Jurisdictional competence for challenging EU fund financial correction notices: application of fiscal value threshold versus central authority rank under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială județul Arad, prin Președintele Consiliului Județean P.N.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 204 din 22 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, și pe cale de consecință admiterea contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 25 septembrie 2012, și anularea Notei de Constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 25 septembrie 2012 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, comunicată reclamantei pe data de 28 septembrie 2011, cu consecința exonerării sale de la plata corecțiilor financiare aplicate.

Cererea reclamantei a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, și cele ale Legii nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 244 din data de 22 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și, în consecință a trimis cauza spre competentă soluționare, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că litigiul decurge din contractul de finanțare din 29 septembrie 2012 și a apreciat incidente dispozițiile art. 23 din contractul de finanțare, de atribuire a competenței teritoriale instanțelor competente material din București.

La rândul său, prin Sentința civilă nr. 2397 din data de 4 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârât, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nota de constatare a fost emisă în baza legii, O.G. nr. 79/2003 la momentul încheierii contractului, O.U.G. nr. 66/2011 în prezent, și nu în baza contractului de finanțare, nefiind incidentă clauza atributivă de competență inserată în art. 23 din contractul de finanțare, ci dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Iar cum suma corecției financiare aplicate reclamantei a fost de 62.907,80 RON și TVA aferentă, sub cuantumul de 500.000 RON, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, respectiv Tribunalului Arad, raportat la opțiunea inițială a reclamantei.

În fine, prin Sentința civilă nr. 6117 din 17 octombrie 2013, Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu de către această instanță, și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că în cauză este contestat un act administrativ fiscal ce vizează corecții aplicate ca urmare a constatării unor nereguli în executarea unui contract de finanțare din fonduri europene, corecții care sunt considerate, potrivit art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, creanțe bugetare, dar astfel de creanțe bugetare nu sunt impozite, taxe, contribuții, datorii vamale, și nici accesorii ale unor astfel de creanțe limitativ stabilite de legiuitor, nefiind așadar aplicabil criteriul cuantumului sumei pentru stabilirea competenței materiale.

Așa fiind, în determinarea competenței nu poate fi aplicat decât criteriul poziționării organului administrativ emitent al actului administrativ contestat, poziție care în cauză, fiind centrală, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - atrage competența materială de soluționare a secției de contencios administrativ fiscal din cadrul Curții de Apel.

Constatând existența conflictului negativ de competență, Tribunalul Arad a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 25 septembrie 2012, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, prin care s-a aplicat reclamantului o corecție financiare de 10% din valoarea unui contract de servicii pentru nereguli constatate la încheierea contractului de servicii de asistență tehnică în cadrul proiectului cod SMIS 6442 "Drumul Vinului: Păuliș - Ghiroc - Covăsânț - Siria", finanțat din Programul Operațional Regional.

Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din interpretarea respectivului capitol al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

În perspectiva acestor dispoziții legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

De altfel, în acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.

Din această perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică - parte în contract, a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

În consecință, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unei note de constatare a neregulilor ce stabilește, în sarcina reclamantului, o corecție financiară în sumă de 62.907,80 RON, respectiv o creanță bugetară în valoare de 24.201,64 RON și TVA, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

Pentru aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială județul Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL