Admissibility of annulment suits against intermediate agricultural funding evaluation and selection reports as administrative acts under Law No. 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, și fiscal la data de 23 martie 2012 sub nr. 2532/120/2012, reclamanta E.L.M. a chemat în judecată pârâtul M.A.D.R. prin D.G.D.R. A.M. pentru P.N.D.R., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a raportului de evaluare a sesiunii de cereri de proiecte derulată în perioada 1-30 iunie 2011 pentru Măsura 141, publicat pe Site-ul A.P.D.R.P. la data de 20 decembrie 2011, cu privire la punctajul acordat proiectului reclamantei înregistrat sub nr. G14101131600977, aflat în raport la secțiunea proiecte eligibile nr. crt. 10057; anularea în parte a raportului de soluționare a contestațiilor pentru Măsura 141 sesiunea iunie 2011, publicat pe site-ul A.P.D.R.P. la data de 7 martie 2011, secțiunea contestații respinse, cu privire la soluția de respingere a contestației formulată de reclamantă la raportul de evaluare în ceea ce privește punctajul acordat, contestație aflată la nr. crt. 1730 din raport; anularea în parte a raportului de selecție finală pentru Măsura 141 - „Sprijinirea fermelor de semi-subzistență”, sesiunea iunie 2011, lista proiectelor nefinanțabile, cu privire la nefinanțarea proiectului reclamantei situat la nr. crt. 7200;- obligarea pârâtului la acordarea punctajului corect de 40 puncte pentru proiectul depus de reclamantă pentru Măsura 141 în sesiunea iunie 2011 prin acordarea a 20 de puncte la criteriul de selecție referitor la calitatea sa de membru al unei forme asociative recunoscută de lege; declararea ca eligibil și finanțabil și implicit la finanțarea proiectului depus de reclamantă la A.M.-P.N.D.R.-C.D.R.J. Dâmbovița, înregistrat sub nr. F1. pentru Măsura 141, sesiunea iunie 2011, ca urmare a constatării realizării unui punctaj de 40 de puncte.

În motivarea cererii reclamanta arată că în sesiunea iunie 2011 a depus la A.M.-P.N.D.R.-C.D.R.J. Dâmbovița din cadrul M.A.D.R. D.G.D.R. A.M. P.N.D.R. București, un proiect pentru obținerea unei finanțări nerambursabile de 1500 euro timp de 5 ani prin accesarea Măsurii 141 „sprijinirea fermelor de semi -subzistență”, măsură gestionată de pârâtă în temeiul atribuțiilor conferite acesteia prin actul normativ în temeiul căreia a fost înființată, respectiv O.U.G. nr. 13/2006.

Prin sentința nr. 2473 din 26 iunie 2012, Tribunalul Dâmbovița, a admis excepția privind necompetența materiala a Tribunalului Dâmbovița, invocată de pârâtul M.A.D.R. prin D.G.D.R. A.M. pentru P.N.D.R., în baza art. 1591 alin. (2) rap. la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta E.L.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. prin D.G.D.R. A.M. pentru P.N.D.R.

Cauza a fost înregistrată la data de 11 iulie 2012 sub nr. 587/42/2012 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 328 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârât; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta E.L.M. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. prin D.G.D.R. A.M. pentru P.N.D.R., ca inadmisibilă.

S-au avut in vedere dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin care este definit actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate în vederea executării ori a executării în concret a legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

S-a apreciat, in raport de aceste dispoziții, că pot face obiectul acțiunii de contencios administrativ cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ și care este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Constatându-se că înscrisurile a căror anulare în parte o solicită reclamanta prin acțiune nu sunt acte administrative, unilaterale cu caracter individual sau normativ, care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, ele neconstituind acte administrative în înțelesul legii, ci documente intermediare în procesul de analizare a proiectului depus de reclamantă, a fost apreciată excepția inadmisibilității ca fiind întemeiată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - reclamantă E.L.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ., in sensul că a realizat o interpretare greșită a actelor juridice deduse judecății și a schimbat natura juridică a acestora, reținând in mod eronat că acestea nu ar reprezenta acte administrative in sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

S-a arătat că raportul de selecție finală este un act administrativ cu caracter individual, întrucât odată aprobat dă naștere obligației autorității publice de a asigura finanțarea proiectului, corelativ dreptului solicitantului de a beneficia de finanțare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct 8 și 9 C. proc. civ.

Procedura in fața instanței de recurs.

Prin concluziile scrise depuse in ședința din data de 25 februarie 2014, recurenta - reclamantă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București potrivit dispozițiilor art. 313 din C. proc. civ.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, reține că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., vizând soluționarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului.

Drept urmare, pe temeiul legal arătat, se va casa sentința instanței de fond și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, instanțele au fost investite cu cererea reclamantei de anularea în parte a raportului de evaluare a sesiunii de cereri de proiecte derulată în perioada 1-30 iunie 2011 pentru Măsura 141, a raportului de soluționare a contestațiilor pentru Măsura 141, a raportului de selecție finală pentru Măsura 141 - „Sprijinirea fermelor de semi -subzistență” și obligarea pârâtului la acordarea punctajului corect puncte pentru proiectul; declararea ca eligibil și finanțabil și, implicit, finanțarea proiectului.

În drept, sunt incidente in cauză dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În raport de definiția prezentată, Înalta Curte, in acord și cu practica sa constantă, apreciază că raportul de evaluare, raportul de soluționare a contestației și raportul de selecție finală reprezintă „acte administrative” in sensul legii contenciosului administrativ, fiind emise de o autoritate publică, in regim de putere publică, in baza atribuțiilor stabilite prin lege, prin care s-au produs efecte față de persoana care a depus proiectul de finanțare, nu doar prin decizia de respingere ci și prin punctajul acordat in urma evaluării, care a condus la această soluție.

Față de aceste motive, susținerea Curții de Apel in sensul că actele atacate de către contestatoare, nu constituie acte administrative în înțelesul legii, ci reprezintă documente intermediare în procesul de analizare a proiectului depus de reclamantă, apare neîntemeiată.

Totodată, sub aspectul admisibilității, chiar in ipoteza in care instanța de fond ar fi apreciat că doar raportul de selecție finală ar reprezenta „actul administrativ” care dă naștere raportului juridic, acțiunea este admisibilă raportat la dispozițiile art. 18 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de recurenta - reclamantă, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”

Cum in speță, in raport de soluția de trimitere a cauzei spre rejudecarea fondului, nu se poate reține că intimata - pârâtă a „căzut in pretenții”, cerera este neîntemeiată.

De asemenea, neîntemeiată este și cererea apărătorului recurentei - reclamante de trimitere a cauzei, in temeiul art. 313 C. proc. civ., către Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, in cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de textul de lege, luând act că alegerea instanței competente teritorial a aparținut chiar reclamantei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de împrejurarea că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554004, Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de E.L.M. împotriva Sentinței nr. 328 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2014.