Suspension of fiscal assessment execution: requirement of imminent harm and justified case under Law 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluția instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "M." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, suspendarea efectelor deciziilor contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în baza dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 418 din 27 septembrie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a dispus suspendarea executării silite a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-GL 128/2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației care formează obiectul Dosarului nr. 938/44/2012.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut, în esență, că societatea reclamantă a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Astfel, a reținut că reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie a actelor atacate ce necesită verificări din partea instanței și care constituie fără dubiu un caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar în privința pagubei iminente prima instanță a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta are în derulare mai multe contracte comerciale precum și un număr de 57 de angajați, or, punerea în executare a actului administrativ atacat ar conduce la blocarea conturilor acesteia și trecerea la executarea silită pentru suma reținută de organele fiscale, ceea ce poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. 128 din 29 februarie 2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, ca fiind nefondată.

În motivele de recurs a fost criticată soluția instanței de fond deoarece susținerile făcute în conținutul acțiunii de către societatea reclamantă nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ-fiscal, raportat de împrejurările de fapt și de drept aplicabile în cauză.

Referitor la îndeplinirea condiției privind iminența procedurii unei pagube s-a apreciat că evidența unei asemenea pagube, ce ar rezulta din raportul dintre suma reținută ca obligație bugetară și mărimea profitului societății sau a datoriilor acesteia, este străină filosofiei prevederilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, care se referă la un prejudiciu material viitor și previzibil.

În privința acestei condiții, instanța de fond a omis faptul că reclamanta trebuia să facă dovada existenței unui prejudiciu material, nu simple supoziții ale urmărilor executării silite.

Intimata SC "M." SRL a depus la dosar înscrisuri.

3. Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

În fața instanței de fond s-a solicitat de către reclamantă, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea deciziei de impunere prin care s-a stabilit obligația de plată a sumelor de 179.476 RON, reprezentând impozit pe profit de 105.583 RON - dobânzi și 26.921 RON - penalități de întârziere, 272.115 RON - reprezentând TVA, 115.763 RON - dobândă și 40.817 RON - penalități de întârziere, iar prin sentința atacată s-a dispus suspendarea deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației ce face obiectul Dosarului nr. 938/44/2012.

Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acesteia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate", iar conform art. 15 alin. (1) din același act normativ, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".

Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004:

- să se facă suspendarea executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada formulării acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită;

- să se facă dovada existenței "cazului bine justificat";

- să se facă dovada "pagubei iminente".

Cu privire la primele două condiții, se constată că sunt îndeplinite deoarece se cere suspendarea executării unui act administrativ-fiscal, iar acțiunea de anulare formează obiectul Dosarului nr. 938/44/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În cazul actelor administrativ-fiscale, C. proc. fisc. a instituit și obligația plății unei cauțiuni, condiție ce a fost îndeplinită în cauză.

"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În privința cazului bine justificat, așa cum a arătat și instanța de fond, ar putea fi considerată îndeplinită această condiție deoarece reprezintă o îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ faptul că la calcularea accesoriilor nu s-a ținut seama de data la care au fost depuse deconturile de TVA cu sume negative.

De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că analiza legalității și temeiniciei o va face instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.

Și în privința acestei condiții au fost depuse la dosar probe care dovedesc prejudiciul material, viitor și previzibil ce s-ar crea reclamantei prin executarea sumelor prevăzute în raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere.

Pentru a preveni producerea unor asemenea consecințe, se impune suspendarea actului administrativ-fiscal până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare, mai ales că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, așa cum a reținut și instanța de fond.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva Sentinței nr. 418 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AZ