continuarea judecății în baza procedurii de drept comun.

În cursul judecății, după citirea actului de sesizare, conform art. 322 C. proc. pen., a fost audiat inculpatul C.M., în conformitate cu dispozițiile art. 323 C. proc. pen., părțile vătămate C.F., Ș.A., I.L.N., L.G., C.F.L., G.F.D., M.T. și G.A.M., în conformitate cu dispozițiile art. 326 C. proc. pen. și martorii G.I., M.I., G.M., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei. Totodată, la data de 4 august 2011, a fost primit la dosarul cauzei extrasul pentru uz oficial din registrul de deces privind pe partea civilă M.T., decedată la data de 15 iulie 2011. La solicitarea instanței, față de dispozițiile art. 21 C. proc. pen., a fost atașată la dosarul cauzei Adresa din 3 august 2011 emisă de Camera Notarilor Publici, potrivit căreia, în urma verificărilor efectuate în evidențele aferente perioadei 1995 - la zi, nu a fost înregistrată pe rolul vreunui birou notarial public procedura succesorală de pe urma defunctei M.T.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că în cursul lunii septembrie 2008, la solicitarea coinculpatului G.D., inculpații C.M. și R.L. s-au preocupat de recrutarea mai multor persoane interesate de prestarea unor activități lucrative în Spania, motiv pentru care, în data de 4 septembrie 2008, inculpatul C.M. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate L.G., pe care o cunoștea anterior, situat pe strada S., unde a prezentat oferta de lucru mai multor persoane, spunându-le că se va pleca pentru a culege măsline, transportul și cazarea aferentă primei luni fiind asigurate de către el, urmând ca această datorie să fie acoperită din contravaloarea serviciilor prestate de persoanele interesate în primele două săptămâni de lucru.

De asemenea, a precizat acestora că fiecare coș cules va fi plătit cu 5 euro și că plecarea va avea loc pe data de 5 septembrie 2008, din Gara de Nord, cerând celor interesați actele de identitate în vederea achiziționării biletelor de transport. În data de 5 septembrie 2008, inculpații C.M. și R.L., împreună cu părțile vătămate C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ș.A. și I.C. au plecat cu un autocar în direcția Arad, pe drum inculpata R.L. întărind convingerea părților vătămate că vor primi banii cuveniți pentru munca depusă, că vor avea masa și cazarea asigurată, având astfel un rol în formarea convingerii că totul va fi bine când vor ajunge în Spania.

În Vama Nădlac, cei doi inculpați și părțile vătămate au fost coborâți din autocar întrucât biletele nu au fost achitate, motiv pentru care, după o noapte petrecută în gara Arad, în urma primirii de către inculpatul C.M. a unei sume de bani trimise de inculpatul G.D. din Spania, au plecat spre locul de destinație cu un microbuz. În localitatea Almonte, au fost așteptați de inculpatul G.D. care, împreună cu alte două persoane de sex bărbătesc, au amenințat șoferii microbuzului, folosind cuțite, și nu au mai achitat diferența de 600 euro reprezentând contravaloarea transportului, cele 13 persoane fiind transportate cu două vehicule și cazate într-un apartament aparținând inculpatului G.D., iar a doua zi au început să muncească, fără a se încheia vreun contract în acest sens, fără a li se restitui actele de identitate, care au rămas în posesia inculpatului C.M.

Programul de muncă era între orele 08:00 - 18:00, inclusiv sâmbăta, și uneori chiar duminica, promițându-li-se că vor fi plătiți la fiecare sfârșit de săptămână, lucru care însă nu s-a întâmplat. După terminarea programului de lucru, inculpații C.M., G.D. și Z.M. închideau persoanele în cauză în casă, în două camere locuind 12 - 13 persoane, ce erau supravegheate de către inculpații C.M., R.L. și Z.M. Inculpații A.A., G.D. și C.M. asigurau transportul la și de la plantație, iar inculpatul G.D. relaționa prin intermediul persoanei rămase neidentificate "K." cu angajatorul spaniol.

Din această ultimă locație, după aproximativ 10 zile, cele nouă persoane au fost mutate la o vilă situată pe un câmp, locație din care, după două zile, părțile vătămate C.F.L., Ș.A., I.L.N. și A.C. au sărit gardul, în timpul nopții, și au fugit în Sevilla, reclamând faptele la Consulatul României, situație ce l-a determinat pe inculpatul C.M. să le aducă actele de identitate, iar peste o lună să le aducă și pe celelalte persoane și să le abandoneze în Sevilla.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv:

- declarațiile martorului G.I., potrivit cărora, în cursul lunii septembrie 2008, cumnatul său, G.A.M., l-a întrebat dacă nu dorește să meargă la muncă în Spania la cules de măsline întrucât un individ pe nume C.M. oferă astfel de locuri de muncă și, întrucât era interesat, l-a însoțit pe cumnatul său pe strada Lipscani-Smârdan unde inculpatul C.M. le-a spus că transportul și cazarea le vor fi asigurate și că vor fi plătiți în funcție de numărul de coșuri de măsline strânse; în consecință, fiind de acord cu condițiile prezentate de inculpatul C.M., martorul s-a deplasat a doua zi la Gara de Nord de unde, împreună cu mai multe persoane care acceptaseră oferta de muncă, a luat un autocar și au plecat în direcția Arad, fiind coborâți din autovehicul în acea locație întrucât inculpatul C.M. nu achitase contravaloarea transportului; după o noapte petrecută în gară, inculpatul C.M. a primit o sumă de bani de la cumnatul său "D." și au continuat deplasarea cu un microbuz până în localitatea Almonte, Spania, unde au fost așteptați de "D." și de "A.", fiind urcați în două autoturisme și cazați inițial într-un apartament al lui "D." și, ulterior, într-o casă, pe un câmp; totodată, martorul a precizat faptul că, începând cu a doua zi, au fost duși la muncă în intervalul orar 08:00 - 18:00, fără a primi niciun ban, motiv care l-a determinat să profite de un moment de neatenție al inculpaților și să fugă împreună cu "nea I." în Sevilla;

- declarațiile părții vătămate C.F., potrivit cărora, la începutul lunii septembrie 2008, a fost întrebat de inculpatul C.M. dacă nu dorește să meargă să muncească în Spania unde urma să fie plătit cu suma de 50 euro pe zi, cazarea și transportul urmând a fi asigurate de către inculpat, iar în urma acceptării ofertei, s-a deplasat în data de 4 septembrie 2008 la domiciliul părții vătămate L.G., situat pe strada Smârdan unde, împreună cu alte persoane interesate de oferta inculpatului, s-a întâlnit cu inculpatul C.M., care le-a spus că plecarea va fi pe data de 5 septembrie 2008, din Gara de Nord, și le-a cerut actele pentru a achiziționa bilete de autocar; partea vătămată a precizat faptul că, în data de 5 septembrie 2008, au plecat cu autocarul, pe drum inculpata R.L.

întărindu-le convingerea că vor primi banii cuveniți pentru munca depusă, că vor avea masa și cazarea asigurată, având astfel un rol în formarea convingerii că totul va fi bine când vor ajunge în Spania, însă în Vama Nădlac au fost coborâți din autocar întrucât biletele nu au fost achitate; de aici, a arătat partea vătămată că au fost duși la Sibiu, de unde au luat un microbuz și au plecat în Spania unde, începând cu data de 8 septembrie 2008, au fost cazați inițial într-un apartament aparținând lui "D." în localitatea Almonte;

în ceea ce privește condițiile în care a prestat munca, a precizat că programul începea la ora 6 dimineața și se sfârșea la ora 18, personal culegând aproximativ 10 coșuri de măsline, un coș fiind plătit cu suma de 5 euro, fără a primi însă nicio sumă de bani; după o perioadă, cele treisprezece persoane aduse la muncă au fost mutate într-o vilă pe un câmp, unde au fost cazate până la sfârșitul lunii octombrie 2008, continuând să muncească în fiecare zi aproximativ 12 ore, la sfârșitul programului fiind încuiate și păzite de inculpatul C.M., fiul acestuia, Z.M., și de inculpatul G.D.; partea vătămată a mai arătat că inculpatul C.M. a început să-i amenințe, pe unii dintre ei chiar lovindu-i, motiv pentru care, într-o noapte, o parte dintre persoanele aduse au reușit să fugă din vila respectivă, sărind gardul; partea vătămată a mai precizat faptul că a fost contactată de inculpatul C.M. prin intermediul numitei S.G., solicitându-i să vină la florăria de la B.A. - Sucursala Unirii, unde urma să i se acorde o sumă de bani în vederea schimbării depoziției; totodată, aceeași parte vătămată a precizat faptul că, în momentul în care au ajuns în Almonte, au fost așteptați de inculpații A.A.

și G.D., unul din aceștia amenințând cu un cuțit șoferii microbuzului, care solicitau achitarea diferenței de bani pentru cursa efectuată și că erau transportați la locul de muncă cu două autoturisme, unul condus de inculpatul G.D. și de partea vătămată L.G., iar celălalt condus de inculpatul C.M., acesta din urmă împreună cu coinculpații R.L. și Z.M. lucrând alături de ei; s-a precizat, totodată, că pe durata nopții, cheile de la casă și de la curte erau puse într-un loc stabilit de toți, prin urmare oricine avea acces la acestea și putea pleca;

- declarațiile părții vătămate G.A.M., potrivit cărora, în cursul lunii septembrie 2008, socrii săi, C.F. și M.T., i-au spus că inculpatul C.M. oferă locuri de muncă în Spania la cules de măsline, motiv pentru care, fiind interesat de ofertă, s-a deplasat pe strada Lipscani-Smârdan, unde inculpatul le-a spus persoanelor prezente că el va asigura transportul, cazarea, iar pentru munca depusă vor fi plătiți în funcție de numărul de coșuri de măsline culese; în aceste condiții, a doua zi de dimineață, partea vătămată, împreună cu alte douăsprezece persoane, i-au înmânat inculpatului C.M. actele de identitate în vederea procurării biletelor de autocar, iar în data de 5 septembrie 2008, în jurul orelor 06:00, au plecat din Gara de Nord cu un autocar, fiind însă coborâți în Arad întrucât nu fuseseră plătite biletele de transport; partea vătămată a mai precizat faptul că a doua zi, în urma primirii de către inculpatul C.M. a unei sume de bani trimise de inculpatul G.D. din Spania, au plecat spre locul de destinație cu un microbuz, iar în localitatea Almonte au fost așteptați de inculpatul G.D. care, împreună cu alte două persoane de sex bărbătesc, au amenințat șoferii microbuzului folosind cuțite și nu au mai achitat diferența de 600 euro reprezentând contravaloarea transportului; partea vătămată a relevat în continuare faptul că cele 13 persoane au fost cazate într-un apartament aparținând inculpatului G.D., iar a doua zi au început să muncească, fără a se încheia vreun contract în acest sens; a mai precizat partea vătămată că toate documentele de identitate au fost păstrate de inculpatul C.M., care a precizat că, astfel, nimeni nu va pleca fără acordul său; potrivit acelorași declarații, programul de muncă era între orele 08:00 - 18:00, urmând să fie plătiți la fiecare sfârșit de săptămână, lucru care însă nu s-a mai întâmplat; din această locație, după aproximativ 10 zile, au fost mutați cu toții la o vilă situată pe un câmp, locație din care, după două zile, partea vătămată, împreună cu alte două persoane, a sărit gardul și a fugit în Sevilla, reclamând faptele și la Consulatul României, ceea ce l-a determinat pe inculpatul C.M. să le aducă actele de identitate, iar peste o lună, să le aducă și pe celelalte persoane și să le abandoneze în Sevilla;

în finalul declarației, partea vătămată a mai arătat că au fost exploatați prin muncă, sechestrați, atât în apartament, cât și în vilă, și amenințați atunci când au solicitat remunerarea pentru munca prestată, de către inculpații C.M., G.D. și Z.M., una dintre persoanele exploatate, "A.A.", fiind amenințată cu o sabie de către inculpații C.M. și G.D. întrucât nu muncea suficient;

- procesul-verbal de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către partea vătămată G.A.M. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă și lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaților R.L., Z.M., G.D., C.M. și A.A.;

- declarațiile părții vătămate I.L.N., potrivit cărora, în data de 3 septembrie 2008, a plecat împreună cu alte 12 persoane cu un autocar din Gara de Nord spre Spania, fiind coborâți din mijlocul de transport în Oradea întrucât nu fuseseră achitate biletele de transport; ulterior, inculpatul C.M., care se ocupa de organizarea transportului, a găsit un microbuz în Arad, de unde au plecat spre Spania, acesta spunându-le că primele două săptămâni vor munci pentru a-și acoperi cheltuielile de transport și că, începând cu următoarele săptămâni, vor fi plătiți pentru munca depusă; ajunși în Spania, în localitatea Almonte, șoferii microbuzului au fost amenințați cu arme albe de către inculpații G.D. și A.A. și, în consecință, nu a mai fost achitată diferența de bani; partea vătămată a relevat, de asemenea, că actele de identitate le-au fost oprite de inculpatul G.D. pentru a avea garanția că nu vor fugi, iar după aproximativ o lună de muncă, fără a fi remunerat, a cerut informații inculpaților G.D. și C.M., aceștia spunând că nu au primit nici ei de la angajatorul spaniol, motiv pentru care, împreună cu alte trei persoane, a fugit, ajungând în Sevilla, reușind să se întoarcă înapoi în țară cu sprijinul Consulatului României, care i-a achitat jumătate din biletul de transport; de asemenea, în perioada petrecută în Spania, au fost ținuți sub pază, iar pe durata nopții au fost închiși în casă;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către partea vătămată I.L.N. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă și lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaților R.L., Z.M., G.D., C.M. și A.A.;

- declarațiile părții vătămate L.G., potrivit cărora, la începutul lunii septembrie 2008, s-a întâlnit cu inculpatul C.M., care i-a propus să meargă la muncă în Spania la cules de struguri, asigurându-i-se cazarea și transportul, iar în primele trei săptămâni va lucra în contul acestor cheltuieli, ulterior urmând a primi bani pentru munca depusă; în data de 8 septembrie 2008, s-a deplasat împreună cu mai multe persoane din Gara de Nord până la Oradea, unde au fost coborâți din mijlocul de transport întrucât nu se plătise contravaloarea biletelor de transport, iar după o noapte petrecută în gară au mers în Arad, unde inculpatul C.M. a făcut rost de un microbuz reluându-și drumul către Spania; odată ajunși, a doua zi, au fost duși la muncă, la cules de măsline, un coș fiind plătit, potrivit informațiilor furnizate de inculpați, cu 5 euro, programul de muncă fiind între orele 6 și 18; partea vătămată a mai relevat faptul că, în timpul nopții, erau păziți să nu fugă, fiind încuiate atât porțile de la curte, cât și ușile de la camere de către inculpații C.M., G.D. și Z.M.; totodată, partea vătămată a precizat faptul că în momentul în care au început să solicite explicații pentru neplată, inculpații C.M., G.D. și Z.M. au început să-i amenințe și chiar să-i lovească, ceea ce i-a determinat pe o parte dintre cei aduși la muncă să fugă; partea vătămată a mai precizat că inculpata R.L. a întărit convingerea persoanelor exploatate că promisiunile sunt reale, că cel care ținea legătura cu patronul spaniol și încasa banii pentru munca lor era inculpatul G.D., inculpații C.M., A.A. și G.D. îi transportau la muncă și, ulterior, înapoi la vilă, iar pe timpul lucrului erau supravegheați atent de inculpații Z.M. și R.L., aceștia îndemnându-i să muncească mai mult și atrăgându-le atenția să nu fugă;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către partea vătămată L.G. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă și lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaților R.L., Z.M., G.D., C.M. și A.A.;

- declarațiile martorei G.M., potrivit cărora, la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie 2008, la reședința sa din București, sector 3, a venit fratele său, martorul M.I., însoțit de inculpatul C.M. și de mai multe persoane, care a spus că are nevoie de forță de muncă în Spania, la cules de măsline; inculpatul le-a spus că vor fi plătiți cu 5 euro pentru fiecare coș de măsline cules, că transportul și cazarea vor fi suportate de el, urmând ca acești bani să fie recuperați după primele săptămâni de muncă; întrucât nu poseda carte de identitate, a fost de acord ca fiica sa F.D. să plece la muncă, fapt ce s-a și realizat, însă după două săptămâni, fiica sa a sunat-o și i-a spus că nu a primit niciun ban pentru munca prestată și că inculpatul C.M. a vrut să o vândă pentru 5.000 euro, motiv pentru care l-a sunat pe inculpatul C.M., spunându-i să o trimită pe fiica sa acasă;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către martora G.M., a inculpaților R.L. și C.M.;

- declarațiile martorului M.I., potrivit cărora, la sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie 2008, la reședința unde locuia împreună cu sora sa, G.M. și nepoata G.F.D., a venit inculpatul C.M., care i-a făcut o ofertă de a merge la muncă în Spania, la cules de măsline, spunându-i în același timp să mai caute și alte persoane în același scop; întrucât el și sora sa nu aveau documente de identitate, a fost de acord ca nepoata sa să plece cu el, motiv pentru care, la data stabilită, a condus-o pe nepoata sa la Gara de Nord, de unde a plecat în Spania cu un autocar; după aproximativ două săptămâni, a fost sunat de nepoata sa care i-a spus că a muncit și că nu a primit niciun ban, că au vrut să o vândă cu suma de 5.000 euro și că a fost agresată, motiv pentru care l-a sunat pe inculpatul C.M., amenințându-l că va merge la poliție și va denunța fapta;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către martorul M.I., a inculpaților R.L. și C.M.;

- declarațiile părții vătămate I.C., potrivit cărora, în cursul lunii septembrie 2008, a acceptat propunerea inculpatului C.M. de a se deplasa la muncă în Spania, la cules de măsline, relevând totodată faptul că pe durata unei zile de muncă erau supravegheați de către inculpații G.D. și A.A. și numitul "K.", care le numărau coșurile și îi forțau să muncească mai mult, în caz contrar fiind bătuți; partea vătămată a mai precizat faptul că, în timpul nopții, erau închiși în camere și supravegheați îndeaproape de către inculpații C.M., Z.M. și R.L. și că munceau fără încetare de luni până duminică, ziua de lucru începând la 05:30 dimineața și terminându-se la ora 17:00;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către partea vătămată I.C., a persoanele care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă și lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaților R.L., Z.M., G.D., C.M. și A.A.;

- declarațiile părții vătămate Ș.A., potrivit cărora a acceptat propunerea inculpatului C.M. de a merge în Spania la muncă, în cursul lunii septembrie 2008, începând să culeagă măsline, programul de lucru fiind între 5 - 6 dimineața și 18:00, perioadă în care erau supravegheați și amenințați să muncească mai mult de către inculpații C.M. și R.L.; a mai arătat partea vătămată că, în repetate rânduri, le-a cerut inculpaților C.M. și G.D. banii cuveniți pentru munca prestată, însă aceștia l-au amenințat că-l omoară dacă nu termină cu solicitările, motiv pentru care, împreună cu I.L.N., C.F.L. și A.C., au fugit de la vila de pe câmp și au ajuns în Sevilla, unde au dormit pe bănci în parcuri;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către partea vătămată Ș.A., a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă și lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaților R.L., Z.M., G.D., C.M. și A.A.;

- declarațiile părții vătămate M.T., potrivit cărora, în luna septembrie 2008, s-a deplasat în Spania împreună cu soțul său, C.F., la muncă, la cules măsline, lucrând aproximativ 2 luni și jumătate, în fiecare zi, între orele 08:00 - 18.00, după programul de muncă fiind închiși în apartamentul inculpatului G.D. și păziți de către acesta și de către inculpatul Z.M.; după aproximativ 2 săptămâni, au fost mutați într-o casă pe un câmp din localitatea Almonte, programul de muncă rămânând același; potrivit acelorași depoziții, și în noua locație erau închiși și păziți după terminarea programului, după fuga a patru persoane, celelalte fiind amenințate cu cuțitul, spunându-li-se că vor avea probleme dacă vor fugi; partea vătămată a mai arătat că, la momentul în care inculpatul C.M., i-a propus să meargă în Spania, soția acestuia, inculpata R.L. i-a întărit convingerea că va primi bani pentru munca depusă, că va avea asigurată cazarea și masa, fiind practic indusă în eroare atât de către aceasta, cât și de soțul ei;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către partea vătămată M.T. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă și lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaților R.L., Z.M., G.D., C.M. și A.A.;

- declarațiile părții vătămate C.F.L., conform cărora inculpatul C.M. i-a prezentat lui și altor persoane interesate o ofertă de muncă în Spania, precizându-se că li se va asigura transportul și primele două săptămâni de cazare și masă, urmând ca aceste cheltuieli să fie restituite din salariu, concubina acestuia, inculpata R.L., susținând cele prezentate și precizând că totul este real, că vor fi plătiți întrucât soțul ei a mai dus și alți oameni, care au fost mulțumiți; partea vătămată a mai relevat că a acceptat oferta și, în consecință, s-a deplasat în Spania, la cules de măsline, programul fiind între 06:00 și 18:00; a mai arătat partea vătămată că, după ce se termina programul de lucru, inculpații C.M., G.D. și Z.M. îi închideau în casă, în două camere locuind 12 - 13 persoane; în aceste condiții, partea vătămată a arătat că a lucrat aproximativ trei săptămâni, inclusiv sâmbăta și uneori chiar duminica, banii încasați pentru munca depusă fiind însușiți de către inculpații G.D. și C.M.; partea vătămată a relevat că împreună cu numiții Ș.A., I.L.N. și A.C., pe la 12 noaptea, au fugit și, după 4 - 5 ore de mers pe jos, au ajuns în Sevilla;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către partea vătămată C.F.L. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă și lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaților R.L., Z.M., G.D., C.M. și A.A.;

- declarațiile părții vătămate G.F.D., potrivit cărora, la începutul lunii septembrie 2008, la propunerea inculpaților C.M. și R.L., s-a deplasat cu aceștia la muncă în Spania, unde a cules măsline pentru aproximativ trei luni, fără a primi nicio sumă de bani, inculpatul C.M. ținându-i cartea de identitate și ținând-o închisă în casă pe parcursul nopții pentru ca aceasta să nu fugă;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoașteri de pe planșa fotografică de către partea vătămată G.F.D. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă și lipsit de libertate în Spania în persoana inculpaților R.L., Z.M., G.D., C.M. și A.A.;

- declarațiile inculpatului C.M., potrivit cărora deplasarea în Spania s-a făcut cu acordul tuturor persoanelor implicate, muncind toți, inclusiv concubina sa, inculpata R.L. și fiul său, inculpatul Z.M., însă numai o săptămână întrucât, în următoarele două săptămâni, a început să plouă, fiind remunerați de către angajatorul spaniol "A.B."; a mai precizat inculpatul că pe inculpații G.D. și A.A. nu îi cunoaște și nu i-a văzut niciodată; ulterior, a revenit asupra depozițiilor inițiale, precizând că îi cunoaște pe inculpații G.D. și A.A. de 6 ani și că cei doi au transportat persoanele la lucru dimineața și înapoi acasă, seara; ulterior, inculpatul și-a schimbat din nou depoziția, precizând că, în cursul lunii septembrie 2008, inculpații G.D., A.A. și Z.M. l-au sunat și i-au spus să aducă în Spania oameni interesați să culeagă măsline, ce vor fi plătiți cu 5 euro pe coș, asigurându-le cazarea și masa; în consecință, a precizat inculpatul că a luat legătura cu partea vătămată L.G., pe care o cunoștea dinainte, fiind găsite aproximativ 12 - 13 persoane cărora atât el, cât și soția sa, coinculpata R.L., le-a spus că vor fi plătite conform înțelegerii; inculpatul a precizat faptul că au plecat cu autocarul din Gara de Nord, la începutul lunii septembrie 2008, ajungând într-un final la Arad unde, neavând bani pentru transport în continuare, au schimbat microbuzul; în acest scop, inculpații A.A., G.D. și Z.M. i-au trimis suma de 2.300 euro, cu care și-au continuat deplasarea în Spania, în localitatea Almonte, unde au fost așteptați de inculpații A.A., G.D. și Z.M.; în continuare, a arătat inculpatul că au început munca, programul fiind de la 06:00 la 17:00, cu o pauză de o oră la amiază, el muncind alături de restul oamenilor; a mai arătat inculpatul că G.D. interacționa cu patronul spaniol prin intermediul unei persoane de etnie romă "K."; ulterior, inculpatul G.D. a găsit o casă pe un câmp, în apropierea plantației de măslini, unde au fost cazați cu toții, mai puțin inculpații G.D. și A.A., care asigurau transportul oamenilor pe și de la plantație; într-o noapte, trei inși au plecat, iar după două săptămâni, inculpatul a dus restul persoanelor la gara din Sevilla întrucât ploua și nu se mai putea munci.

Instanța de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile părților vătămate date în cursul cercetării judecătorești potrivit cărora nu au fost supuse niciunei presiuni din partea coinculpaților, avându-se în vedere faptul că, fiind reaudiate în cursul urmăririi penale, la data de 7 ianuarie 2011, părțile vătămate L.G., M.T., I.C., C.F., G.A.M., Ș.A. și I.L.N. au arătat că, în cursul lunii decembrie, au fost contactate telefonic de o persoană necunoscută venită din Spania din partea inculpaților C.M. și G.D., li s-au promis sume de bani pentru a-și modifica declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și a-și retrage plângerile, după care s-au întâlnit cu persoana respectivă și cu apărătorul ales al inculpatului C.M., care le-a dictat câte o declarație prin care își retrăgeau plângerile penale formulate și își modificau substanțial declarațiile date, unele dintre acestea, respectiv numiții L.G., M.T., I.C., C.F., G.A.M. și I.L.N. primind câte 500 euro.

Aceleași aspecte au fost relevate și de către martorii M.I. și G.M., care au confirmat că și asupra lor s-au exercitat presiuni de către o persoană necunoscută venită din Spania pentru a-și modifica declarațiile date în fața organelor judiciare, în schimbul unor sume de bani, însă aceștia au refuzat.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului Z.M. care, în perioada septembrie - noiembrie 2008, a aderat și sprijinit gruparea constituită de inculpații C.M. și G.D., a transportat, transferat și cazat prin înșelăciune, violență și amenințare un număr de nouă persoane, și anume: C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ș.A. și I.C., după care le-a exploatat prin muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, iar potrivit alin. (2), traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi. S-a mai reținut că, potrivit art. 2 alin. (2) din aceeași lege-cadru, prin exploatarea unei persoane se înțelege și executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen. Totodată, s-a reținut că art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 definește grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, aceste dispoziții legale preluând conținutul textului art. 2 din Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificată de România prin Legea nr. 565/2002, în care se menționează că, în sensul prezentei convenții, expresia "grup infracțional organizat" desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă și acționează în înțelegere, în scopul săvârșirii uneia ori mai multor infracțiuni grave sau infracțiuni prevăzute de prezenta convenție, pentru a obține, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material, iar expresia "grup structurat" desemnează un grup care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracțiune și care nu deține neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi.

În consecință, în vederea unei corecte calificări juridice a naturii grupului constituit din coinculpații în cauză, s-a apreciat că trebuie să se stabilească în ce măsură structura infracțională, a cărei existență și activitate este cercetată și judecată, constituie un grup infracțional organizat ori este vorba despre o asociație sau grupare care nu are caracterul unui grup infracțional organizat sau este vorba despre o participație penală. Pentru a realiza cuvenitele diferențieri, au fost avute în vedere următoarele aspecte: numărul participanților și relațiile funcționale dintre aceștia; rolul asumat de către fiecare participant (dacă este conjunctural, dacă ține de o anumită specializare, de calități, aptitudini sau alte aspecte individuale, dacă se poate încadra într-o strategie coerentă ce vizează obținerea de profituri, ș.a.); vechimea relațiilor dintre participanți (dacă relațiile dintre aceștia vizează doar executarea anumitor activități infracționale sau este vorba despre o structură dezvoltată în timp, cu relații personalizate și asimilarea locului și rolului în cadrul acesteia); dacă există o conducere, un management funcțional care să aibă atât posibilitatea de a da dispoziții, cât și mijloacele prin care să impună ducerea lor la îndeplinire și, la nevoie, măsuri de coerciție; dacă activitatea ori activitățile desfășurate asigură realizarea unui profit, direct sau indirect, modul cum este acesta colectat, împărțit și distribuit membrilor grupului, dacă există măsuri de siguranță luate pentru evitarea de neînțelegeri ori pentru apariția de acțiuni destabilizatoare.

Astfel, a fost avută în vedere structura existentă în cauză, faptul că aceasta este formată ocazional în scopul comiterii imediate a infracțiunii de trafic de persoane, nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri clar definite ale membrilor, coinculpații implicându-se în săvârșirea tuturor acțiunilor, elemente materiale ale laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, inculpații G.D., A.A. și C.M. ocupându-se de transportul persoanelor traficate, inculpații R.L. și C.M. de inducerea în eroare a acestora în vederea recrutării și transportului lor în Spania, coinculpații G.D., R.L., Z.M. și C.M. de cazarea și supravegherea persoanelor în cauză, iar inculpatul G.D. de relaționarea cu angajatorul spaniol.

Într-adevăr, s-a reținut că inculpatul C.M., pe baza unei înțelegeri prestabilite cu inculpatul G.D., a procedat la recrutarea mai multor persoane prin inducerea în eroare cu privire la condițiile de muncă oferite, acestea din urmă acceptând să plece la muncă în Spania. La rândul său, inculpatul G.D. a finanțat transportul persoanelor racolate din România către Spania și a asigurat cazarea și stabilirea contactelor necesare cu angajatorul spaniol direct sau prin intermediar. Totodată, inculpata R.L. a aderat și sprijinit gruparea constituită de inculpații C.M. și G.D., întărind convingerea victimelor că oferta de muncă în Spania este reală, participând activ la inducerea în eroare a victimelor cu privire la condițiile de muncă.

S-a mai reținut că inculpații Z.M. și A.A. au aderat și sprijinit grupul constituit de către inculpații C.M. și G.D., inculpatul Z.M. asigurând totodată supravegherea victimelor. Inculpatul A.A. a exercitat un rol similar, fiind menționat de părțile vătămate ca fiind cel care le transporta la muncă și le supraveghea.

În cauză, s-a constatat că victimele au fost recrutate, transportate, transferate și cazate prin înșelăciune, amenințare sau violență, în scopul exploatării prin muncă. Înșelăciunea a rezultat cu certitudine din actele de inducere în eroare cu privire la condițiile de muncă oferite (salariu, cazare, transport). Amenințarea a constituit în permanență un mijloc de constrângere psihică prin care victimele au fost ținute captive și determinate să muncească. Amenințările dovedit adresate de către inculpații C.M., G.D., A.A. și Z.M. au fost, fără îndoială, de natură să le provoace o temere victimelor, cu atât mai mult cu cât acestea au asistat la agresarea șoferilor cu arme albe (săbii). Cu privire la actele de violență fizică, deși izolate, întrucât frecvente erau cele de violență psihică, acestea au fost confirmate de către unele dintre părțile vătămate (declarația părții vătămate C.F. care-l indica drept agresor pe inculpatul C.M., declarația părții vătămate G.A.M. potrivit căreia partea vătămată Ș.A. a fost amenințată cu o sabie de către inculpații C.M. și G.D. întrucât nu muncea suficient, declarația părții vătămate L.G., potrivit căreia, agasați de insistențele persoanelor vizând remunerațiile promise, inculpații C.M., G.D. și Z.M. au început să-i amenințe și chiar să-i lovească). S-a reținut că libertatea de mișcare le-a fost, de asemenea, îngrădită, victimele neavând voie să părăsească imobilul în care erau cazate, această restrângere a libertății rezultând în mod direct și din faptul că toate actele de identitate (pașaport, cărți de identitate) le-au fost reținute de către inculpatul C.M.

În ceea ce privește exploatarea victimelor, din probele administrate a rezultat că acestea au prestat muncă cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate. Concret, pentru niciuna din victime nu a existat un contract de muncă legal încheiat, salariul promis, respectiv suma de 5 euro pentru fiecare coș de măsline cules, nu a fost plătit nicio clipă, programul de muncă a fost de 10 - 12 ore, cu mult peste cel admis, iar victimele nu au beneficiat de asistență medicală (partea vătămată Ș.A. nu a putut beneficia de repaos și tratament, deși suferea de afecțiuni medicale cu manifestări fiziologice constatate și de către inculpați).

În consecință, avându-se în vedere faptul că activitatea ilicită a fiecărui inculpat a îmbrăcat forma mai multor variante ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, precum și faptul că acțiunile acestora vizau o pluralitate de subiecți pasivi, ținând cont și de Decizia nr. XLIX (49) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, instanța de fond a reținut faptul că infracțiunea de trafic de persoane a cărei săvârșire se impută inculpaților îmbracă forma infracțiunii continuate, motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului Z.M. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Z.M., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanța a reținut că faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social mediu, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracțională dedusă judecății, numărul de persoane traficate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 20 de ani, necăsătorit, fiind cunoscut cu antecedente penale, respectiv având aplicată în data de 9 decembrie 2009 o amendă cu caracter administrativ pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat. Instanța a avut în vedere și faptul că acesta s-a sustras procesului penal derulat în cauză, fiind trimis în judecată, iar ulterior, judecat în lipsă.

Față de aceste considerente, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Z.M. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat faptul că partea vătămată C.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 euro reprezentând daune materiale; partea vătămată G.A.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.000 euro reprezentând daune materiale; partea vătămată I.L.N. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 euro, din care suma de 3.000 euro, reprezentând daune materiale, iar suma de 47.000 euro reprezentând daune morale; partea vătămată L.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 12.000 RON, reprezentând daune materiale; partea vătămată M.T. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 euro reprezentând daune materiale; partea vătămată G.F.D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.300 euro reprezentând daune materiale; partea vătămată C.F.L. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.500 euro, reprezentând daune materiale; partea vătămată Ș.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.570 euro reprezentând daune materiale, iar partea vătămată I.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 euro reprezentând daune materiale.

În ceea ce privește componenta materială a prejudiciului reclamat de către părțile civile C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ș.A. și I.C., instanța de fond a constatat faptul că aceasta nu are un caracter cert sub aspectul existenței și nici al întinderii, neputându-se stabili numărul de zile lucrate, având în vedere faptul că toate părțile în dosar recunosc faptul că acestea au fost determinate de condițiile meteo și nici numărul de coșuri realizate sau primirea banilor de la angajatorul spaniol. De asemenea, avându-se în vedere faptul că înțelegerea recunoscută de părțile implicate a fost în sensul că, în cursul primelor săptămâni, contravaloarea prestațiilor părților vătămate urma să fie compensată cu contravaloarea cazării și a transportului în Spania, plătită de către inculpații C.M. și G.D., instanța de fond nu a putut stabili cu gradul de certitudine impus de norma penală, existența sau cuantumul sumelor datorate părților vătămate.

Față de aceste considerente, în baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., s-au respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile C.F., C.F.L., Ș.A., I.C., L.G., G.A.M. și G.F.D.

În cauză, instanța de fond a apreciat, având în vedere circumstanțele reale, că a fost cauzat părții civile I.L.N. un prejudiciu moral, acesta fiind forțat să presteze activități lucrative împotriva voinței sale, fiind agresat fizic și verbal și fiind nevoit să fugă din locația în care era ținut împreună cu celelalte persoane traficate, motiv pentru care, în baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 și 1003 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I.L.N. și au fost obligați în solidar inculpații C.M., Z.M., G.D., R.L. și A.A. la plata sumei de 2.000 euro, în echivalent lei, în funcție de cursul BNR al zilei plății, cu titlu de daune morale către aceasta, cuantum apreciat de instanță ca fiind de natură a asigura o reparație echitabilă în cauză.

S-a luat act că persoana vătămată G.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă M.T., instanța de fond a constatat faptul că a intervenit decesul acesteia, la data de 15 iulie 2011, potrivit extrasului pentru uz oficial din registrul de deces. La solicitarea instanței, față de dispozițiile art. 21 C. proc. pen., a fost atașată la dosarul cauzei Adresa din 3 august 2011 emisă de Camera Notarilor Publici, potrivit căreia, în urma verificărilor efectuate în evidențele aferente perioadei 1995 - la zi, nu a fost înregistrată pe rolul vreunui birou notarial public procedura succesorală de pe urma defunctei M.T. La termenul de judecată din data de 8 august 2011, s-a prezentat în ședință publică numita M.C.G., care a pretins că este descendenta defunctei, instanța punându-i în vedere ca la termenul de judecată ulterior să prezinte certificatul de naștere pentru a verifica realitatea celor susținute în ședință publică. Numita M.C.G. a rămas însă în pasivitate, nemaiprezentându-se la termenele de judecată acordate în cauză. În consecință, instanța a constatat faptul că, în cauză, nu s-a stabilit cu certitudine vreo legătură de rudenie între defunctă și numita M.C.G., pentru a permite acesteia preluarea poziției procesuale a defunctei. De asemenea, s-a constatat faptul că, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii, respectiv data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba. Având în vedere faptul că decesul părții civile M.T. s-a produs la data de 15 iulie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. civ., instanța de fond a constatat aplicabile dispozițiile art. 700 C. civ., potrivit cărora dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, neputându-se stabili în cursul acestui termen identitatea succesorilor defunctei pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M.T. ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate de folosință și, față de considerentele expuse anterior, a respins, ca neîntemeiată, cererea de disjungere a cauzei în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă defunctă M.T.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.M., A.A. și G.D., arătând că nu poate fi reținută în sarcina lor infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. întrucât nu sunt îndeplinite condițiile esențiale ale infracțiunii de grup, solicitând achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. În ceea ce privește condițiile prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind recrutarea, transportarea și cazarea persoanelor în vederea efectuării unei munci în agricultură, s-a arătat că aceste modalități ale elementului material al infracțiunii trebuie să îndeplinească cerința esențială, și anume că trebuie realizate prin violență, înșelăciune și fraudă. În acest sens, s-a apreciat că nu este dovedit niciunul dintre aceste elemente care să conducă la ideea a fost săvârșită infracțiunea de trafic de persoane, inculpații solicitând achitarea pentru cele două infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane și rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.

În subsidiar, aceștia au solicitat redozarea pedepselor și aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege.

Instanța de apel a acordat mai multe termene de judecată, inculpații A. și G. au fost citați la toate adresele reieșite din lucrări și prin afișare la consiliul local, apărarea acestora fiind asigurată de apărător din oficiu, judecarea făcându-se în lipsa lor.

Prin Decizia penală nr. 72 din 8 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 12904/3/2011, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații C.M., A.A. și G.D. (fost A.) împotriva Sentinței penale nr. 722 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 12904/3/2011.

În baza art. 383 alin. (11) și alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a apelantului-inculpat C.M. și s-a dedus din durata executării pedepsei perioada de la 26 noiembrie 2010 la zi.

Au fost obligați apelanții-inculpați A.A. și G.D. la plata sumelor de câte 800 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Inculpații C.M., A.A. și G. (fost A.) D. au declarat recurs împotriva deciziei penale pronunțate de Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu s-au administrat probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție, declarațiile așa-ziselor părți vătămate fiind mincinoase.

Prin Decizia nr. 2138 din 19 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 12904/3/2011, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva Sentinței penale nr. 72 din 8 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. durata reținerii și a arestării preventive de la 26 noiembrie 2010 la 19 iunie 2012.

Au fost obligați recurenții-inculpați la plata sumelor de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Sentinței penale nr. 722/2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, peste termen, a declarat apel inculpatul Z.M., solicitând admiterea căii de atac și achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârșite de acesta.

Apelantul-inculpat a arătat că atât urmărirea penală, cât și judecata s-au făcut în lipsa sa, neavând astfel posibilitatea de a se apăra, fiind stabilit în Spania încă din anul 2007 și a arătat că a fost reținută în mod greșit situația de fapt, alta decât cea învederată, de întregul ansamblu probator.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, precizând că la data săvârșirii faptei avea 18 ani și că are un copil minor, iar ca modalitate de executare a pedepsei, a apreciat că s-ar impune suspendarea sub supraveghere.

În fața instanței de apel a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru apelantul-inculpat, la termenul din data de 16 aprilie 2013 au fost audiați inculpatul Z.M. și părțile vătămate/civile G.F.D., C.F., L.G. și I.C., la termenul din data de 14 mai 2013 a fost audiat C.M., condamnat în aceeași cauză. S-a constatat imposibilitatea de audiere a intimaților părți civile/vătămate I.L.N. și Ș.A. și s-a luat act de renunțarea inculpatului de a fi audiat intimatul parte civilă C.F.L.

La termenul din data de 19 martie 2013, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele apelului peste termen prevăzute de art. 365 alin. (1) C. proc. pen. întrucât inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată și la pronunțare și a promovat calea de atac în termen de 10 zile de la punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Prin Decizia penală nr. 203/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul peste termen declarat de inculpatul Z.M. față de Sentința penală nr. 722 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, în rejudecare:

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.M., de la 4 ani închisoare, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.M., de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și s-a aplicat inculpatului Z.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale aplicate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că este întemeiată calea de atac promovată.

S-a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești rezultând că, în cursul lunii septembrie 2008, inculpații C.M. și R.L., împreună cu părțile vătămate C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ș.A. și I.C., cărora le promisese locuri de muncă plătite în Spania, au plecat cu un autocar în direcția Arad, pe drum inculpata R.L. întărind convingerea părților vătămate că vor primi banii cuveniți pentru munca depusă, că vor avea masa și cazarea asigurate, având astfel un rol în formarea convingerii că totul va fi bine când vor ajunge în Spania.

În Vama Nădlac, cei doi inculpați și părțile vătămate au fost coborâți din autocar întrucât biletele nu au fost achitate, motiv pentru care, după o noapte petrecută în gara Arad, în urma primirii de către inculpatul C.M. a unei sume de bani trimise de inculpatul G.D. din Spania, au plecat spre locul de destinație cu un microbuz. În localitatea Almonte, au fost așteptați de inculpatul G.D. care, împreună cu alte două persoane de sex bărbătesc, au amenințat șoferii microbuzului folosind cuțite și nu au mai achitat diferența de 600 euro reprezentând contravaloarea transportului, cele 13 persoane fiind transportate cu două vehicule și cazate într-un apartament aparținând inculpatului G.D., iar a doua zi, au început să muncească, fără a se încheia vreun contract în acest sens, fără a li se restitui actele de identitate care au rămas în posesia inculpatului C.M.

Programul de muncă era între orele 08:00 - 18:00, inclusiv sâmbăta și uneori chiar duminica, promițându-li-se că vor fi plătiți la fiecare sfârșit de săptămână, lucru care însă nu s-a întâmplat. După terminarea programului de lucru, inculpații C.M., G.D. și Z.M. închideau persoanele în cauză în casă, în două camere locuind 12 - 13 persoane, ce erau supravegheate de către inculpații C.M., R.L. și Z.M. Din această ultimă locație, după aproximativ 10 zile, cele nouă persoane au fost mutate la o vilă situată pe un câmp, locație din care, după două zile, părțile vătămate C.F.L., Ș.A., I.L.N. și A.C. au sărit gardul, în timpul nopții, și au fugit în Sevilla, reclamând faptele la Consulatul României, situație ce l-a determinat pe inculpatul C.M. să le aducă actele de identitate, iar peste o lună să le aducă și pe celelalte persoane și să le abandoneze în Sevilla.

În ceea ce îl privește pe inculpatul Z.M., s-a constatat că instanța de fond a reținut, în concret, că a aderat și sprijinit grupul constituit de către inculpații C.M. și G.D., inculpatul Z.M. asigurând totodată supravegherea victimelor.

S-a avut în vedere împrejurarea că, fiind audiat în fața instanței de apel, acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, susținând că, deși a fost prezent aproximativ o săptămână în aceeași casă, împreună cu mama sa R.L. și concubinul acesteia, C.M., în care mai erau și alte persoane, printre care și părțile vătămate, nu a exercitat asupra acestora acte de presiune, nu i-a supravegheat, ci a muncit alături de aceștia la cules de măsline.

De asemenea, s-a constatat că părțile vătămate C.F., L.G. și I.C., în fața instanței de apel, nu au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că, odată ajunși în Spania, nu au fost supravegheați ori lipsiți de libertate de inculpatul Z.M., fiind avut în vedere, de altfel, că părțile vătămate C.F. și L.G. și în fața instanței de fond au declarat în același sens, arătând însă că au primit, după începerea cercetărilor în prezenta cauză, sume de bani de la C.M.

Nu au fost reținute declarațiile acestor părți date în fața instanței de apel întrucât, din analiza conținutului, s-a apreciat că prezintă serioase dubii privind sinceritatea. Astfel, s-a observat că părțile vătămate au relatat aspecte contradictorii atât între declarațiile acestora și ale celorlalte părți vătămate/civile, cât și între propriile declarații, în ceea ce privește perioada de timp cât apelantul-inculpat Z.M. s-a aflat în aceeași casă cu ele (o săptămână, o lună, două săptămâni), cu privire la amplasarea locuinței și la asigurarea ușilor de acces (locuință cu două uși de acces, asigurate cu cheia și cu zăvor, cu o singură ieșire, cu poartă, însă fără a fi împrejmuită de gard), exercitarea de violențe de către membrii grupării (care adresau cuvinte pe un ton amenințător, însă nu s-au proferat amenințări). S-a mai reținut că declarațiile acestora prezintă chiar antagonisme, arătându-se că, deși nu erau sechestrate de către inculpați, totuși părțile vătămate C.F.L., Ș.A., I.L.N. și A.C. au sărit gardul, în timpul nopții, și au fugit în Sevilla, reclamând faptele la Consulatul României.

Cu privire la declarațiile intimatei-părți civile G.F.D., s-a constatat, însă, că acestea au fost constante pe toată durata procesului penal, în cuprinsul lor fiind relevată activitatea apelantului-inculpat Z.M., care amenința cu violențe persoanele aduse la muncă în Spania, în cazul în care nu munceau sau luau legătura cu celelalte persoane aflate la muncă, dar și faptul că persoanele vătămate au fost supravegheate pe toată perioada de către Z.M., împreună cu membrii familiei sale.

S-a mai reținut că, în cauză, în fața instanței de fond, la termenul din data de 22 martie 2011, coinculpatul C.M. a solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. și a relatat că a primit un telefon din partea inculpatului Z.M., care i-a spus că are nevoie de 10 persoane care să muncească în Spania, însă a arătat că, odată ajunse în Spania, acestea nu au fost sechestrate, ci inculpații, printre care și Z.M., au muncit împreună cu părțile vătămate.

A fost avut în vedere și faptul că, prin Încheierea din data de 22 martie 2011, Tribunalul București a respins cererea de soluționare a cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. întrucât poziția procesuală a inculpatului nu a fost una de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, instanța continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, însă, cu toate acestea, cu ocazia judecării recursului formulat de inculpatul C.M. împotriva Sentinței penale nr. 722/2011, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a penală, acesta a dat o nouă declarație, potrivit căreia a recunoscut faptele, așa cum au fost descrise în actul de sesizare, însușindu-și probele de la urmărirea penală.

S-a constatat că, fiind audiat în prezenta cauză, C.M. nu a mai menținut declarațiile date în fața instanței de fond, susținând că nu inculpatul Z.M. a fost cel care i-a solicitata aducerea în Spania a celor 10 persoane, ci G.D., iar Z.M. nu a avut nicio activitate în legătură cu persoanele vătămate. Acesta a justificat recunoașterea faptelor în fața instanțelor prin aceea că a fost bătut în arest de organele de poliție și că, în plus, a semnat declarația așa cum i-a fost prezentată de instanță întrucât nu știe să scrie și să citească și nu a adus această împrejurare la cunoștința instanței.

Instanța de apel nu a putut reține această din urmă declarație a lui C.M., apreciindu-se că a fost dată, în mod evident, pro causa, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în ceea ce îl privește și după ce, în cele trei grade de jurisdicție, acesta a susținut implicarea inculpatului Z.M. în aducerea părților vătămate la muncă în Spania și a recunoscut faptele, așa cum au fost reținute în rechizitoriu, solicitând aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

Dată fiind legătura existentă între inculpatul Z.M. și ceilalți inculpați - R.L. - mamă și C.M. - concubinul mamei, instanța de apel a considerat a fi lipsite de veridicitate afirmațiile acestuia în sensul că doar a muncit la cules de măsline, împreună cu părțile vătămate, din probele administrate rezultând că acesta a constituit împreună cu coinculpații o grupare infracțională, în scopul de a induce și menține în eroare părțile vătămate cu privire la condițiile de muncă, dar și de a le lipsi de libertate și a le obliga să muncească în condițiile impuse.

De asemenea, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că, existând dovada existenței laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediate, precum și a laturii subiective a infracțiunii, inculpatul acționând cu vinovăția cerută de lege, sub forma intenției directe, în drept, faptele inculpatului Z.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat, așadar, că apelul inculpatului Z.M., care a susținut că faptele nu au fost săvârșite de acesta și a solicitat achitarea, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este întemeiat.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de apel a constatat că circumstanțele sale personale, respectiv că nu a fost condamnat anterior, are loc de muncă, familie organizată, vârsta sa, influența exercitată de membrii familiei asupra sa în momentul săvârșirii faptelor, așadar aspecte care țin de aprecierea judiciară, ulterioară săvârșirii faptelor, asupra comportamentului general al inculpatului, impun o reapreciere asupra gradului de pericol pe care îl reprezintă faptele inculpatului, reflectat în cuantumul pedepselor aplicate.

Astfel, s-a apreciat că este necesar a se da eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, reținându-se circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. și stabilindu-se cuantumul pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., respectiv 2 ani închisoare, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și un cuantum de 3 ani închisoare și interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.M.

Motivele scrise de recurs, fundamentate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., au fost depuse la dosar la data de 29 octombrie 2013, ulterior primului termen de judecată, stabilit la data de 7 octombrie 2013 (ca urmare a preschimbării termenului din 20 ianuarie 2014, în temeiul art. 291 alin. (31) C. proc. pen.), termen la care procedura de citare a fost legal îndeplinită cu recurentul-inculpat și despre care apărătorul ales al acestuia a avut cunoștință, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar recurs.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, apărătorul recurentului-inculpat a invocat același caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticile formulate vizând împrejurarea că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a putea susține acuzațiile aduse inculpatului, solicitându-se pronunțarea unei soluții de achitare a acestuia pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa.

Într-o teză subsidiară, s-a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, prin raportare la circumstanțele personale ale acestuia.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 15 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurentul-inculpat și-a motivat recursul în scris la data de 29 octombrie 2013 - așadar, după primul termen de judecată din data de 7 octombrie 2013, când procedura de citare a fost legal îndeplinită cu acesta - și oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, și care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul-inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul-inculpat a dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și, respectiv, pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea erau reglementate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

În acest sens, se reține, însă, că unul dintre cazurile de casare abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situație în care criticile recurentului-inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea gravă de fapt invocată de recurentul-inculpat.

Totodată, în realizarea aceluiași scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurentul-inculpat a formulat critici sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M.

Totodată, față de împrejurarea că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, în prezenta cauză, inculpatul Z.M. a fost arestat în baza MEPI nr. 1789 din 3 ianuarie 2012, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza Sentinței penale nr. 722 din 20 octombrie 2011 a aceleiași instanțe (Dosar nr. 12904/3/2011), care a rămas definitivă față de acest inculpat prin neexercitarea căilor de atac, însă, ulterior, împotriva sentinței menționate, inculpatul a declarat apel, peste termen, care a fost admis prin Decizia penală nr. 203/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul fiind încarcerat la data de 11 ianuarie 2013, va fi anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii în baza căruia inculpatul a fost arestat și se va emite un nou asemenea mandat, conform ultimei decizii penale menționate, urmând a se deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executată de la 11 ianuarie 2013 la 4 noiembrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, până la prezentarea apărătorului ales, și, respectiv, apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele-părți vătămate și intimatele-părți civile, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M. împotriva Deciziei penale nr. 203/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Anulează MEPI nr. 1789 din 3 ianuarie 2012, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza Sentinței penale nr. 722 din 20 octombrie 2011 a aceleiași instanțe (Dosar nr. 12904/3/2011) și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform Deciziei penale nr. 203/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executată de la 11 ianuarie 2013 la 4 noiembrie 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 1.050 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, și suma de 800 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele-părți vătămate L.G., G.F.D., Ș.A. și I.C. și intimatele-părți civile C.F., G.A.M., I.L.N. și C.F.L., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AZ