Negative jurisdictional conflict over material competence of county court versus appellate court in challenge to local police authority salary restitution decision

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.M. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 63 din 4 august 2011, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând anularea Deciziei de imputare nr. 109352 din 10 martie 2011 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila.

Prin Sentința nr. 1430/2012, Tribunalul Brăila a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea de autoritate centrală a unuia dintre pârâți.

Prin Sentința nr. 630/2012, Curtea de Apel Galați a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, reținând că actul contestat în cauză este emis de o autoritate administrativă locală.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în vedere rangul pe care autoritatea emitentă a actului administrativ contestat îl ocupă în sistemul organelor administrației publice, competența materială de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Brăila.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Așa cum rezultă din cele ce preced, contestația are ca obiect Decizia de imputare nr. 109352 din 10 martie 2011, emisă de către o autoritate administrativă locală - Șeful Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația restituirii sumei de 4.354 RON, reprezentând drepturi salariale necuvenite, acesta fiind, deci, actul administrativ a cărui anulare este solicitată.

În prezentul conflict negativ de competență sunt incidente, așadar, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.".

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, îl ocupă în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu.

Față de cele prezentate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Brăila și Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică, în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AZ