Challenging government emergency ordinance via administrative action for annulment barred by Law 554/2004 scope

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 750/42/2011, reclamanții N.E., B.V., P.V., E.G., G.H., G.S., M.R., G.G., R.R., P.G., S.E., F.M., P.E., G.C., D.M. și T.E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat anularea O.G. nr. 59/2011, întrucât a fost încălcată Constituția României.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâta a trecut la elaborarea O.U.G. nr. 59/2011 de anulare a H.G. nr. 737/2011 și cuprinsă în Legea nr. 119/2010, prin încălcarea flagrantă a legislației privind transparența decizională, nefiind supusă dezbaterii publice; de asemenea, nu există avizul C.E.S., această ordonanță este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamanții au mai arătat că, în primul rând, O.U.G. nr. 59/2011, este o normă retroactivă, în condițiile în care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare.

S-a mai susținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004, persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizație de 80% din salariul avut. O normă care intervine ulterior și modifică acest cuantum este, în mod inevitabil, o normă care se aplică retroactiv, modificând o valoare care era deja stabilită, or, orice normă juridică care se aplică retroactiv, contravine dispozițiilor art. 15 din Constituție.

Reclamanții au mai susținut că art. 68 din Legea nr. 567/2004 este încă în vigoare, acest text legal nefiind încă abrogat, astfel încât reducerea cuantumului pensiilor este, și din acest punct de vedere, lipsit de orice bază legală în dreptul intern.

La data de 9 septembrie 2011, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința nr. 318 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Acțiunea de față vizează anularea actului administrativ cu caracter normativ reprezentat de O.U.G. nr. 59/2011.

S-a reținut că pentru ca o astfel de acțiune să fie admisibilă trebuie ca petitul principal să vizeze unul din obiectele prevăzute în art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Cum în prezenta cauză se solicită doar anularea actului administrativ cu caracter normativ reprezentat de O.U.G. nr. 59/2011 și nu anularea unui act administrativ emis în baza acestei ordonanțe, acțiunea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Ploiești reclamanții au declarat recurs, reiterând argumentele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate, criticile recurenților urmând a fi înlăturată pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Art. 126 alin. (6) din Constituția României, republicată, introduce în competența instanțelor de contencios administrativ o categorie nouă de litigii având ca obiect cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau după caz prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.

Art. 9 a fost adoptat în aplicarea acestei norme constituționale, dar modul în care a fost conceput a fost perceput ca o deplasare de la sensul prevederii constituționale, lărgind sfera acestor litigii și pentru cazurile în care nu a existat o decizie anterioară de declarare a neconstituționalității ordonanței și inducând ideea că acțiunea ar putea avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.

Prin Decizia nr. 660/2007 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că art. 9 este neconstituțional în măsura în care prevederile sale permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.

Decizia Curții Constituționale a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007, pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, dar își păstrează valoarea de principiu, pentru că primele două alineate ale art. 9 au rămas neschimbate.

Prin recentele modificări legiuitorul a adus un plus de rigoare în reglementarea mecanismului acestui tip de acțiuni, stabilind expres, în art. 9 alin. (5), obiectul pe care îl pot avea: acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și,după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Astfel, instanța de contencios administrativ procedează la soluționarea fondului cauzei numai în situația în care Curtea Constituțională, sesizată în condițiile prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, declară neconstituțională ordonanța sau o dispoziție a acesteia.

În caz contrar, acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă.

Față de aspectele anterior menționate, Înalta Curte va menține soluția instanței de fond, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. să respingă recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.E., B.V., P.V., E.G., G.H., G.S., M.R., G.G., R.R., P.G., S.E., F.M., P.E., G.C., D.M. și T.E. împotriva sentinței nr. 318 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2012.