Doctoral salary bonus claim fails as repealed law cannot revive retroactively

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Hotărârea nr. 6 din 10 martie 2010, Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins contestația formulată de d-na judecător M.E. împotriva modului de stabilire a salariului aferent lunii ianuarie 2010.

Pentru a hotărî astfel, Colegiul de Conducere a reținut, în esență, următoarele:

D-nei judecător E.M., i-a fost confirmat titlul științific de doctor în drept prin Ordinul M.E.C.I. nr. 6026 din data de 27 noiembrie 2009, însă adeverința emisă de Universitatea București i-a fost eliberată în data de 7 ianuarie 2010.

Prin dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sporul de 15% pentru titlul științific de doctor în drept nu mai este prevăzut, acordându-se în continuare numai personalului care a beneficiat de acesta și în anul 2009, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G.nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii.

2. Contestația exercitată împotriva hotărârii Colegiului de Conducere

Această hotărâre a fost contestată, în termenul legal, de contestatoarea E.M., care a solicitat anularea ei și acordarea sporului de 15% pentru titlul științific de doctor în drept începând cu luna ianuarie 2010.

În motivarea cererii sale, contestatoarea a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii Colegiului de conducere:

2.1. Încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcție a unor categorii din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.

În acest sens, contestatoarea a arătat că în luna decembrie 2009 era în vigoare textul de lege care acorda sporul de 15% pentru titlul științific de doctor în drept, astfel că, desfășurându-și activitatea în aceleași condiții, era îndreptățită la acordarea sumei compensatorii prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010.

2.2. Menținerea discriminării între persoanele aflate în situația sa și cele cărora M.E.C.I. le-a confirmat titlul științific de doctor tot în anul 2009 și care beneficiază de spor pentru simplul fapt că instituția organizatoare de doctorat a comunicat confirmarea titlului anterior lunii ianuarie 2009.

În dezvoltarea acestui motiv, contestatoarea a arătat, în esență, că succesiunea de fapte nu îi este imputabilă și nu poate justifica neacordarea sporului, pentru că în acest fel s-ar încălca, pe de o parte, principiul nediscriminării, prevăzut de art. 1 din Protocolul 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și de art. 16 din Constituția României și, pe de altă parte, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la convenție, referitor la protecția dreptului de proprietate și noțiunea de „bun”.

În sprijinul susținerilor sale, a invocat o serie de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Duchey contra Franței, cauza Beian contra României, cauza Beyler contra Italiei).

De asemenea, a invocat prevederile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 și principiul „pentru muncă egală, plată egală”, consacrat în art. 41 alin. (4) din Constituție (La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații”- n.n.) și în art. 6 alin. (3) C. muncii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând legalitatea hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți prin prisma motivelor invocate de contestatoare, ținând seama și de argumentele prezentate în notele scrise depuse la dosar, precum și de apărările intimatei, Curtea constată netemeinicia contestației.

1.Argumente de fapt și de drept relevante

Contestatoarei E.M. i-a fost confirmat titlul științific de doctor în drept prin Ordinul nr. 6026 din 27 noiembrie 2009, conform adeverinței din 7 ianuarie 2010 emisă de Universitatea din București.

Cererea de acordare a sporului de 15% pentru titlul științific de doctor în drept a fost adresată președintelui Înaltei Curți la data de 12 ianuarie 2010, iar la data de 22 februarie 2010, contestatoarea a atacat modul de stabilire a salariului aferent lunii ianuarie 2010 - contestație soluționată de Colegiul de conducere prin hotărârea dedusă judecății.

Cu referire la motivele invocate în contestație, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. În ceea ce privește încălcarea art. 6 alin. (1) din O.U.G.nr. 1/2010

Potrivit prevederii legale menționate, „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede: „Cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

De asemenea, art. 5 alin. (1) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 statuează următoarele: „Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:

a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele ia anexele la Legea cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea cadru nr. 330/2009”.

Anterior datei de 1 ianuarie 2010, sporul de 15% cuvenit magistraților cu titlu științific de doctor era prevăzut în art. 5 din O.U.G.nr. 27/2006.

Acordarea sporului nu intervenea însă de drept, prin efectul legii, începând cu data confirmării titlului științific de doctor, ci era condiționată de un demers efectuat în acest sens de persoana interesată și se acorda, conform prevederilor exprese ale textului legal menționat, „de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat”, aceasta fiind, așadar, data nașterii dreptului.

Or, în cauza de față, un astfel de demers, nu a fost efectuat anterior datei de 31 decembrie 2009.

Prevederile citate din O.U.G.nr. 1/2010 și din Legea nr. 330/2009 au avut ca scop să facă efectiv, iar nu iluzoriu, în cadrul aplicării etapizate a noii legi de salarizare unitară, principiul enunțat în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, potrivit căruia nicio persoană care intră sub incidența legii nu va avea diminuate veniturile încasate pentru luna decembrie 2009.

Având în vedere că, în speță, așa cum s-a arătat și anterior, cererea de acordare a sporului a fost formulată la data de 12 ianuarie 2010, concluzia Colegiului de conducere este corectă, pentru că rezolvarea ei favorabilă ar fi echivalat cu ultraactivarea dispozițiilor abrogate ale O.U.G.nr. 27/2006.

1.2. În ceea ce privește aplicarea principiului nediscriminării

Potrivit normelor interne și convenționale invocate de contestatoare, așa cum au fost interpretate în jurisprudența constantă a instanțelor naționale și a Curții de la Strasbourg, un tratament diferit este discriminatoriu dacă se aplică unor situații analoge sau comparabile, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Cauza de față, prin circumstanțele ei faptice și normative, impune analiza egalității de tratament prin prisma noțiunilor de încredere legitimă și retroactivitate aparentă, pentru că legea nouă de salarizare unitară înlătură efectele unui eveniment care a avut loc în trecut, dar care nu s-a definitivat sub imperiul art. 5 din O.U.G.nr. 27/2006, în prezent abrogat.

Fără a ignora argumentele legate de legitimitatea speranței pe care cadrul legislativ anterior o oferea cu privire la efectul obținerii titlului științific de doctor asupra drepturilor salariale și diferențele existente, din acest punct de vedere, față de persoanele care au obținut titlul și și-au valorificat dreptul prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 anterior abrogării acestuia, Curtea constată că nu se poate nega de plano posibilitatea ca legiuitorul sau administrația publică să-și modifice conduita pentru viitor, prin adoptarea unor norme noi, chiar dacă aceasta poate avea implicații asupra unor subiecte de drept care și-au planificat conduita pe baza regimului juridic preexistent.

Legiuitorul este, în mod inevitabil, obligat să stabilească data aplicării unei norme juridice începând cu un anumit moment în timp, fără ca aceasta să constituie motiv de discriminare între situațiile juridice constituite anterior și cele posterioare intrării în vigoare a normei respective.

Eventualul efect discriminatoriu poate fi reținut numai cu privire la situații juridice născute și finalizate sub imperiul aceluiași cadru normativ, pentru că diferențele de tratament născute ca urmare a abrogării sau modificării unei legi exced limitelor controlului pe care îl poate exercita instanța de contencios administrativ.

Este adevărat că durata procedurilor administrative de confirmare a titlului științific de doctor a fost independentă de voința contestatoarei, dar printre criteriile de apreciere a încrederii legitime se numără și previzibilitatea măsurii contestate. Or, modificarea legislativă în discuție era previzibilă și accesibilă anterior datei de 1 ianuarie 2010, pentru că Legea nr. 330/2009 a fost publicată în M. Of. nr. 762 din 9 noiembrie 2009 și a abrogat expres mai multe prevederi ale O.U.G.nr. 27/2006, printre care și articolul 5, prin art. 48 alin. (1) pct. 7.

2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra contestației

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată în temeiul art. 18 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de E.M. împotriva Hotărârii nr. 6 din 10 martie 2010 adoptate de Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.