Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to lack of triple identity between distinct underlying causes

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 decembrie 2012, A.D. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4660 din 31 octombrie 2012 pronunțată de această instanță, arătând că această decizie este în contradicție cu Sentința nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, invocând ca temei al cererii formulate dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.

2. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 4660 din 31 octombrie 2012 a fost respins ca nefondat recursul declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 6121 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că A.D. a învestit Curtea de Apel cu o cerere de revizuire a Sentinței nr. 4153 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, având ca temei juridic dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Instanța de revizuire a respins cererea ca inadmisibilă, în raport de natura hotărârii atacate.

S-a reținut faptul că la data pronunțării sentinței de către instanța de revizuire, Sentința nr. 4153 din 26 octombrie 2010 nu avea caracter definitiv și irevocabil, astfel încât conform dispozițiilor legale cererea de revizuire era inadmisibilă.

3. Sentința invocată de revizuent ca fiind în contradicție cu decizia ÎCCJ.

Prin Sentința nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D. în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților, împotriva Sentinței nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut că prin Sentința nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3027 din 19 septembrie 2002, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de A.D.

Instanța a reținut că Ordinele atacate de reclamant privesc în principal statele de funcții nominale ale Secretariatului General al Camerei Deputaților și întrucât actele atacate sunt emise în baza hotărârilor Camerei Deputaților, cât și în exercitarea atribuțiilor în temeiul prevederilor din Regulamentul Camerei Deputaților, acestea sunt exceptate de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

4. Cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuentul a atacat Decizia nr. 4660 din 31 octombrie 2012 a ÎCCJ arătând că este în contradicție cu Sentința nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 27/2/2007.

Revizuentul a susținut că deși condiția de a fi vorba de o hotărâre de fond este prevăzută în mod expres doar pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs este de principiu că, în toate cazurile revizuirea privește numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei deduse judecății, susținând că se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Sentința nr. 973 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel București, care a reținut faptul că art. 322 alin. (2) C. proc. civ. prevede condiția evocării fondului doar în ceea ce privește decizia pronunțată în recurs.

Revizuentul a susținut că sunt întrunite în cauză condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulate și a enumerat pe larg îndeplinirea a patru condiții.

5. Întâmpinarea formulată în cauză.

În cauză Camera Deputaților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire de față, arătându-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru promovarea acestei căi de atac.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322 - 328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Procedând la verificarea deciziei atacată cu revizuire și a celei invocată ca fiind contradictorie, Înalta Curte a constatat că sunt hotărâri diferite, pronunțate în cauze diferite, fiind cereri de revizuire a unor hotărâri diferite, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale.

Înalta Curte reține că prin reglementarea prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Prin una și aceeași pricină se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Textul nu este aplicabil dacă prin două hotărâri s-au soluționat cauze diferite, cum este cazul de față, Înalta Curte constatând că nu există hotărâri potrivnice invocate de revizuent.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4660 din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - CL