Cancellation of unstamped cassation appeal against civil credit contract ruling on absolute nullity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the lower courts' decisions by annulling the appellant-bank's appeal for lack of judicial stamp, leaving the Court of Appeal's dismissal of the bank's appeal and the District Court's ruling in favor of the borrower irrevocably in force. The case involved a credit contract dispute where the borrower had successfully challenged specific contractual clauses as absolutely null, leading to the District Court's order for the bank to pay a risk commission and prepare a new repayment plan. The final outcome was a procedural dismissal based on the non-payment of mandatory fees; the court applied Articles 1, 20(1) and (3) of Law No. 146/1997 regarding judicial taxes, Article 35 of the Methodological Norms, and Article 9 of Ordinance No. 32/1995 to determine that the appeal could not proceed because the stamp duty was not paid by the deadline set for the hearing, resulting in the automatic cancellation of the appeal as unstamped.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ, Art. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Cancellation of unstamped cassation appeal against civil credit contract ruling on absolute nullity: Împotriva Deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, a declarat recurs pârâta SC V.R. SA București întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și respingerii acțiunii reclamantului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul lași, secția a ll-a civilă contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 949/ CIV din 27 iunie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.D.C. în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA București.
A constat nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale convenției de credit din 27 septembrie 2007.
A obligat pârâtă la plata către reclamant a comisionului de risc în sumă de 0,19 % aplicat lunar la soldul creditului și a dobânzii legale aferente începând cu data de 17 februarie 2011 până la data plății efective a debitului.
A constat nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3 lit. d) din convenția de credit din 27 septembrie 2010.
A constat nulitatea clauzelor menționate la art. 8.1 lit. c) și d) din Condițiile generale ale convenției de credit din 27 septembrie 2007 și art. 10.2 din Condițiile generale ale convenției de credit din 27 septembrie 2007.
A dispus continuarea derulării convenției de credit din 27 septembrie 2007 cu excluderea clauzelor mai sus menționate.
A obligat pârâta la întocmirea unui nou plan de rambursare. Curtea de Apel lași, secția civilă, prin Decizia nr. 9 din 28 ianuarie 2013, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârâtă.
A respins apelul formulat de pârâta SC V.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 949/ CIV din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul lași, secția II civilă contencios administrativ și fiscal, păstrând în esență aceeași motivare.
Împotriva Deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, a declarat recurs pârâta SC V.R. SA București întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și respingerii acțiunii reclamantului.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut următoarele:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Față de dispozițiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de pârâta SC V.R. SA București nu a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată de astăzi, 15 mai 2014, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 496 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, conform dovezii aflate la fila 27 din dosarul de recurs.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 15 mai 2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC V.R. SA București împotriva Deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2014.