Judicial tax payment proof and appellate verification duty in nullity action for immoral cause in real estate transaction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, set aside the Court of Appeal's procedural decision that had dismissed the appeal for lack of stamping evidence, and remanded the case to the Court of Appeal for a substantive ruling, effectively granting relief to the plaintiff who proved the judicial tax had been paid. The dispute concerned a claim for absolute nullity of a 1993 real estate sale contract on the grounds of an immoral cause, where the plaintiff alleged the defendant seller conditioned the transaction on her cohabitation with the plaintiff's deceased sibling. The decisive legal basis was the procedural requirement for proof of the payment of the judicial tax; the Supreme Court found the appeal was unfounded only because the appellate court failed to verify the appellant's contemporaneous assertion that the receipt was held by their attorney, whereas the subsequently provided receipt confirmed timely payment, rendering the prior dismissal procedural invalid.
Legislator headnote
AI generatedJudicial tax payment proof and appellate verification duty in nullity action for immoral cause in real estate transaction: Pentru a decide astfel s-a motivat că reclamantul deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 45.000 lei și a timbrului judiciar de 1500 lei, nu a îndeplinit această cerință legală.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 29 martie 2000 reclamantul S.G.T. a chemat în judecată pe pârâta S.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută, pentru cauză imorală, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 53163 din 15 decembrie 1993 de fostul Notariat de Stat al sectorului 3 București, încheiat între părinții reclamantului în calitate de vânzători, în prezent decedați și pârâtă, în calitate de cumpărătoare, pârâta condiționând conviețuirea cu fratele reclamantului, numitul S.I. de vânzarea casei și a terenului aferent.
Prin sentința civilă nr. 965 F din 10 iunie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul S.T. a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 384 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Pentru a decide astfel s-a motivat că reclamantul deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 45.000 lei și a timbrului judiciar de 1500 lei, nu a îndeplinit această cerință legală.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal a declarat recurs reclamantul S.T. care a susținut că numai datorită unei situații neprevăzute nu a putut prezenta instanței de apel dovada achitării taxei judiciare de timbru și că mai înainte de termenul din 16 octombrie 2002 și-a îndeplinit această obligație prin plata sumei stabilită de instanță.
Recursul este fondat.
Potrivit practicalei deciziei civile nr. 384 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București în care s-a consemnat mersul dezbaterilor din ședința de la acea dată, reclamantul S.T. a învederat instanței de apel că a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar stabilite anterior și „că are avocat, iar taxa de timbru se află la acesta”. Deși instanța a „dispus lăsarea dosarului la sfârșitul listei de amânări”, a reluat apoi cauza în lipsa apelantului și a avocatului acestuia, fără a verifica dacă cele afirmate de apelant corespund ori nu adevărului.
Cu actul nou depus în recurs (chitanța Seria T.S. 6 nr. 0997356 din 4 octombrie 2002) reclamantul a dovedit că și-a îndeplinit obligația legală privind plata taxei judiciare de timbru și cum numai dintr-o împrejurare neimputabilă lui nu a putut să facă o atare dovadă la data fixată pentru soluționarea apelului, recursul declarat în cauză se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, va fi casată decizia atacată, cu consecința reluării judecății pe fond la instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva deciziei nr. 384 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond, a apelului declarat de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.