Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4219/2013 AI generated

Annulment appeal rejected for failing to meet statutory grounds after prior dismissal of appeal as inadmissible

Case Number Decizia nr. 4219/2013
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the plaintiff, ruling that the original decision rejecting the plaintiff's appeal as inadmissible remained in force. The dispute concerned a civil proceeding where the plaintiff attempted to challenge a final Supreme Court decision that had previously dismissed their appeal for procedural non-compliance, specifically the failure to properly support the appeal under relevant procedural codes. The Court determined that the "contestație în anulare" (appeal for annulment) was legally unfounded because it constituted an attempt to re-judge the merits or the inadmissibility ruling, which exceeds the scope of this extraordinary remedy limited to material errors or specific omissions in analyzing merit-based grounds. Relying on Articles 317 and 318 of the Code of Civil Procedure and the constitutional principle of the legality of appeal routes, the Court held that the appeal was inadmissible and dismissed the request to refer the case to the Constitutional Court, as the plaintiff’s arguments did not fit the strict statutory grounds for annulment.

Legislator headnote

AI generated

art. 318 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 317 C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ, art. 320 C. proc. civ; Annulment appeal rejected for failing to meet statutory grounds after prior dismissal of appeal as inadmissible: The dispute concerned a civil proceeding where the plaintiff attempted to challenge a final Supreme Court decision that had previously dismissed their appeal for procedural non-compliance, specifically the failure to properly support the appeal under relevant procedural codes. The Court determined that the "contestație în anulare" (appeal for annulment) was legally unfounded because it constituted an attempt to re-judge the merits or the inadmissibility ruling, which exceeds the scope of this extraordinary remedy limited to material errors or specific omissions in analyzing merit-based grounds. Relying on Articles 317 and 318 of the Code of Civil Procedure and the constitutional principle of the legality of appeal routes, the Court held that the appeal was inadmissible and dismissed the request to refer the case to the Constitutional Court, as the plaintiff’s arguments did not fit the strict statutory grounds for annulment.

Keywords

AI generated
admissibility of annulment appeal Romanian civil procedure inadmissible grounds of appeal cassation appeal declared inadmissible annulment on cassation annulment on appeal
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 30 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 378/46/2012, a fost respins recursul declarat de revizuenta C.M. împotriva Deciziei nr. 118 din 4 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.

La data de 13 februarie 2013, împotriva acestei decizii, C.M. a formulat contestației în anulare, fără a-și încadra criticile în temeiurile de drept ale art. 317, respectiv ale art. 318 C. proc. civ., susținând că decizia atacată este nelegală și neconstituțională și solicitând admiterea contestației în anulare și soluționarea cauzei de către Curtea Constituțională.

Intimații P.M. și P.I. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, solicitând, în esență, admiterea excepției invocate și, în consecință, respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimații P.M. și P.I. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțată în recurs, prin urmare, irevocabilă, aspect ce rezultă atât din reglementarea art. 318 C. proc. civ., cât și din interpretarea art. 317 din același act normativ.

Având în vedere că, în speță, hotărârea a cărei anulare se solicită este o hotărâre pronunțată în recurs, Înalta Curte, în raport de condițiile de admisibilitate stipulate de textele legale anterior menționate, constată ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de intimați prin întâmpinare, motiv pentru care, excepția inadmisibilității contestației în anulare va fi respinsă.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele care succed:

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Examinând decizia contestată din perspectiva dispozițiilor art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită la termenul la care s-a judecat pricina, iar în ceea ce privește competența, este de reținut că instanțele au respectat dispozițiile legale referitoare la pricina dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din analiza textului de lege anterior evocat, rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanța respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia și nu atunci când soluționează recursul pe o excepție, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea ce excede contestației în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Câtă vreme instanța de recurs a constatat și a reținut în mod expres în considerentele hotărârii inadmisibilitatea recursului declarat cu nerespectarea prevederilor art. 299, raportat la art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., promovarea unei contestații în anulare raportat la dispozițiile art. 318 teza a doua C. proc. civ., nu-și găsește justificarea legală.

Așa fiind, în cauză, nu se poate reține că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ori al unei omisiuni în înțelesul textului legal evocat, întrucât soluția nu a vizat o analiză a motivelor de recurs de vreme ce s-a constatat inadmisibilitatea recursului pentru nerespectarea cerințelor legale de promovare și susținere a căii de atac a recursului.

Contestatoarea tinde în realitate la o reexaminare a recursului, or, nu se poate trece peste inadmisibilitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legal instituite pentru exercitarea acestei căi de atac.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege, motiv pentru care este lipsită de fundament legal și solicitarea vizând judecarea cauzei de către Curtea Constituțională.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil, știut fiind că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În mod constant, în jurisprudența sa, C.E.D.O. a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Așa fiind, argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C.M. împotriva Deciziei nr. 30 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 378/46/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimații P.M. și P.I., prin întâmpinare.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C.M. împotriva Deciziei nr. 30 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 378/46/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.