Decizia nr. 1099/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78/S din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. 823/1372/2008 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.F., astfel:

- din două fapte de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- din infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului R.F. perioada reținerii și arestului preventiv din data de 22 mai 2008 - 20 iunie 2008 și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 reținute în sarcina inculpatului B.F.R. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.F.R. la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia nr. 3210 din 21 iunie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a contopit restul neexecutat de 960 de zile cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus, de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului B.F.R. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.R. perioada reținerii și arestului preventiv din data de 22 mai 2008 - 20 iunie 2008.

III. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.V.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului C.V.V. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului C.V.V. perioada reținerii și arestului preventiv din data de 10 aprilie 2010 - 08 octombrie 2010, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Brașov dispusă față de acest inculpat prin decizia penală nr. 673/R din 08 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov.

IV. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestui inculpat perioada reținerii din data de 22 mai 2008.

În baza art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului V.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul V.A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalului Brașov la termenele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, către această instituție orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice acestei instituții informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-a atras atenția inculpatului V.A. asupra prevederilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

V. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. formulată de inculpatul B.R.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciunea în convenții.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34, art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.R. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani care a fost sporită cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului B.R. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului B.R. perioada reținerii și arestului preventiv din data de 22 mai 2008 - 20 iunie 2008 și s-a constatat că în prezent inculpatul este arestat în altă cauză.

VI. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.V. la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de risc.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului P.V. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului P.V. perioada reținerii din 22 mai 2008 și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

VII. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatei P.L. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata P.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. i s-au interzis inculpatei P.L. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpata P.L. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalului Brașov la termenele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, către această instituție orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice acestei instituții informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-a atras atenția inculpatei P.L. asupra prevederilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă sau în cazul nefndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

VIII. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului B.N. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen.

IX. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul S.S.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu.

În baza art. 71 alin. (2) și (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului S.S.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.S.V. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalului Brașov la termenele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, către această instituție orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice acestei instituții informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 863 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.S.V. să se supună măsurii de control în scopul dezintoxicării, efectuând o dată la 6 luni, pe cheltuiala sa, la o unitate medicală de specialitate analizele toxicologice specifice în vederea detectării consumului de droguri de orice fel, analize pe care le va prezenta Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

I s-a atras atenția inculpatului S.S.V. asupra prevederilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

X. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.I.K. (fostă O.), pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

XI. În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata R.M.R., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei R.M.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate acestei inculpate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpata R.M.R. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la termenele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, către această instituție orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice acestei instituții informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

XII. În baza art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. a fost achitată inculpata D.A.E.M. pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei D.A.E.M. o amendă administrativă în cuantum de 400 RON.

În baza art. 14 și urm. C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.F. să plătească SC P.F.R. IFN SA, cu sediul în sector 4, București, suma de 1.677 RON despăgubiri civile.

S-a constatat că SC M. Bank SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.F.R. a sumei de 100 RON, ridicată din locuința sa cu ocazia percheziției efectuate la data de 22 mai 2008, consemnată la C. Bank - Sucursala Brașov pe numele inculpatului, la dispoziția instanței, cu recipisa din data de 19 noiembrie 2008.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul R.F. a sumei totale de 500 RON, obținută în urma vânzării de droguri la datele de 25 ianuarie 2008 și 08 februarie 2008 către investigatorul sub acoperire introdus în cauză „R.”.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.F.R. a sumei totale de 880 RON, obținută în urma vânzării de droguri la data de 24 februarie 2008 către inculpatul R.F. și a sumei totale de 3.600 RON (90 comprimate x 40 RON).

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.R. a sumei de 700 RON, obținută în urma vânzării de droguri la data de 16 aprilie 2008 către inculpatul P.V.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.F.R. a cantității de 830 comprimate MDMA și 5,02 grame pulbere MDMA, rămasă din cantitatea de 866 comprimate MDMA ridicată din locuința inculpatei P.L., depusă la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităților de 1,11 grame rezină de cannabis și respectiv 2,55 grame rezină de cannabis, rămase din cantitățile de 1,47 grame rezină de cannabis și 2,96 grame rezină de cannabis, vândute de inculpatul R.F., la datele de 25 ianuarie 2008 și 08 februarie 2008, investigatorului sub acoperire „R.”, depuse la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 0,50 grame rezină de cannabis (hașiș), rămasă din cantitatea de 0,75 grame rezină de cannabis ridicată de la inculpatul S.S., cu prilejul percheziției din 22 mai 2008, depusă la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 4 grame rezină de cannabis, rămasă din cantitatea de 4,82 grame rezină de cannabis vândută de inculpatul B.R. prin intermediul inculpatului P.V., la data de 16 aprilie 2008, investigatorului sub acoperire „M.”, depusă la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.R. a sumei de 76.000 RON, obținută de pe urma practicării prostituției de către inculpatele R.M.R. și D.A.E.M.

A fost menținută măsura sechestrului asupra bunurilor sechestrate prin ordonanța procurorului din data de 21 noiembrie 2008, ridicate, în data de 22 mai 2008, din locuința inculpatului B.R. din Brașov: un TV LCD marca S. și un DVD Home Theatre marca S., rămase spre păstrare la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov la dispoziția instanței.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații R.F., B.R. și B.F.R. să plătească statului fiecare câte 2.630 RON cheltuieli judiciare, inculpatul C.V.V. suma de 700 RON cheltuieli judiciare, inculpatul V.A. suma de 730 RON cheltuieli judiciare, inculpatul P.V. suma de 1.130 RON cheltuieli judiciare, inculpata P.L. suma de 1.730 RON cheltuieli judiciare, inculpatul B.N. suma de 930 RON cheltuieli judiciare, inculpatul S.S.V. suma de 530 RON cheltuieli judiciare, iar inculpata R.M.R. suma de 930 RON cheltuieli judiciare. S-a dispus ca suma de 2.400 RON să se suporte din fondul Ministerului Justiției ca onorarii pentru apărătorii din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului următoarele:

I. În ceea ce îl privește pe inculpatul R.F. instanța de fond a arătat că în luna ianuarie 2008, lucrătorii B.C.C.O. Brașov au stabilit informativ-operativ că inculpatul R.F. desfășoară activități pe linia procurării și distribuirii de droguri de risc contra cost pe raza municipiului Brașov.

La data de 25 ianuarie 2008 a fost introdus în cauză și autorizat să procure drogurile oferite spre vânzare de inculpat, investigatorul acoperit „R.”. Din coroborarea declarațiilor investigatorului sub acoperire „R.”, cu declarațiile inculpatului R.F. și procesele-verbale întocmite în cauză cu ocazia activităților desfășurate și cumpărărilor de droguri efectuate de inculpatul R.F. aflate la dosar urmărire penală a rezultat că inculpatul oferea pentru vânzare droguri de risc, respectiv rezină de canabis, aspect care a ajuns la cunoștința investigatorului sub acoperire prin intermediul numitei H.F.L. Prin intermediul acesteia, investigatorul sub acoperire a intrat în legătură cu inculpatul R.F.

1. La prima întâlnire dintre inculpatul R.F. și investigator din data de 25 ianuarie 2008, aproximativ ora 14.15, inculpatul a venit însoțit de H.F.L., cu mașina proprie, s-a întâlnit cu investigatorul în zona cinematografului P. din Brașov, investigatorul a urcat în mașina inculpatului și s-au deplasat în zona str. M. din municipiul Brașov, unde inculpatul i-a vândut direct investigatorului cantitatea de 1,47 grame rezină de cannabis (hașiș) la prețul de 200 RON.

Tranzacția a avut loc în prezența numitei H.F.L., în autoturismul marca R., deținut de inculpatul R.F.

Inculpatul i-a precizat investigatorului să îl contacteze la telefonic ori de câte ori mai are nevoie de droguri.

2. La data de 08 februarie 2008, în jurul orei 12.55, R.F. i-a vândut din nou direct investigatorului sub acoperire „R.” cantitatea de 2,96 grame rezină de cannabis (hașiș) la prețul de 300 RON. În concret, investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpatul R.F. și l-a întrebat dacă se pot întâlni, iar inculpatul i-a trimis un mesaj în care l-a întrebat de câte CD-uri are nevoie, referindu-se la droguri.

Inculpatul R.F. și investigatorul s-au întâlnit tot în zona cinematografului P. din Brașov, iar inculpatul a venit însoțit de numita H.F.L. Tranzacția a avut loc în autoturismul marca P., deținut de inculpatul R.F., la intersecția str. N. cu str. C. din municipiul Brașov, după ce numita H.F.L. coborâse din autoturism.

Din rapoartele de constatare tehnico-științiflcă din 29 ianuarie 2008, din 11 februarie 2008 întocmite de I.G.P.R. - B.G.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, rezultă natura și cantitatea substanțelor predate de investigatorul sub acoperire „R.”, respectiv în urma analizei a rezultat că substanța tranzacțională a fost rezină de cannabis.

3. La data de 24 februarie 2008, inculpatul R.F. aflându-se în municipiul Sfântu Gbeorghe, județul Covasna, înțr-un bar, unde, potrivit propriilor susțineri, își sărbătorea ziua de naștere, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.F.R. pentru a cumpăra comprimate de MDMA, droguri de mare risc. Potrivit interceptării, al cărei proces-verbal a fost depus la dosar, care a fost coroborată cu declarația inculpaților B.F.R. și R.F., tranzacția a avut ca obiect 12 astfel de comprimate, inculpatul R.F. apelând la inculpatul B.N. pentru a merge la Restaurantul A. în Brașov pentru a le lua, lucru care s-a și întâmplat, deși inculpatul R.F. a arătat în declarația sa că nu a intrat în posesia comprimatelor întrucât inculpatul B.N. nu a mai ajuns să ia pastilele.

Acest aspect a rezultat din interceptările efectuate, ulterior, când cu ocazia altei convorbiri telefonice, inculpatul R.F. l-a întrebat pe inculpatul B.F.R. dacă mai are și la răspunsul afirmativ al acestuia din urmă, cei doi stabilesc ca inculpatul B.F.R. să îi mai vândă inculpatului R.F. 10 comprimate pentru prețul de 4 milioane ROL. Cu referire la faptul că inculpatul B.F.R. i-a vândut inculpatului R.F. cele 12 pastile prin intermediul inculpatului B.N. s-a avut în vedere și declarația inculpatului B.F.R. care a recunoscut că i-a vândut inculpatului R.F. printr-un intermediar 12 pastile. Faptul că drogurile erau destinate vânzării a rezultat din convorbirea telefonică în care inculpatul R.F. i-a solicitat inculpatului B.F.R. să trimită o pastilă și pentru el.

4. La data de 03 aprilie 2008, inculpatul R.F. a făcut demersuri pentru a obține de la SC P.F.R. IFN SA un credit. În acest scop, societatea l-a delegat pe martorul C.I. pentru a încheia contractul, iar martorul s-a deplasat acasă la inculpat și în urma discuțiilor a fost încheiat contractul de credit prin care i-a fost acordat inculpatului R.F. un împrumut de 1.000 RON.

Cu ocazia ascultării, martorul a arătat că își amintește că banii, respectiv suma împrumutată, i-a fost predată inculpatului, acesta semnând și contractul, dar apoi împrumutul nu a mai putut fi recuperat, întrucât la adresa unde fusese îndrumat răspundea mama inculpatului care arăta că nu are de unde să plătească. Martorul nu și-a amintit dacă inculpatul i-a predat sau nu o adeverință de venit în baza căreia s-a încheiat contractul, cert este faptul că în cererea de creditare s-a menționat că inculpatul este șofer la SC R.C. SRL Brașov, cerere pe care inculpatul a semnat-o.

Creditul nu a mai fost restituit de către inculpat. Cu ocazia cercetărilor și a ridicării actelor întocmite de la SC P.F.R. IFN SA nu a fost găsită nicio adeverință de venit pe numele inculpatului în baza căreia s-a încheiat contractul de credit.

Inculpatul a recunoscut în parte faptele reținute în sarcina sa, arătând cu referire la traficul de droguri de risc că de fapt drogurile vândute investigatorului erau ale numitei H.F.L. și că de fapt aceasta l-a determinat să facă aceste tranzacții, iar cu referire la drogurile de mare risc a arătat că nu a juns în posesia comprimatelor astfel cum s-a arătat mai sus. Cu referire la contractarea creditului, inculpatul a recuboscut că a încheiat contractul dar nu în baza unei adeverințe, ci „pe cuvânt” și a admis că nu a restituit acest împrumut.

Cu referire la faptele reținute în sarcina inculpatului R.F. de vânzare de droguri de risc, investigatorului sub acoperire „R.” la datele de 25 ianuarie 2008 și 08 februarie 2008, instanța de fond a reținut că, chiar în situația în care s-ar admite apărarea inculpatului în sensul că rezina de cannabis provenea de la numita H.F.L. din probe a rezultat tară dubiu că cel care a vândut drogurile a fost inculpatul.

În speță, deși inculpatul a făcut două astfel de tranzacții, este vorba de aceeași rezoluție infracțională întrucât a rezultat fără dubiu că inculpatul având în posesie astfel de droguri i-a oferit investigatorului posibilitatea de a achiziționa astfel de substanțe, dându-i numărul de telefon și spunându-i să-l sune. Astfel fiind, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța de fond a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.F., din două fapte de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în convenții reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., instanța de fond a considerat evaluând probele administrate, respectiv declarația martorului C.I., cererea de credit semnată de inculpat și contractul de credit, că nu poate fi reținută varianta calificată a infracțiunii, ci varianta simplă prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Astfel, inculpatul a indus în eroare societatea de creditare prin simpla susținere inserată în cererea de credit că este salariat, fiind șofer la societatea SC R.C. SRL Brașov, însă în lipsa dovezii calității de salariat, s-a considerat că inducerea în eroare a societății de credit s-a realizat prin prezentarea ca adevărat a unui fapt mincinos, lipsind dovada calității mincinoase, respectiv adeverința sau alt act care să probeze acest lucru, aspect care ar fi condus la reținerea formei calificate a infracțiunii.

Pe cale de consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.F. din infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a reținut că în drept, fapta inculpatului R.F. care, la data de 25 ianuarie 2008 și în data de data de 08 februarie 2008, a vândut investigatorului sub acoperire introdus în cauză „R.” cantitatea de 1,47 grame rezină de cannabis (hașiș) la prețul de 200 RON, respectiv cantitatea de 2,96 grame rezină de cannabis (hașiș) la prețul de 300 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului R.F. care, la data de 24 februarie 2008, a cumpărat, în scop de revânzare, de la B.F.R., prin intermediul lui B.N. și apoi direct, cantitatea totală de 22 bucăți comprimate MDMA, droguri de mare risc, la prețul de 40 RON/bucată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

Totodată, s-a stabilit că faptele aceluiași inculpat care, la data de 03 aprilie 2008, a indus în eroare SC P.F.R. IFN SA, pretinzând că este șofer la această societate și a determinat SC P.F.R. IFN SA să încheie contractul de credit și să-i remită suma de 1.000 RON, pe care nu a mai restituit-o, păgubind societatea cu această sumă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de „înșelăciune în convenții” prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals reținută în sarcina inculpatului R.F., prima instanță a reținut că în cauză nu s-a dovedit că inculpatul a folosit adeverința care atesta faptul că avea calitatea de șofer, deci de salariat în vederea obținerii creditului, pe cale de consecință a considerat că faptei îi lipsește un element constitutiv, și anume latura obiectivă, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a apreciat că se impune achitarea inculpatului R.F. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

II. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.F.R. prima instanță a reținut că acesta a procurat, potrivit propriei declarații, la începutul lunii februarie 2008, în jur de 1.000 și ceva de comprimate de MDMA de la o persoană pe nume „M.” din Timișoara, despre care inculpatul a arătat că nu cunoaște alte date.

Pentru comprimatele astfel achiziționate, inculpatul a declarat că a plătit suma totală de 3.000 euro și a ales să le ducă la sora sa, inculpata P.L., care locuiește în Brașov, str. R., căreia i le-a încredințat pentru păstrare.

Inculpatul a arătat în declarația sa că a pus pastilele într-un ursuleț de pluș și a decis să le lase la sora sa pentru că nu avea unde să le ducă și ulterior mergea și lua din ele, după cum avea nevoie.

Potrivit declarației inculpatului B.F.R., comprimatele erau ridicate de la sora sa P.L. și de inculpatul V.A. și au fost situații când și inculpatul C.V.V. l-a însoțit la locuința surorii sale, inculpata P.L., pentru a lua comprimatele de MDMA. Inculpatul B.F.R. a mai arătat că „o parte din cei ce au cumpărat droguri au vorbit mai întâi cu C.V.V. fiindcă era foarte bun prieten cu acesta și el cunoștea absolut tot legat de comprimatele de ecstasy.”

Inculpatul B.F.R. a recunoscut că a vândut din pastilele respective de aproximativ 5-6 ori unor persoane cărora nu le cunoaște numele contra unei sume de 30-40 RON pentru o pastilă și că în data de 24 februarie 2008 i-a vândut și inculpatului R.F. 12 comprimate printr-un intermediar, acesta fiind inculpatul B.N., pe care inculpatul B.F.R. l-a recunoscut dintr-o fotografie ce i-a fost arătată.

De specificat este că aceste comprimate de MDMA erau ridicate din locuința inculpatei P.L. de inculpatul B.F.R., singur sau însoțit de inculpatul C.V.V. sau de inculpatul V.A., dar se întâmpla ca inculpatul B.F.R. să accepte ca aceste comprimate să-i fie aduse la poarta casei sau în alt loc stabilit de copiii minori ai inculpatei P.L., respectiv P.L.O. și P.A.C., după ce discuta în prealabil telefonic cu inculpata despre aceasta.

În cadrul discuțiilor telefonice care au fost redate în procesele-verbale aflate la dosar urmărire penală, ca urmare a interceptărilor efectuate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Brașov inculpatul folosește termenul de „milioane” pentru a denumi comprimatele de MDMA.

La data de 22 mai 2008 au fost efectuate percheziții simultane la domiciliul învinuitei P.L. din Brașov, județul Brașov, de unde au fost ridicate un număr de 866 comprimate, rotunde, de culoare albă, conținând 3,4 methylene dioxymetamfetamine (MDMA), drog de mare risc, inclus în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, aparținând inculpatului B.F.R., ascunse într-un dulap din locuință, în interiorul unui ursuleț din pluș; de asemenea, la aceeași dată a fost efectuată o percheziție la locuința inculpatului B.F.R. din Brașov, str. J., județul Brașov, de unde au fost ridicate 0,86 grame substanță pulverulentă de culoare albă, conținând 3,4 methylene dioxymetamfetamine (MDMA), drog de mare risc, inclus în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, identic cu cel găsit în locuința de pe str. R.

Natura și cantitatea comprimatelor ridicate din locuința inculpatei P.L., respectiv a substanței ridicate din locuința lui B.F.R., cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în data de 22 mai 2008 a rezultat din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 mai 2008, întocmit de I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - Laboratorul Gentral de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, din care rezultă.

Tot cu ocazia percheziției efectuate în locuința inculpatului B.F.R. din Brașov, str. J., județul Brașov, au fost identificate 3 cartușe, unul calibrul de 9,3 mm și două calibrul 7,62 mm, muniție în stare de funcționare, destinată armelor de vânătoare, arme ce intră în categoria armelor letale.

Din raportul de constatare tehnico-științifică de natură balistică din 25 iulie 2008 și adresa din 25 noiembrie 2008 a Serviciului Criminalistic din cadrul I.J.P. Brașov, a rezultat că cele trei cartușe găsite în locuința inculpatului B.F.R. fac parte din categoria munițiilor destinate armelor de vânătoare și sunt în stare de funcționare.

Din adresa din 11 iulie 2008 a Serviciului Arme, Explozivi, Substanțe Toxice din cadrul I.J.P. Brașov a rezultat că inculpatul B.F.R. nu figurează în evidențe ca deținător autorizat de arme și muniții.

În raport de starea de fapt reținută în sarcina acestui inculpat, instanța de fond a stabilit că în drept, faptele inculpatului B.F.R., care, în perioada februarie - 22 mai 2008, a distribuit în mod repetat persoanelor interesate, contra cost, singur sau împreună cu inculpatul C.V.V., MDMA - droguri de mare risc, pe raza județului Brașov, dintr-o cantitate de peste 1.000 comprimate, achiziționată de la o persoană a cărei identitate a refuzat să o decline și a deținut, în vederea punerii în circulație, cantitatea rămasă de 866 comprimate MDMA la locuința inculpatei P.L. din Brașov, str. R., județul Brașov, droguri găsite cu ocazia percheziției efectuate în data de 22 mai 2008 în locuința menționată, resturi similare fiind găsite și în locuința sa de pe str. J., județul Brașov, (0,86 grame pulbere MDMA), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În sarcina inculpatului B.F.R. s-a reținut de către prima instanță circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât acesta i-a implicat și pe minorii P.L.O. (15 ani) și P.A.C. (13 ani), copiii inculpatei P.L., în activitatea de manipulare a drogurilor, sens în care în baza art. 334 C. proc. pen. a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 reținute în sarcina inculpatului B.F.R. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a stabilit că fapta inculpatului B.F.R. care a deținut fără drept la locuința sa din Brașov, str. J., județul Brașov, 3 cartușe, unul calibrul de 9,3 mm și două calibrul 7,62 mm, muniție în stare de funcționare, destinată armelor de vânătoare găsite cu ocazia percheziției efectuate în data de 22 mai 2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „nerespectare a regimului armelor și munițiilor” prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

III. Referitor Ia inculpatul C.V.V. și la implicarea acestuia în activitatea infracțională dedusă judecății, instanța de fond a reținut că inculpatul C.V.V. este în relații de prietenie cu inculpatul B.F.R. și împreună cu acesta a avut preocupări pe linia distribuirii comprimatelor de MDMA, depozitate de inculpatul B.F.R. la sora sa, inculpata P.L.

Inculpatul B.F.R. a recunoscut că a fost însoțit și de inculpatul C.V.V. când a preluat pastilele de la locuința surorii sale, iar o parte dintre cei ce au cumpărat droguri au vorbit mai întâi cu C.V.V. fiindcă a arătat inculpatul B.F.R. „eu eram foarte bun prieten cu acesta și el cunoștea absolut tot legat de comprimatele de ecstasy”.

Declarația inculpatului B.F.R. s-a coroborat și cu declarația inculpatului V.A. care a arătat că inculpații B.F.R. și C.V.V. erau prieteni și impresia acestui inculpat era „că pastilele erau atât ale lui B.F.R., cât și ale lui C.V.V.”.

Aceste depoziții s-au coroborat cu procesele-verbale de redare a interceptărilor aflate în dosar urmărire penală.

Din aceste procese-verbale de redare a convorbirilor inculpatului B.F.R. se poate concluziona cu ușurință că și inculpatul C.V.V. era implicat pe linia distribuire a drogurilor (proces-verbal din data de 04 mai 2008).

Deși apărarea a susținut că procesele-verbale de redare a interceptărilor nu pot fi folosite ca probe întrucât la data efectuării lor nu fusese începută urmărirea penală împotriva inculpatului, instanța de fond a reținut că interceptările au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor art. 911 și urm. C. proc. pen., iar potrivit dispozițiilor legale, înregistrarea audio se poate dispune dacă sunt date și indicii privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, textul de lege necondiționând interceptarea de începerea urmăririi penale împotriva inculpatului. Din redarea acestor interceptări a rezultat că datele și indiciile temeinice avute în vedere de organele de urmărire penală s-au confirmat. Potrivit art. 224 C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Astfel fiind, transcrierea acestora în procesele-verbale atașate la dosar sunt mijloace de probă ce pot fi coroborate cu celelalte depoziții la care s-a făcut referire mai sus.

În raport de starea de fapt stabilită prima instanță a reținut că în drept, fapta inculpatului C.V.V., care, în perioada februarie - 22 mai 2008, a distribuit în mod repetat persoanelor interesate, singur sau împreună cu inculpatul B.F.R., contra cost, MDMA - droguri de mare risc, pe raza municipiului Brașov, procurate din cantitatea de droguri depozitată de inculpatul B.F.R. la locuința inculpatei P.L. din Brașov, str. R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În fapt nu s-a putut stabili de câte ori inculpatul C.V.V. s-a implicat în distribuirea comprimatelor, însă din probele administrate a rezultat fără dubiu că în mod repetat a săvârșit astfel de fapte, motiv pentru care s-a apreciat că în sarcina inculpatului se impune reținerea formei continuate a infracțiunii.

IV. În ceea ce-l privește pe inculpatul V.A., Tribunalul pentru Minori și Familie a reținut că acesta este în relații de prietenie cu inculpații B.F.R. și C.V.V., pe care a afirmat că i-a întâlnit prin intermediul tatălui său.

Inculpatul V.A. a recunoscut că în perioada februarie - mai 2008 a acceptat, la cerința inculpatului B.F.R., să meargă la locuința inculpatei P.L. din Brașov, str. R., și să preia din comprimatele de MDMA, care erau depozitate la inculpată, comprimate pe care inculpatul B.F.R. le distribuia la diferite persoane.

Acest inculpat a arătat în declarația sa, dată în faza urmăririi penale (după ce în prealabil negase vehement acest lucru), că la solicitarea inculpatului B.F.R. s-a deplasat pe str. R. din municipiul Brașov, la domiciliul inculpatei P.L., și de două ori a preluat de la aceasta droguri, respectiv pastile de ecstasy, ambalate în punguțe din nailon, pe care i le-a dus inculpatului B.F.R. Inculpatul V.A. a mai susținut că a făcut acest lucru din prietenie și nu a avut niciun folos material sau de altă natură din aceste comisioane.

Declarația inculpatului V.A. s-a coroborat sub aspectele arătate și cu declarațiile inculpatului B.F.R. care a arătat ca a apelat la inculpatul V.A. pentru a-i aduce comprimatele de la locuința inculpatei P.L.

Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpaților V.A. și B.F.R., cu procesele-verbale de redare a discuțiilor telefonice purtate de inculpatul B.F.R. din data de 05 mai 2008. Din discuțiile purtate a rezultat că inculpatul V.A. folosește telefonul mobil al inculpatului C.V.V. Inculpatul B.F.R. a contactat-o telefonic pe inculpata P.L. și i-a comunicat că va veni după comprimate „tovarășul acela al meu slab, A.”. În declarația sa, inculpatul V.A. a recunoscut că telefonul mobil al inculpatului C.V.V. a fost găsit cu ocazia percheziției asupra sa.

În raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a reținut că în drept fapta inculpatului V.A. care în perioada februarie - mai 2008, a manipulat în mod repetat, MDMA - droguri de mare risc, pe care le-a preluat de la inculpata P.L. sau copiii acesteia de la locuința din Brașov, str. R., și le-a predat inculpaților B.F.R. și C.V.V., în vederea punerii lor în circulație pe raza municipiului Brașov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În fapt nu s-a putut stabili de câte ori inculpatul V.A. a manipulat respectivele substanțe, însă din probele administrate a rezultat fără dubiu că pot fi reținute minimum 2 acte materiale, motiv pentru care s-a apreciat că în sarcina inculpatului se impune reținerea formei continuate a infracțiunii.

V. Relativ la inculpatul B.R. s-a reținut de către instanța de fond că potrivit datelor cauzei, în cursul anului 2007, inculpatul B.R. a fost arestat preventiv în dosarul penal nr. 650/119/2006 aflat pe rolul Tribunalului Covasna. După ce a fost pus în libertate prin decizia nr. 735/R/2007 a Curții de Apel Brașov a luat legătura cu inculpata R.M.R., cercetată anterior pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție și a determinat-o să se prostitueze în favoarea sa.

Inculpata R.M.R. a locuit în municipiul Brașov, în mai multe locații, și a practicat prostituția în favoarea inculpatului B.R., racolându-și clienții prin anunțuri conținând oferte de servicii erotice publicate în publicația T.E. Banii obținuți din practicarea prostituției au fost predați inculpatului B.R., cu excepția sumelor pe care inculpata le cheltuia pe chirie, hrană și îmbrăcăminte. Începând cu luna februarie 2008, inculpata R.M.R. a locuit într-o garsonieră situată pe str. S. din municipiul Brașov, unde s-a prostituat în favoarea inculpatului B.R.. În această locație au mai locuit scurte perioade de timp martorele M.A.M. și D.M.B.

În faza de urmărire penală martora M.A.M. a arătat că inculpata R.M.R. se prostitua în folosul inculpatului B.R., care o suna tot timpul pe aceasta să o întrebe despre situația clienților și a câștigurilor, susținând că inculpata R.M.R. pretindea un tarif de 100 RON pe client pentru sex normal și oral. Tot martora a arătat că inculpata avea în jur de 7-10 clienți pe zi, câștigând deci și 1.000 RON pe zi.

În fața instanței de fond martora a arătat că de fapt știe că inculpata R.M.R. se prostitua în folos propriu, însă s-a apreciat că această declarație nu poate fi reținută, având în vedere procesele-verbale de redare a interceptărilor în ceea ce-l privește pe inculpatul B.R. din care a rezultat fără dubiu că inculpata R.M.R. a practicat prostituția în favoarea sa, împrejurare care s-a coroborat sub acest aspect atât cu declarația martorei M.A.M. din faza de urmărire penală, cât și cu declarația coinculpatei D.A.E.M.

Inculpata D.A.E.M., în vârstă de 17 ani, a fost racolată de inculpatul B.R., care, profitând de faptul că aceasta avea probleme familiale, i-a oferit protecție, mâncare și cazare, iar inculpata a fost de acord să se prostitueze în favoarea inculpatului B.R. Inculpatul a condus-o în garsoniera situată pe str. S., închiriată de coinculpata R.M.R., unde inculpata D.A.E.M. a întâlnit-o pe aceasta din urmă și a aflat că se prostituează pentru inculpat de 4 ani de zile și că aceasta o va învăța cum să procedeze cu clienții. Inculpatul B.R. și inculpata R.M.R. i-au spus inculpatei D.A.E.M. că trebuie să practice sex normal, oral și anal pentru 100 RON pe client, iar aceasta a început să practice prostituția din ziua următoare. Banii obținuți, între 1.500-2.000 RON pe zi, erau dați inculpatului B.R.

Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din declarațiile inculpatei D.A.E.M., declarația martorei M.A.M. din faza de urmărire penală, S.R., V.F.D. Aceste depoziții s-au coroborat cu procesele-verbale de redare a interceptărilor aflate la dosar urmărire penală din care a rezultat că ambele inculpate R.M.R. și D.A.E.M. i-au comunicat inculpatului B.R. locul unde se află, situația clienților, a încasărilor și i-au cerut permisiunea să meargă în diferite locuri.

De altfel, cu prilejul declarației date în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2011, inculpatul a recunoscut faptul că inculpata R.M.R. s-a prostituat în favoarea sa, însă nu a recunoscut că și inculpata D.A.E.M. s-a prostituat în favoarea sa și faptul că îi dădea banii pe care îi câștiga din activitatea de prostituție.

Din convorbirile interceptate a rezultat că după data de 12 mai 2008, R.M.R. a plecat din locuința de pe str. S. fără să-l anunțe pe inculpatul B.R., întrucât a rămas însărcinată, iar acesta a făcut demersuri pentru a o aduce înapoi, lucru care s-a și întâmplat pe data de 19 mai 2008, aspect ce a rezultat din convorbirile din data de 12 mai 2008, 13 mai 2008.

La data de 22 mai 2008 au fost efectuate percheziții simultane la locuința din Brașov, str. S., județul Brașov, unde a fost identificată inculpata minoră D.A.E.M., care s-a prostituat în folosul inculpatului B.R. și la locuința din Brașov, str. L., județul Brașov, unde a locuit fără forme legale inculpatul B.R. împreună cu inculpata B.I.K. (fostă O.). În timpul percheziției a sosit la locuință și inculpata R.M.R. Cu acea ocazie a fost depistat în posesia inculpatului B.R. autoturismul marca A. (aparținând lui G.A.D., dat în gaj pentru un împrumut lui A.A.M. și trecut apoi și prin posesia lui P.S.), iar asupra inculpatului, cu prilejul percheziției corporale efectuate a fost găsit un permis de conducere auto suspect de fals, emis aparent de autoritățile din Moldova, la data de 19 martie 2008, pe numele său.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că permisul de conducere menționat este fals (adresa din 02 iulie 2008 a D.G.C.C.O. din cadrul I.G.P.R.) și a fost contrafăcut de un cetățean străin, în Republica Moldova, contra sumei de 300 euro, la solicitarea expresă a inculpatului B.R., care nu a deținut permis de conducere și a dorit o acoperire pentru situația în care ar fi fost oprit în trafic de lucrătorii de poliție rutieră.

În continuare, instanța de fond a reținut că la data de 10 aprilie 2008, inculpatul B.R. a depus la M. Bank Brașov o cerere pentru acordarea unui credit pentru nevoi personale, în valoare de 8.200 CHF, pe o perioadă de 10 ani, menționând în mod nereal în cererea de credit că este angajat în calitate de șofer la SC C.F. SRL Brașov, deși nu a fost niciodată angajat la această societate și cu atât mai puțin în calitate de șofer, întrucât nu poseda permis de conducere. Odată cu cererea de credit, inculpatul a mai depus la această unitate bancară o adeverință falsă de salariu din 10 aprilie 2008, emisă pe numele său aparent de SC C.F. SRL, din care a rezultat că este angajat la această societate din 05 februarie 2006 și a avut o retribuție de 1.057 RON.

În cursul cercetărilor s-a stabilit că în realitate semnătura de pe adeverință nu aparține administratorului societății, martorul F.D.M., ștampila aplicată este diferită de ștampila SC C.F. SRL, persoana de contact indicată V.C. nu are nicio legătură cu societatea, numărul de telefon menționat nu aparține societății și copia carnetului de muncă fals, emis pe numele său aparent de SC C.F. SRL, era completat cu date necorespunzătoare realității.

În urma examinării dosarului de creditare, M. Bank SA a respins solicitarea inculpatului B.R. pe motiv de suspiciune de fraudă.

Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din coroborarea înscrisurilor, adeverință și copie carte de muncă, cerere credit adresată băncii, cu declarația martorului F.D.M.

În continuare, s-a reținut de către prima instanță că la data de 16 aprilie 2008, inculpatul B.R. a fost implicat într-o tranzacție având ca obiect droguri de risc, respectiv rezină de cannabis.

În fapt, inculpatul B.R. a fost contactat de inculpatul P.V. care l-a întrebat dacă poate să-i procure astfel de droguri, iar inculpatul B.R. a dat curs acestei solicitări. Tranzacția a avut loc într-o benzinărie din municipiul Brașov, și a fost monitorizată de ofițeri din cadrul B.C.C.O., întreaga operațiune fiind înregistrată video în baza autorizației din 08 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov.

Inculpatul B.R. a venit la locul unde a avut loc tranzacția la volanul autoturismului marca P. Aici s-a întâlnit cu inculpatul P.V. care a intrat în autoturismul condus de inculpatul B.R., apoi a ieșit și s-a îndreptat spre autoturismul condus de investigatorul sub acoperire „M.”, s-a urcat pe bancheta din spate, a rămas câteva momente, apoi a coborât și s-a îndreptat din nou spre autoturismul condus de inculpatul B.R. Ulterior, inculpatul P.V. a rămas în așteptare, iar autoturismul condus de inculpatul B.R. a părăsit zona.

În urma tranzacției, investigatorul sub acoperire a prezentat substanța cumpărată de la inculpatul B.R., prin intermediul inculpatului P.V. pentru suma de 700 RON.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 18 aprilie 2008 întocmit de I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, cu referire la natura și cantitatea substanței predate de investigatorul sub acoperire „M.” s-a stabilit că substanța vândută de inculpatul P.V. investigatorului sub acoperire „M.” a fost rezină de cannabis sau hașiș de 4,82 grame.

Poziția inculpatului B.R. pe parcursul procesului penal a fost de abținere de la orice fel de declarații, până la ultimul termen de judecată, când acesta a recunoscut parțial infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și cercetat, respectiv faptul că s-a folosit de inculpata R.M.R. care practica prostituția în favoarea sa, că a obținut cu ajutorul unui prieten din Republica Moldova un permis de conducere fals contra sumei de 300 euro și a condus un autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, că a încercat să contracteze un credit de la Banca M. pe baza unor documente false.

Inculpatul B.R. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, apărarea sa fiind aceea că de fapt i-a dat inculpatului P.V. o bucată de tămâie, întrucât a dorit să-i dea „țeapă”, aspect care a fost contrazis de probele administrate în cauză care au relevat că substanța predată ofițerului sub acoperire de inculpatul B.R. prin intermediul inculpatului P.V. a fost rezină de cannabis.

În raport de starea de fapt stabilită, instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului B.R., care, în data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 16.30, i-a vândut lui P.V. cantitatea de 4,82 grame rezină cannabis (hașiș), la prețul de 700 RON, tranzacție ce a avut loc în benzinăria din Brașov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă pentru care s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

S-a stabilit că faptele inculpatului B.R., care, în perioada februarie-mai 2008, a înlesnit practicarea prostituției de către inculpata R.M.R. și inculpata minoră D.A.E.M., recrutată de el în acest scop, în diferite locații pe raza municipiului Brașov și a tras importante foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către acestea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „proxenetism” prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte pentru care instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. întrucât, astfel cum s-a reținut mai sus din probele administrate, a rezultat că i-a înlesnit practicarea prostituției și inculpatei minore D.A.E.M., pe care a cazat-o în locuința închiriată de inculpata R.M.R. și a încasat o parte din banii obținuți de inculpata D.A.E.M. din prostituție.

S-a reținut că faptele inculpatului B.R., care, în perioada ianuarie - 22 mai 2008, a condus în mod repetat, pe drumurile publice din municipiul Brașov fără a poseda permis de conducere de nicio categorie, mai întâi autoturismul P. și apoi autoturismul marca A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere” prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte pentru care instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

S-a stabilit că faptele inculpatului B.R., care, în perioada aprilie - mai 2008, a comandat confecționarea de către o persoană necunoscută a unui permis de conducere auto fals, emis aparent de autoritățile din Moldova, la data de 19 martie 2008, pe numele său, găsit asupra sa cu ocazia percheziției corporale efectuată în data de 22 mai 2008, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la fals în înscrisuri oficiale”, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte pentru care instanța de fond a apreciat că se impune de asemenea condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

S-a reținut că faptele inculpatului B.R., care, la data de 10 aprilie 2008, a solicitat la M. Bank Brașov acordarea unui credit pentru nevoi personale, în valoare de 8.200 CHF, menționând în mod nereal în cererea de credit că este angajat în calitate de șofer la SC C.F. SRL Brașov și prezentând în acest scop o adeverință de salariu și copia unui carnet de muncă false emise pe numele său aparent de SC C.F. SRL, cerere respinsă de bancă pe motiv de suspiciune de fraudă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „uz de fals”, prevăzută de art. 291 C. pen. și „tentativă la înșelăciune în

convenții” prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte pentru care instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

VI. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.V. s-a reținut de către instanța de fond că la data de 16 aprilie 2008, lucrătorii B.C.C.O. Brașov au stabilit informativ-operativ că inculpatul P.V. oferă spre vânzare droguri de risc, pe care le procura la rândul său de la un alt furnizor.

Prin ordonanța procurorului din 16 aprilie 2008, a fost introdus în cauză și autorizat să procure drogurile oferite spre vânzare de inculpatul P.V. investigatorul sub acoperire „M.”.

Potrivit proceselor-verbale aflate la dosar urmărire penală, investigatorul sub acoperire „M.” a intrat în legătură cu inculpatul P.V.

Inculpatul P.V. a arătat în declarația sa de la dosar tribunal că a fost contactat de un taximetrist în Gara Brașov care l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de niște „ciocolată”. Inițial, inculpatul a arătat că nu a înțeles despre ce este vorba, însă ulterior a înțeles că era vorba de droguri și i-a comunicat acestuia „că o să întrebe niște băieți”.

Ulterior, inculpatul P.V. l-a întâlnit pe inculpatul B.R., care era în Gara Brașov, și despre care a afirmat că îl cunoștea de o viață și l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de droguri. Inculpatul B.R. a spus inițial că nu, apoi, la scurt timp l-a sunat și i-a spus că îi aduce. În aceste împrejurări inculpatul P.V. l-a sunat pe taximetristul care îl întrebase anterior de droguri și i-a dat întâlnire în benzinăria din municipiul Brașov. Aici, inculpatul P.V. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul B.R. și un alt băiat cu care venise inculpatul B.R. și băiatul i-a dat pachețelul cu drogurile, pe care i le-a dat taximetristului, iar acesta i le-a dat ofițerului de la D.I.I.C.O.T. Banii pe care i-a primit de la ofițerul DIICOT pentru droguri i-a predat inculpatului B.R.

Potrivit procesului-verbal din data de 16 aprilie 2008, întocmit de investigatorul „M.” cu ocazia preluării drogurilor de la inculpatul P.V., acesta din urmă s-a urcat în autoturismul cu care investigatorul venise în benzinăria din Brașov și i-a comunicat investigatorului că poate să-i ofere hașiș contra sumei de 80 RON pe gram. Întrucât investigatorul a fost de acord să cumpere substanță pentru suma de 700 RON, inculpatul a coborât din autoturismul investigatorului unde discutaseră și s-a deplasat la un alt autoturism, marca P., iar după scurt timp inculpatul P.V. a revenit în autoturismul investigatorului și i-a înmânat o folie de nailon transparentă în care se aflau 4 bucăți de substanță solidă spunându-i că e vorba de hașiș, iar investigatorul i-a înmânat suma de 700 RON.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 18 aprilie 2008 întocmit de I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori, cu referire la natura și cantitatea substanței predate de investigatorul sub acoperire „M.” s-a stabilit că substanța vândută de inculpatul P.V. investigatorului sub acoperire „M.” a fost rezină de cannabis sau hașiș de 4,82 grame.

Potrivit procesului-verbal din data de 16 aprilie 2008, întocmit de ofițerii însărcinați cu supravegherea operațiunii, ulterior, după ce inculpatul P.V. a coborât din mașina investigatorului „M.” s-a îndreptat din nou spre autoturismul marca P., care era condus de inculpatul B.R.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală a rezultat că întreaga tranzacție a fost monitorizată de către lucrătorii B.C.C.O. Brașov și înregistrată video în baza autorizației din 08 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov.

S-a reținut că în drept, fapta inculpatului P.V., care, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 16.30, i-a vândut investigatorului sub acoperire introdus în cauză „M.” cantitatea de 4,82 grame rezină de cannabis (hașiș), la prețul de 700 RON, procurată de la inculpatul B.R., tranzacție ce a avut loc în benzinăria de lângă Gara Brașov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă pentru care instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.

VII. Referitor la inculpata P.L., Tribunalul pentru Minori și Familie a reținut că aceasta este sora inculpatului B.F.R., iar acesta din urmă în cursul lunii februarie 2008 a achiziționat peste 1.000 de comprimate MDMA, pe care le-a depozitat la locuința inculpatei P.L., din Brașov, str. R., într-un ursuleț de pluș.

Ulterior, inculpatul B.F.R. a distribuit zilnic, în mod repetat, contra cost, drogurile celor interesați, a căror identitate a refuzat să o dezvăluie, la prețul de 30-40 RON comprimatul, pe timp de zi și de noapte, pe raza județului Brașov, fie singur, fie împreună cu inculpatul C.V.V.

În acest scop, inculpatul B.F.R. a ținut legătura telefonic cu inculpata P.L., căreia i-a transmis codat de câte comprimate are nevoie.

Inculpata a porționat și a ambalat drogurile în țiple, pachete de țigări sau cutii de chibrituri, conform solicitării inculpatului B.F.R. și le-a predat inculpatului sau persoanelor trimise de acesta, respectiv inculpatului C.V.V. ori inculpatului V.A., fie direct, fie prin intermediul copiilor săi P.L.E., P.L.O. și P.A.C., ultimii doi minori în vârstă de 15 ani și respectiv 14 ani neîmpliniți.

Predarea drogurilor, astfel ambalate s-a făcut de către persoanele arătate mai sus, fie la poarta locuinței de pe str. R., fie în locurile indicate de către inculpații B.F.R. și C.V.V.

Inculpata P.L. a recunoscut în faza urmăririi penale că a avut cunoștință că pastilele depozitate la domiciliul ei erau droguri, aspect despre care a arătat că a luat cunoștință la un moment ulterior, nu în momentul în care a acceptat să le păstreze, pentru că la început, inculpatul B.F.R. i-a comunicat că comprimatele sunt medicamente.

În fața instanței de fond, inculpata a revenit și a susținut că nu cunoștea că pastilele erau droguri, ci doar că erau folosite la sală, pentru că așa îi comunicase inculpatul B.F.R. (referindu-se la faptul că erau pastile folosite de cei ce practicau sport).

Instanța de fond a reținut însă că inculpata P.L. avea cunoștință despre natura comprimatelor depozitate în locuința sa, având în vedere atât declarația sa de la urmărire penală, cât și conținutul interceptărilor, de unde s-a putut concluziona din folosirea mesajelor codificate, pastilele fiind numite „milioane”, că inculpata cunoștea că pastilele erau de fapt droguri.

S-a reținut că în drept fapta inculpatei P.L., care, în perioada februarie - 22 mai 2008, a deținut MDMA - droguri de mare risc la domiciliul său din Brașov, str. R., și le-a porționat și ambalat în vederea distribuirii lor contra cost pe raza municipiului Brașov de către inculpații B.F.R. și C.V.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), d), e) C. pen.

În fapt nu s-a putut stabili de câte ori inculpata P.L. a manipulat respectivele substanțe, însă din probele administrate a rezultat fără dubiu că pot fi reținute mai multe acte materiale, motiv pentru care s-a considerat că în sarcina inculpatei se justifică reținerea formei continuate a infracțiunii.

S-a stabilit că în sarcina inculpatei P.L. trebuie reținută și circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât acesta i-a implicat și pe minorii P.L.O. (15 ani) și P.A.C. (13 ani), copiii săi, în activitatea de manipulare a drogurilor, sens în care în baza art. 334 C. proc. pen. instanța de fond a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 reținute în sarcina inculpatei P.L. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

VIII. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.N. s-a reținut de către prima instanță în fapt că acesta a fost implicat în noaptea de 24 februarie 2008 într-o tranzacție de droguri de mare risc, respectiv comprimate de MDMA, pe care a acceptat la solicitarea inculpatului R.F. să le preia de la inculpatul B.F.R.

Astfel, la data de 24 februarie 2008, inculpatul R.F., aflându-se în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, într-un bar, unde, potrivit propriilor susțineri, își sărbătorea ziua de naștere, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.F.R. pentru a cumpăra comprimate de MDMA, droguri de mare risc.

Potrivit interceptării, al cărei proces-verbal a fost depus la dosar, care a fost coroborată cu declarația inculpaților B.F.R. și R.F., tranzacția a avut ca obiect 12 astfel de comprimate, inculpatul R.F. apelând la inculpatul B.N. pentru a merge la Restaurantul A. în Brașov pentru a le lua, lucru care s-a și întâmplat.

Inculpatul B.N. a negat constant pe parcursul procesului penal că a fost implicat într-o astfel de tranzacție, deși probele demonstrau contrariul, inclusiv declarația inculpatului B.F.R. care l-a recunoscut dintr-o fotografie în timpul cercetărilor, pe inculpatul B.N., ca fiind persoana căreia îi vânduse drogurile.

Starea de fapt reținută mai sus a fost probată din coroborarea declarațiilor inculpaților B.F.R., parțial declarația inculpatului R.F. și procesele-verbale de transcriere a interceptărilor la care s-a făcut referire mai sus, inclusiv procesul-verbal din data de 24 februarie 2008, din care a rezultat că inculpatul era pe drum, întorcându-se la Sfântu Gheorghe, după achiziționarea comprimatelor și a fost apelat de inculpatul R.F.

S-a reținut că în drept fapta inculpatului B.N., care, în noaptea de 23/24 februarie 2008, a cumpărat 12 bucăți comprimate MDMA - drog de mare risc, la prețul de 40 RON bucata, de la inculpatul B.F.R. pentru R.F., în scop de revânzare de către acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

IX. Relativ la inculpatul S.S., prima instanță a reținut în fapt că acesta s-a aflat în relații de amiciție cu inculpatul R.F.

Din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate între cei doi, interceptate în baza autorizației de interceptare emisă pe nume inculpatului R.F., a rezultat că inculpatul S.S. a achiziționat de la inculpatul R.F. droguri în vederea consumului. Convorbirile erau codificate, iar cu ocazia ascultării sale inculpatul S.S. a negat implicarea sa în achiziționarea de droguri de orice fel și a oferit explicații neverosimile privind cantitatea de droguri găsită în locuința sa din Brașov, str. M.B., județul Brașov, de unde au fost ridicate 0,75 grame rezină de cannabis (hașiș - o bucată de substanță de formă cubică, cu latura de aproximativ 8 mm, împachetată în folie de celofan transparent, găsită în buzunarul pantalonilor inculpatului) și respectiv 0,03 grame rezină de cannabis (hașiș - două țiple transparente, conținând fragmente vegetale de culoare maro), drog de risc, inclus în Tabelul-anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

Natura și cantitatea drogurilor au fost stabilite prin raportul de constatare tehnico-științifică din 26 mai 2008.

S-a reținut că în drept, fapta inculpatului S.S., care, în data de 22 mai 2008 a deținut la locuința sa din Brașov, str. M.B., droguri de risc pentru consum propriu (0,75 grame rezină de cannabis - hașiș, 0,03 grame tutun în amestec cu rezină de cannabis - hașiș, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu” prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă pentru care instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

X. În ceea ce o privește pe inculpata B.I.K. (fostă O.), instanța de fond a reținut în esență în fapt că aceasta era, la data debutului cercetărilor, prietena inculpatului B.R., iar pe parcursul procesului a devenit soția sa, cei doi căsătorindu-se în cursul anului 2010, iar prin căsătorie inculpata a luat numele de „B.”.

Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., respectiv faptul că în perioada februarie-mai 2008, a înlesnit practicarea prostituției de către inculpatele R.M.R. și minora D.A.E.M., în diferite locații pe raza municipiului Brașov.

În cauză, după cum se va arăta mai jos, inculpata R.M.R. nu a dat niciun fel de declarații, astfel că nu i s-a putut vedea poziția în legătură cu implicarea inculpatei O.I.K. - actualmente B., în activitatea de prostituție pe care inculpata R.M.R. o desfășura.

În ceea ce o privește pe inculpata D.A.E.M., în faza de urmărire penală, aceasta a arătat că cel care a recrutat-o a fost inculpatul B.R.

În ceea ce o privește pe inculpata B. (fostă) O.I.K., aceasta venea în locuința unde locuiau inculpatele D.A.E.M. și R.M.R., numai însoțită de inculpatul B.R. și câteodată mai suna și vorbea cu inculpata R.M.R. despre câți bani s-au obținut și pe unde erau fiecare.

Pe de altă parte, martora M.A.M. a declarat că inculpata B.I.K. se înțelegea bine cu inculpata R.M.R. și vorbeau la telefon, dar aceasta nu a venit niciodată în locuința de pe str. S., cât martora a locuit acolo, împreună cu inculpata R.M.R.

Cert este și faptul că inculpata B.I.K. îl însoțea pe inculpatul B.R. în diferite locuri unde acesta mergea, de exemplu din procesul-verbal de supraveghere operativă, întocmit de către B.C.C.O. Brașov privind activitățile desfășurate în mediul ambiental de inculpatul B.R. în perioada 10, 15, 16, 17 aprilie 2008, a rezultat că, în perioada de referință, inculpatul B.R. și inculpata B.I.K. au condus-o la Motelul D. din Brașov pe inculpata R.M.R., au așteptat-o timp de o oră, și apoi au condus-o înapoi la locuința de pe str. S.

În toate aceste elemente, s-a considerat că există un dubiu care îi profită inculpatei B.I.K. privind implicarea sa în activitatea de prostituție a inculpatelor R.M.R. și D.A.E.M., întrucât nu a rezultat că inculpata B.I.K. să le fi recrutat pe cele două în vederea practicării prostituției, să le fi supravegheat sau să fi tras foloase materiale din această activitate a inculpatelor.

Faptul că aceasta îl însoțea uneori pe inculpatul B.R., că vorbea la telefon cu inculpata R.M.R. și în mod cert avea cunoștință despre practicarea prostituției de către inculpatele R.M.R. și D.A.E.M. sunt elemente care prin ele însele nu conduc la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de proxenetism în sarcina inculpatei B.I.K., atâta vreme cât nu s-a dovedit implicarea sa concretă în activitatea de prostituție a celor două inculpate, prin înlesnirea, tragerea de foloase, îndemnul, recrutarea acestora.

Același dubiu s-a considerat că există și cu referire la anunțurile date pe numele inculpatei B.I.K. în ziarul T.E., neexistând suficiente elemente pentru a stabili în mod cert în ce circumstanțe au fost completate aceste anunțuri și de către cine.

Astfel fiind, instanța de fond a apreciat că dubiul profită inculpatei și considerând că în baza elementelor probatorii existente la dosarul cauzei, astfel cum au fost reținute mai sus, nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de proxenetism, a apreciat că se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatei B.I.K. (fostă O.) pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

XI. În ceea ce le privește pe inculpatele R.M.R. și D.A.E.M., instanța de fond a reținut că prima dintre inculpate a fost contactată de inculpatul B.R., imediat ce acesta a fost pus în libertate din starea de arest preventiv în care s-a aflat în cursul anului 2007 și a fost determinată să practice prostituția în folosul său, aspect cu care inculpata a fost de acord.

În scopul practicării prostituției, inculpata a locuit la diferite adrese din municipiul Brașov.

La începutul lunii februarie 2008, inculpata a locuit într-o garsonieră închiriată, situată în Brașov pe str. I., aparținând numitei A.M., împreună cu M.A.M. și E.C.

Inculpata R.M.R. și-a racolat clienții prin anunțuri conținând oferte de servicii erotice, publicate în ziarul local T.E. în care au fost indicate celor interesați numerele de telefon de contact.

Inculpata a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu 7-10 clienți pe zi, în locuințele închiriate sau în locurile alese de clienți (hoteluri, alte locuințe).

Toți banii obținuți de inculpată au fost predați inculpatului B.R., cu excepția unei sume din care inculpata R.M.R. a achitat partea sa de chirie și și-a achiziționat mâncare și îmbrăcăminte.

La sfârșitul lunii februarie 2008, inculpata R.M.R. s-a mutat împreună cu M.A.M. într-o altă locuință închiriată, situată în Brașov, str. S., aparținând lui S.S., administrată de martorul S.R. (contract de închiriere din 28 februarie 2008, încheiat de R.M.R. și S.R.).

Inculpata R.M.R. a continuat să se prostitueze în folosul inculpatului B.R.

În luna aprilie 2008, întrucât avea probleme cu alți tineri, inculpata D.A.E.M. (17 ani) a convenit cu inculpatul B.R. să se prostitueze sub controlul și protecția acestuia, urmând să împartă banii obținuți în mod egal, inculpatul conducând-o la locuința de pe str. S., unde ea a rămas să locuiască împreună cu inculpata R.M.R. timp de o lună și jumătate și s-a prostituat în aceleași condiții ca și aceasta, având între 3 și 6 clienți pe zi.

Cele două inculpate au întreținut raporturi sexuale normale și orale cu clienții în locuința închiriată de pe str. S. sau în alte locuri alese de clienți (hoteluri, alte locuințe) la tariful de 100 RON/oră pe timp de zi și 150 RON/oră pe timp de noapte.

Inculpatul B.R. a ținut permanent legătura cu acestea telefonic, inculpatele raportându-i locul unde se află, situația clienților și a încasărilor și a colectat zilnic banii obținuți (în medie aproximativ 1.000 RON pe zi). În acest scop, inculpatul le-a vizitat periodic pe inculpate la locuința închiriată de pe str. S.

În plus, inculpatul B.R. le-a condus pe inculpate la locurile unde s-au întâlnit cu clienții sau le-a luat de acolo și le-a dus înapoi acasă, conducând în mod repetat, fără a poseda permis de conducere, autoturismele P. (ianuarie - aprilie 2008) și A. (aprilie - mai 2008).

În această modalitate, inculpatul a obținut în perioada de referință cel puțin suma de 76.000 RON, de pe urma practicării prostituției de către inculpata R.M.R. (56.000 RON) și inculpata D.A.E.M. (20.000 RON).

Starea de fapt reținută a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatei D.A.E.M. date în faza de urmărire penală, cu declarațiile martorilor V.S.A., S.L.R., M.A.M., D.M.B., V.F.D.

Aceste declarații au fost coroborate cu procesele-verbale de interceptare cu referire la activitatea de prostituție a celor două inculpate, instanța de fond apreciind ca fiind relevante cu titlu exemplificativ cele din 09 aprilie 2008, orele 18.26, 18.29, 18.30, 18.48; 10 aprilie 2008, orele 22.11 și 23.16; 16 aprilie 2008, ora 09.25; 19 aprilie 2008; 21 aprilie 2008.

În raport de starea de fapt reținută, prima instanță a constatat că în drept, fapta inculpatei R.M.R., care, în perioada februarie - 22 mai 2008, și-a procurat mijloacele de existență întreținând raporturi sexuale contra cost cu diferiți bărbați, racolați prin intermediul unor anunțuri publicate în ziar, în locuințele închiriate din Brașov, str. I. și str. S. ori la hoteluri sau locuințele clienților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „prostituție” prevăzută de art. 328 C. pen., faptă pentru care instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii.

În ceea ce o privește pe inculpata minoră D.A.E.M., instanța de fond a reținut împrejurarea în care aceasta a ajuns să se prostitueze în favoarea inculpatului B.R.

Astfel, pe fondul unor probleme familiale pe care minora le avea, cumulate cu alte probleme „cu niște băieți din Brașov”, potrivit, propriei declarații, aceasta a apelat la ajutorul inculpatului B.R. pentru a o „proteja”, pe care a afirmat că îl cunoștea de dinainte întrucât inculpatul făcuse afaceri imobiliare cu unchiul ei. Inculpatul i-a oferit protecția solicitându-i în schimb să se prostitueze în favoarea lui și pentru că minora a fost de acord a condus-o în locația, situată în Brașov, str. S., unde aceasta a locuit cu inculpata R.M.R.; ambele s-au prostituat în favoarea inculpatului, iar banii rezultați din prostituție îi reveneau acestuia din urmă după ce inculpatele își plăteau chiria, îmbrăcămintea și hrana.

Referatul de evaluare întocmit în cauză pentru inculpata minoră a relevat că din discuțiile purtate cu aceasta de ofițerul de probațiune a rezultat că minora cunoștea faptul că prostituția nu este legală, dar la momentul respectiv a fost singura soluție identificată pentru rezolvarea problemelor pe care le avea.

Referatul a surprins faptul că factorii favorizanți ai comportamentului inculpatei sunt reprezentați de gândirea impulsivă a acesteia, dar și de factorii familiali care au permis apariția unei conduite deviante infracționale, minora fiind lipsită de grija și afecțiunea mamei sale, iar prezența fizică a acesteia a fost „compensată” financiar, apoi schimbările de domiciliu ale familiei au antrenat schimbarea școlilor, dar și o inconsistență a relațiilor sociale ale inculpatei, cu referire la grupul de copii de aceeași vârstă.

S-a susținut în concluziile raportului întocmit că în demersul intervenției psiho-comportamentale, unul din obiectivele identificate a fost întărirea motivației pentru schimbare și evitarea situațiilor de risc comportamental. În perioada imediat ulterioară săvârșirii faptei minora a fost instituționalizată în regim de urgență, iar ulterior reintegrată în familie, atitudinea familiei fiind de dezaprobare a faptei săvârșită de minoră, însă totodată de susținere și de preocupare pentru ca minora să nu mai intre în situații de risc.

În raport de situația minorei și de factorii care au determinat-o să se prostitueze, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei prin conținutul ei concret raportat la scopul urmărit, modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările în care a fost comisă, precum și persoana și conduita inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei D.A.E.M., pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea față de inculpata D.A.E.M. a unei amenzi administrative în cuantum de 400 RON.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților R.F., B.F.R., C.V.V., V.A., B.R., P.V., P.L., B.N., S.S. și R.M.R. prima instanță a arătat că a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele speciale ale pedepselor, gravitatea faptelor, împrejurările comiterii faptelor, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prima instanță a mai arătat că a avut în vedere la aplicarea sancțiunilor inculpaților împrejurarea că faptele de trafic de droguri sunt de o gravitate deosebită, aspect care a rezultat în primul rând din faptul că legiuitorul a prevăzut limite minime și maxime foarte ridicate pentru infracțiunile de droguri de risc și de mare risc. În al doilea rând, infracțiunile de trafic de droguri reținute în sarcina inculpaților R.F., B.F.R., C.V.V., V.A. și P.L. au fost comise în formă continuată, în mod repetat inculpații procedând fie la vânzarea, fie la achiziționarea unor astfel de droguri.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului R.F. s-a reținut de către prima instanță că acesta este recidivist postexecutoriu și a avut o poziție de nerecunoaștere a faptelor de trafic de droguri pe parcursul procesului penal, iar referitor la inculpatul B.F.R. s-a reținut cantitatea mare de comprimate cumpărate de inculpat în vederea distribuirii, peste 1.000 de pastile, potrivit propriei declarații, precum și faptul că în activitatea infracțională, inculpatul a implicat și alte persoane, printre care se regăsesc și minori; totodată, instanța de fond a avut în vedere că acest din urmă inculpat a recunoscut faptele și a avut o atitudine corectă pe parcursul procesului penal, dar și împrejurarea că acesta este recidivist, săvârșind ambele infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie. Raportat la gravitatea faptelor comise s-a apreciat că se impune a se revoca, conform art. 61 C. pen., liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia nr. 3210 din 21 iunie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Referitor la inculpatul C.V.V. prima instanță a reținut sub aspectul circumstanțelor personale că nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu a recunoscut fapta comisă, dimpotrivă s-a sustras atât de la actele de cercetare penală, cât și de la judecată până când a fost prins și a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă care a fost emis în lipsă; văzând totuși faptul că inculpatul nu a mai fost angrenat în săvârșirea altor fapte antisociale pedepsite de legea penală în trecut, instanța de fond a apreciat că se impune reducerea pedepsei sub minimul special prin aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen.

La individualizarea și stabilirea cuantumului pedepselor pentru faptele reținute în sarcina inculpatului V.A., instanța de fond a ținut seama, sub aspectul conduitei procesuale și a circumstanțelor personale, că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, a desfășurat activități lucrative din care a obținut venituri atât înainte, cât și pe parcursul procesului penal, astfel că este justificată aplicarea față de acest inculpat a dispozițiilor art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. cu referire la reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința condamnării acestuia la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Întrucât pe parcursul procesului penal inculpatul V.A. a avut o conduită procesuală corectă, s-a prezentat în fața instanței și a dovedit că are un loc de muncă și regretă fapta comisă, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, astfel că a apreciat că se pot aplica prevederile art. 861 C. pen. în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.

La individualizarea și stabilirea cuantumului pedepselor pentru faptele reținute în sarcina inculpatului B.R., instanța de fond a avut în vedere poziția de recunoaștere parțială a faptelor pentru care a fost inculpat, dar totodată și starea de recidivă postexecutorie a inculpatului și aspectele reținute în referatul de evaluarea al acestuia întocmit de Serviciul de Probațiune.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a abandonat de timpuriu școala, nu este calificat profesional și nu a fost angajat niciodată cu forme legale. Potrivit propriilor susțineri s-a întreținut atât din activități legale, dar și din activități ilegale. Debutul infracțional s-a situat în jurul vârstei de 11 ani, iar în prezent are în derulare mai multe dosare penale, pentru săvârșirea mai multor genuri de infracțiuni. Raportul a arătat că în ceea ce-l privește pe inculpat conduita generală a acestuia se poate îndrepta dacă acesta va participa la programe de destructoare a comportamentului infracțional și remodelare comportamentală, schimbare atitudinală și de asemenea dacă inculpatul va obține o calificare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.V., instanța de fond a arătat că sub aspectul circumstanțelor personale a avut în vedere poziția procesuală a inculpatului care deși inițial a negat fapta reținută în sarcina sa, a revenit asupra declarației și a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Pe de altă parte, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul avea la data săvârșirii faptei antecedente penale, fără a fi recidivist.

La individualizarea și stabilirea cuantumului pedepselor pentru faptele reținute în sarcina inculpatei P.L., instanța de fond a arătat că a ținut seama de împrejurarea că inculpata a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei și are în întreținere mai mulți copii minori, astfel că instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. cu referire la reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința aplicării inculpatei a unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Întrucât pe parcursul procesului penal, inculpata P.L. a avut în parte o conduită procesuală corectă, s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut în parte fapta pentru care a fost cercetată, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatei, astfel că a considerat că în speță sunt incidente dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prevăzute de art. 861 C. pen.

În ceea ce-l privește pe B.N., instanța de fond a arătat, în ceea ce privește circumstanțele personale, că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, astfel că a apreciat că se poate face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. cu referire la reținerea circumstanțelor atenuante, cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Instanța de fond a mai arătat că a avut în vedere poziția de negare a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. Referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov a relevat faptul că persistența în consumul de droguri și în activitățile de trafic au continuat chiar dacă inculpatul a ajuns să fie cercetat de organele abilitate pentru activitatea sa infracțională, în prezent fiind judecat pentru fapte similare într-un dosar al Tribunalului Brașov nr. 2144/62/2011 pentru fapte comise în perioada 2010-2011, deci după comiterea faptei pentru care este cercetat în acest dosar. Chiar dacă este fără putință de tăgadă că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la o condamnare definitivă, instanța de fond a apreciat că aceste elemente reprezintă indicii în defavoarea inculpatului. Raportul a mai arătat că procesul de schimbare comportamentală al inculpatului și reintegrarea în societate sunt în strânsă legătură cu intervenția la care va fi supus. Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că se impune executarea pedepsei în regim de detenție.

Referitor la inculpatul S.S. instanța de fond a arătat că a ținut seama, în ceea ce privește circumstanțele sale personale de împrejurarea că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, a desfășurat activități lucrative din care a obținut venituri atât înainte, cât și pe parcursul procesului penal și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, astfel că a considerat că se poate dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

La individualizarea și stabilirea cuantumului pedepsei pentru faptele reținute în sarcina inculpatei R.M.R., instanța de fond a arătat că a ținut seama în ceea ce privește conduita procesuală adoptată că inculpata nu s-a prezentat în instanță pe parcursul procesului penal, manifestând o atitudine de dezinteres față de cursul procesului, aspecte care au fost reținute în defavoarea acesteia.

Întrucât, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpata R.M.R. nu are antecedente penale, s-a apreciat că se impune însă orientarea pedepsei aplicate spre minimul special, iar ca modalitate de executare s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatei, motiv pentru care în baza art. 861 C. pen. instanța de fond a făcut aplicare dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei R.M.R.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a avut în vedere că SC P.F.R. IFN SA s-a constituit parte civilă cu suma de 1.677 RON despăgubiri civile reprezentând prejudiciul cauzat de inculpatul R.F., motiv pentru care instanța de fond în baza art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 1357 și urm. C. civ. a apreciat că se impune obligarea acestui inculpat la plata despăgubirilor solicitate.

Totodată, instanța de fond a constatat că M. Bank SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Ținând seama de prevederile art. 17 din Legea nr. 143/2000, potrivit cărora „Drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 (din lege) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”, precum și de dispozițiile alin. (2) care arată că „se confiscă de asemenea banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alin. (1)”, instanța de fond a apreciat că se impune confiscarea specială de le inculpați a sumelor de bani obținute în urma vânzării drogurilor, cât și a drogurilor ridicate de la inculpați și care au format obiectul material al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Tribunalul pentru Minori și Familie a mai apreciat că, în baza art. 329 alin. (4) C. pen., se impune confiscarea specială de la inculpatul B.R. a sumei de 76.000 RON, obținută de pe urma practicării prostituției de către inculpatele R.M.R. și D.A.E.M. și a menținut măsura sechestrului asupra bunurilor sechestrate prin ordonanța procurorului din data de 21 noiembrie 2008, ridicate, în data de 22 mai 2008, din locuința inculpatului B.R. din Brașov, str. L.: un TV LCD marca S. și un DVD Home Theatre marca S., rămase spre păstrare la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov la dispoziția instanței.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov - și inculpații C.V.V., B.F.R., R.F., B.R., P.V., V.A., B.N.

În motivarea apelului formulat, Parchetul a arătat în esență că hotărârea pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Famile Brașov este nelegală sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice privind pe inculpatul R.F. din infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; a greșitei achitări a inculpatului R.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.; a greșitei achitări a inculpatei B.I.K. relativ la săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și netemeinică privind aprecierea instanței de fond că fapta săvârșită de inculpata D.A.E.M. nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de prostituție pentru care a fost trimisă în judecată.

Astfel, în cauză inculpatul R.F. a fost trimis în judecată printre altele și pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., constând în aceea că acesta a indus în eroare o societate financiară respectiv SC P.F.R. IFN SA prin prezentarea unei adeverințe de venit din care rezulta că era angajat al SC R.C. SRL Brașov în scopul obținerii unui credit, credit pe care ulterior nu l-a mai restituit. Instanța de fond a motivat această soluție de schimbare de încadrare juridică, în sensul înlăturării alin. (2) al art. 215 C. pen., pe considerentul că acel înscris, acea adeverință de venit nu a existat, astfel că în opinia sa simpla minciună nu poate să reprezinte un mijloc fraudulos astfel cum cer dispozițiile alin. (2) al art. 215 C. pen., sens în care a dispus înlăturarea acestui articol.

Această soluție a instanței de fond este una greșită întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că acest înscris prezentat de inculpatul R.F. a existat cu adevărat; din declarația martorului C.I., reprezentantul SC P.F.R. IFN SA, rezultă că la momentul încheierii contractului de împrumut cu inculpatul R.F., acesta din urmă i-a prezentat respectiva adeverință de venit din care rezulta că era angajat la acea dată în calitate de șofer la SC R.C. SRL Brașov; această declarație se coroborează cu conținutul convorbirii telefonice interceptate purtate de inculpatul R.F. cu martorul C.I., din care rezultă că cei doi stabilesc un loc de întâlnire, iar inculpatul R.F.

îi precizează martorului că are în posesie adeverința de venit despre care se face vorbire în cauză; de asemenea, în contractul de credit încheiat între cele două părți se menționează acest aspect legat de existența adeverinței de venit. Din declarația martorului C.I. a rezultat că SC P.F.R. IFN SA nu a putut prezenta în fața procurorului acea adeverință de venit a inculpatului R.F., întrucât conform metodologiei acestei societăți financiare nu era obligatoriu să se păstreze la dosarul de creditare toate înscrisurile care erau prezentate de persoanele cărora li s-au dat împrumuturile respective; atâta vreme cât s-a dovedit existența înscrisului în cauză, doar împrejurarea că acest înscris nu se află la dosarul cauzei nu reprezintă un motiv care să conducă la soluția care a fost adoptată de către instanța de fond.

De asemenea, s-a dovedit în cauză împrejurarea că înscrisul respectiv era falsificat, precum și faptul că acesta a fost utilizat de inculpatul R.F. Raportat la toate aceste aspecte, rezultă că în cauză sunt îndeplinite și elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata B.I.K. (fostă O.), Parchetul a arătat că această inculpată a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că a înlesnit practicarea prostituției de către inculpata R.M.R. și inculpata minoră D.A.E.M., în diferite locații pe raza municipiului Brașov. Instanța de fond a dispus achitarea inculpatei B.I.K. (fostă O.) pe considerentul că probatoriul administrat în cauză nu a fost apt să demonstreze dincolo de orice bănuială rezonabilă participația acestei inculpate la săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă însă că această inculpată împreună cu coinculparul B.R. a săvârșit această infracțiune de proxenetism; inculpata R.M.R. a fost condamnată în cauză pentru infracțiunea de prostituție, iar pentru inculpata D.A.E.M. s-a constatat că a săvârșit această infracțiune, fiind însă adoptată o altă soluție de către instanța de fond. Inculpata R.M.R. a fost racolată de inculpatul B.R. și a practicat prostituția și în favoarea acestuia, racolându-și clienții prin intermediul unor anunțuri care au fost date la ziarele locale; pe acele anunțuri figura printre altele și numărul de telefon care a fost folosit de către inculpata B.I.K.

în acea perioadă, acesta fiind un aspect de natură să ducă la concluzia implicării inculpatei B.I.K. în activitatea de prostituție desfășurată de către inculpata R.M.R. De asemenea, ulterior racolării inculpatei D.A.E.M. de către inculpatul B.R. în această activitate de prostituție, cei doi soți, respectiv B.R. împreună cu B.I.K., au fost cei care au condus-o pe această din urmă inculpată în locuința în care fusese cazată și inculpata R.M.R., iar acest aspect rezultă din declarația inculpatei D.A.E.M. Tot din aceeași declarație rezultă și faptul că inculpata B.I.K. era cea care a ținut legătura cu inculpata R.M.R., care îi comunica inculpatei B.I.K. locurile în care se află, numărul clienților, precum și diverse aspecte legate de profitul obținut urmare a practicării prostituției de către cele două inculpate.

Totodată, există la dosarul cauzei interceptările convorbirilor telefonice care confirmă acest aspect despre care s-a făcut vorbire în starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanței. Față de toate aceste probe în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpata B.I.K. a fost trimisă în judecată, sens în care se impune condamnarea inculpatei B.I.K. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În ceea ce o privește pe inculpata D.A.E.M., Parchetul a arătat că instanța de fond a dispus achitarea acestei inculpate pe considerentul că fapta săvârșită de aceasta nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni; deși era minoră la 17 ani, inculpata D.A.E.M. a avut reprezentarea activității infracționale pe care a acceptat să o presteze la solicitarea coinculpatului B.R., iar pe de altă parte activitatea infracțională s-a întins pe o perioadă relativ lungă de timp. Dovadă în acest sens este intervenția organelor de anchetă, din procesul-verbal de percheziție rezultând că inculpata D.A.E.M. a fost găsită la una dintre locuințele inculpatului B.R. la care s-a efectuat percheziția domiciliară. Nu există în cauză elemente în prezența cărora să se concluzioneze că fapta de prostituție nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că se impune condamnarea inculpatei D.A.E.M. pentru infracțiunea de prostituție.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul V.A., prin avocat, a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că se impunea în cauză achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât probele de la dosar nu relevă că fapta comisă de inculpat ar avea gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, în momentul în care a transportat acea pungă pe care i-a înmânat-o P.L. către inculpații B.F.R. și C.V.V., inculpatul V.A. nu a avut cunoștință despre conținutul acesteia și nici despre preocupările pe care le aveau persoanele din grupul în care a fost implicat, situația sa fiind similară cu cea a coinculpatului B.N. Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în momentul în care a analizat fondul cauzei, a făcut o greșită interpretare a probelor existente la dosarul cauzei atunci când a considerat că inculpatul V.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, nereținând în ceea ce-l privește pe acest inculpat, circumstanțele și modalitatea în care acesta a participat la această activitate; activitatea pe care acest inculpat a desfășurat-o este o activitate care ar putea fi catalogată de către instanță ca o faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul B.N., a criticat de asemenea sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței să dispună achitarea sa temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dat fiind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv lipsește latura subiectivă, în speță intenția. Astfel, inculpatul a recunoscut că a transportat un plic lui R.F. în care a dedus că se aflau niște pastile, însă nu a cunoscut ce fel de pastile transportă, nu a știut că este vorba despre droguri. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de către instanța de fond, în sensul micșorării acesteia și schimbării modalității de executare.

Inculpatul C.V.V. a criticat de asemenea sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicia acesteia. În ceea ce privește nelegalitatea sentinței penale apelate, inculpatul a arătat prin avocat că instanța de fond a procedat greșit ținând seama de înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în loc să constate nulitatea acestora, care au fost făcute fără respectarea dispozițiilor legale; singura sancțiune în aceste condiții fiind aceea prevăzută de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. în sprijinul cererii de constatare a nulității înregistrărilor convorbirilor telefonice, inculpatul a invocat Deciziile nr. 962/2009 și nr. 694/2010 ale Curții Constituționale.

Pe de altă parte, deși instanța de fond a analizat situația fiecăruia dintre inculpații din prezenta cauză, în momentul în care a pronunțat hotărârea de condamnare, aceasta nu a făcut niciun fel de referire la conținutul concret al convorbirilor telefonice. Arată că și dacă s-ar realiza o analiză în fond a acestor convorbiri telefonice nu ar rezulta vreo implicare pe linia traficului de droguri în ceea ce-l privește pe inculpatul C.V.V., concluzionând în momentul în care a pronunțat hotărârea de condamnare că în fapt nu s-a putut stabili de câte ori inculpatul C.V.V. s-a implicat în distribuirea comprimatelor de MDMA;

în realitate acest lucru nu s-a putut stabilit întrucât niciuna dintre așa-zisele probe încriminatorii nu pot fi calificate ca apte pentru a determina condamnarea inculpatului C.V.V. Din declarația inculpatei P.L. care este sora inculpatului B.F.R., rezultă că inculpatul C.V.V. a fost la ea acasă dar pentru a purta discuții de cu totul altă natură decât cele de natură infracțională; inculpatul V.A., pe declarația căruia prima instanță și-a întemeiat soluția, a arătat că a tras concluzia că inculpatul C.V.V. ar fi implicat în această activitate doar datorită relației de prietenie pe care acesta ar avea-o cu inculpatul B.F.R.; or, faptul că inculpatul C.V.V. este prieten cu inculpatul B.F.R., nu este suficient pentru încriminarea inculpatului C.V.V.; de altfel, în cauză nu s-a putut reține în niciun fel forma în care efectiv inculpatul C.V.V. ar fi realizat traficul de droguri.

În aceste condiții, singura soluție care se poate pronunța în cauză este aceea de achitare a inculpatului C.V.V. în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen.

Inculpatul B.F.R. a solicitat admiterea apelului și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. cu consecința reducerii cu o treime a minimului pedepsei și implicit a reducerii pedepsei care i-a fost aplicată. Inculpatul B.F.R. a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, astfel că este posibilă reținerea în favoarea acestui inculpat a circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul B.F.R. a fost trimis în judecată.

Inculpatul B.R. a solicitat prin intermediul avocatului desemnat din oficiu, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat, desființarea în parte a sentinței penale apelate și pronunțarea în cauză a unei noi hotărâri judecătorești legale și temeinice. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prima instanță a individualizat greșit pedepsele care i-au fost aplicate și a stabilit în mod nejustificat aplicarea la pedeapsa rezultantă a unui spor de 1 an. Raportat la circumstanțele reale ale faptelor și la persoana inculpatului, la atitudinea sa procesuală se impune în cauză o redozare a pedepselor aplicate de către instanța de fond, în sensul diminuării acestora și nu se impune aplicarea în cauză a unui spor de pedeapsă.

Inculpatul R.F., a solicitat, prin intermediul avocatului, admiterea apelului declarat și, pe cale de consecință, reindividualizarea pedepselor aplicate de către instanța de fond și aplicarea unor pedepse orientate către un cuantum mai redus. În urma redozării pedepselor s-a solicitat a se dispune contopirea acestora, însă fără a se aplica un spor de pedeapsă, spor pe care îl apreciază ca nefiind necesar în cauză.

Inculpatul P.V. a declarat în fața instanței la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2012 că își retrage apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 78/S pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 10 noiembrie 2011, în dosarul penal nr. 823/1372/2008.

Prin decizia penală nr. 52/A din 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dmis apelurile formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov, inculpații R.F., B.F.R., B.R. și B.N. împotriva sentinței penale nr. 78/S din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov pe care o desființează în ceea ce privește greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei de înșelăciune comise de inculpatul R.F. din art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; individualizarea judiciară a pedepselor principale aplicate inculpaților R.F., B.F.R., B.R. și B.N.; soluția de achitare a inculpatei D.A.E.M. pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și omisiunea obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Rejudecând cauza în aceste limite:

1. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului R.F. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen., 11 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

S-a reținut în favoarea inculpatului R.F. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. și prin aplicarea efectelor prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen. de la 5 ani închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare.

S-a reținut în favoarea inculpatului R.F. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. și prin aplicarea efectelor prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen. de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite anterior și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare.

S-a menținut pedeapsa complementară rezultantă aplicată acestui inculpat de către prima instanță și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală aplicată inculpatului prin prezenta, astfel că în final inculpatul R.F. are de executat o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

2. S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare aplicată inculpatului B.F.R. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, restul de 960 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, înlăturând sporul de 1 an închisoare.

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului B.F.R. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 și 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art:. 37 lit. a) C. pen.

S-a redus, prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa principală la care a fost condamnat inculpatul B.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.

S-a redus, prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul B.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

S-a menținut dispoziția primei instanțe de revocare a liberării condiționate sub beneficiul căreia se afla inculpatul B.F.R. și s-a contopit restul de 960 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov cu fiecare dintre pedepsele stabilite anterior, astfel cum au fost reduse anterior, dispunând executarea pedepselor rezultante de 9 ani închisoare și respectiv 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante stabilite anterior și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. s-a adăugat la pedeapsa principală de 9 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., astfel încât în final inculpatul B.F.R. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă principală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului B.R. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

S-a redus de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a redus de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

S-a menține restul pedepselor aplicate inculpatului și s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele stabilite anterior, astfel cum au fost reduse și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 6 ani închisoare.

S-a menținut pedeapsa complementară rezultantă aplicată acestui inculpat de către prima instanță și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta, astfel că în final inculpatul B.R. are de executat o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

4. S-a redus de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a menținut pedeapsa complementară aplicată inculpatului de către prima instanță și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală stabilită mai sus astfel că în final inculpatul are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, iar în baza art. 862 C. pen. s-a stabilit termen de încercare 6 ani.

În baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Brașov, însărcinat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a menținut pedeapsa accesorie aplicată inculpatului de către prima instanță, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acesteia pe durata termenului de încercare stabilit.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 și art. 83 C. pen.

5. În baza art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. a fost condamnată inculpata D.A.E.M. la pedeapsa de 1.000 RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata D.A.E.M. la plata către stat a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în fond.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul P.V. împotriva aceleiași sentințe.

S-au respins apelurile formulate împotriva sentinței de inculpații C.V.V. și V.A.

În baza art. 189 C. proc. pen. se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului Brașov suma de 2.000 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații R.F., B.R., P.V., B.N., B.I.K., sumă ce se include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații C.V.V. și V.A. să plătească statului câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpatul P.V. îl obligă să plătească statului cu același titlu suma de 700 RON.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut, pe baza materialului probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești o corectă stare de fapt, structurată pe mai multe planuri în funcție de persoanele implicate în traficul de droguri, de tipul acestora și de legătura dintre inculpați și forma de participare a fiecăruia la activitatea infracțională.

1. S-a reținut astfel, în esență, în fapt, într-un prim plan infracțional, în ceea ce-i privește pe inculpații B.F.R., V.A., C.V.V., B.N., P.L. și R.F. că inculpatul B.F.R. a achiziționat la începutul anului 2008 aproximativ 2.000 de comprimate de droguri de mare risc (MDMA) pe care le-a depozitat la locuința surorii sale P.L. cu acordul acesteia. În perioada următoare, respectiv în intervalul februarie 2008 - mai 2008 inculpatul singur sau împreună cu alte persoane a consumat din aceste droguri și a vândut din acestea la diverse intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale persoanelor interesate fie în mod direct, fie prin intermediul inculpaților V.A. și C.V.V. manipulând în aceste modalități un număr de aproximativ 1.200 de comprimate. În activitatea infracțională desfășurată, inculpatul B.F.R. a implicat-o și pe sora sa P.L. la locuința căreia a depozitat comprimatele și de unde le-a luat pe rând - pe măsură ce identifica persoane interesate de procurarea unor astfel de droguri - precum și pe copiii acesteia minori prin intermediul cărora transporta uneori drogurile.

În legătură cu activitatea inculpatului B.F.R. pe linia traficului de droguri s-a reținut în fapt de către prima instanță și împrejurarea că la data de 24 februarie 2008 inculpatul a vândut inculpatului R.F., prin intermediul inculpatului B.N., iar apoi direct cantitatea de 22 de comprimate de MDMA, pe care inculpatul R.F. le-a achiziționat în vederea revânzării.

Inculpatul R.F., persoană cu preocupări pe linia traficului de droguri, a vândut în două rânduri (la datele de 25 ianuarie 2008 și respectiv 08 februarie 2008) investigatorului sub acoperire „R.” cantitățile de 1,47 grame rezină de cannabis contra sumei de 200 RON și respectiv 2,96 grame rezină de cannabis contra sumei de 300 RON.

În afara activității infracționale legate de traficul de droguri, în sarcina inculpatului B.F.R. s-a mai reținut că la data de 22 mai 2008, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința acestuia au fost identificate 3 cartușe, unul de calibrul 9,3 mm și 2 de calibrul 7,62 mm, muniție în stare de funcționare, destinată armelor de vânătoare, arme ce intră în categoria armelor letale, iar în sarcina inculpatului R.F. s-a mai reținut că la data de 03 aprilie 2008 a indus în eroare SC P.F.R. IFN SA cu ocazia încheierii contractului de credit prin prezentarea ca adevărată a unei fapte și afirmând în mod nereal că este angajat la SC R.C. SRL Brașov, cu un salariu de 1.000 RON, obținând în acest fel un credit în cuantum de 1.000 RON pe care nu l-a mai restituit, păgubind astfel societatea menționată.

2. Într-un alt plan al activității infracționale, pe linia traficului de droguri, s-a reținut în fapt în esență că la data de 14 aprilie 2008 în benzinăria de lângă Gara Brașov inculpatul B.R. a vândut inculpatului P.V. cantitatea de 4,82 grame rezină de cannabis contra sumei de 700 RON, acesta din urmă revânzând-o la aceeași dată și în aceeași locație investigatorului sub acoperire „M.” contra aceleiași sume de bani cu care procurase drogurile.

În sarcina inculpatului B.R. s-a mai reținut în fapt de către prima instanță, în afara activității infracționale axată pe traficul de droguri, că în perioada februarie - mai 2008 a înlesnit practicarea prostituției de către inculpatele R.M.R. și minora D.A.E.M., recrutată de el în acest scop, în diferite locații de pe raza municipiului Brașov și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea, fiind însoțit uneori în vizitele pe care le făcea celor două prostituate de soția sa O.I.K.

În perioada ianuarie - 22 mai 2008 inculpatul B.R. a condus în mod repetat pe drumurile publice din municipiul Brașov, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, autoturismele marca P. și A., iar pentru a crea aparența legalității desfășurării acestei activități a comandat unei persoane rămase neidentificate și i-a pus la dispoziție propria fotografie, un permis de conducere auto fals, emis aparent la data de 19 martie 2008 pe numele său de autoritățile din Moldova, identificat asupra sa la data de 22 mai 2008.

La data de 10 aprilie 2008 inculpatul B.R. a solicitat la M. Bank Brașov acordarea unui credit pentru nevoi personale, în valoare de 8.200 CHF, menționând în mod nereal în cererea de credit că este angajat în calitate de șofer la SC C.F. SRL Brașov, prezentând în susținerea afirmațiilor sale o adeverință de salariu și copia unui carnet de muncă false, emise pe numele său aparent de SC C.F. SRL, cerere respinsă de bancă pe motiv de suspiciune de fraudă.

3. Tot în legătură cu activitatea infracțională desfășurată pe linia drogurilor, în sarcina inculpatului S.S. s-a reținut în fapt că la data de 22 mai 2008 a deținut la locuința sa situată în Brașov str. M.B., droguri de risc pentru consum propriu (0,75 grame rezină de cannabis și 0,03 grame tutun în amestec cu rezină de cannabis).

S-a arătast că în raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a reținut o încadrare în drept corespunzătoare și a apreciat corect că în speță sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului R.F. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În legătură cu faptele reținute în sarcina aceluiași inculpat referitoare la activitatea de inducere în eroare a SC P.F.R. IFN SA din data de 03 aprilie 2008 când a pretins că este șofer la SC R.C. SRL Brașov cu un salariu de 1.000 RON și a determinat SC P.F.R. IFN SA să încheie contractul de credit și să-i remită suma de 1.000 RON, pe care nu a mai restituit-o, păgubind societatea cu această sumă, s-a constatat că în mod greșit a dispus prima instanță schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de „înșelăciune în convenții” prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținând că în cauză nu se poate reține varianta agravantă a infracțiunii, respectiv alin. (2) al acestei infracțiuni întrucât inculpatul a indus în eroare societatea de creditare prin simpla susținere inserată în cererea de credit că este salariat, fiind șofer la SC R.C. SRL Brașov, dar în lipsa dovezii calității de salariat, inducerea în eroare a societății de credit s-a realizat prin prezentarea ca adevărat a unui fapt mincinos, lipsind dovada calității mincinoase, respectiv adeverința sau alt act care să probeze acest lucru, aspect care ar fi condus la reținerea formei calificate a infracțiunii.

Criticile aduse de Parchet sentinței penale atacate sub aspectul încadrării juridice date acestei fapte sunt întemeiate. Curtea a reținut că pentru incidența în cauză a alin. (2) al art. 215 C. pen., respectiv a variantei agravante a infracțiunii de înșelăciune prin inducerea în eroare săvârșită prin folosirea de calități mincinoase, nu este necesar să existe o adeverință sau un înscris pe care inculpatul să-l fi folosit pentru dovedirea calității mincinoase pe care a pretins că o are la momentul încheierii contractului, ci este suficient ca acesta să-și fi atribuit calități mincinoase cu scopul inducerii în eroare în vederea încheierii contractului și obținerii împrumutului; împrejurarea că o persoană s-a folosit sau și-a atribuit calități mincinoase pentru a induce în eroare o altă persoană fizică sau juridică se poate dovedi cu orice mijloc de probă. Or, în speță, așa cum rezultă din declarația martorului C.I. inculpatul a afirmat la momentul încheierii contractului că are calitate de șofer la SC R.C. SRL Brașov (chiar dacă martorul nu-și mai amintește dacă i s-a prezentat sau nu o adeverință în acest sens), calitate care apare menționată și în cererea de credit pe care inculpatul R.F. a completat-o și semnat-o și a cărui conținut a condus la încheierea contractului de credit.

S-a arătat că aceste probe se coroborează cu declarația inculpatului R.F. - în care acesta nu neagă că și-ar fi atribuit calități mincinoase, ci doar contestă că ar fi prezentat o adeverință pentru dovedirea calității de șofer - și sunt suficiente pentru a conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma agravantă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. reținută în actul de sesizare al instanței.

Totodată, acțiunea inculpatului de a-și atribui o calitate mincinoasă este distinctă de acțiunea cerută de lege pentru a fi îndeplinit elementul material din cadrul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune înscris în alin. (1) al art. 215 C. pen., respectiv activitatea de „inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate”, întrucât împrejurarea nereală pe care inculpatul a adus-o la cunoștința reprezentantului băncii și care a fost de natură a induce în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii contractului de împrumut (independent de calitatea pe care și-a atribuit-o) era existența unei surse de venit stabile a inculpatului care să-i permită să restituie împrumutul contractat și care este determinantă pentru obținerea oricărui împrumut bancar. Atribuirea unei calități mincinoase s-a realizat pentru întărirea convingerii reprezentanților băncii cu privire la existența resurselor necesare rambursării creditului, iar această activitate vine să completeze acțiunea care constituie elementul material din cadrul laturii obiective de la alin. (1) și (3) al art. 215 C. pen. și trebuie sancționată ca atare.

Cu toate acestea, s-a arătat că nu pot fi primite criticile aduse de către Parchet, aceleiași hotărâri în sensul că prima instanță ar fi trebuit să procedeze la condamnarea inculpatului R.F. și pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât, sub acest aspect, prima instanță a reținut corect că nu s-a dovedit fără putință de tăgadă că a existat o adeverință care să ateste că inculpatul R.F. este angajat în calitate de șofer la SC R.C. SRL Brașov și nici că actul ar fi avut un conținut fals. Împrejurarea că inculpatul nu a fost angajat niciodată la această societate dovedită prin declarația martorei B.S. nu dovedește existența unui înscris fals pe care să-l fi folosit inculpatul pentru inducerea în eroare a reprezentanților băncii. Nicio altă probă de la dosar, nici măcar declarația martorului C.I., care a stat de vorbă cu inculpatul în vederea acordării creditului, a preluat cererea și restul actelor de la acesta ducându-le la sediul băncii nu este relevantă sub acest aspect.

Or, în lipsa înscrisului apreciat de către Parchet fals și a oricăror alte probe care să dovedească existența lui și caracterul neadevărat al conținutului acestuia nu se poate dispune condamnarea inculpatului R.F., prima instanță pronunțând, pentru argumentele expuse, o hotărâre corectă de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea intracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Și în ceea ce-l privește pe inculpatul B.F.R. s-a constatat că prima instanță a reținut în mod judicios că, în raport de starea de fapt stabilită în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, referitor la inculpații V.A. și C.V.V. prima instanță a reținut în mod judicios, în funcție de faptele comise, că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a arătat, totodată, că nu pot fi admise argumentele aduse de inculpatul V.A. în apel potrivit cărora prima instanță ar fi trebuit să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. întrucât fapta' comisă nu ar avea gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul V.A. a recunoscut în cursul urmăririi penale că a transportat în două rânduri droguri pentru inculpații B.F.R. și C.V.V., respectiv pastile de ecstasy. Această declarație a sa se coroborează cu declarația inculpatului B.F.R., cu declarația inculpatei P.L. și cu convorbirile telefonice interceptate a căror transcriere se găsește la dosar.

Cu toate că inculpatul V.A. a revenit în cursul cercetării judecătorești asupra declarațiilor date la urmărire penală, această revenire este nejustificată, iar motivul invocat de inculpat pentru a argumenta această revenire asupra declarațiilor date, respectiv acela că în fața procurorului a indicat „din greșeală” că știa că pastilele transportate de el erau droguri, apare cu totul neserios și nu poate fi primit. Pe altă parte, deși inculpatul recunoaște că de două ori a efectuat transporturi de droguri pentru inculpatul B.F.R., martora P.L. a arătat că inculpatul V.A. a fost cel puțin de două ori singur la locuința sa pentru preluarea drogurilor, însă au existat și alte situații în care l-a însoțit pe inculpatul B.F.R. la locuința inculpatei P.L. pentru ca B.F.R. să ia droguri, iar inculpatul B.F.R. a arătat în declarația sa că „au fost situații în care l-am trimis după pastile pe V.A.” ori în aceste condiții nu se poate reține că activitatea infracțională a inculpatului V.A. a fost „incidentală” și că acesta nu cunoștea ce transportă, pentru a se aprecia că fapta sa nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni. De altfel, inculpatul V.A. a arătat personal în cadrul declarației date la urmărire penală că era prieten cu inculpații B.F.R. și C.V.V. și că deși îl cunoștea pe B.F.R. încă din vara anului 2007, din aprilie 2008 a început să umble cu aceștia; relațiile apropiate dintre cei trei și preocupările lor pe linia traficului de droguri sunt relevate și de convorbirile telefonice purtate de aceștia, în care stabiliseră un cod pentru a desemna numărul pastilelor pe care le manipulau, denumindu-le „milioane”.

Or, în acest context, în mod corect a apreciat Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, că probele existente la dosarul cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul V.A. conduc la concluzia că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată; nu se poate susține, dată fiind activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat, prelungită în timp, că fapta nu ar avea gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, iar împrejurarea că din materialul probator administrat nu se poate stabili exact numărul actelor materiale, nu conduce la nelegalitatea încadrării juridice dată faptei, respectiv la reținerea formei continuate a infracțiunii, câtă vreme chiar inculpatul recunoaște în cursul urmăririi penale că cel puțin de două ori s-a deplasat singur la locuința martorei P.L. pentru a transporta droguri pentru inculpații B.F.R. și C.V.V.

În ceea ce privește critica adusă de inculpatul C.V.V. sentinței penale apelate, în sensul că materialul probator de la dosar nu este suficient și concludent pentru a contura vinovăția acestui inculpat, Curtea a reținut că instanța de fond a apreciat corect că în cauză este dovedită vinovăția inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și cu privire la aceasta, prima instanță a stabilit o corectă încadrare juridică, reținând de asemenea în mod temeinic că sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a acestui inpulpat pentru infracțiunea comisă.

Inculpatul C.V.V. a negat că s-ar face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, însă vinovăția sa rezultă din materialul probator de la dosar.

Inculpatul B.F.R. a recunoscut în esență comiterea faptelor în etapa urmăririi penale, iar în apel a solicitat aplicarea procedurii de judecare a cauzei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaște integral faptele astfel cum sunt descrise în actul de sesizare al instanței.

În declarația dată de acest inculpat în cursul urmăririi penale acesta a arătat că una dintre persoanele care l-au ajutat la vânzarea drogurilor a fost C.V.V., menționând că „o parte dintre cei care au cumpărat droguri au vorbit întâi cu C.V.V. fiindcă eu eram foarte bun prieten cu acesta și el cunoștea absolut tot legat de comprimatele de ecstasy”.

S-a arătat că această declarație se coroborează cu declarația coinculpatului V.A. care în cursul urmăririi penale a arătat că inculpații B.F.R. și C.V.V. erau foarte buni prieteni și că a avut impresia că drogurile pe care le-a transportat aparțin ambilor inculpați, precum și cu cele declarate în cursul urmăririi penale de inculpata P.L.; aceasta din urmă a arătat în declarația consemnată dosar urmărire penală că B.F.R. mergea să ia pastile de la locuința sa fie singur, fie însoțit de C.V.V. sau de V.A. Atât C.V.V., cât și V.A. s-au deplasat și singuri la locuința inculpatei P.L. pentru a lua droguri, dar de fiecare dată era sunată în prealabil de inculpatul B.F.R.

Declarațiile inculpaților se coroborează și cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate care în mod corect au fost apreciate de către prima instanță ca legal efectuate.

Deși inculpatul C.V.V. a susținut că procesele-verbale de redare a interceptărilor nu pot fi folosite ca probe întrucât la data efectuării lor nu fusese începută urmărirea penală împotriva sa, Curtea a reținut, similar primei instanțe, că interceptările au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor art. 911 și urm. C. proc. pen.

Toate interceptările convorbirilor telefonice s-au realizat în dosarul penal nr. 7D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. după începerea urmăririi penale la data de 05 februarie 2008 împotriva inculpatului R.F. pentru infracțiuni de trafic de droguri. Prima autorizație a interceptărilor convorbirilor telefonice, a comunicațiilor, precum și interceptarea și înregistrarea video a activităților și convorbirilor purtate în mediul ambiental pe teritoriul României a fost emisă de către Tribunalul Brașov la data de 06 februarie 2008 în temeiul încheierii nr. 4 din 06 februarie 2008 și l-a vizat pe inculpatul R.F.; autorizarea a fost dată de către judecător, tocmai pentru că existau indicii privind săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri pentru identificarea furnizorilor, precum și pentru stabilirea anturajului, legăturilor infracționale ale inculpatului (la acel moment învinuit), pieței de desfacere a drogurilor și a descoperirii, identificării și tragerii la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în comiterea infracțiunii. Aceasta a fost reînnoită ulterior pentru același inculpat prin încheierile nr. 10 din 07 martie 2008, 15 din 08 aprilie 2008 și 22 din 07 mai 2008 emise de Tribunalul Brașov; întrucât convorbirile interceptate au scos la iveală identitatea altor persoane implicate în traficul de droguri, prin următoarele încheieri s-a dispus autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, a comunicațiilor, precum și interceptarea și înregistrarea video a activităților și convorbirilor purtate în mediul ambiental pe teritoriul României și pentru alte persoane, iar printre acestea și inculpatul B.F.R. (încheierile nr. 15 din 08 aprilie 2008 și 22 din 07 mai 2008 emise de Tribunalul Brașov).

În aceste condiții, interceptarea convorbirilor telefonice, a comunicațiilor, precum și interceptarea și înregistrarea video a activităților și convorbirilor purtate în mediul ambiental pe teritoriul României pentru inculpatul B.F.R. este legală, ea fiind dispusă în cursul procesului penal - după începerea urmăririi penale împotriva inculpatului R.F. - chiar dacă în ceea ce-l privește pe inculpatul B.F.R. urmărirea penală a fost începută la data de 09 mai 2008. Convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.F.R. și interceptate în baza autorizațiilor menționate emise de judecător (inclusiv cele purtate cu inculpatul C.V.V.) reprezintă probe legal obținute, pe care în mod corect prima instanță le-a luat în considerare, le-a dat relevanță juridică și le-a coroborat cu restul materialului probator administrat în cauză.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor dintre inculpatul B.F.R. și inculpatul C.V.V. rezultă fără îndoială că inculpatul C.V.V. era implicat pe linia distribuirii drogurilor, iar convorbirile interceptate se coroborează cu restul materialului probator de la dosar și vin să confirme învinuirea care a fost adusă acestui inculpat. Aceleași probe indică prelungirea în timp a activității infracționale a inculpatului C.V.V., astfel că, în mod judicios a procedat prima instanță reținând forma continuată a infracțiunii chiar dacă nu s-a putut stabili cu exactitate numărul actelor materiale comise de acest inculpat.

S-a constatat, în ceea ce o privește pe inculpata P.L. că prima instanță a reținut în mod temeinic că fapta acesteia de a deține în perioada februarie - 22 mai 2008, MDMA - droguri de mare risc la domiciliul său din Brașov, str. R., de a le porționa și ambala în vederea distribuirii lor contra cost pe raza municipiului Brașov de către inculpații B.F.R. și C.V.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care sunt întrunite condițiile tragerii sale la răspundere penală.

Cu toate că nu s-a putut stabili de câte ori inculpata P.L. a manipulat respectivele substanțe, în mod corect a reținut prima instanță că activitatea infracțională desfășurată a fost prelungită în timp și a cuprins acte materiale multiple efectuate în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la forma continuată a infracțiunii.

În sarcina inculpatei P.L., precum și a inculpatului B.F.R. se impune a fi reținută și circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât aceștia i-au implicat și pe minorii P.L.O. (15 ani) și P.A.C. (13 ani), copiii inculpatei P.L. în activitatea de manipulare a drogurilor.

În ceea ce-i privește pe inculpații B.N. și S.S. s-a reținut corect de către prima instanță că sunt întrunite condițiile pentru tragerea lor la răspundere penală întrucât fapta inculpatului B.N. care, în noaptea de 23/24 februarie 2008, a cumpărat 12 bucăți comprimate MDMA - drog de mare risc, la prețul de 40 RON bucata, de la inculpatul B.F.R. pentru R.F., în scop de revânzare de către acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar fapta inculpatului S.S., care, în data de 22 mai 2008 a deținut la locuința sa din Brașov, str. M.B., droguri de risc pentru consum propriu (0,75 grame rezină de cannabis - hașiș, 0,03 grame tutun în amestec cu rezină de cannabis - hașiș, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu” prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul B.N. a avut în cursul procesului penal o poziție procesuală oscilantă, nesinceră; inițial a negat orice legătură cu inculpatul R.F., arătând că îl cunoaște doar pentru că a efectuat lucrări la autoturismul acestuia în calitate de electrician, după care, pe măsură ce lua cunoștință de probele care relevau implicarea sa în activitatea infracțională a recunoscut că este amic cu inculpatul R.F., și-a amintit că a participat în noaptea de 23/24 februarie 2008 la petrecerea organizată de inculpatul R.F., iar în fața Curții de Apel Brașov a dat o declarație prin care a recunoscut chiar că s-a deplasat din localitatea Brașov în localitatea Sfântu Gheorghe, unde s-a desfășurat petrecerea dată de R.F., pentru a-i duce lui R.F. niște pastile, însă a arătat că nu cunoștea despre ce pastile este vorba.

Cu toate că inculpatul B.N. a negat că ar fi cunoscut natura „pastilelor” procurate de la inculpatul B.F.R. pentru inculpatul R.F., Curtea a reținut că din materialul probator de la dosar rezultă cu evidență că inculpatul B.N. era consumator de droguri - aspect recunoscut de acesta chiar și în declarația dată de acesta în fața Curții de Apel Brașov - iar inculpatul R.F. era unul din furnizorii săi de droguri, deci avea cunoștință de activitatea desfășurată de acesta pe linia traficului de droguri. Din declarația dată de inculpatul B.R. în apel rezultă că inculpatul B.N. era în fapt distribuitor pentru drogurile traficate de inculpatul R.F., iar același aspect rezultă și din declarația dată în cursul urmăririi penale de către inculpatul B.F.R., care a arătat că în acea noapte vânzarea comprimatelor ecstasy s-a realizat către R.F. printr-un intermediar, pe care l-a trimis R.F. Declarația inculpatului B.R. este cu atât mai credibilă cu cât din conținutul convorbirilor telefonice interceptate rezultă cu evidență că între acesta și R.F. era o relație foarte strânsă de amiciție (aceștia se sunau foarte des și aveau preocupări comune, făcând parte din același anturaj). Aceleași aspecte, dovadă a unui anturaj comun, rezultă din convorbirile telefonice și în ceea ce-i privește pe inculpatul R.F. și B.N., iar împrejurarea că B.N. știa despre „marfa pe care o transportă” rezultă din faptul că inculpatul R.F., atunci când l-a trimis pe B.N. să preia pastilele de la inculpatul B.F.R. nu a fost nevoit să-i spună acestuia despre ce anume trebuie să ia, cei doi înțelegându-se într-un limbaj cunoscut doar de ei, specific persoanelor care desfășoară împreună o anumită activitate (procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice).

Față de aceste considerente, Curtea a reținut că în mod corect a apreciat prima instanță că în speță este dovedită atât latura obiectivă a infracțiunii comisă de inculpatul B.N., cât și cea subiectivă, fiind îndeplinite condițiile pentru tragerea acestuia la răspundere penală.

Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul B.R., s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect că în cauză, în raport de starea de fapt stabilită sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a acestui inculpat pentru săvârșirea în concurs a infiracțiunilor de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., „proxenetism” prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., „conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere” prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., „complicitate la fals în înscrisuri oficiale”, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., „uz de fals”, prevăzută de art. 291 C. pen. și „tentativă la înșelăciune în convenții” prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

De asemenea, prima instanță a stabilit corect, în ceea ce-l privește pe inculpatul P.V., că fapta acestuia care, la data de 16 aprilie 2008, i-a vândut investigatorului sub acoperire introdus în cauză „M.” cantitatea de 4,82 grame rezină de cannabis (hașiș), la prețul de 700 RON, procurată de la inculpatul B.R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru această infracțiune.

Curtea a reținut că sunt nefondate criticile aduse sentinței apelate de către Parchet în ceea ce o privește pe inculpata B.I.K. și soluția de achitare a acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., ci aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției dacă fapta este săvârșită față de un minor.

Este adevărat că în cauză s-a dovedit că atât inculpata R.M.R., cât și inculpata D.A.E.M. (aceasta din urmă fiind minoră) s-au prostituat - R.M.R. în perioada februarie - 22 mai 2008, iar D.A.E.M. în perioada aprilie - mai 2008 - în folosul inculpatului B.R., însă din materialul probator administrat în cauză nu rezultă ca inculpata B.I.K. să fi efectuat acte specifice infracțiunii de proxenetism; nu rezultă astfel să fi adresat îndemnuri celor două inculpate în vederea practicării prostituției, să înlesnească în vreun fel practicarea de către cele două inculpate a prostituției sau să tragă în mod direct foloase de pe urma practicării prostituției.

Împrejurarea că uneori, datorită faptului că inculpatul B.R. era soțul ei, îl însoțea pe acesta în vizite pe care le făcea în locațiile unde stăteau cele două inculpate care se prostituau, sau că la îndemnul aceluiași inculpat le suna pe cele două inculpate interesându-se de sumele de bani obținute în urma practicării prostituției, nu pot fi interpretate drept acte de înlesnire a prostituției, după cum nici faptul că uneori folosea în interesul familiei din banii pe care îi înmâna inculpatul B.R. nu conduce de plano la concluzia că a tras foloase de pe urma practicării prostituției. Nu rezultă din niciun act de la dosar că inculpatul B.R. îi specifica soției sale proveniența banilor (cu atât mai mult cu cât rezultă din ansamblul materialului probator de la dosar că nu era singura activitate desfășurată de acesta aducătoare de venituri).

Nu rezultă din materialul probator că inculpata B.I.K. ar fi avut vreo inițiativă proprie în efectuarea vreunei acțiuni în legătură cu exploatarea sexuală a inculpatelor R.M.R. și D.A.E.M., ba dimpotrivă din conținutul unor convorbiri telefonice interceptate și din declarația martorei M.A.M. rezultă că inculpata B.I.K. și R.M.R. se înțelegeau bine. Prima instanță a reținut corect că nu pot fi interpretate acte specifice acestei infracțiuni anunțurile date pe numele inculpatei B.I.K. în ziarul T.E. în cuprinsul cărora este indicat și numărul de telefon al inculpatei B.I.K. întrucât nu rezultă în ce modalitate și nici de către cine au fost date aceste anunțuri.

Inculpatul B.R. neagă orice implicare a soției sale în activitatea pe care o desfășura, arătând că el era cel care le supraveghea pe cele două inculpate în activitatea de prostituție desfășurată, soția sa suna la cele două doar din dispoziția sa, aspect care de altfel rezultă și din convorbirile telefonice interceptate în cauză.

Față de aceste împrejurări s-a constatat că în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză există un dubiu puternic relativ la comiterea de către inculpata B.I.K. a vreunei acțiuni sau inacțiuni care să se circumscrie elementului material din cadrul laturii obiective a infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., lipsind totodată și dovezile care să confirme latura subiectivă a acestei infracțiuni, astfel că apare corectă soluția de achitare a inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Nu la fel de întemeiată este însă hotărârea de achitare a inculpatei D.A.E.M. pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. în temeiul art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen.

Prima instanță a apreciat greșit în ceea ce o privește pe această inculpată gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței. Deși minoră, inculpata a desfășurat de bună-voie activități de prostituție o durată semnificativă de timp, găsind în această activitate desfășurată o modalitate de rezolvare a problemelor pe care le avea datorate în mare parte anturajului avut anterior abordării sale de către inculpatul B.R.

Referatul de evaluare întocmit în cauză pentru inculpata minoră relevă că din discuțiile purtate cu aceasta de ofițerul de probațiune a rezultat că minora cunoștea faptul că prostituția nu este legală, însă cu toate acestea a perseverat în activitatea desfășurată.

Chiar dacă factorii favorizanți ai comportamentului inculpatei sunt reprezentați de gândirea impulsivă a acesteia, dar și de factorii familiali care au permis apariția unei conduite deviante infracționale, minora fiind lipsită de grija și afecțiunea mamei sale, care a înțeles să compenseze financiar lipsa fizică a acesteia, precum și de schimbările de domiciliu ale familiei care au antrenat schimbarea școlilor, dar și o inconsistență a relațiilor sociale ale inculpatei, cu referire la grupul de copii de aceeași vârstă, inculpata nu a adoptat nici ulterior descoperirii faptei o atitudine prin care să demonstreze că intenționează să-și schimbe comportamentul.

În perioada imediat ulterioară săvârșirii faptei minora a fost instituționalizată în regim de urgență, iar ulterior reintegrată în familie. Cu toate acestea, minora, devenită majoră în cursul procesului penal, a părăsit locuința părinților, nu a mai participat la procesul penal și nu a putut fi identificat locul în care aceasta se află; nici părinții săi nu au manifestat mai mult interes pentru procesul de față.

Este adevărat că la aprecierea gradului de pericol social concret al unei infracțiuni trebuie avută în vedere și persoana inculpatei, situația acesteia și factorii care au determinat-o să comită fapta, însă trebuie ținut seama în egală măsură și de circumstanțele reale ale faptei comise, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, precum și atitudinea inculpatei.

Or în cauză, analizând gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpata D.A.E.M. prin prisma criteriilor prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., Curtea a constatată că în cauză atingerea adusă valorilor protejate de legea penală prin fapta inculpatei nu este una minimă, iar fapta, prin conținutul ei concret nu este lipsită de importanță, sens în care se impune reformarea hotărârii apelate în sensul pronunțării unei hotărâri de condamnare a inculpatei pentru infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată.

Curtea a reținut că în raport de vârsta minorei, dezvoltarea sa fizică și psihică de la momentul comiterii faptei, circumstanțele personale, conjunctura în care a acceptat să comită fapta și lipsa antecedentelor penale este justificată reținerea în favoarea acestei inculpate a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 lit. e) C. pen.

De asemenea, analizând gravitatea faptei prin prisma tuturor criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și ținând seama de conținutul concret al infracțiunii comise, intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, vârsta inculpatei și posibilitățile sale reale de reeducare, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu amenda penală, în cuantum de 1.000 RON este suficientă pentru a contribui la reeducarea inculpatei în scopul respectării pe viitor a valorilor apărate de legea penală.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților C.V.V. și V.A., Curtea a reținut că prima instanță a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedepsele aplicate sunt în măsură atât prin cuantumul lor, cât și prin modalitatea de executare stabilită să conducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen. Este adevărat că ambii inculpați sunt infractori primari însă atitudinea lor procesuală nu este în măsură să conducă la concluzia că au realizat gravitatea faptelor comise, iar circumstanțele reale în care au fost comise faptele reținute în sarcina lor, natura drogurilor traficate, cantitatea și intervalul de timp relativ mare în care au acționat în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale justifică pe deplin pedepsele care le-au fost aplicate.

Pentru aceste considerente, precum și pentru argumentele prezentate cu ocazia analizării faptelor reținute în sarcina acestor inculpați și a încadrării juridice dată infracțiunilor comise de aceștia, Curtea a apreciat că se impune în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de inculpații C.V.V. și V.A.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.F., Curtea a reținut că în raport de activitatea concretă desfășurată în speță pe linia traficului de droguri, de numărul actelor materiale și de cantitatea redusă de droguri traficată se impune reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru cele două infracțiuni de trafic de droguri reținute în sarcina sa conform art. 76 lit. c) C. pen. [în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] și respectiv art. 76 lit. a) C. pen. [în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].

De asemenea, văzând circumstanțele concrete în care a fost comisă infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. reținută în sarcina acestui inculpat, valoarea redusă a creditului contractat și împrejurarea că partea vătămată nu a depus niciun fel de diligențe pentru a se asigura de veridicitatea celor afirmate de inculpat și de posibilitățile concrete de a-i fi rambursat creditul acordat, Curtea a reținut că se impune, de asemenea, reținerea în favoarea inculpatului și cu privire la această faptă a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege conform art. 76 lit. c) C. pen.

Cu referire la inculpatul B.F.R., Curtea a reținut că acesta a solicitat în apel aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., dând în fața instanței o declarație prin care a arătat că recunoaște integral săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare al instanței și pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea a reținut că prin prisma dispozițiilor art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 cererea inculpatului este admisibilă întrucât a fost formulată în condițiile prevăzute de textul de lege menționat, situație în care se impune reformarea hotărârii atacate și sub acest aspect și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului B.F.R. cu reținerea în favoarea sa a beneficiului prevăzut art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise.

Procedând la reindividualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că fără a minimiza gravitatea faptei și nici perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, în raport de atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe întreg procesul penal și de ponderea contribuției sale în lămurirea prezentei cauze sub toate aspectele și cu privire la toți participanții, văzând de asemenea și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, astfel cum au fost reduse prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se impune reducerea de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare a pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Tot sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului B.R. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sunt excesive și disproporționate în raport cu circumstanțele reale în care au fost comise aceste fapte, astfel că sunt fondate criticile aduse de acest inculpat sentinței penale atacate.

În ceea ce privește prima dintre infracțiuni, s-a constatat că inculpatul este trimis în judecată pentru aceea că a traficat o singură dată o cantitate relativ mică de cannabis, drog de risc (4,82 grame), contra sumei de 700 RON; deși inițial a negat că ar fi traficat acest tip de drog, ulterior inculpatul a recunoscut fapta, ori în această situație, văzând circumstanțele reale ale faptei comise și atitudinea inculpatului, Curtea a reținut că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de către prima instanță este stabilită într-un cuantum mult prea ridicat, impunându-se reducerea ei la 3 ani închisoare, cuantum apreciat drept îndestulător pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, văzând conținutul concret al infracțiunii de proxenetism săvârșită de inculpat, circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, numărul persoanelor traficate, precum și perioada de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea sa procesuală de recunoaștere a comiterii faptei, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 6 ani este îndestulătoare și reprezintă o sancțiune justă și proporțională cu gravitatea faptei comise, menită să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., cu atât mai mult cu cât aceasta va fi executată în regim privativ de libertate.

Se impune deci reformarea hotărârii atacate, în sensul menționat și în ceea ce-l privește pe acest inculpat.

Referitor la inculpatul B.N. și la pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea comisă, Curtea a constatat că nu au fost respectate toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată prin cuantum și prin modalitatea de executare stabilită apare disproporționată și excesivă față de fapta comisă.

Inculpatul este acuzat că a transportat o singură dată, la cererea inculpatului R.F. un număr de 12 pastile de ecstasy pe care le-a preluat de la inculpatul B.F.R.

Fără a minimiza gradul de pericol social concret al faptei comise, ridicat mai ales datorită tipului de drogurilor traficate, Curtea a reținut că în raport de cantitatea de droguri manipulată de acest inculpat, de împrejurarea că nu rezultă în concret din materialul probator de la dosar modalitatea în care a fost recompensat pentru transportul efectuat și de circumstanțele personale ale inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, are un loc de muncă și o calificare care îi asigură cele necesare traiului se impune reducerea pedepsei principale aplicate de către prima instanță inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

De asemenea, în raport de vârsta inculpatului, atitudinea acestuia în comunitatea din care provine și la locul de muncă atât anterioară, cât și ulterioară comiterii faptei, posibilitățile concrete de reeducare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără privare de libertate, însă sub o atentă supraveghere a organelor abilitate ale statului pentru evitarea riscului de recidivă a comportamentului infracțional, sens în care suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reprezintă o modalitate eficientă și adecvată de executare a pedepsei ce se va aplica acestui inculpat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.V., Curtea a reținut că la data de 10 aprilie 2012 acesta a declarat personal în fața instanței de apel, asistat fiind de avocatul desemnat din oficiu că își retrage apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 78/S/2011 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. În raport de această situație, în baza art. 369 C. proc. pen., Curtea a luat act de manifestarea de voință a inculpatului în sensul retragerii apelului promovat în cauză.

În raport de toate considerentele expuse, Curtea a apreciat că sunt întemeiate, pentru considerentele ce preced și în limitele arătate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații R.F., B.F.R., B.R. și B.N. sens în care se vor admite în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. apelurile promovate de acești apelanți, iar hotărârea va fi reformată în ceea ce privește: greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei de înșelăciune comise de inculpatul R.F. din art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; individualizarea judiciară a pedepselor principale aplicate inculpaților R.F., B.F.R., B.R. și B.N.; soluția de achitare a inculpatei D.A.E.M. pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și omisiunea obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Curtea a apreciat că nu se impune extinderea efectelor apelurilor inculpaților menționați și în ceea ce o privește pe inculpata R.M.R. întrucât pedeapsa care a fost aplicată acesteia de către prima instanță este corect individualizată, fiind avute în vedere la stabilirea ei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum și dispozițiile art. 52 C. pen.

Rejudecând cauza în aceste limite, în ceea ce-l privește pe inculpatul R.F. s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen., 11 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

S-a reținut în favoarea inculpatului R.F. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. și prin aplicarea efectelor prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen. de la 5 ani închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare.

S-a reținut în favoarea inculpatului R.F. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. și prin aplicarea efectelor prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen. de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite anterior și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare.

Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă pe care o are de executat acest inculpat este îndestulătoare prin raportare la numărul și natura infracțiunilor comise astfel că mi se impune sporirea ei.

S-a menținut pedeapsa complementară rezultantă aplicată acestui inculpat de către prima instanță și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală aplicată inculpatului prin prezenta, astfel că în final inculpatul R.F. va executa o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.F.R., s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare aplicată de către prima instanță și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, restul de 960 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, înlăturând sporul de 1 an închisoare.

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului B.F.R. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 și 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-au redus, prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa principală la care a fost condamnat inculpatul B.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.

S-a redus, prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul B.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

S-a menținut dispoziția primei instanțe de revocare a liberării condiționate sub beneficiul căruia se afla inculpatul B.F.R. și s-a contopit restul de 960 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov cu fiecare dintre pedepsele stabilite anterior, astfel cum au fost reduse anterior, dispunând executarea pedepselor rezultante de 9 ani închisoare și respectiv 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante stabilite anterior și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 9 ani închisoare, care nu a fost sporită, întrucât cuantumul acestei pedepse apare îndestulător prin raportare la numărul infracțiunilor și la natura acestora și este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului.

În baza art. 35 C. pen. s-a adăugat la pedeapsa principală de 9 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., astfel încât în final inculpatul B.F.R. va executa o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

Referitor la inculpatul B.R., s-a descontopit pedeapsa rezultantă principală de 11 ani închisoare aplicată acestuia și s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

S-a redus de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a redus de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.R. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

S-au menținut restul pedepselor aplicate inculpatului și s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele stabilite anterior, astfel cum au fost reduse urmând a se dispune executarea pedepsei celei mai grele de 6 ani închisoare.

În raport de numărul și natura infracțiunilor comise, Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă este îndestulătoare astfel că nu se impune aplicarea vreunui spor.

S-a menținut pedeapsa complementară rezultantă aplicată acestui inculpat de către prima instanță și se va adăuga această pedeapsă la pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta, astfel că în final inculpatul B.R. va executa o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.N., Curtea a redus de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a menținut pedeapsa complementară aplicată inculpatului de către prima instanță și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa principală stabilită mai sus astfel că în final inculpatul va executa o pedeapsă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, iar în baza art. 862 C. pen. se va stabili un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Brașov, însărcinat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a menținut pedeapsa accesorie aplicată inculpatului de către prima instanță, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acesteia pe durata termenului de încercare stabilit.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 și art. 83 C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata D.A.E.M., în baza art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. a fost condamnată la pedeapsa de 1.000 RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C. pen.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 189, 191 și 192 C. proc. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul R.F., criticând-o cu privire la reținerea vinovăției sale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate și cu privire la împlinirea termenului de prescripție pentru infracțiunea de înșelăciune.

A arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, cele 12 pastile de ecstasy au fost cumpărate pentru consumul propriu, faptă pentru care pedeapsa aplicată este exagerată, iar pentru infracțiunea de înșelăciune, conform Noului C. pen., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. A solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și redozarea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, dar și în raport de prevederile art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.

Inculpatul R.F. a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de apel la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.; 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. (2 acte materiale) și la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite anterior și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului R.F. că a vândut în două rânduri (la datele de 25 ianuarie 2008 și respectiv 08 februarie 2008) investigatorului sub acoperire „R.” cantitățile de 1,47 grame rezină de cannabis contra sumei de 200 RON și respectiv 2,96 grame rezină de cannabis contra sumei de 300 RON, iar la data de 03 aprilie 2008 a indus în eroare SC P.F.R. IFN SA cu ocazia încheierii contractului de credit prin prezentarea ca adevărată a unei fapte și afirmând în mod nereal că este angajat la SC R.C. SRL Brașov, cu un salariu de 1.000 RON, obținând în acest fel un credit în cuantum de 1.000 RON pe care nu l-a mai restituit, păgubind astfel societatea menționată.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului R.F. că aflându-se în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, într-un bar, unde, potrivit propriilor susțineri, își sărbătorea ziua de naștere, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.F.R. pentru a cumpăra comprimate de MDMA, droguri de mare risc. Potrivit procesului-verbal privind interceptarea convorbirii telefonice coroborat cu declarația inculpaților B.F.R. și R.F., tranzacția a avut ca obiect 12 astfel de comprimate, inculpatul R.F. apelând la inculpatul B.N. pentru a merge la Restaurantul A. în Brașov pentru a le lua.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa au fost stabilite cu materialul probator existent la dosar, respectiv procesele-verbale privind redarea convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților, iar pedepsele aplicate sunt just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În ce privește dispozițiile art. 5 din Noul C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1968 își are corespondent în dispozițiile art. 244 alin. (1), (2) din Noul C. pen., limitele de pedeapsă pentru această infracțiune fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Așa cum s-a arătat anterior, prin hotărârea instanței de apel s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) și, ca efect al acesteia, art. 76 lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege.

În același timp, inculpatul a comis faptele în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor Noului C. pen., art. 41 alin. (1) prevede că există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, iar. art. 43 alin. (5) din același cod prevede că dacă după ce pedapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Având în vedere că inculpatul R.F. se află în situația prevăzută de cele două texte de lege menționate, prin aplicarea dispozițiilor Noului C. pen. în ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) ar rezulta o pedeapsă între 1 an și 6 luni și 7 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, inculpatul nu va mai beneficia de circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968 întrucât aceasta nu își are corespondent în pevederile art. 75 din Noul C. pen.

În ce privește infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deși limitele de pedeapsă sunt prevăzute între 3 și 15 ani închisoare, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968, inculpatul a primit o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare, sub limita minimă de 3 ani închisoare.

Conform dispozițiilor Noului C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt între 2 și 7 ani închisoare, însă ca efect al aplicării dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. privind infracțiunea continuată și art. 43 alin. (5) din același C. pen. privind starea de recidivă, limitele de pedeapsă se majorează de la 7 ani la 10 ani și 6 luni închisoare.

Aceeași situație este și în cazul infracțiuni de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, sub minimul special de 10 ani prevăzut de lege.

Și în acest caz, potrivit dispozițiilor Noului C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt între 5 și 12 ani închisoare, însă ca efect al aplicării dispozițiilor art. 35 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din Noul C. pen., limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, respectiv între 7 ani și 6 luni și 18 ani închisoare.

Întrucât nici în ce privește infracțiunile de trafic de droguri, inculpatul nu va beneficia de circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968, nefiind circumscrisă prevederilor art. 75 din Noul C. pen., Înalta Curte apreciază că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea prevăzută de C. pen. din 1968.

În ce privește solicitarea recurentului inculpat de a se constata împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune, potrivit dispozițiilor noii legi, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din Noul C. pen. se pedepsește cu închisoare între 1 și 5 ani.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Noul C. pen., urmare a stării de recidivă în care se află inculpatul, limitele de pedeapsă se majorează de la 1 an și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. c) din Noul C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

Întrucât inculpatul R.F. a comis infracțiunea de înșelăciune în luna aprilie 2008, se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale se împlinește în anul 2016.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 3855 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 52/A din 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 823/1372/2008.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2014.