Jurisdiction over public employee suspension and reorganization disputes under special civil service statute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Bucharest Tribunal, Administrative and Fiscal Section IX, thereby rejecting the Court of Appeal's counter-claim for competence. The dispute involved a civil action for the suspension of an administrative order concerning a public official's release from a senior management position and direct appointment to a new role following the reorganization of the National Agency for Public Integrity. The decisive legal basis was Article 109 of Law No. 188/1999 on the Statute of Civil Servants, as amended by Law No. 2/2013, which designates tribunals as the competent first-instance courts for disputes regarding the service relationship of public officials, establishing that this specific statutory provision prevails over the general Administrative Litigation Law No. 554/2004, which would otherwise assign cases against central public authorities to the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 133 alin. (2) C. proc. civ; Jurisdiction over public employee suspension and reorganization disputes under special civil service statute: Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4480 din 26 septembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta T.D., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, în raport de petitul cauzei, de calitatea pârâtei A.N.A.F. de autoritate publică centrală și de dispozițiile art. 3 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind autoritățile publice centrale sunt soluționate în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 3582 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta T.D., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 188/2009 privind Statutul funcționarilor publici, Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, solicitând suspendarea Ordinului nr. 2172 din 13 august 2013 privind eliberarea sa din funcție și numirea în mod direct în noua funcție publică de conducere de director al Direcției de audit public intern, care a rezultat ca urmare a reorganizării D.G.A.P.I. în cadrul căreia a deținut funcția de director general.
Prin obiectul cererii de chemare în judecată, raportat la motivele de fapt și de drept expuse de reclamantă, Curtea a constatat cu prioritate că prezentul demers judiciar vizează o situație intervenită în privința raporturilor de serviciu ale reclamantei cu angajatorul său, A.N.A.F., litigiu privind funcționarii publici, fiind aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Curtea a apreciat că, în raport de acest text legal, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine tribunalului, împrejurarea că A.N.A.F. este o autoritate centrală fiind lipsită de relevanță, ca și împrejurarea că cererea are ca obiect suspendare act și nu anulare.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în raport de obiectul litigiului și de dispozițiile legale incidente.
Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată reclamanta T.D. a solicitat suspendarea Ordinului nr. 2172 din 13 august 2013 emis de pârâtă, privind eliberarea sa din funcție, respectiv numirea în mod direct în noua funcție publică de conducere de director al D.A.P.I., care a rezultat ca urmare a reorganizării D.G.A.P.I. în cadrul căreia a deținut funcția de director general.
Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel București că prezentul demers judiciar vizează o situație intervenită în privința raporturilor de serviciu ale reclamantei cu angajatorul său, A.N.A.F., litigiu privind funcționarii publici, fiind aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta T.D. și pe pârâta A.N.A.F. în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.