Peremption of administrative appeal challenging EU-funded project reimbursement eligibility
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) ex officio declared the appellant's appeal statute-barred (perimat), leaving the lower court's decision upholding the administrative agency's refusal of a 4,120 EUR reimbursement for IT equipment in a public works project. The dispute arose from a challenge to an administrative decision that deemed the purchase of a printer and workstations ineligible for funding under a Community-financed infrastructure project, with the claimant arguing the costs were certified as eligible under the implementation contract despite later procedural changes. The dismissal hinged on procedural law rather than the merits, as the Court applied Articles 248 and 252 of the Code of Civil Procedure to find that the one-year period of inactivity by the appellant, following a suspension agreed by the parties, resulted in automatic statute-barredness because no acts of procedure were performed to interrupt or suspend the deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 249 C. proc. civ, art. 250 alin. (1) C. proc. civ, art. 252 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of administrative appeal challenging EU-funded project reimbursement eligibility: Prin încheierea de ședință de la data de 6 mai 2009, judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin acordul părților.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22 februarie 2008, reclamanta SC C.A. SA Buzău în contradictoriu cu pârâtul M.E.F.- O.P.C.P. a solicitat anularea Deciziei nr. 10 din 22 august 2007 și a măsurii din procesul-verbal de control din 24 aprilie 2007 cu privire la restituirea sumei de 4.120 euro emise de pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâtul a apreciat suma de 4.120 euro ca fiind neeligibilă, întrucât s-a făcut această constatare în anul 2007, de către A.M.I.P. în baza Instrucțiunilor din 21 februarie 2007, deși la momentul avizării plăților de către M.E.F. în 2004 această reglementare nu exista.
A mai arătat că M.E.F. a certificat cheltuiala, ca eligibilă, potrivit art. 7.1.10 din Contractul de Implementare, pe dispoziția de plată externă referitoare la factura din 31 octombrie 2004.
Reclamanta a susținut că, imprimanta și cele două stații de lucru au fost furnizate de consultantul C.B.I. A.B. în executarea contractului - „reabilitarea stației de tratare a apelor uzate, a sistemului de canalizare și a rețelei de alimentare cu apă potabilă în Municipiul Buzău", potrivit art. 6.3 pentru a asigura o bună logistică proiectului și a făcut cunoscut pârâtului că vrea să-i cedeze aceste bunuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, C. civ., Legii nr. 417/2003, O.G. nr. 29/2004.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a depus la dosar documentația care a stat la baza actului contestat.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2313 din 17 septembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta de SC C.A. SA Buzău ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că în cadrul măsurii de „Reabilitare a stației de tratare a apelor uzate, a sistemului de canalizare și a rețelei de alimentare cu apă potabilă în municipiul Buzău” nu toate cheltuielile finanțate din resursele bugetare ale Comunității Europene sunt eligibile.
Cheltuielile eligibile sunt acele cheltuieli definite ca atare de prevederile M.F.I. emise în aplicarea acestuia de A.M.I.A.P. ori echipamentele menționate în actul de control nu sunt cuprinse în memorandumul de finanțare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin încheierea de ședință de la data de 6 mai 2009, judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin acordul părților.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 17 mai 2010 în vederea discutării perimării.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de SC C.A. SA Buzău împotriva sentinței civile nr. 2313 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.