Eligibility of children born during parents' ethnic persecution refugee period for reparative rights under Law 189/2000

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 3692 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantei D.A.M. formulată în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive, privind stabilirea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, a reținut că familia reclamantei s-a refugiat în anul 1940 din localitatea Oradea în localitatea Sibiu, fapt cert stabilit prin probele administrate, dar a apreciat că, întrucât reclamanta s-a născut la data de 19 martie 1944, nu face parte din categoria beneficiarilor legii.

Instanța a constatat că numai copii concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților sunt beneficiari ai dispozițiilor legii invocate ca temei al acțiunii introductive.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale, apreciind că nu îndeplinește condițiile textului prevăzut de lege, în condițiile în care a făcut dovada strămutării părinților săi, situație reținută de instanța de fond și necontestată, astfel încât reclamanta fiind născută în timpul refugiului părinților săi este beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat și rejudecând cauza pe fond va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea reclamantei pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Acestea sunt considerentele pentru care critica formulată de reclamantă este primită de Înalta Curte, având în vedere că interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în dezacord atât cu legislația incidentă, cât și cu practica Înaltei Curți în materie.

Înalta Curte reține și faptul că, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, Curtea Constituțională a statuat că „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice.Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi și, pe cale de consecință, beneficiază de dispozițiile legii invocate.

A admite teza intimatului-pârât, formulată prin întâmpinare, ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare.

Pentru aceste considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de D.A.M. împotriva sentinței nr. 3692 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea.

Anulează Hotărârea din 20 noiembrie 2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București.

Recunoaște reclamantei calitatea de beneficiar a O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 19 martie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.