Pension annulment claim rejected for insufficient refugee-status proof; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.V. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31695 din data de 26 aprilie 2012 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj cu consecința recunoașterii în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să constate aceste drepturi și la plata de daune morale.

Susține reclamanta că, din hotărârea atacată, nu reiese care sunt motivele respingerii cererii sale. Nu s-a menționat ce date sunt contradictorii și nu i s-a solicitat să depună înscrisuri justificative, astfel încât nu a avut posibilitatea de a-și dovedi acest drept.

2. Apărările pârâtei și procedura derulată în fața instanței de fond

Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Arată că reclamanta a depus declarațiile notariale a doi martori, M.V. și G.M., declarații care sunt laconice, tip, astfel încât numai instanța poate să aducă o notă de autenticitate. De asemenea, martora M.V. a fost refugiată în Asinip, Lopadea Nouă, județul Alba, neaducând precizări care să se refere la cunoașterea situației din Mihai Viteazul, județul Cluj.

3. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 763 din 26 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

A reținut instanța, în esență, că reclamanta nu și-a probat susținerile din cererea introductivă, probatoriul depus la dosar neconfirmând îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru a se putea reține calitatea sa de persoană persecutată din motive etnice în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamanta S.V. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 5, 6 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, anularea Hotărârii nr. 31695 din 26 aprilie 2012 a Casei de Pensii Cluj și obligarea acesteia la emiterea unei alte decizii favorabile.

Recurenta-reclamantă motivează că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești punând în discuție necesitatea audierii martorilor, lipsa acestora formându-i convingerea că nu îndeplinește condițiile cerute de lege.

Consideră că, în concordanță cu jurisprudența Curții de Justiție Europene referitoare la actele comunitare, aplicabilă prin analogie, hotărârea contestată trebuia să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii sale, astfel încât instanța să poată exercita un control de legalitate efectiv.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înalta Curte nu poate reține motivul de recurs invocat de recurentă, că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. Mai mult, instanța poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Aspectele ce reies din declarațiile martorilor sunt generice și sumare, neputând oferi mai multe detalii referitoare la împrejurările care au determinat refugiul recurentei și a familiei sale, cât și perioada de refugiu. Simpla mutare a recurentei, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții etnice.

Cu toate că instanța de fond a dispus, în baza rolului activ al instanței, audierea în mod nemijlocit a martorilor M.V. și G.M., în completarea declarațiilor notariale depuse la dosar, pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt privind refugiul, perioada, motivele refugiului, aceștia, deși legal citați, nu s-au prezentat. Nici reclamanta, deși a fost citată cu mențiunea "personal la interogatoriu", nu s-a prezentat pentru a fi audiată, în mod nemijlocit, de către judecătorul fondului.

De asemenea, recurenta-reclamantă nu a înțeles să completeze probatoriul depus la dosar, deși a solicitat, prin cererea de recurs, încuviințarea probei cu înscrisuri.

Astfel, în mod corect, prima instanță a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.V. împotriva Sentinței civile nr. 763 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL